Condamnarea lui Ridzi, o zi mare pentru presă. Elena Udrea, te simți bine? Felicitări, Tolo & Co!

Pentru cei care poate au uitat sau, poate, pur și simplu nu știu (au trecut, totuși, aproape 5 ani de atunci): Dosarul Ridzi e cel în care niște europaleți (da, scândurile alea din care se construiește o scenă) au ajuns să coste cât un apartament și o mașină de lux la pachet și în care Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) plătea prin diferiți indermediari știri frumoase la televiziuni, cu Ridzi și Eba în prim plan. Și mai e un amănunt semnificativ legat de Dosarul Ridzi: ancheta nu a fost începută de către procurori și DNA, ci de către presă, mai exact de Gazeta Sporturilor*. Doar după dezvăluirile făcute de GSP, preluate și dezvoltate apoi și de alte instituții media, și doar datorită acestei presiuni mediatice s-a implicat și procuratura, iar Monica Iacob Ridzi a pierdut scaunul de ministru și susținerea politică de care se bucura în acel moment (și nu de bunăvoie, ci pentru că scandalul mediatic, declanșat în vara lui 2009, risca să compromită șansele lu Traian Băsescu la președenție).

Din aceste motive, condamnarea (chiar și în primă instanță) a fostului ministru al Tineretului și Sportului (și a celorlalte persoane implicate în dosar) reprezintă o victorie importantă pentru mass-media autohtone. Nu a întregii prese, să ne înțelegem, ci a unor bucățele din ea. De fapt, a unor bucățele din alte bucățele. A acelor bucățele care fac aerul cât de cât respirabil și lasă geamul discret întredeschis speranței. Nu i-am regăsit pe Cătălin Tolontan și pe colegii lui de la GSP printre semnatarii protestului ”celor 500” împotriva practicilor degradante din presă, dar, cu siguranță, se numără printre jurnaliștii care aplică, nu doar proclamă principiile enunțate de protest. Iar acest lucru face mai bine presei decât orice protest (nu că un protest în sine nu ar fi benefic). Și, în același timp, e un punct de pornire pentru o eventuală (și necesară) resuscitare a presei autohtone. Pornind de la cazuri concrete și doar apoi trecând la teorie și principii. Și încercând să construim ceva din victorii (așa puține câte sunt), și nu reproșându-ne unii altora prea numeroasele înfrângeri. Asta e convingerea mea și habar nu am dacă mai sunt doi, zece ori alți o sută de jurnaliști care sunt de acord cu mine.

***

Până una alta, felicitări lui Tolo și echipei de la GSP implicate în subiectul Ridzi – 2 Mai! Și spor, în continuare, în povestea cu Gale Bute & Elena Udrea. Și ce o mai fi să ajungă pe la voi .

***

Notă: * Faptul că mass-media reflectă diferite dosare de corupție e în regulă și ține de normalitate. Însă este o diferență între a prelua informații dintr-un dosar deja instrumentat de procurori și deschiderea unei investigații jurnalistice care să trezească, după publicare, interesul procurorilor.