Cenuşăresele învăţământului românesc: limba şi literatura română, istoria şi ştiinţele sociale.

“Pur şi simplu clasele de real s-au transformat într-un soi de elită a şcolii, privită cu dispreţ şi resentiment de “umanişti”, resemnaţi cu statutul lor de codaşi”

Da… imaginea asta e si in societate.
Aia orientati spre cultura, arta, muzica, istorie… sunt muritori de foame nu alta…

Aia de la “real” binenteles sunt economistii de maine, juristii, managerii.. aia doldora de bani.

In care economie ?? Nu stie nimeni.

In tara asta daca nu te cuibaresti pe langa mediul politic si sectorul de stat, mori de foame cu scoala si diplome.

Si nu pentru ca ar fi valorile inversate (desi si asta e un subiect de discutat) ci pentru ca ECONOMIA ROMANIEI E PE CHITUCI.

Pentru ce Palaria Marioarei mai pregatim oameni in scoli? Sa faca ce? N-avem doua milioane de oameni cu scoala pe drumuri?

Bună seara şi bine v-am regăsit.

”Oferta educaţională a filierei teoretice (vorbim despre învăţământul liceal) privilegiază profilul real (mate-fizică, mate-info, ştiinţele naturii), în detrimentul celui umanist.”

Hm.
Din nefericire, exact aşa este.
Mai există undeva, în ţară, clase cu profil filologie clasică? Şi dacă mai sunt, câte mai sunt?

Dar clase cu profil pedagogic?
Bun, aici am înţeles că eram printre puţinele ţări din lume care scoteau învăţători/educatoare direct de pe băncile liceului, dar, atâta vreme cât există licee militare (precedând academia militară ori şolile de ofiţeri), seminarii teologice (pentru facultăţile de teologie), licee sportive, licee de artă ş.a.m.d., nu înţeleg de ce n-ar fi rămas, în această formulă, şi clasele cu profil pedagogic, pentru facultăţile de Ştiinţe ale Educaţiei.

domnule, cinti fals! nimeni nu obliga pe cineva sa se duca la real sau la uman. fiecare decide ce alege. ca ajunge unde ajunge, atunci e treaba lui. si inca ceva: daca intr-o tara nu se produc bunuri materiale si servicii (adica bani) nu poate nimeni hrani pe cei care fac arta pentru arta. exista o limita in care societatea poate asigura un trai decent unora care prin natura profesiei nu produc bani. e cam trist, dar e adevarat. nici in america, nici in europa, nici in alte tari civilizate nu e altfel. depinde numai de nivelul productivitatii din acea tara.

“la uman nu se face carte şi intră toţi proştii”

Discutabil.
La uman nu se face carte?
Păi, haideţi să vedem cum stă treaba:
Clasele de real au în programă destule ore de limba română, fiindcă, totuşi, este (încă) limba tuturor obiectelor de învăţământ.
În compensaţie, colegii de la real au găsit de cuviinţă să îndoape şi clasele de uman cu ore de matematică, fizică, chimie, ca să nu se lase mai prejos, nu?, fără să le dea prin cap că ceea ce într-un caz se justifică, este inutil în celălalt.

Altfel, eu n-am auzit copii să spună că la uman intră toţi proştii… Poate din cauză că trăiesc într-un oraş cu puternică tradiţie umanistă.

@Florin Oprea: Corect. Confirm si subscriu (sau vice-versa).
Problema majora cred insa ca este sustinerea, prin calitatea invatamantului, a oricareia dintre optiuni.

”Dar la ce folosesc studiile excepţionale ale filosofilor, istoricilor, sociologilor, epistemologilor, analizele şi soluţiile lor, dacă acestea nu se reflectă într-un sistem de educaţie publică echilibrat şi coerent?”

Cum la ce folosesc?
La… manipulare!!!

Iei de-acolo ce-ţi convine, ce nu, nu!

”Vorbim din ce în ce mai mult în termeni superlativi despre scriitori…”

Oare?
Despre unii da, despre alţii nu!
Sau… nu?

tot mai des apare problema asta, a abordarii interdisciplinare, in ciuda faptului ca tine pana la urma si de bun simt, nu?
forma poate crea fondul,il poate determina in oarecare masura…
degeaba elevul iti da un raspuns perfect la isorie daca scrie i-mi, sa-r, etc, tot asa cum degeaba unii au idei daca nu resusesc sa le exprime coerent.
dar cum in Romania totul e posibil, primarii pot face grave dezacorduri, vedetele tv au un discur plin de interjectii, clisee, etc, de ce ne mai miram?

