Cand munca ucide. Scapa cine poate

Doar o mica “corectura”: nu “vagabondaj”, ci PRAZITISM, care se pedepsea cu inchisoare, prin “procedura de urgenta”, conform celebrului Decret 3oo! Era o amenintare
iminenta continua pentru “indezirabili” (de orice nuanta: dizidenti, opozanti, abstinenti, “evazionisti”) deoarece puteau fi dati oricind afara din servicii si, daca nu-si gaseau urgent un alt loc de munca (de obicei, mult sub calificarea lor) puteau fi arestati si “izolati”. In esenta, nu “morala comunista a muncii” ii pastra pe “cimpiile muncii” pe oameni, ci sistemul politienesc politic al unei societati totalitare.
In rest, tema e corecta. As spune chiar chiar de o dramatica (la nivelul individului) actualitate.

Ne putem intreba care este diferenta dintre corporatism si comunism ori, mai degraba care sunt asemanarile. Cei ce muncesc in corporatiile transnationale stiu bine ca desele team-building-uri se aseamana cu sedintele de partid comunist, unde toti aplauda “binele comun”, “succesul de piata” etc., hoarde de zombi zambesc tamp, gandind “pozitiv”. Nimeni nu mai are voie sa se distanteze de “goal”, “target” (de parca limba romana ar fi inexistenta, toate desfasurandu-se in hilara Rongleza),caci daca nu mai este “hope” ne-am dus pe sfarla.
Tovarasii pui de comunist au fost degraba preluati de maestrii corporatisti, dusi la “training”-uri in strainatate, MBA-uri si alte cele, iar la intoarcere, din aceleasi pozitii de comanda carmesc sclavii “brain-washed” spre “noi si noi succese”, pe culmile corporatismului de asta data.
In cazul de fata, sincer cred ca munca a fost cauza decesului sarmanei femei, sclav pe plantatia corporatista, el putand surveni si in cea mai “umanista” societate. Nu Basescu, nici macar Iliescu nu este raspunzator de asemenea tragedie. Sa nu ne ascundem dupa deget si sa nu distorsionam realitatea, de dragul aceluiasi Zeu Corporatist.

Nu vorbi!!!!! ia vezi, lenea cate victime produce? din punctul meu de vedere lenea a distrus Romania. Alles…..

@) Vasile Gogea

Corect, mai putin numarul decretului, care era 153!

@vasile gogea:

da, nu am retinut termenul corect din legislatia penala comunista, dar, intr-adevar, ”paraziti sociali” li se spunea in PR-ul comunist

Rectific eroarea : “NU munca a fost cauza decesului sarmanei femei”

@Liviu Antonesei
Asa este! (au trecut, totusi, multi ani de atunci!)

Nu a murit de munca! Si chiar daca a fost asa ma doare in cot! Avea 1500 euro/luna? La revedere,pa!Ce putea sa faca pentru banii aia? Cati din tara asta au salarii asemanatoare?Altii sapa santuri pentru max 300 euro/luna si asta lua 1500 pt. a sta la calculator. RIP but…

Comparatia cu sistemul dinainte tine pana la un punct. Obligatia legala de a munci (8 ore) inainte de 89 era instituita de stat si indeplinita in raport cu el. Ceea ce poate impune acum o companie privata angajatilor ei, fie ca e o mare corporatie de gulere albe sau o fabricuta din provincie, nu mai are nici o legatura cu statul, fiindca firmele respective sunt state in stat. O fi legal concediul de 21 de zile, ziua de munca de 8 ore, niste sarbatori legale, dar nu pentru statele in stat, care stabilesc dupa propriile reguli timpul de lucru, concediul, cat de liber esti de fapt in concediu, daca ai pauza de masa si alte detalii. Am tot vazut discutii demagogice despre “stanga” care ar trebui sa apere drepturile angajatilor din corporatii sau fabricute. Dar cum le poate apara, din moment ce statul n-are parghii sa oblige firmele la nimic? Investitorul (care, nu-i asa, face o favoare statului ca plateste impozite si face o favoare societatii ca a creat locuri de munca) ameninta ca isi ia jucariile si pleaca oricand, ba mai si face reclama proasta tarii, fiindca el se astepta sa gaseasca aici forta de munca ieftina si flexibila si in loc de asta are parte de un stat “ostil investitorilor”, si asa mai departe. Deci in afara de lamentari ca a murit un om din cauza supraincarcarii si de indemnul “scapa cine poate”, nimeni nu le poate face nimic statelor in stat. Cine si-a dorit “retragerea statului din economie” si-a vazut visul cu ochii, din punctul asta de vedere.

