RSS Feed

Cât de jos a ajuns presa română. Studiu de caz cu Hurezeanu, IT Morar, Tatulici, Turcescu și Floriana Jucan

vezi toate articolele de
21 Aug 2010 la 14:05 2 comentarii 7801 vizualizari.

RMGC, compania canadiană care intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, îi plimbă, în aceste zile, pe o parte dintre jurnaliștii cunoscuți din România (unii dintre ei șefi editoriali) în Noua Zeelandă. Informația pe care am prezentat-o, în premieră, joi, a fost confirmată și de paginademedia.ro și de cotidianul.ro. Printre numele celor aflați în Noua Zeelanda s-ar afla, conform surselor menționate, Ioan T. Morar, Emil Hurezeanu, Floriana Jucan, Mihai Tatulici, Vlad Macovei, Dan Apostol și Robert Turcescu.

Pentru a înțelege ce nu e în regulă cu această excursie, o să apelez la puțină ”arheologie” jurnalistică. Info-trip-urile, cum sunt denumite în limbaj de PR, acest gen de inițiative, nu sunt o noutate. Se practică peste tot în lume și s-au practicat pe scară largă și în presa din România, după 1990. La info-trip-uri apelează, în special, agențiile de turism care doresc să-și prezinte oferta. Un alt caz des întâlnit este cel al cluburilor sportive (îndeosebi cele de fotbal), care urcă în avionul cu care se merge în delegațiile din străinătate și câte o echipă de jurnaliști.

Personal, am fost în deplasare atât cu cluburi sportive, cât și cu agenții de turism. Și am întâlnit două tipuri de comportament (din partea celor care au suportat costurile). Pe de o parte, au fost cei care, indiferent ce am scris și prezentat ulterior, nu au avut nicio obiecție. Pe de altă parte, a fost comportamentul condiționat. Am observat, astfel, cum cluburile au început să-și ”selecționeze” jurnaliștii pe care îi duc în delegații. Împărțirea lor în ”jurnaliști agreați” și ”jurnaliști neagreați”. Când nu am mai primit asemenea invitații, am știut că ieșisem din prima categorie. Și m-am bucurat. Apoi, încă de la sfârșitul anilor 90, ziarele de sport din România au înțeles capcana care li se întindea și au refuzat să-și mai trimită ziariști pe cheltuiala delegațiilor oficiale. Dacă și-au permis să suporte din bugetul propriu ori din sponsorizări punctuale asemenea delegații au făcut-o, dacă nu, au scris despre ceea ce s-a văzut și la televizor. Asta nu înseamnă, însă, că nu mai există jurnaliști sportivi care ”zboară” încă pe banii cluburilor.

Învățătură de minte mi-a fost și o experiență cu o agenție de turism. La începutul anului 2004 (pe când  eram redactor la pagina de cultură a unui ziar local) am fost norocosul câștigator al unei asemenea excursii în Tunisia. Spun ”norocos”, pentru că invitația a venit pe adresa redacției, iar desemnarea celui care a mers în Tunisia s-a făcut prin tragere la sorți. Despre ce am văzut acolo am scris într-un supliment publicitar-turistic (și marcat ca atare, cu menționarea firmei care a asigurat deplasarea). Surpriza a venit după 3 (trei) ani când, fiind deja redactor-șef al ziarului în cauză, am fost invitat ”la o cafea” de către șeful agenției de publicitate care asigura promovarea agenției de turism. Și am aflat și motivul ”cafelei”: un articol critic (publicat în ziar) la adresa serviciilor oferite de respectivul operator de turism, bazat pe reclamațiile unor turiști. Cum agenția de turism fusese contactată pentru a-și expune punctul de vedere, n-am înțeles, în primă fază, rostul ”cafelei”. Pe măsură ce discuția a avansat mi-am dat seama (chiar dacă nu a avut tupeul să solicite direct acest lucru) că operatorul de turism (prin intermediul agenției de publicitate) dorise să obțină mai mult decât promovare prin intermediul info-trip-urilor oferite: dorea protecție. Gustul amar al discuției nu mi-a rămas de la cafeaua fără zahăr. Ci de la insinuările pe care le făcuse respectivul șef de agenție de publicitate, care dădea de înțeles că reporterul care a scris materialul ar fi fost plătit de un operator de turism concurent. A fost momentul în care m-am ridicat și am plecat.

A fost o experiență la care m-am gândit de multe ori ulterior. Și am realizat că, cel puțin în România, asemenea info-trip-uri condiționează. Că sunt mai mult decât excursii de informare. Au fost și continuă să fie mită mascată. Scopul lor nu este promovarea unui serviciu ori al unei firme, ci obținerea protecției. În raport cu veniturile medii ale jurnaliștilor români, ele reprezintă mai mult decât facilitarea documentării. E o recompensă pentru serviciile primite sau pe care speră să le primească cel care oferă info-trip-ul.

Info-trip-ul organizat de RMGC în Noua Zeelandă e mult mai mult decât atât. Pentru că nici măcar pretextul documentării nu stă în picioare, atâta timp cât cei care beneficiază de acest sejur nu sunt jurnaliștii care scriu în mod direct despre subiect. Ci șefii lor. Citind numele celor care au acceptat oferta, gustul amar se transformă în greață: sunt jurnaliști care știu sau ar trebui să cunoască riscurile de imagine ale unei asemenea excursii. Care știu sau ar trebui să știe că documentarea unui subiect controversat pe banii uneia dintre părțile implicate este discutabilă. Că atât credibilitatea lor, cât și a presei autohtone în general sunt afectate de acceptarea unei asemenea oferte.

Mai mult, unii dintre ei au participat la elaborarea Codului Deontologic al Clubului Român de Presă, în care scrie: ”Jurnalistul nu va accepta daruri în bani sau în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite în considerarea statutului sau profesional”.

Dintr-un anumit punct de vedere, cel puțin Ioan T. Morar (unul dintre ziariștii despre care se afirmă că e în Noua Zeelandă) e cinstit. Pe blogul personal, el scria ieri: ”O săptămână de vacanță. În principiu. Dacă voi avea timp şi acces la internet, voi scrie şi în săptămîna asta de vacanţă.” Așadar, să fie clar, pentru Ioan T. Morar e vorba de ”vacanță”, nu de vreo excursie de informare. O spune chiar el.

Dacă această ”vacanță” e plătită din banii unei companii controversate, atunci cea mai mare parte a presei autohtone a ajuns mult mai jos decât cele mai pesimiste prognoze.

***

P.S. M-aș bucura dacă măcar o parte dintre jurnaliștii care sunt acum în Noua Zeelandă și-ar menține neutralitatea în privința subiectului Roșia Montană. Dacă au privit oferta ca o oportunitate de informare, și nu ca o ”vacanță”.

De asemenea, precizez că lista celor care au plecat în Noua Zeelandă nu este nici completă, nici confirmată. Sunt convins însă că, în zilele următoare, o să aflu și componența exactă a delegației și o s-o prezint.

În fine, un lucru foarte important: există și redactori-șefi care au refuzat oferta primită de la RMGC.

***

Iar despre minele de aur din Noua Zeelandă, mai multe informații puteți citi aici:

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!