”Toate aceste discipline sunt în mod nepermis concepute separat, fiecare cu domeniul distinct de referinţă – mă refer aici atât la conţinuturi cât şi la competenţe.”

Aici ne separăm…
NU atât programele sunt de vină, cât interpretarea lor.
Elevii nu înţeleg că disciplinele se întrepătrund, pentru că mulţi profesori – unii de calibru! – nu înţeleg asta.
E strigător la cer ca un profesor de engleză – să zicem – care vrea să traducă în română un grup nominal (de ex.) să întrebe: ”Cum e la voi, la română, chestia asta?”.
Legăturile, nodurile, sunt în text (i.e. în conţinuturi), numai că trebuiesc aflate/conştientizate mai întâi de profesor, apoi explicate elevului.
S-a gândit cineva să pună în legătură actul scrierii cu motricitatea? De ce credeţi că profesorii vechi făceau ”înviorarea” de dimineaţă?
N-ar strica o ţîră de latină făcută cum se cade, în şcoală…
Nu, nu…

”stârnind proteste şi indignare chiar şi în rândul unora dintre părinţi…”

Iaca, dovada!
Nici părinţilor nu le-ar strica o ţîră de ortografie…

Salut Alexandre! Esti nou in peisajul [tern] al voxpublica… si, din pacate in ciuda palariei de paie care ar trimite la oaresce “ruralism”, daca imi este permis termenul, ceea ce scrii este foarte elaborat pentru formatul in care iti publici articolele, da’ deh…

Articolul tau, care mi-a adus aminte pe alocuri de argoul nud de cele mai multe ori (nud de semnificatie, de aplicare in situatiile de scoala concreta) al castei pe care o pomenesti, se poate rezuma simplu la o experienta pe care eu insami am trait-o: am terminat liceul la profilul informatica pentru ca acolo era cei mai buni elevi, cei mai buni profesori (inclusiv in cazul disciplinelor umaniste), exista mai multa seriozitate si o concurenta creativa. Elevii cei mai slabi ai liceului respectiv erau in clasele “de limbi straine” si de “filologie-istorie”, iar noi ii priveam ca pe niste ratati. Insa experienta mea are si o curiozitate… eu m-am inscris la informatica fiind pasionata de literatura si tot liceul (ma rog, mai mult sau mai putin riguros si excluzand etapele de boema cand poate ma gandeam la altele) l-am petrecut intentionand sa dau la Litere, ceea ce s-a am si facut la final.

Insa daca as fi ales o clasa cu profil umanist, nu as fi avut niciodata profesoara foarte buna de literatura romana care m-a format (eu zic bine) in toti acei ani.

Ma rog, ar fi loc de dezbatere in privinta subiectului, dar ma indoiesc ca ea va avea loc cu adevarat. Pentru asa ceva este nevoie de o rafinare a invatamantului romanesc (in sensul mijloacelor, adica a ajunge macar la un stadiu in care se pun intrebari de substanta si nu doar chestii ce tin de problemele financiare) care nu stiu daca se va produce prea curand.

”…iar noi ii priveam ca pe niste ratati…”

Oare de ce?
Nu era prematur?
Studiile de specialitate arată că reuşita individului depinde în cea mai mare parte de momentul conştientizării sinelui şi a capacităţilor lui creatoare. Aşa se explică faptul că mulţi cotaţi drept excepţionali la vârste fragede au clacat pe parcurs, iar alţii, priviţi ”ca nişte rataţi” au reuşit în viaţă peste aşteptări.

Am făcut prima treaptă la mate-fizică (nu exista atunci profil ”informatică”), iar a doua treaptă la filologie-istorie, apoi am predat şi la clase de real, şi la clase de uman, deci cred că chiar pot face o comparaţie.

Sunt nişte copii, pentru Dumnezeu. Sunt tineri, frumoşi, proaspeţi, îndrăgostiţi, nu le pasă lor că unii-s mai cu moţ şi alţii ba. Cine le induce, totuşi, această idee?
Nu cumva familia şi orgoliul unora dintre profesori?

stimabil(a) daca_nu_nu, in caz ca nu stii, adolescentii sunt uneori monstri in stare de cele mai mari discriminari (ma faci sa zambesc cu descrierea ta “tineri, frumoşi, proaspeţi, îndrăgostiţi”, maybe in another world )!