Munca ucide ?Probabil. Dar poate ”trasul” la tarnacop, lupta cu betoanele, asta in conditiile in care nu te hranesti ( in primul rand )corespunzator.Munca la calculator, orice ai face, ma indoiesc.Biata inima femeii cred ca a cedat datorita celor 10 cani cu cafea baute zilnic, a celor 10 cutii ce asa zise energizante si a unicului sandvis pe care il papa zilnic. ( banuiesc ca facutul mancarii era pe plan secund )De ce spun asta ? Cunosc oameni care muncesc la calculator ( pe proiecte )cate 15-16 ore, zilnic.Constientizeaza situatia si nu fac abuzuri, de nici un fel. Iar masa de pranz, cu proteinele obligatorii, este lege.Cand suntem sub un factor de stres extrem, hai sa lasam naibii salatele si silueta, ca nu aduc nimic bun !

e buna comparatia intre corporatism si comunism. mai rau decat munca prestata acolo, corporatismul determina un mod de gandire care-i face pe oameni de stanga.
de la patronate si conducerile de la varf care influenteaza legislatiile tarilor si limiteaza concurenta pana la angajatii din “middle management” care devin ecologisti, multiculturalisti, libertarieni, atei, sau mai jos la simplii lucratori care se “functionarizeaza” (actioneaza ca angajatii la stat – procedurile inseamna sa se acopere de hartii, lipsa de atitudine, teama de sefi).

nu sunt de acod ca ai scapare in a deveni mic intreprinzator sau liber profesionist. cred ca sunt mai multi mici intreprinzatori care au murit din cauza stresului sau si-au pus capat zilelor decat in orice alt domeniu. mai multi morti decat in armata, mai multi morti decat la sidex, mai multi morti decat pe santierele navale in vopsitorii, mai multi morti decat in multinationale.

ca mic intreprinzator estio fara aparare, nedreptatile care ti se fac zilnic apasa mai mult decat “dead-line-urile”, ziua de leafa e un blestem si mai esti si porcait de media mainstream.
apoi, prostimea (ai de truda ai mass-mediei romanesti) e agresiva. nu ai dreptul la nicio slabiciune. omul si-a pastrat instinctele animalice, il elimina pe cel slab si nu poti sa te astepti sa fii aparat cand esti de fapt inamicul poporului. pentru asta e de vina stanga.

@Mihai Goţiu

Iesirea din sistem e f grea.

Daca ai o gasca [ de sicofanti ai unui regim, coterii diverse] =-> te rezolvi [ultra] rapid cu vreun job/sinecura, vreun ghischeft ‘de pripas’; dar vei avea mult de dat altora, altadata.
Daca ai famile e groaznic/ cu oameni bolnavi apropiatie
-> e iadul pe pamant

Altfel:
Trebuie sa ai rezerve pt cateva [multe] luni / de minmum 10miiUSD.
Sa ai bunuri de valoare mare pe care le vei da unor samasari mizerabili cu 25- 45%

In astfel de momente ai totusi o ‘iluminare’: vezi lumea in adevarata ei lumina. vezi rautatea intrinseca [pacatoasa].
Este Dogville ul lui Lars von Trier

Sa incerci sa sa te-imprumuti de la amici mai este o varianta dar de mica importanta [in general nu prea exsta amici iar prieteni nu exista deloc;
cine nu intelege asta iseamna ca traieste inca o mare iluzie -'maya']

@morometele

“nu sunt de acod ca ai scapare in a deveni mic intreprinzator sau liber profesionist. cred ca sunt mai multi mici intreprinzatori care au murit din cauza stresului sau si-au pus capat zilelor decat in orice alt domeniu. mai multi morti decat in armata, mai multi morti decat la sidex, mai multi morti decat pe santierele navale in vopsitorii, mai multi morti decat in multinationale.”

