Căsătoria, contract cu penalizări

Ah, mai bine sub papucul dragostei decât liber şi-al nimănui.

Of, cu simtul umorului scapati voi mereu de argumente

Florin, multumesc, ma bazez pe tine

In ziua de azi multe persoane se inseara sau se marita si casnicia lor nu rezista mai mult de doi ani ca unul din ei inseala si asa se duce de rapa cam tot asa suntem noi majoritatea ravnim si la alte persoane de cat la cele prin care suntem legati prin cununie (cel mai mare pacat este sa iti inseli partenerul sau partenera cu o alta persoana decat cea cu care esti legat(a) prin cununie in biserica)

@Florin

Si daca dragoste nu mai e, atunci sa vezi castorie fericita

@Alexandra

Lupta fiecare cu ce l-a inzestrat natura

@Costin Ilie: Păi vezi tu? Tocmai aici e problema. Că dragostea nu înseamnă numai fluturaşi în stomac şi zâmbete dimineaţa. Înseamnă şi o decizie de a-ţi sacrifica uneori mofturile şi dorinţele egoiste pentru binele partenerului. O decizie de a de a-ţi călca pe orgoliu şi a spune “am greşit, îmi pare rău”. Dacă nu eşti capabil să partea “nesentimentală” a dragostei, apăi de bună seamă că nu trebui să te însori.
Dar cum spuneam şi dincolo, pe Pandora’s, dacă eşti împotriva căsniciei şi din raţiuni care tin de sex (de teama numeroaselor “partide” pe care le vei rata fiind obligat să te limitezi la o parteneră), poţi să stai liniştit. Barbaţii însuraţi fac sex mai des şi femeile măritate au orgasm mai des decât cele nemăritate.
Ah, uite cum mă lungesc…

Ca una care m-am maritat acum aproape 30 ani, dintr-o dorinta nestavilita de a avea o familie cu copii intr-un cadru legal si stabil, pot sa va spun ca nu actele conteaza. Am avut o casnicie grea , cu un sot dificil insa foarte atasat de familie. Cu toate ca nu a fost niciunul dintre noi infidel, casatoria a ajuns la un final asteptat si acceptat de ambii, dupa 25 ani. Ne-am impacat dupa 3 ani, fiind reuniti de o nenorocire. Suntem mult mai rabdatori, suntem decisi sa ne purtam de grija pana la sfarsitul zilelor, dar nu am mai face greseala de a ne casatori cu acte. In fond, singura care conteaza pentru noi este casatoria religioasa.

@secretoasa: Din câte ştiu eu, preotul nu oficiază căsătoria fără să vadă certificatul de căsătorie de la primărie.
Nu poţi să numeşti atât de uşor căsătoria civilă o greşeală. Sunt nişte chestii legale la mijloc, de partaj, de succesiune etc., care pot ridica mari probleme la un moment dat.

@Florin

@secretoasa are dreptate, tocmai ca apar atatea probleme trebuie sa te feresti de starea civila

Cei predestinati sa-si rateze viata o vor face indiferent ca sunt casatoriti sau nu. Doar ca in cazul in care sunt casatoriti au pe cine sa dea vina si pe umerii cui sa lase tot greul vietii.
Pe acestia ii invoca cei carora le e frica sa-si ia responsabilitatea unei familii.

PS: Substantivele din textul de mai sus se pot pune (linistit) si la genul feminin.

[...] pot să fiu rea cu Costin, pentru că a lovit în punctul sensibil: simţul umorului. O să îi răspund, însă: soţia nu [...]

Mi se pare ciudat ca intr-o epoca in care homosexualii se bat cu toate puterile sa le fie recunoscute legal casatoriile, heterosexualii o contesta mai vehement ca niciodata.Poate pana la urma e o chestiune de a dori intotdeauna ce nu ai.

@Costin Ilie: Aici nu pot să fiu de acord cu tine. Tocmai de asta există instituţia căsătoriei, protejată de stat. E şi o formă de protecţie socială. De asigurare că nu rămâi în stradă după o viaţă de agoniseală împreună, că femeile nu sunt date afară din casă de bărbaţi sau invers, că nu îşi lasă copiii pe drumuri, etc.

@daniela: Un comentariu de nota 10!

@daniela

corecta ultima afirmatie, dar cred ca e mai mare ponderea celor casatoriti care ti-ar da dreptate

@Costin:Culmea,avand in vedere ca eu nu sunt casatorita:)

@Catalin: La social-politic nu am fost niciodata de acord cu tine( si foarte probabil nici nu voi fi) dar aici ai perfecta dreptate.
@daniela: Excelenta observatia.
@Florin Puscas: Te iubesc! Parinteste, stai linistit.