Tu ai senzatia ca pe vremea aceea eu, ca sa vorbesc in nume personal, eram sensibila la astfel de nuante precum cele la care te referi tu? Era de ajuns ca mediile cele mai slabe erau basculate in urma admiterii (nu am prins trepte si alte chestii de genul asta) la “filologie” si diferenta dintre nivelul profesorilor lor si cel al profesorilor nostri era cat se poate de evident.

Dragă @ Amanda13,
Eu sunt de 15 ani la catedră, prin urmare am avut ceva vreme la dispoziţie să-mi pot da seama că-n fiecare elev e-un drac şi-un înger.
Depinde pe care îl vezi…

@Daca_nu_nu: sigur ca nu sunt programele de vina, nici nu am spus asta; desi, se poate discuta: continuturile ar fi putut fi mai bine sincronizate. adica umanismul, sa zicem, sa ocupe aceeasi pozitie in planificarea profesorului macar la istorie (adaug istoria artelor şi istoria muzicii pt liceele cu profil artistic)

@Daca_nu_nu: la 13. pai sa stii ca le cam pasa…cei mici sunt necrutatori cu elevii mai slabi. si asta nu atunci cand ne plimbam noi veseli printre banci, ci prin pauze si pe mess nu mai vorbesc de elevii CES si de felul in care sunt tratati de colegi…

“razboiul mustelor” e o fictiune si nu chiar…

@mdav: “tot mai des apare problema asta, a abordarii interdisciplinare, in ciuda faptului ca tine pana la urma si de bun simt, nu?”

de acord, numai ca atunci cand lipseste, poate ca ar trebui reglementat cumva, nu?

@daca_nu_nu… si eu vorbesc tot din perspectiva cuiva care a fost la catedra.

@ Funieru # 17
Domnule coleg,
Păsarea asta nu e (numai) de la ei şi, nealimentată, dispare în timp.
Eu am motive foarte serioase să cred că nici familia, nici şcoala nu acţionează cum trebuie în această direcţie.
Bun. Am înţeles. Tu scrii aici de elevi cu bani, cu posibilităţi muuult peste medie, iar Amanda se referă cu siguranţă la aceeaşi categorie. Dar populaţia şcolară nu e numai elevii aceştia. Eu trăiesc într-un oraş mic, dar orice societate are o ierarhie, fie ea tacită sau explicită. ( ). Ei, aici, la noi, n-am întâlnit, în 15 ani, aşa o mentalitate, decât sporadic şi destul de firav.

S-o spun pe aia dreaptă, eu tocmai asta voiam să arăt: e plină ţara de copii care vin la şcoală pe jos ori cu autobuzul, de studenţi ce gată facultatea cu două perechi de blugi, dar cu braţele pline de cărţi… Nu toată lumea merge la şcoală cu BMW-ul…
Cum?
Nici BMW nu se mai poartă???

Aaaaoleo…

@ Amanda13 # 19
Cu siguranţă. Mi-am dat seama că vorbiţi în cunoştinţă de cauză, de aceea am şi legat discuţia.
Numai că dumneavoastră vorbiţi din persepctiva cuiva ”care a fost”, eu din perspectiva altcuiva, ”care este”.

daca_nu_nu,
inteleg ca dumneavoastra sunteti o tanti sau un tant profesor foarte de treaba, apropiat(a) de elevi (sau convinsa ca…), genul acela caldut de profesor pierdut in extazul didactic al zambetelor caline si foarte putin sensibil (a se citi pierdut din) la realitatea inconjuratoare.

sa fim seriosi! concurenta este si ea o forma de a dobandi experienta. si ea se manifesta de la cocosismul din fata blocului si pana la sentimente de superioritate.

p.s. am fost profesor pana acum doi ani. de la gimnaziu, trecand prin liceu si pana la nivel universitar.

@ Amanda13 # 23-# 24
Se vede, stimată colegă, se vede că ştiţi cum stă treaba în învăţământ (repet).
Şi da, aveţi dreptate, sunt foarte apropiată de elevi/studenţi, dar necruţătoare cu profesorii care, în loc să pună pace-ntre copii şi bună învoire, seamănă discordie.

@Daca_nu_nu: păi da, ierarhiile sunt mai mult tacite decât explicite.

