RSS Feed

Concurs. Concurs de împrejurări. Scandal personal. Scandal instituțional

vezi toate articolele de
09 Jan 2013 la 12:13 48 comentarii 2169 vizualizari.

Când s-a hotărât trecerea ICR din subordinea Președintelui României în subordinea Parlamentului, am considerat că era o decizie rațională. Cred că un control exercitat de o structură (Senat, comisie, comitet etc.) din care pot face parte reprezentanți ai mai multor formațiuni politice parlamentare este preferabil unuia exercitat de o singură persoană. Adevărat, contează și calitatea oamenilor ce fac parte din structura respectivă, dar riscul omului nepotrivit la locul nepotrivit există și în cazul unui control exercitat de un singur om.

Nu mi s-a părut deloc serios argumentul că, atunci când este vorba de Președintele României, avem de-a face cu o “autoritate simbolică”, iar atunci când este vorba de Parlament, avem de-a face cu o “subordine efectivă”. Președintele Icsulescu se poate mulțumi să practice doar o “autoritate simbolică”, dar alt Președinte, Și-Mai-Icsulescu, poate decide că vrea să exercite mai mult decât o “autoritate simbolică”. Unul dintre rolurile legilor este să lase cât mai puține șanse chefului personal de “a face legea”.

În legătură cu noul profil al ICR, așa cum apărea definit în preambulul Ordonanței de Urgență, credeam că este neliniștitor și afirmam că avem de-a face cu un “document ce pare redactat, pe alocuri, în birourile României Mari sau pe laptopul dlui Dan Voiculescu”. Am așteptat numirea noii conduceri a ICR și după ce dl Andrei Marga a devenit șeful institutului am sperat că va găsi pârghiile cele mai potrivite pentru a determina recalibrarea sensibilă a mandatului institutului.

Primele acțiuni ale dlui Marga au fost deconcertante, dar nu mi-am pierdut răbdarea. Explicarea obiectivelor tactice și strategice ale institutului mi s-a părut măcinată de confuzie, dar am crezut că sunt rateuri de pornire, nu tocmai neobișnuite motoarelor instituționale românești. Au urmat hotărâri prin care dl Marga a descumpănit multă lume, indiferent de simpatii politice. Au venit și altele.

Dacă scandalul (real sau înscenat, rămâne de văzut) unei colaborări cu Securitatea este un scandal personal și dl Marga îl poate stinge prin demontarea credibilă a acuzațiilor ce i se aduc, mai noul scandal produs de anunțarea rezultatelor unui concurs înainte de terminarea lui, semnalarea unor acte de clientelism și a unor vicii de procedură etc. poate deveni un scandal instituțional. Asta ar deveni o piatră de moară prea grea atârnată de gâtul președintelui ICR.

Desen și Copyright 2013 – Ion Barbu

Într-o discuție serioasă legată de ce se întâmplă la ICR trebuie arătată multă circumspecție față de un anumit tip de discurs. Și anume, cel venit dinspre susținătorii sau dușmanii (egal de necondiționați) USL și/ori ai dlui Marga. Și discursul unora, și discursul celorlalți (fie că este vorba de judecățile emise de o persoană, fie că este vorba de judecățile lansate de un ”grup de lucru” ori a unuia ”de  criză” sau, mai ales, a unuia ”de gherilă”) este deformat de patimi și interese și se poate dovedi la fel de deformant ca orice discurs extrem de partizan.

Până în acest moment, nu-mi este limpede nici strategia instituțională a ICR, nici criteriile care guvernează angajarea diplomaților culturali, nici balanța între rolul centrelor regionale/domestice, pe de-o parte, și a centrelor din străinătate, pe de altă parte, nici cum vor fi continuate atâtea proiecte a căror valoare nu au putut-o nega nici critici ai fostei conduceri a ICR, fără a-și asuma riscul de a se face de râs.

În schimb, ce pare a deveni limpede este că noua conducere a ICR a început cu stângul. Dacă și acuzațiile ce i se aduc în legătură cu felul în care a organizat  concursul pentru ocuparea celor 17 posturi în străinătate, practicarea cumetriilor, vicii de procedură etc. se dovedesc întemeiate, va fi greu de risipit temerea că oamenii ajunși la cârma ICR azi sunt doar beneficiarii unui simplu concurs de împrejurări politice. Ar fi păcat. Nu este nevoie de o sămânță în plus pentru întreținerea păruielii politice pe spezele culturii.

Lumea s-a plictisit să afle că la ICR se întâmplă tot timpul ceva care nu are nimic de-a face cu parametrii între care trebuie să opereze conducerea unei instituții publice.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!