RSS Feed

Ceva cu limba română literară și de unde-și mai trage forța de expresie

vezi toate articolele de
31 Aug la 17:33 comenteaza acum 328 vizualizari.

Iau o istorie a literaturii române, că e ziua limbii, și citesc de pe la începuturile facerii limbii române literare. Constatăm că o hotărâtă cristalizare are loc în zona cunoscută sub numele”cronicari”, compusă din texte diverse, cu motivații complexe în spate: amestec de subiectivism, nostalgie, comandă, cenzură, obligație, investigație cerută de patron, delațiune. Nu e o caracteristică exclusiv locală, dar e un moment important și în istoria limbii române literare.

Lamentație și delațiune, ton biblic și descriere minuțioasă a fizicului dușmanului / protectorului, encomion și pamflet, autolegitimare și denigrare, din tensiunile astea a răbufnit expresia. Expresivitatea maximă e cauzată de protecția unui impunător pântece domnesc. Câteva pasaje spre meditație, așadar, din diverși cronicari moldoveni sau munteni. Scrisul la comandă, atacul fără limite și adorarea fără limite, o comoară din adâncurile istoriei revărsată.

De obicei forța expresiei literare e descrisă a ca o rebeliune prometeică, ca un vulcan romantic de originalitate de masă. Ei nu, stați liniștiți, de cele mai multe ori își trage seva din faptul de a te afla de partea ”corectă” a istoriei, la brațul unuia puternic care are nevoie și de altceva decât de paloș, de o armată de badigarzi cu stil. Limba se naște și se consolidează și așa, uneori doar așa.

Conduită și atac la fizic, o fuziune de bază în explozia de stil a cronicarului:

Târgoviște și București, Sodoma și Gomora:

Adversarul lui Brâncoveanu e omorât. Deci să-i facem și puțină morală care, de fapt, îl face ceva mai simpatic. Patronul cronicarului a fost mulțumit, și noi suntem mulțumiți de ”fandasii nebunești”:

Anticorupție, după ce domnitorul s-a folosit de un corupt deja notoriu, naivul de el:

Rivalitatea între case, nu e din GOT, pare din scandalul RCS – Antena 3.

Un fragment din Miron Costin, cu un vornic lovit de țărani cu un os, superb. Boierii scârbiți de ”grosime”, multe nu s-au schimbat.

Să încheiem cu Istoria ieroglifică, acest lung memoriu-plângere către posteritate.

sursa: Istoria literaturii române de la origini până la 1830 – Al Piru, 1977, Editura științifică și enciclopedică

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete:


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!