Care-i rostu’ afacerilor? Despre criză și mentalități.

Tema pe care mi-am propus-o este o intrebare: “cum modifică criza mentalitățile oamenilor de afaceri români?”. Sincer, nu am un răspuns direct la această întrebare, cel puțin din cât am reușit să decantez împreună cu cei pe care îi cunosc și din discutiile la care am participat până acum. Însa am reținut o idee, UNA singură, care apare din ce în ce mai des: nevoia de transformare a eticii și moralității de afaceri, ca și instrument de adaptare (sau mai bine zis, de evoluție) a business-urilor prezente pe piața locală. Fie ele multi-naționale sau uni…românesti.

De aici și ideea acestui post: care e rostul unei afaceri – indiferent de magnitudinea ei? ROSTUL, adica sensul, înțelesul ei profund.

Românul folosește cuvântul “rost” în două mari situații:

1. în expresia “are un rost în viață”
2. în negația “fără (nici un) rost”

Buun, atunci întrebarea care conduce la un moment de reflecție în direcția a “ce ne împinge-n luptă” ar fi:

Care e rostul afacerilor noastre?

Încerc câteva răspunsuri valabile în România pre-crizată:

• Să facem profit. Orice inițiativă care aduce un dolar în plus este un business. Aceasta e cea mai veche și cea mai generală definiție a business-ului, de undeva de lângă pe-atunci-viitorul Wall Street.
• Să trăim decent din profitul sus-numit, să dăm salarii dragilor noștri angajați, să plătim taxe -  primind în schimb…mai nimic -, să fim siguri că “avem ce pune pe masă mâine”.
• Să ne dovedim că suntem buni, să creștem profiturile și să scădem costurile, să ne încadrăm în deadline-uri și să capitalizăm diversele beneficii obținute pe această cale.
• Să fim bogați! Euro, dolari, franci elvețieni… transferabili în Porsche, Lexus, Mercedes, Bentley sau chiar Aston Martin, Lamborghini, Ferrari… sau într-un apartament în centru, într-un sediu în office building clasa A++,  o casă de vacanță, o vilă la mare …sau în bursă, fonduri de investiții, capital de dezvoltare, cercetare, etc. etc.
• Să le demonstrăm “intelectualilor” de mama și tata că se poate și altfel decât salariat. Vă invit să nu zâmbiți ironic, cunosc o grămajoară de lideri locali de business care au dezvoltat afaceri mărețe din această tensiune creatoare.
• Să fim în topuri, formal sau informal. Să fim apreciați pentru putere, influență, deșteptăciune, să fim dați ca exemplu celorlalți, să putem să spunem că am ajuns în vârf și am privit lumea de acolo.

Până aici am impresia că am descris o mare parte a României, cu două mari omisiuni:

1. “Tunarii” – cei care trag tunuri …nu cred că mai e nevoie de explicații.
2. “Statul”  – cel mai dorit client …dar în cele mai multe cazuri și cel mai prost plătitor.

Deja cred că am trasat o imagine grosieră a generatorilor locali de profit, strict din punctul de vedere al unui tip de mentalitate general întâlnit în perioada pre-criză. De ce am făcut această enumerare de posibile răspunsuri? În nici un caz pentru a vă trasmite lucruri bine-cunoscute. Ci mai degrabă pentru a decanta o mentalitate care ne-a dus în criză. Mentalitate care ne-a împins de la spate toți acești ani, către hău.

În încheiere, vă propun o listă de răspunsuri alternative la aceeași întrebare. Ele sunt parte dintr-o colecție personală, strânsă cu destul spor de la clienții de coaching.

• “Să-mi văd clienții fericiți” – patroană companie de catering
• “Să-mi trimit copiii la studii în Franța” – director executiv firmă de distribuție
• “Să îmi exercit puterea alegerii a ceea ce-i mai bun, pentru mine și oamenii mei” – director general, companie de producție
• “Să dau mai departe un stil și o filosofie de viață care mi-a adus succes și împlinire” – consultant internațional în M&A
• “Să simt că lucrurile făcute de mine vor dura sute de ani” – președinte companie de construcții
• “Să salvez cât mai multe vieți” – patron de cabinet veterinar, chirurg
• “Să promovez la nivelul întregii societăți integritatea și spiritul liber” – președinte companie de training
• “Să pot să traiesc următorii 5 ani alături de copiii mei” – proprietar, firmă de asset management
• “Să dau înapoi societății ce am primit” – patroană grădiniță
• “Să arăt lumii că România este un loc semnificativ pe hartă” – CEO, firmă software
• “Să pot lupta împotriva înșelatoriei și minciunii” – CEO, companie de consultanță legală și financiară.