@Florinaa:

este nevoie de un contract matrimonial in viitorul apropiat, pentru ca nimeni sa nu mai abuzeze de drepturi legiferate, parca special facute sa transforme viata intr-un chin continuu… familia nu poate ingradi libertati necesare evolutie personale a fiecaruia dintre noi, chiar daca in prima faza va trebui s-a luam de jos, unde ne aflam de fapt din acest punct de vedere… din pacate in romania mentalul colectiv este ca un tavalug care striveste orice initiativa necesara progresului general al familiei moderne…

@zen:Perfect de acord cu necesitatea ca legea sa recunoasca contractul prenuptial.Astfel fiecare familie nou constituita in parte poate sa faca propriile reguli(consimtite de ambele parti) dupa care sa functioneze.

@zen: Poţi să fii mai exact? La ce “libertăţi îngrădite” te referi şi la ce “progres general”?

Prosti sa casatoresc intodeauna desteptii cate-odata si geniile nici o data. EMINESCU

@Vericu: Eu nu l-aş lua pe Eminescu reper în alte domenii în afară de poezie…

@Florin Puscas:Probabil esti insurat:)

@Florin Puscas:
O casatorie religioasa, odata savarsita, nu mai poate fi desfacuta de niciun divort. Cred ca mai degraba biserica ar incheia o casatorie religioasa fara certificat de casatorie (exista un fel de portita pentru aceasta, un fel de binecuvantare mai degraba decat casatorie) decat sa recunoasca un divort. Pe de alta parte, tocmai la divort incep durerile de cap cu partajul.

@daniela: Probabil ai dreptate. Adică nu probabil, sigur! Şi de asta mi se pare oarecum amuzant să văd oameni care un au fost căsătoriţi niciodată contestând căsnicia. Şi chiar dacă unii au fost, nu mi se pare că eşecul cuiva poate justifica generalizări simpliste.

@Florin Puscas:(era o gluma,nicidecum n-am vrut sa insinuez nimic:))

Mi se pare o eroare atat contestarea cat si ridicarea in slavi a casatoriei.E o optiune pe care o faci atunci cand si daca esti convins ca e alegerea cea mai buna;uneori regreti ulterior,alteori dimpotriva.Experienta fiecaruia este unica,motivele diferite de la unul la altul.Pana la urma,diversitatea de opinii este normala.

Costin Ilie, nu ma dezamagesti! Ai ramas un acelasi copil incapabil sa-si asume raspunderi, sa renunte la micile lui bucurii si la “dreptatea” lui. Este rau sa fii atat de imatur? Este bine? Habar n-am. Oricum lumea a mers mai departe, tocmai pentru ca cei ca tine sunt o minoritate.
Florin Puscas, pentru mine esti o surpriza extrem de placuta. Bravo tinere (caci eu am un pic mai mult de 45 de ani)! Cei ca tine duc lumea in spate. Ma bucur mult ca mai exista tineri capabili de sa-si asume responsabilitatile unei vieti de familie si sa iubeasca cu adevarat.

@Costin Ilie: Actele sperie, dar la fel de usor cum se fac, la fel de usor se pot desface (cand ambii sunt de acord, se semneaza o hartie in fatza judecatorului). “Complicatziile” materiale apar si daca stai impreuna o vreme mai lunga, deci?
Am vazut casatorii desfacute mai repede decat relatzii “chinuite” de dragoste si ura, a caror “oficiala” incetare a durat ani si ani. Pana la urma… conteaza langa cine vrei sa stai cu acte ori fara acte…

Personajul Florin Puscas exista? de-adevaratelea?
Spaima de casnicie se bazeaza pe experiente remarcate in jur, intr-o societate de tip traditionalist,casatoria a durat mai mult decat sentimentele , cu separari greoaie, unde s-a reusit.E normal ca multi sa isi fi asigurat o “ independenta financiara”.Formula de fericire variaza – visul meu de fericire sa zicem ca e relational, al altuia, de avansare in cariera, sau de petrecere non-stop,sau de calatorii, sau de a vorbi unei audiente, sau de a se confunda cu taraitul greierilor in contemplatie.
Cu prudentasuntem pe calea cea buna.Exista relatii” chinuite “ de ura? alea trec de la sine,poate cele chinuite de dragoste dau un semn ca nu vor fi incetat.Ca sa poti afla daca vrei sa te legi de cineva, trebuie sa existe o relatie, sa stii daca merita efortul-cea mai gratioasa forma de negociere in care fiecare mai pierde, fiecare mai si da din el insusi/ ea insasi- in functie de ce vrea de la relatie, aceea se va consolida sau se va narui.Zicea cineva ca cel mai frecvent punct de plecare spre divort e cine face cafeaua.Foarte adevarat-exista perioade in care unul investeste mai mult intr-o directie.Daca simti ca merita, daca iti e bine cum nu ti-a mai fost si e impartasit,restul e joaca, negociere relaxata, constanta, binevoitoare, tenace, glumeata. Totul e sa afle fiecare ce vrea si sa ii respecte si pe ceilalti,ca sunt pentru toti momente frumoase de petrecut si copii de facut,din dragostea unuia sau a altuia.:))