@Daca_nu_nu: nu-i numai asta (ce spui tu e adevarat) dar cred ca e si un duh (dracusor, sau cum vrei) al epocii…vezi si tu mai sus, la comentarii, cum e cu bunurile ssi cu arta pentru arta…

@ Funieru
Am văzut, am citit.
De-aceea şi spuneam că BMW creează trend-ul. Se duc acolo sau acolo, că acolo merge X, Y, Z, care aşa şi pe dincolo.
De cealaltă parte, la perfecţionări, am simţit o undă extrem de regidă şi în rândurile colegilor noştri, uneori extrem de refractari.
Ex. Cei de română îşi închipuie că eşti prost dacă n-ai citit pe Vianu. Cei de mate îşi imaginează că eşti prost dacă nu vorbeşti de teorema lui Pitagora. Ştiu, e vorba de atitudini în rândurile dăscălimii. Dar atitudinile, cum bine ştim, se propagă…

Uite, vă dau un text al lui Moisil, din manualul de română (cls. a IX-a, Humanitas). E mai spre finalul manualului. Bun. Dar îşi închipuie cineva că există profesori de română care habar n-au de prezenţa lui în manual??? Eu nu mi-am închipuit, dar am văzut cu ochii mei.

oh da, se poate scrie cel putin o comedie umana despre perfectionari…N-ai sanse sa scapi teafar si destept daca n-ai aspiratii renascentiste…

Teorema lui Pitagora nu se pune la vot. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar fi pus la vot teorema lui Pitagora şi dacă s-ar fi obţinut următoarele rezultate favorabile ei: în Atica… 90% voturi pentru, în Beoţia… 40% voturi pentru, în Samos… 3% voturi pentru.

Care e informaţia pe care o putem obţine? Primul lucru de care am fi siguri e că Pitagora e din Samos; cele trei voturi sunt: al lui, al tatălui său şi al fratelui său. Fiul său, contestatar, a votat contra. Concetăţenii săi au votat contra. (Ce, domnule, a făcut şi el o teoremă. Mare lucru. Sunt cetăţeni ai insulei care au făcut mai mult decât el […]) Asta la Samos. Să comparăm voturile în Atica şi în Beoţia. Concluzia este că în Atica erau 90% oameni care ştiu geometrie, iar în Beoţia numai 40%. Deci, dacă punem la vot teorema lui Pitagora nu obţinem informaţii asupra teoremei lui Pitagora, ci asupra stării matematice a colectivului de votanţi.

Teorema lui Pitagora nu se pune la vot, ci se demonstrează. Şi, o dată demonstrată, teorema lui Pitagora desparte pe cetăţeni în două categorii: cei care o înţeleg şi cei care nu o înţeleg; de împărţirea aceasta nu ştie nimeni, decât „bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate“. Pentru ceilalţi, această împărţire afişată ascunde o alta; cei ce o înţeleg şi cei care se fac că o înţeleg. Aici ipocrizia are un rol creator: cel ce se face că înţelege ajută.

Dificultatea mare e că nu toate adevărurile ştiinţei (sau ştiinţelor, atât cât sunt ştiinţe) au două mii cinci sute de ani vechime. Ce e de făcut? Nu cred că e de făcut altceva decât ce se face de două mii de ani cu teorema lui Pitagora: se predă.

În toate ţările şi în toate limbile, în toate şcolile e un profesor care îi învaţă pe elevi teorema lui Pitagora; unii dau premii celor ce o învaţă, alţii pun la colţ pe cei ce n-o învaţă. Poate, rar, cineva care a ajuns om mare şi vrea să se singularizeze, spune: „uite, eu nu ştiu teorema lui Pitagora“. Iar cei care-l ascultă îl aprobă mătănios şi gândesc: „se vede“.

(Grigore Moisil, Teorema lui Pitagora)

@Daca_nu_nu: ca de obicei,un deliciu intelectual sa te urmaresc.

PS-imi doresc sa continui,discutia devine fructuoasa.

@Daca_nu_nu: las[/l pe Moisil, d-na Rogalski la RTV: ţeapănă, cu buzele strânse, pieptănătura impecabilă, ochelarii fetiş: încă nu vorbeşte, ascultă…

@funieru: si eu gasesc interesanta discutia de la RTV.
Dar daca tot ati pomenit de ea,va rog sa ne spuneti si parerea dvs.

