RSS Feed

Ce face facebook când face ce face

vezi toate articolele de
08 Jan la 16:57 39 comentarii 2 vizualizari.

În ultimele luni în România s-a descoperit cum funcţionează facebookul sau, mai curând, că minunata platformă de liberă exprimare e un business care îşi poate alege clienţii când cum vrea el. Mulţi încă speră că au fost blocaţi-suspendaţi de un grup de illuminati şi că misiunea lor pe facebook e una comparabilă cu eroii de o prostie înduioşătoare din romanele lui Dan Brown.

Însă mai plauzibil decât reclamaţiile directe, la origine stă o curăţare ieftină după algoritmi puţin mai complecşi decât o solniţă. Aşa au fost demarate crizele de martirită şi eroită. De aceeaşi boală a victimizării suferă tot soiul de rasişti sexişti şi fauna complementară care cred că sunt partizani din munţi când de fapt practică cea mai veche meserie din lume: ura care de fapt convine puterilor economice sau politice; voci din popor care urlă că sunt şi ele la fel de sexiste ca Trump cel bogat.

Dar facebook sau google nu-şi bat capul cu astfel de anomalii, nu rasismul sau sexismul îi doare pe ei. Ci ceva mult mai profund: că mecanismele prin care fac bani sunt şi mecanismele care radicalizează celulele rasiste sau care vin  mănuşă guvernelor autoritare. Mai mult, încercările penibile de curăţare se lasă tocmai cu anihilarea celor care mai ţin cât de cât în picioare fornturi anti rasiste şi, mai general, opun rezistenţă raţională unor tendinţe reacţionare cu deiverse variaţiuni de la est la vest.

Zuckerberg a intrat în fibrilaţie după acuzaţiile că platforma a fost folosită diversionist de atacatorii ruşi în alegerile americane (de fapt, după datele de până acum, unii care au cumpărat reclamă şi au manipulat cam cât manipulează şi ăia de vând alifie de hemoroizi). Facebook trăieşte din celebrele bule le încurajează prin scandal sintetic (tipicele certuri şi autoconfirmări de facebook – impresia că eşti confirmat la scară largă şi încurajarea clickului prin metode ieftine, conspirativită, tabloid ieftin etc).

Şi Google  şi facebook, şi mulţi alţii au anunţat lupte cu fake-news-ul, şi mulţi cetăţeni tehnologici ai vremurilor noastre au început să ţipe de bucurie, ba chiar s-au oferit să ajute cu denunţuri eliminarea răului de pe internet. La a doua privire, curăţarea de fake-news este de fapt cărăţarea întru conformitate: cine nu e în linie cu o retorică fadă şi clară hegemonică va fi măturat. Nu pentru că a încălcat vreo regulă, ci pentru simplul fapt că produce zgomote care tulbură businessul, privat sau guvernamental.

Tribalismul bulelor stă perfect alături de confirmarea unor vagi idei dominatoare, vagi doar deocamdată. De exemplu, rasismul, xenofobia sunt încurajate discret prin simplul fapt că sunt buni agenţi de clickuri – în acelaşi timp businessul trebuie să se prefacă ultravigilent.

Nu e totul numai hazard automatizat. Reţelele de socializare sunt instrumente minunate în momente în care guvernele încearcă să controleze vocile rebele, în paradigma “rebeliune” amestecându-se pervers terorişti cu simpli opozanţi ai unor politici guvernamentale. Facebook colaborează deja cu guverne care vor să ducă politici în forţă faţă de minorităţi sau opozanţi politici (aici).

Chiar şi aşa, prea puţini şi-au amintit esenţa: că facebook şi alte afaceri asemenea au privatizat spaţiul public. În spaţiul public nu te mai poţi exprima politic în nici un fel, tocmai pentru că politica periclitează vânzarea. De aia principala luptă ar fi anularea statutului “privat” al unor astfel de platforme. Sau măcar întărirea drepturilor în calitate de participant.

Pe facebook n-ai drepturi cetăţeneşti, n-ai drepturi nici măcar de consumator, ai drepturi fix de lucrător “intern” neplătit.

Cum bine spunea la un moment dat Bogdan Giuşcă, e bine să vă amintiţi, înainte de fiecare problemă cu fb, un loc comun: că sunteţi un subiect fără putere într-un business în care sunteţi prestator şi vag-beneficiar.

Am scris anul trecut mai multe despre trecerea de la fake news la businessul supravegherii (INTEGRAL AICI):

O verificare centralizată a știrilor, iată noul vis al oamenilor de bine, de știință sau nu. Fact-checking-ul este o unealtă foarte bună, dar e contrazisă rapid de tendința de „conformitate” cu un set ideologic, nu de confruntare cu realitate. În România, site-urile de denunțare a știrilor false nu afectează publicațiile „de bine” – vezi cazul cutremurului lui Guran, cazul „balenei albastre”, unde tocmai predispoziția ideologică a etichetei de „deontolog” creează aberații de tot râsul.

