RSS Feed

Cetăţeni cu mai multe viteze. Secretul sclaviei printre muncitori români: nu e doar fapt divers

vezi toate articolele de
14 Mar la 13:55 comenteaza acum 1174 vizualizari.

În presa noastră se vorbeşte despre “diaspora” numai în termeni fals-elogioşi. Diaspora pare alcătuită numai din funcţionari europeni şi olimpici/sportivi/studenţi/savanţi/antreprenori de succes.

Din când în când vine presa străină şi ne dă peste nas cu câte un caz de exploatare incredibilă. Aşa a fost cazul cu sclavia în Italia, incredibil, relatat de the Observer.

Those who did report their abuse to the authorities said they then often found themselves unable to find work elsewhere.

“I worked with my husband in the greenhouses and the owner wanted to sleep with me,” says Gloria, 48. “I refused and he fired me. I reported him to the police but since then I can’t find a job. The other farm owners know I went to the police and they don’t want me to work for them.”

Numai că aşa ceva nu e excepţie, e o formă de exploatare foarte întâlnită.

Am trimis milioane la muncă în afară. Plecatul la muncă a acoperit experienţe grele, pornind de la sclavie neagră până la exploatare dură sau, în cele mai fericite cazuri, muncă dură cu un salariu care totuşi a asigurat supravieţuirea familiei.

Asta e partea din relaţia România-UE care nu se discută niciodată. O propagandă nemiloasă de pe aici are o singură logică: decât să moară de foame? chinul lor de acolo e salvarea de foamea de aici! să zicem mersi! au fugit de corupţia din România etc. Amputarea completă a empatiei la ideologul probusiness de stat.

În primul rând, milioane de lucrători din est au asigurat informal slăbirea plasei sociale în Vest pe de o parte (fenomenul badante în Italia) sau au fost folosiţi ca monedă de şantaj faţă de lucrători vestici, două părţi pierzătoare.

Evident, a mai fost şi o întreagă pătură de mic antreprenoriat european care a mâncat o pâine profitabilă de pe urma acestei exploatări tolerate în UE. Asta e o problemă europeană discutată mereu cu strâmbături din nas sau cu flase grimase umaniste dinspre stânga. Istoria exploatării muncii din aceste decenii este bagatelizată, secretizată, este un capitol ruşinos pentru UE. NU că ar fi singurul, doar ştim că Marea Mediterană a ajuns cimitir. Pentru cetăţenii din interiorul UE scenariul a fost mai “vesel” decât pentru refugiaţii extra-UE – nu ştiu de ce am senzaţia că am auzit un astfel de argument deja de la vreun îmbuibat thinktankist pe fonduri europene.

Sigur, Estul tot ce poate propune mai articulat în termeni de critică este faptul că bem CocaCola mai proastă decât vesticii. Atâta poate celebrul grup Visegrad, apropo de reveriile unora că acest conglomerat centru-estic are altceva decât mize ridicole şi  mulţi nervi naţionalişti şi ultraconservatori.

Acum, când se vorbeşte de viteze, de UE cu cercuri concentrice, se vorbeşte de fapt despre conservarea unui status quo care include păstrarea unei redistribuiri aberante într-o UE fără idei, fără viitor. Până acum cetăţenii, nu ţările, au avut diverse viteze, a fost exploatată sărăcia din interior şi cea din exterior, un joc dublu care a mai asigurat ceva perenitate sistemului.

Ce ni se spune exact e că vom avea şi mai clar cetăţeni cu diverse viteze/drepturi încercând să conservăm piaţa comună. Piaţa comună poate fi asigurată cu viteze, aşa cum Trump ştie că mai bine forţezi bilaterale în forţă decât tratate vaste ca în vremurile bune neoliberale.

În România, e din ce în ce mai vizibilă UE cu mai multe viteze. E o metodă însuşită pe deplin. Avem români europeni şi români trataţi ca suboameni. UE cu mai multe viteze înseamnă o şi mai mare clarificare şi supraveghere a acestor rupturi.
Reiau o bucată dintr-un articol mai mare din martie 2013 despre UE şi munca în regim de sclavie. Am ales exemple din toată Uniunea. Putem completa oricând această enciclopedie a durerii.

Iată textul vechi despre exploatare:

Work-Leaks

După tiparul wikileaks, avalanşa de documente – secrete mai mult sau mai puţin – care ne-au spus o mulţime de lucruri pe care le ştiam deja, se pot face nişte documente de tip work leaks. Ipocrizia vestului în ce priveşte exploatarea imigranţilor nu mai poate dura. Munca la negru nu e fapt divers. E o barbarie pe care Vestul nu mai are voie să o bage sub preş.
Danemarca. Caz clasic pe care l-aţi auzit de mii de ori:

Vasile Stoica a plecat in Danemarca impreuna cu sotia sa, Natalia, fiul lor si fratele sau mai mare, Ioan Florin. Romanii au fost adusi in tara de barbatul aflat in spatele companiei de curatenie JD Cleaning, Jimmy Nika. Angajatorul furnizeaza de ani de zile mana de lucru companiei United Service, a doua ca marime din Danemarca, ce are un milion de contracte, cu statul, regiunile si municipalitatile. Familia Stoica nu a primit niciun salariu pentru munca prestata prin JD Cleaning pentru United Services.