Stimate Domnule Funieru,
Este înduiosãtoare tentativa Dvs. Chiar dacã inimos, sunteti insuficient pentru o îmbunãtãtire a situatiei. Dacã nema putirinta, geaba chichirez gâlceava…
Dãtãtoare de sperantã este promisiunea cã veti reveni.

Redescoperiti roata.
La sfârsitul anilor ‘60 !, am vrut sã aleg Sectia Uman, pentru cls. X-XII. Am renuntat dupã ce mi s-a argumentat cã acolo NU SE FACE carte. NU din cauza elevilor, ci pentru cã acolo erau trimisi toti profii de mâna a II-a. CHIAR DACÃ era vorba de un Liceu respectabil.
Izact aceeasi politicã am vãzut-o, apoi, pusã-n practicã în mai multe colturi din tarã. Pânã azi. Mã rog, astã-toamnã.
Vedeti ? Toate-s vechi si 9-s toate !

Cenusãreasa învãtãmântului este, de fapt, Cultura Generalã, incluzând corecta utilizare a limbii.
Oricâte formule chimice ai putea sã reciti, oricât de bun ai fi la algebrã, dupã 10 minute ORICE manifestare a ta în Spatiul Public devine penibilã.

Nu-i timp, nu-i spatiu (de scris!) – si cred cã nici LOCUL sã desfacem niste bandaje ale amãrâtului de Învãtãmânt de la noi. Am provoca doar sângerãri, fãrã sã putem veni cu vreun remediu.

De multe ori am visat, cu ochii deschisi, dacã nu s-ar putea ca un mic Grup de Creiere (dintre ADEVÃRATII Academicieni ?) sã Refacã demersul unui Spiru Haret. Sã punã la punct – nu o jalnicã Reformã, ci un Sistem de educare a Natiei, pornind de la fundatie.
Asa cum îsi fãceau romanii drumurile.
Care NU se pricopseau cu gropi! Si care rezistã si azi.

Am terminat liceul la real prin anii 60.Si atunci situatia era identica.Adica la sectia umana erau elevi mai slabuti,nu din cauza intelectului,ci din cauza ca se considera ca acolo eforturile nu sunt prea mari.Programa la limba si literatura romana era identica.Diferenta era la matematica,fizica si chimie unde ponderea acestora era mai mare la real.In compensatie la uman erau mai multe ore de limbi straine.Cu toate acestea nu am avut colegi la uman care sa vorbeasca o limba straina,la nivelul cunostintelor de matematica ,fizica,chimie ale unuia de la real.Din colegii de la real,multi au dat admitere la facultati umaniste si au intrat cu succes,in schimb cei de la uman au avut rezultate mai slabe.

Am facut liceul in 2 orase.Prima jumatate la Cluj,iar cealalta parte la Bucuresti.Diferenta a fost mare.La Cluj era o relatie excelenta intre profesori si elevi.Respectul era reciproc.Exigenta profesorilor era mare,dar si pasiunea lor pentru a transmite cunostinte elevilor era la fel de mare.La Bucuresti intre elevi si profesori era o relatie aproape antagonica.Profesorii veneau la ore ca muncitorii la fabrica,isi faceau norma,dar ii rezultatele muncii lor ii interesau prea putin.Asa se face ca de exemplu la limbi straine,cand am plecat de la Cluj,vorbeam bine germana si rusa,dar la Bucuresti am uitat aproape tot.Si asta pentruca laBucuresti vorbeam mai mult romaneste la acele ore,iar la Cluj ,daca ma intalneam pe strada cu doamna profesoara isi facea timp sa conerseze cu mine in limba respectiva.Si numai eu stiu ce pateam la ara urmatoare daca nu faceam fata conversatiei.

lucrurile stau destul de altfel ,in privinta discriminarii in licee ,si este suficient sa se faca o vizita ,fapt demonstrat de ismb,cu vopsele si dr.ioan toca de la lic.a.vlaicu buc.

explicatiile de mai sus par suficiente dar pacla devine si mai densa

cum este si normal cenusaresele apar ca in cazul ds.nr.9343 unde spune problema unui nou contract demuunca ca prof la lav. pe baza cereri depuse la secret.scolii pana la data lelegala 9.02.2004 totodata cer obligarea partilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionata de prezentul proces si apoi as dori sa primesc raspunsul pana la data de mai sus incat MECT,cu sediul in buc.in calitate de parat la 4127 /lm./2004 aflat pe rolul acestei instante art,115- 118 cod procedura civila si formuleaza incorect intampinare