RSS Feed

Ce bate nepotismul și cumetriile din universități. Fenomenul ”Ilinca”

vezi toate articolele de
08 Jul 2011 la 03:56 3 comentarii 3012 vizualizari.

Despre nepotism, cumetrii și favoritisme în mediul universitar românesc s-a scris și se va mai scrie mult în continuare. Nepotismul nu este, însă, singura hibă majoră a universităților autohtone. La fel de grav e Fenomenul ”Ilinca” (denumit astfel după studiul de caz pe care îl puteți citi mai jos). ”Ilinca” e acel cadru universitar, cu performanțe modeste (ori de-a dreptul mediocre), care își găsește în nepotism scuza perfectă pentru propriile limite. Atunci când altcineva din sistem reușește să facă performanță, ”Ilinca” intră în acțiune. Pentru a-și apăra propria imagine socială ”Ilinca” fraternizează cu privilegiații (nepoți, cumetri, soți, fii, fiice, fini, favorizați) pentru a-l readuce pe ”nesimțit” în turmă. Pentru că performanța ”nesimțitului” i-ar evidenția plafonarea. Și eșecul. Iar așa ceva nu poate fi permis.

Și acum, studiul de caz promis.

***

Articolul ”Am luat BAC-ul, ce facultate fac? Topul univeristăților din România (Ad Astra & Daniel David)” a stârnit supărarea unuia dintre comentatorii de veghe ai VoxPublica. Semnează ”Ilinca” și, din ceea ce afirmă în comentarii, ar rezulta că este cadru universitar și/sau că are și activitate în domeniul cercetării.

Ce a supărat-o pe doamna (domnișoara?) ”Ilinca”? În primul rând poziționarea Universității București pe locul 4 în diferite domenii, motiv pentru care afirmă că asemenea clasamente ”sunt fanteziste”. ”Este imposibil ca Universitatea din Bucuresti sa fie pe locul 4 in fizica, matematica, informatica, biologie, informatica…..ma opresc aici, am luat la rand domeniile respective, asa cum sunt prezentate pe situl Ad-Astra. Nu stiu ce se urmareste cu aceasta dezinformare, dar ceva este in neregula.”, afirmă ”Ilinca”, într-un prim comentariu.

După care, următoarea țintă este Daniel David, autor al unui comentariu referitor la clasamentul Ad Astra, pe care l-am menționat în articol. Conform acesteia, Daniel David nu ar avea onorabilitatea să se pronunțe pentru că ”are un salariu foarte mare, de vreo 4 mii de euro pe luna, enorm pentru România”, care nu ar fi justificat de ”un amărât de H indice în totală contradicție cu salariul său, 6 sau 7 cred, ceea ce pentru un profesor universitar de câțiva ani este foarte puțin”.

A urmat un lung schimb de replici, întins pe durata a aproape două zile, pe care îl puteți citi în subsolul articolului menționat. În rezumat, ”Ilinca” susține că performanțele în domeniul cercetării obținute de Daniel David sunt ”banale” ori ”mediocre”. ”In concluzie, data viitoare cand mai promovati universitari si universitati asigurati-va ca stiti despre ce scrieti/ vorbiti”, mai recomandă ”Ilinca”.

Pe ce se bazează ”Ilinca” atunci când face aceste afirmații? În special pe acel ”indice H”, pe care îl consideră ”mediocru” nu doar la nivel internațional, ci chiar și pentru România. Iar ca argument aduce ”Lista autorilor de articole științifice din România”, întocmită tot de Ad Astra. În această listă, Daniel David figurează pe poziția 248, cu un indice H de 6. E mult, e puțin? ”Ilinca” apreciază că e puțin.

Ce nu menționează ”Ilinca” în argumentația ei e, însă, faptul că în prezentarea metodologiei care a stat la baza întocmirii acestei liste, Ad Astra menționează expres: ”Această listă NU reprezintă un clasament al oamenilor de știință din România, datorită limitelor inerente unei prelucrări automate și a diferențelor dintre domenii științifice. (…) În interpretarea acestei liste, trebuie ținut cont de diferențele intriseci între domenii. (…) Productivitatea medie a unui cercetător variază și ea în funcție de domeniu. ISI nu acoperă bine domeniile socio-umane, cu excepția psihologiei și economiei”.

