RSS Feed

Coaliţia de sărăcire a României vă prezintă:

vezi toate articolele de
29 Nov 2016 la 13:26 comenteaza acum 1224 vizualizari.

Institutul Naţional de Statistică a publicat un studiu despre incluziunea socială în România, datele până în 2015. Cum era de aşteptat, sunt foarte puţine oscilaţii în încercările de evadare din zona de sărăcie şi de risc.

În ciuda bătăilor cu pumnul în piept, din 2012 până în 2015 rezultatele sunt foarte proaste, inegalităţile au crescut, riscul de sărăcie e ameninţător, România e campioana sărăciei pe foarte multe forme de măsurare în UE. Pentru că nu e de ajuns să creşti salariul minim, situaţia ne arată de fapt nevoia urgentă de măsuri serioase de redistribuire. Nici un partid nu anunţă aşa ceva, nu pare să fie interesat de aşa ceva. Discursul s-a modificat mai curând în favoarea capitalului local că aşa dă bine. Dacă dăm locuri de muncă cică rezolvăm problema. Ei bine, nu. Stăm foarte prost şi la sărăcie pentru cetăţeni cu ocupaţie. Cam toată lumea de pe piaţa electorală de azi se întrece în ficţiuni antisărăcire, dar prea puţini atacă problema în mod real: au externalizat planuri reale către studii şi bune maniere cu Banca Mondială, recită papagaliceşte soluţia angajării ca soluţie antisărăcie, ceea ce nu funcţionează (pentru că angajaţii nu mai au decât o brumă de drepturi); sau vorbesc despre educaţie ca soluţie ca să nu spună că n-au “atacat problema sărăciei”.

Doar o acţiune masivă politică pentru redistribuire şi pentru drepturile angajaţilor au putea reduce semnificativ cifrele dezastruoase. Aşa ceva nu apare la orizont. În media, în public există doar o treime de populaţie care e reprezentată, care se plânge, care are urgenţe, e treimea care o duce cel mai bine.

Funcţionează brici electoral coaliţiile pentru familie, văd. Păi poate faceţi şi o coaliţie pentru salvarea familiilor heterosexuale cu copii care se îneacă în sărăcie. Că, de spaima unor amărâţi gay, toată politicărimea s-a întrecut în promisiuni şi documente semnate despre cum să facem sex în familie. Să semneze mai bine cum facem ca pentru o treime din familii cu copii să nu existe privaţiuni severe.

Am făcut un mix de informaţii şi grafice din studiul INS, pe care-l puteţi citi aici.

Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor sărace (care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% d i n m e d i a n a v e n i t u r i l o r disponibile) în totalul populaţiei. Rata sărăciei relative a fost în anul 2015 de 25,4%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 5050 mii persoane.

Numărul persoanelor sărace a crescut din 2012-2015, perioadă de creştere economică, perioadă în care mai toţi politicienii s-au declarat luptători pentru cauze sociale. Eşecul lor ar fi trebuit să provoace nervii electorali de azi. Sărăcia nu vinde, însă. Important e să mângâiem pe cap o clasă de mijloc, de cele mai multe ori imaginară, dar de care se lipesc politici ale privilegierii pentru top 20% şi mai nimic pentru bază (Vă vine să credeţi de exemplu că avem ajutoare pentru cumpărare de maşini hibrid de mii de euro şi mai nimic serios pentru bază, doar ajutoar ela limită).

Tinerii şi copiii, foarte afectaţi:
Pe întreaga perioadă analizată, cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat în rândul copiilor şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, aproape două cincimi dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor, (creṣterea în 2015 faṭă de 2012 a fost de 4,8 puncte procentuale). Starea de sărăcie în această perioadă s-a accentuat puternic şi la tinerii cu vârste între 18-24 ani (diferenṭa faṭă de începutul perioadei a fost de 5,6 puncte procentuale), în 2015 ajungând să afecteze mai mult de o treime dintre ei.
Persoanele ocupate sunt predispuse sărăciei la procente copleşitoare, faţă de UE. Dar INS ne linişteşte, a rămas doar tragic, n-a devenit apocaliptic:
În perioada 2012-2015, evoluţia riscului de sărăcie la persoanele ocupate a fost relativ uniformă (sub 20%). Riscul de sărăcie al persoanelor neocupate însă s-a accentuat pe întreaga perioadă analizată, în special la alte persoane inactive (cu 5 puncte procentuale) şi şomeri (cu 3 puncte procentuale).
Familia care a re în componenţă copii, iată deja o stare de vulnerabilitate:
Coaliţia pentru saracirea familiei merge brici:
În perioada 2012-2015, se observă o deteriorare a situaţiei materiale a gospodăriilor cu copii dependenţi, rata sărăciei la această categorie crescând în anul 2015 cu aproape 3 puncte procentuale faţă de 2012. O creştere vertiginoasă a ratei sărăciei de-a lungul acestei perioade s-a înregistrat în cadrul gospodăriilor formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi – de 12 puncte procentuale – valoarea ratei în ultimul an ajungând să fie mai mult decât dublă în rândul acestora comparativ cu celelalte tipuri de gospodării cu copii dependenţi. Creşteri importante ale ratei s-au remarcat şi la familiile monoparentale – de peste 6 puncte procentuale, dar ṣi la cei cu 3 sau mai mulţi adulţi cu copii dependenţi – de 2,5 puncte  procentuale. O notă aparte s-a observat la familiile cu 2 adulţi cu 1 copil dependent, unde rata sărăciei a
coborât constant pe această perioadă, cu 2,3 procente, iar la familiile cu 2 adulţi cu 2 copii dependenṭi în 2015 a avut aceeaṣi valoare ca în 2012.
Ce-ar fi sărăcia fără pensie şi fără multhulitele ajutoare sociale?
Rata sărăciei înainte şi după transferurile sociale, în perioada 2012 – 2015 (%). În anul 2015, mai mult de un sfert din populaţie nu a fost afectată de sărăcie datorită existenţei transferurilor sociale. Doar pensiile au făcut ca 20,3% din populaţie să nu „cadă” în această situaţie nefavorabilă. Dacă în anul 2015 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (49,6%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice (65 de ani şi peste) care, într-o proporţie de 86,7%, ar fi fost în stare de sărăcie relativă.

Rata sărăciei, comparaţie cu UE:


Inegalitate. Indicele inegalităţii veniturilor
În România inegalitatea veniturilor este superioară mediei pe ansamblul Uniunii Europeane. În anul 2014, cei mai bogaţi 20% dintre cetăţenii Uniunii Europene au realizat venituri de 5 ori mai mari decât cei mai săraci 20%. Cele mai mici ecarturi între veniturile persoanelor bogate şi cele sărace s-au înregistrat în  Cehia (3,5), Finlanda (3,6), Slovenia (3,7), Belgia ṣi Olanda (3,8 fiecare), Slovacia ṣi Suedia (3,9 fiecare) iar cele mai mari în România (7,2), Bulgaria şi Spania (6,8 fiecare), Estonia, Grecia şi Letonia (6,5 fiecare). Statele care au valori reduse ale indicelui inegalităţii veniturilor prezintă şi rate de sărăcie mult inferioare mediei europene.
Riscul de sărăcie în UE:
Deprivare în funcţie de locuire (toaletă în curte, defecţiuni ale locuinţe care nu sunt reparate etc):

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!