Corect.
F corect -> e doar iluzia unei ‘libertati care va sfarsi rau’
[poate doar daca spala bani pt vreun 'mob']

@lenesu’

cu un suflet de-asta ‘lenes’ pot sa jungi departe underground

@Morometele
“e buna comparatia intre corporatism si comunism. mai rau decat munca prestata acolo, corporatismul determina un mod de gandire care-i face pe oameni de stanga.”

asa e. tendinte stanga

La alegeri locale Franta:
-paticipare 48%

- PS – SOCIALIST 29.5% !istoric aproape
- UMP – Sarkozy 26%
- Ecologiste european – 13% stanga!
- FN LePen 12# dreapta anti-europeana, anti-corporatista
- Alti stanga 7%
- MoDem – centristi 4% !!
- etc

Mda. Sa mai infieram putin corporatismul si sa victimizam bine bietul om care moare muncind.

Bai, nene, doar un animal poate muri muncind. Ca-l chinuie si-l munceste stapanul pana crapa. Animalul nu stie sa se duca in alta parte si nici nu poate pleca, pentru ca e proprietatea stapanului.

Dar un om? Sa muncesti pana cazi lat? In conditiile in care nu esti o biata femeie de servici cu 10 copii acasa. Hai sa fim seriosi. Daca nu mai poti, pleci.

Asta cu pierdutul locului de munca e poveste. Pai un om isi schimba locul de munca intr-o viata de nu stiu cate ori, inclusiv fara sa fie dat afara niciodata, ci benevol.

Gotia, nu iti citesc articolele… Stiu din start ca sunt strabatute de mediocru de sus pana jos… ai dovedit asta cu prisosinta… Nu vrei sa te faci tu strungar? Ai avea mai mult succes///

@ Nikko: ia incearca tu sa te angajezi ca mama de doi copii mici. una la mana. a doua e ca nu e ca si cand azi te-ai angajat si de maine ai de muncit 16 ore constant, in fiecare saptamana. orice relatie nesanatoasa intre angajat si firma se dezvolta incet, pe nesimtite. angajatul nu-si da seama nici cum ajunge sa-i creasca volumul de munca si orele muncite, nici ca i s-a subrezit sanatatea suficient incat sa se ingrijoreze. uneori sunt perioade mai relaxate, munca e mai placuta, alteori are satisfactia ca a reusit sa biruie un volum mare de munca sau sa rezolve o sarcina complicata, si atunci isi impinge in continuare limitele fizice fara sa-si dea seama. sefii, colegii, familia il vad si ei ca pe un erou, il dau de exemplu, in loc sa observe sau sa admita ca nu e in regula asa. uneori crede ca e vorba doar de o situatie provizorie si ca se rezolva, fiindca a vazut ca au mai fost perioade grele si au trecut cu bine. uneori n-are timp sa-si caute alt serviciu, sau il prinde necazul tocmai cand isi cauta in alta parte (asa a fost cu Raluca Stroescu, inteleg ca asa a fost si cu femeia de la Ipsos). nu m-as repezi sa judec pe nimeni cata vreme nu sunt in pielea lui (ei).

Oho, de acord cu tine. Orice relatie nesanatoasa intre angajat si firma se devolta incet. Just. Dar sunt doua parti aici: nu e ca si cand angajatorul e Satana si angajatul o papusa de lemn. Amandoi sunt oameni. Si, ca de fapt, asta ne intereseaza, angajatul e om, nu papusa de lemn. Deci, daca te complaci intr-o sitiatie…

Hai sa fim un pic seriosi: in cazul de fata – doamna aceea facea programare, da? In domeniul asta iti poti schimba job-ul, sa fim bine intelesi – nu esti legat de glie ca unul care nu stie decat sa dea cu tarnacopul sau sa mature strazi. Ala, da, nu prea are de ales. Dar doamna….. hm.

Parerea mea : nu munca ucide ci dorinta de un castig cat mai mare , dorinta de afirmare intr’un cuvant lacomia si neglijenta de sine .

Schadenfreude.

Aşa s-ar explica multe comentarii. Adică “bineînţeles c-a murit dacă voia salariu de 1500, să se fi mulţumit cu 500 şi trăia bine-mersi”. Mai că nu se înfierează biblic lăcomia. Ura se redirecţionează între categorii nu foarte distincte de roboţei în loc să se îndrepte spre cei care folosesc roboţeii până la uzura completă. Care apropo, fac profituri mult mai consistente decât amărâţii ăia de o mie cinci sute.

Trec peste faptul că 1500 nu-s chiar venitul lui Warren Buffet. Şi că nu-i chiar aşa de uşor să-ţi găseşti altă slujbă, nici dacă eşti softist. Şi că era puţin probabil ca femeia respectivă să-şi rişte conştient viaţa când avea doi copii de crescut.