Cenzura facebook e un reminder dur că locul unde vă jucaţi e privat deşi seamănă cu spaţiul public constituţional şi că ar trebui să ziceţi mersi că nu plătiţi bilet.

Cenzura facebook e un produs liberal pur-sânge, derivat din isteria fake news. Vai, dar noi suntem apolitici, noi doar ne petrecem timp de calitate pe facebook, deci afară cu toţi “politizaţii”. Cea mai incomodă situaţie pentru acel liberalism soft dotat cu măsuri economice dure şi poze “progresiste” este tocmai Sanders, nu Trump. Democraţii americani nu vor să înţeleagă că problema a fost desemnarea lui H. Clinton precum şi ignorarea unei agende sociale presante (reprezentate de Sanders).

Ai algoritmi care curaţă corect politic!, se gratulează facebookiştii alfa în luptă pentru dreptului de peşteră de a înjura minorităţi. Nu, nu are rost victimizarea, nu corectitudinea politică funcţionează, ci antipolitica, o ideologie dură care nu vrea decât să conserve status quo-ul într-o formă dură.

Culmea e că fix această antipolitică ajută grupări de tip alt-right fie să se victimizeze, fie să se protejeze de opoziţia sănătoasă.

Dora Constantinovici povesteşte pe pagina ei cum a fost blocată pentru că a folosit cuvântul “jidan” într-o postare în care denunţa tocmai vânzarea cărţilor legionarilor în automatul de la metrou – evident, cita din cel legionar care se vindea la automatul de la metrou. Probabil sunt în pericol şi postările în care DC a arătat şi rasismul de prin spaţiul public românesc şi multe altele. Şi uite aşa Facebook poate rade o opoziţie oricum firavă la un val crescând de fascisme, rasisme, postafascisme româneşti. Situaţia e plină de semnificaţii – noi trenduri antidemocratice şi rasiste sunt de fapt încurajate prin distrugerea opoziţiei la ele. După ce DC a postat experienţa au apărut imediat şi alţii care au fost blocaţi tocmai pentru că denunţau propagandă legionară sau general fascistă. Într-o mare de retorici intolerante să omori o firava opoziţie antifa, de exemplu, e mai politic decât orice. Şi la google s-a observat acelaşi lucru: îngrijoraţi de extrema dreaptă s-au apucat să descurajeze discursul radical şi, ce să vezi, primele siteuri afectate au fost fix cele de stânga, incomode fundamental prin însuşi faptul că denunţă politica periculoasă a “apolitismului” corporatist.

Asta chiar e o eroare trgicomică: să te apuci să lupţi cu rasismul şi să-i blochezi pe cei care luptă cu el în mod tradiţional şi pe toate canalele.

Tendinţa e de favorizare a retoricii dominante, o afacere bună n-are nevoie de controverse politice cu clienţii, ba chiar trebuie să le gâdile stimuli periculoşi. Se poartă naţionalisme şi se cântă cântecele religioase antiavort? Super, cântăm şi noi sau interzicem tot, inclusiv pe ăia câţiva care denunţă tendinţa majorităţii de a suprima drepturi. Nu e distopie, repet. Aşa arată spaţiul public şi politic privatizat.

Nu vă mai place facebook? Dar v-aţi trezit că nici nu mai aveţi unde să vă exprimaţi public alternativ comparabil? Soluţia nu e să faci celule obscure în care să construieşti “rezistenţă”, ci soluţia e să ceri dreptul la reţea indiferent de unul care s-a pus la poartă şi vinde bilete. Sau măcar să cereţi transparentizarea algoritmilor şi dreptul la explicaţii.

Sigur, aceiaşi liberali şi ei critici cu politicile facebook vor calma discuţia tot cu nevoia de “reglementare”. Numai că reglementarea pe care o văd ei e mult prea puţin – americanii văd cu ochi buni amenzile europene antitrust. Dar toate astea sunt mizilic, miza e să lupţi împotriva îngrădirii spaţiului de exprimare şi mai ales denunţarea unor practicici primitiv comerciale care s-au infiltrat adânc în procese democratice tradiţionale. Cu dorinţe de reglementări în mână au defilat şi Zuckerberg până acum şi rezultatul care a fost? Reglementare nu trebuie să fie doar de business, ci politică. Facebook e ca un bulevard privat pe care unii cer taxă de protecţie.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

39 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!