RSS Feed

Ce-mi doresc de la Moş Nicolae

vezi toate articolele de
03 Dec 2009 la 14:38 139 comentarii 4246 vizualizari.

În urma declaraţiilor martorilor, a investigaţiei experţilor criminalişti şi a tehnicienilor independenţi, rezultă că înregistrarea din 2004 e reală, dar că imaginile au fost accelerate un pic pe final. Aici e chintesenţa. Un pic. Ea face diferenţa între o mângâiere, un frecuş, o îmbrânceală, un pumn în cap sau un cap în gură.

Cu ani în urmă, în mandatul social democratului Adrian Năstase, am avut o experienţă un pic ciudată. Îi luasem un interviu domnului Ciuvică după arestare şi îl pregătisem pentru difuzare la radio în jurnalul de seară. Era aranjat tehnic sub supervizarea colegilor din montaj dar, înainte să intru în emisie, mi s-a comunicat că e un pic cam lung şi nu mai poate intra. Nu l-am difuzat, deci. Totuşi, băieţii din montaj m-au ajutat să selectez nişte clipuri ca să le putem integra într-o ştire în jurnalul de dimineaţă. Când am venit în zori la redacţie lucrurile erau un pic schimbate. Jurnalul era deja pregătit. Ştiri puţine şi multe sincroane cu Gigi Becali, proaspăt lansat în politică de Viorel Hrebenciuc. Am refuzat să mi le asum şi am reformulat jurnalul. Spre seară, mi s-a adus la cunoştinţă că responsabilităţile mele se vor schimba un pic. În sensul că de luni nu voi mai avea dreptul să editez şi nici să prezint jurnale. Voi rămâne însă la dispoziţia redacţiei. Pentru rapida reeducare a competitivităţii, am fost trimisă sistematic la videoconferinţele cu prefecţii. E adevărat că acolo, jurnaliştii erau sătui un pic, dar asta nu se simţea la radio şi nici nu apărea la televizor. În rest, toată lumea demonstra maxim profesionalism. Regimul era mulţumit.

Din toţi pumnii pe care presa i-a primit în vremea statului social democrat, eu am fost pocnită un pic. Tot câte-un pic, rând pe rând şi la fel de discret, mulţi tineri jurnalişti s-au trezit restructuraţi, trecuţi pe linie moartă sau numiţi în posturi simbolice. Ei n-au fost consemnaţi în niciun raport privind libertatea de expresie pentru că s-au preocupat să-şi găsească repede un alt job.

Numai că printre aceste picuri, s-au strecurat curajul, entuziasmul, candoarea şi, până la final, tot un pic a făcut diferenţa de voturi în 2004. Ea ne-a ajutat apoi să ne dăm frâu liber opiniilor, să ridicăm părerea la rang de dezbatere publică şi să facem din debate un produs jurnalistic în sine. Şi pe Ciuvică picul acesta l-a încurajat să se exprime. Şi le-a plăcut tuturor. Ne-am luat laptopuri şi ne-am făcut experţi în orice, am urlat, am făcut spume, am râs copios, am fost naivi, apoi geniali, ne-am revoltat, am înjurat, am spus tot ce ne-a trăsnit la televizor, pe bloguri… În general, am fost de capul nostru. Mă uit în urmă şi mi se pare că bucuria de a fi aşa de liberi vreme de cinci ani a ţinut… doar un pic. Poate de aceea am şi uitat atât de brusc.

Dar pentru picul acesta voi merge duminică la vot. Pentru fărâma care face fundamental diferenţa între o mângâiere, un frecuş, o îmbrânceală, un pumn în cap sau un cap în gură.

Tot primesc pe mail de la Moşul mesaje cu ce-mi doresc. Moş Nicolae, eu atât îţi cer: doar un pic…

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Absolventă a Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti şi masterand în Lingvistică, mi-am început activitatea în presă în biroul BBC România
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!