Dar mă îngrozeşte majoritatea care consideră un drept implicit al firmei acela de a-şi devora angajaţii. Adică de la o anumită sumă în sus biroul se transformă într-un fel de Afghanistan: vii aici ştiind că ai şanse considerabile să pleci între patru scânduri, dar dacă ai noroc scapi.

Eu unul nu cred că firma are drept să te omoare: nici pentru 1500, nici pentru 15000. Şi mai cred că distracţia supravegherii ar trebui să revină exclusiv statului. Fenomenul ar putea fi ţinut cât de cât în control, dar nu prin amenzi de batjocură: sume consistente, să ieşi în pierdere pe juma de an – atunci de gândeşti mai bine când pui pe unul să lucreze luni întregi doişpe ore pe zi. Răspundere penală pentru superiorii ierarhici, etc.

Dar când preşedintele nostru e încântat că a crescut productivitatea …

Apropo de sistemul comunist, mi-aduc aminte de o fază povestită de maică-mea: cu câţiva ani înainte să cadă Ceauşescu un băiat, fost coleg de liceu al ei, fusese împuşcat pe când încerca să treacă graniţa. Ei bine, părinţii mortului erau furioşi pe fiul lor, nu pe sistem. “De ce o încercat să fugă, ştia şi el că nu-i voie”. Nu şi-au pus nici un pic problema dacă e ok să trăieşti într-un stat-puşcărie.

De asta mă gândesc că predispoziţia la îndobitocire se menţine într-o proporţie constantă în rândul populaţiei. Indiferent de sistem.

ma sperie toate comentariile de mai sus.

NU despre asta e vorba.

voit sau din prea multa teama..se face abstarctie de fondul problemei care este PENAL.

familia dar si colegii au toate elementele pentru a intenta firmei un proces pe care sa-l si cistige.

cred ca in mintea poporului roman a fost sadita o confuzie grava; aceea intre capitalism\corporatism si respectiv caracterul abuziv, fraudulos si ilegal al anumitor actiuni din mediul economic ( fie el privat sau public).

pe undeva chiar si oamenii de media au cultivat acest concept care nu se mai regaseste nicaieri in lumea democrata si civilizata…ca “daca e privat face ce vrea si de nimeni nu depanda” .

nu stiu cum se face ( poate sariti voi si imi explicati…:D ) ca forma acesta anormala de pseudo-capitalism ..e mai putin eficienta si productiva decit alea normale, asezate, cu management serios si cu respect fata de angajati.

a propos de management- cel mai important element este angajatul si maximizarea potentialului acestuia, dar fara sa-l si omorim pentru asta; si mai scrie in orice manual ca in timp de criza NU concediezi excesiv ( dupa ce trece va fi mult mia greu sa gasestio oamenii potriviti, pregatiti si loiali ).

ma mai intristeaza si faptul ca toata media este prudenta fata de numele si imaginea companiei ( OR-ul, ..ah!! PR-ul)..ca si cum numele companiei ar fi mai important decit de a clarifica modul cum A MURIT UN OM!!!

eu cred ca de data aceasta ar trebui sa spunem cu totii stop!
rolul mediei nu e sa aperere firmele si nici sa le protejeze imaginea ci sa apere cetatenii de abuzuri de oricunde ar veni acestea :public, privat,natura, cosmos , presa…sau orice altceva pericliteaza interesele si drepturile cetatenului.

Am inteles ca autorul articolului de mai sus e somer.

Omul mi se pare ca rationalizeaza in vazul lumii, si ajunge sa-si acorde discret “un semn rosu al curajului” ca om plecat de la vreo slujba el insusi.
Reproseaza lumii, asa, nuantat, ca e lasa pentru ca nu fac toti ca el.

In proprii ochi, foarte probabil ca e un erou care nu a acceptat sa se lase exploatat, un erou al principiilor, un om de maxima onoare.
Suntem cu totii ignobili ca nu ne putem ridica la glezna lui, a lui… cum il cheama, Gotiu, sa fim cu totii someri si mandri de asta.

Omul e un cruciat necunoscut de nimeni, aflat “la marginea sistemului capitalist” si care “supravietuieste” (de ce o fi folosit acest cuvant? si nu “traieste”) in urma unei retete proprii, doar de el stiuta.

Poate il conjuram sa ne scuipe si noua, de foarte de sus, firmituri de la festinul sau personal cu intelepciunea.

silentiumlink.b../