Frankfurt. După construirea unui cartier de lux, muncitorii români au trecut prin exploatare totală cu un final totuşi fericit. La presiunea presei, şi-au luat într-un final banii promişi.

Ne-au dat 50 de euro pentru mâncare şi după o lună de muncă, 17 septembrie-20 octombrie, am primit 1.500 de euro, sumă pe care trebuia să o împărţim celor 13 muncitori din grupul nostru. Conform unui calcul simplu reiese că luna aceea ne-au plătit 1,09 euro pe oră”, s-a plâns muncitorul român. Unul dintre proprietari s-a solidarizat cu muncitorii şi a scris pe o pancartă: Locuinţa mea exclusivistă se datorează exploatării muncitorilor români. (sursa)

Suedia. Români plecaţi la cules de afine se revoltă după ce primesc bani mai puţini. Presa locală îl citează copios pe patron care “lămureşte” situaţia, unii sclavi erau mai harnici:

Peste 100 de romani au oprit lucrul, miercuri, si au iesit in strada. Acestia spun ca angajatorul le-a promis 50 de euro pentru 50 de kilograme de fructe de padure culese pe zi. In schimb, au primit aceeasi bani pentru 70 de kilograme de fructe culese zilnic.

Insa patronul, Naturbemanning och Brygg AB, Mika Riikonen, sustine ca muncitorii romani sunt singurul grup care nu a reusit sa isi faca norma de fructe de padure culese. El a subliniat ca un grup de thailandezi strange in medie 215 kilograme pe zi, iar romanilor li s-au furnizat informatii false in tara lor. Sincer, sunt niste lenesi, a declarat el. (sursa)

Exploatarea ia şi forme mai subtile. Atunci cînd se pun la pachet educaţia şi voluntariatul, apare munca neplătită în schemă, iar rezultatele au fost într-un caz din Norvegia tragice (pe larg, aici).

Simina Guga are un material excelent despre traseul exploatării unor muncitori români în Cehia. Treaba începe în România cu firme de recrutare şi se termină cu o păcăleală la destinaţie, după o perioadă scurtă de muncă intensă:

La o lună după aceste întâmplări, lucrurile au luat o turnură la fel de brutală pentru un alt grup de 14 români care erau izolaţi într-o zonă muntoasă a ţării. Aceştia au ameninţat că vor înceta lucrul şi că se vor duce la poliţie, după 58 de zile de muncă în care nu primiseră decât 6 euro pe săptămână pentru mâncare. Şeful le-a dat fiecăruia câte 200 de euro, promiţându-le că o să primească restul în zilele următoare. După câteva ore însă, muncitorilor li s-a spus că nu mai este nimic de muncă în acea zonă şi au fost îmbarcaţi într-un autobuz cu un şofer ceh care nu le-a spus nici ce se întâmpla, nici unde urmau să ajungă.  După 4-5 ore de mers cu autobuzul oamenii au fost abandonaţi noaptea, pe un drum în apropiere de Praga. (sursa)

Dickens revine în forţă:

Mai multi copii romani, dintre care unii aveau mai putin de noua ani, au fost obligati sa lucreze in conditii foarte aspre, la o ferma din Worcester, Marea Britanie. Cei sapte copii, care faceau parte dintr-o echipa de 50 de muncitori romani care lucra la adunat praz pe un camp, au fost descoperiti, saptamana trecuta, de autoritati, a anuntat, duminica, The Independent. Minorii erau obligati sa lucreze, intreaga zi, imbracati in haine subtiri, in conditiile in care temperaturile coborau pana la zero grade. (sursa)

În Olanda, sechestraţi într-o fermă:

Politistii si inspectorii de munca din orasul olandez Someren au descins la ferma pentru a-i elibera pe cei 38 de romani, care munceau ca sclavii impreuna cu niste polonezi si portughezi aflati in aceeasi situatie, relateaza BN Destem. Patroana le confiscase angajatilor, la sosirea in Olanda, pasapoartele si actele de identitate, iar baracile in care traiau acestia nu aveau nici macar ferestre.  Muncitorii primeau doar 50 de euro pe saptamana, lucrand de dimineata pana seara pe plantatia de sparanghel, in conditiile in care li se promisese un salariu de 13 euro pe ora. (sursa)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , , , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!