Dacă ar fi urmărit cu atenție pe cei aflați în listă, în primele 700 de poziții (mai departe de un indice H de 4 nu am verificat), nu mai apare niciun cercetător din domeniile socio-umane. Mai mult, dacă ar fi intrat în lista cercetătorilor pe domenii, la ”psihologie, științele educației”, Daniel David se regăsește pe prima poziție indiferent de criteriile luate în calcul, la mare diferență față de toți ceilalți din listă. Așadar, din punctul de vedere al relevanței naționale, în domeniul psihologiei, contestarea e cel puțin hilară.

”Ilinca” afirmă însă că în calcul trebuie luată relevanța internațională în domeniu. Doar că, la nivel internațional, indicele H în domeniul psihologiei este variabil. Citez dintr-un răspuns al lui Daniel David, legat de această temă (a indicelui H în domeniul psihologiei): ”Psihologia este un domeniu eterogen. Unele domenii au Hirsch mare, altele mici. Cele care au mici publică, de obicei, și cărți, iar cărțile nu se iau în calcul la indicele Hirsch. În psihologie, cea mai reputabilă poziție este cea de președinte al American Psychological Association. Președinții ei au avut Hirsch între 1 (minim) și 64 (maxim). Domeniul meu, psihoterapia,  este unul care favorizează și articole și cărți.”

Se cuvine însă, de a face o scurtă paranteză (cu scuze pentru cei care știu ce reprezintă indicele Hirsch). Ideea a fost lansată, în 2005, de fizicianul Jorge Hirsch, de la Universitatea California, în vederea găsirii unei metode capabile să evolueze cât mai exact valoarea rezultatelor cercetării unui om de știință. Indicele Hirsch (sau H) ia în calcul nu doar numărul de articole publicate în reviste de specialitate, ci, mai ales, numărul de citări al acelor articole în articolele altor autori (cercetători).

Acesta este și motivul pentru care indicele H este un indicator care se cumulează în timp (să compari indicele H al unui cercetător aflat în prima parte a carierei cu cel al unuia aflat la final de carieră este irelevant). De asemenea, dinamica diferită a fiecărui domeniu (sau sub-domeniu) face imposibilă clasificarea între domenii pe baza indicelui H (unele domenii au mai multe reviste de specialitate, implicit găzduiesc mai multe articole și citări, iar timpul (durata) necesar (ă) elaborării unui studiu/ cercetări este diferită de la un domeniu la altul).

”Ilinca” aduce în discuție și faptul că Steven Jay Lynn, în colaborare cu care Daniel David (și Albert Ellis) au editat o carte la Oxford University, ar avea un indice H de 32. Dacă a aflat indicele H al lui Lynn, ”Ilinca” ar fi putut afla că indicele H al lui Daniel David este, de fapt, la ora actuală 8 (lista Ad Astra la care face trimitere ”Ilinca”, și în care Daniel David apare cu 6, datează din noiembrie 2008, lucru menționat expres în metodologie). În 2007, Daniel David avea un indice H de 5.

Cum își auto-evaluează Daniel David indicele H: ”Lynn, care a fost dat ca exemplu, a avut la vârsta mea un indice Hirsch similar. Indicele Hirsch, la o carieră constantă crește cu vârsta. Așadar, la 39 de ani, 8 este un indice OK. Peste 20 de ani, probabil că voi avea și eu ca Lynn, dacă lucrurile merg tot așa (…) Chiar dacă am cel mai mare Hirsch în țară din psihologie (și, poate, din științele socio-umane), la nivel internațional mă consider de nivel mediu-superior, nu între ”the best of the best”; încerc să ajung acolo, dar încă nu sunt”.

În fine, o ultimă apreciere de la ”Ilinca”. Conform acesteia, un indice H de 6 (în realitate, așa cum am arătat, este 8 ) ”e ridicol pentru un profesor universitar”. E, drept, e de dorit ca un profesor universitar să aibă performanțe de top și în domeniul cercetării, dar indicele H nu a fost gândit și nu este un criteriu pentru cariera universitară. În toate domeniile, în noiembrie 2008 (conform listei Ad Astra), existau însă doar 120 de cercetători români cu un indice H de cel puțin 8. Și niciunul dintre ei în domeniul științelor socio-umane. Dacă ar fi să ne luăm după ”criteriile” ”Ilincăi”, cam toți profesorii universitari din domeniul socio-uman (și nu doar) sunt ”ridicoli”.

***

Pe bună dreptate, vă puteți întreba însă de ce această (relativ) lungă argumentație. Cu atât mai mult cu cât ea vine ca răspuns la comentariile unui anonim, ”Ilinca”, despre ale cărui pregătire și competențe reale se poate cel mult specula. Ei bine, pentru că, în realitate, am avut ocazia să întâlnesc în mediul universitar numeroase personaje ”Ilinca”.

”Ilinca” reprezintă, practic, un prototip. E genul cadrului universitar aflat în permanentă luptă cu sistemul. Deranjat (pe bună dreptate) de nepotismele, clanurile și grupurile de interese din universitățile autohtone. Supărat (din nou pe bună dreptate) de condițiile de promovare și de salarizare din sistem. Din păcate, însă, pentru personajele ”Ilinca”, nepotismul și favoritismul reprezintă doar o justificare a propriilor limite. A eșecurilor personale pe plan profesional. Acuză, la nivel formal, nepotismele și favoritismele, dar, în același timp, favoritismele și nepotismele sunt cea mai bună scuză pentru justificarea nivelului mediocru (sau submediocru) la care s-au oprit.

Pentru ”Ilinca” apariția unor oameni care reușesc să facă performanță în cadrul unui asemenea sistem e mai periculoasă decât nepotismele și favoritismele. Pentru că reprezintă exemplul că, totuși, cauzele propriei mediocrități nu se pot muta exclusiv pe umerii sistemului. Și atunci atacă. Cu aerul că ”știu ce spun” (la un articol anterior, într-un alt comentariu, ”Ilinca” a și folosit argumentul ”suprem”: ”eu înțeleg, tu nu înțelegi”), universitarii ”Ilinca” încearcă să minimalizeze cât mai mult performanțele reale. Să le banalizeze. Să le arunce în ridicol. Să-i tragă înapoi în turmă pe cei care au reușit, prin propriile forțe, să iasă în evidență. Să-i asocieze (pentru că e la modă, iar scenariul e credibil) cu ”rudele, cumetrii și favoriții” (pentru că, nu-i așa, ”dacă are 4 mii și ceva de euro pe lună, sigur are ceva pile?”, că doar ”cine a mai auzit ca în România să fie recompensată performanța?”).

Din păcate, cadrele ”Ilinca” sunt o piedică la fel de mare precum nepoții și cumetrii, soții sau finii în reformarea sistemului universitar autohton. Ei reprezintă masa perfectă de manevră (care acționează benevol, fără niciun privilegiu, doar din inerția conservării propriei imagini sociale) pentru blocarea promovării celor care încearcă să promoveze și să facă performanță ”pe bune”.

Unde mai pui că să fii ”Ilinca” e mai ușor decât să fii Daniel David. Nu trebuie să renunți la un post călduț și ofertant la New York, pentru a te încăpățâna (și visa) să faci cercetare de top în România. Nu trebuie să înfrunți invidiile celor din jurul tău (mai mult sau mai puțin colegi, mai mult sau mai puțin apropiați). Nu trebuie să organizezi o catedră. Să conduci proiecte. Să găsești surse de finanțare. Să formezi studenți care să-ți devină apoi colegi și colaboratori. Să participi la conferințe internaționale. Să stabilești colaborări cu colegi de la alte universități din lume. Să elaborezi curicule. Să te implici în dezbaterile publice. Nici să amâni întâlnirile cu prietenii săptămâni sau luni la rând. Nimic din toate acestea. E suficient să bârfești la o bere/ cafea cu prietenii/ prietenele despre cât de nedrept e sistemul și despre jurnalistul ăla, Mihai Goțiu, care îl tot promovează pe ”banalul, ridicolul, nesimțitul” Daniel David. Și apoi să fugi repede pe net și să-ți asumi statutul de ”Ilinca”.

***

P.S.: Despre Daniel David și realizările lui am avut ocazia să scriu de mai multe și, sunt convins, voi mai avea motive să scriu. Indiferent de cât de mult s-ar supăra ”Ilinca”. Mai jos puteți citi o scurtă ”bibliografie” (doar cu articole publicate pe VoxPublica). Dacă le citiți, puteți aprecia singuri cât de ”banal” și ”ridicol” e Daniel David.

PREMIERĂ: VoxPublica a testat Platforma Matrix, un proiect revoluţionar de cercetare românesscă. Bine aţi venit în viitor!

Cum se poate schimba Romania in bine. Un caz de exceptionalitate

Bine ați venit la război! Întoarcerea elitelor și Cele 10 Stigmate ale Valorii în Mediul Academic Românesc

Premieră în psihologia din România

Când psihologia și magia își dau mâna. Se întâmplă la Cluj

Lefurile ”nesimțite” ale profesorilor sunt viitorul

Semne bune anul are. Cel puțin așa se vede de la Cluj

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

3 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia salarii securitate Senat sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!