Copiii voştri adorm cu televizorul deschis? Mică pledoarie pentru educaţie media în şcolile româneşti

Aveţi dreptate, d-le Funeriu – poate doar mai mult decît v-aţi dori. Din populaţia aceea incapabilă de distincţii între genuri media fac parte şi dascălii. Atunci, cine să-nveţe copiii despre?
Poate că nu v-a preocupat dar să ştiţi că şcoala anilor predecembrişti era la cheremul sfertodocţilor produşi de fabricile de profesori, numite facultăţi. Fabrici cu plan de muncă musai de-ndeplinit şi depăşit, chiar şi-nainte de termen. “Crema” acelei şcoli e acum la putere în şcoală.
Nici înnoirea cadrelor n-a adus cine ştie ce fiindcă tot aceea era şi şcoala care a produs pletora juvenil-manageră din bună parte a şcoalei actuale.
Rămîne la latitudinea părinţilor să-şi ajute copiii să se adapteze la viaţa modernă. Potrivit acestui model, copiii ori sînt foarte norocoşi, ori n-au nici o şansă.

Excelent articolul, vast suiectul.
@Inima-Rea: Cita dreptate aveti si dumneavoastra, in primul si ultimul paragraf. In privinta profesorilor antedecembristi, nu pot sa va contrazic decit din punctul de vedere al experientei personale. Am avut profesori exceptionali, profesori buni si, evident, mai aparea si cite un nefericit ratacit la catedra. O fi fost norocul doar al meu si al colegilor mei? Asta se-ntimpla la inceputul anilor ‘80.

Bravos, Efendi!!!
Zece cu felicitări!!!
Sigur că avem nevoie de educaţie media în şcoli. Pe alocuri – din câte-am văzut eu – se şi face deja. Partea proastă este că se face – acolo unde se face, unde nu, nu – se face cam numai până la jumătate:
Ex.
La stilul publicistic se merge, cel mai adesea, numai până la identificarea trăsăturilor stilului, mai rar se ajunge la redactarea unui articol, a unei recenzii, de exemplu. Dar faptul că se lucrează în această direcţie este încurajator, zic eu.
La proză – ex. Enigma Otiliei, Ion, Moara cu noroc, acolo unde avem ecranizări -, am văzut că se rezervă tot mai des timp pentru o secvenţă de până în 15 minute, ceea ce este foarte bine. Partea proastă este că nu sunt încurajaţi copiii să refacă ceea ce văd într-o regie proprie ori să se recunoască/regăsească în anumite personaje.
La reclamă, încă din clasele mici – a III-a, a IV-a – am văzut întocmesc ei înşişi mici afişe, cu desene proprii, ceea ce e nu doar reconfortant, ci şi amuzant.
Acuma, eu am văzut la clasă numai dascăli tineri, care susţineau examenul de gradul I. Am văzut şi bălării destule, dar anul acesta, de exemplu, chiar n-am avut a mă plânge, pentru că am văzut ore la simultan, de exemplu, în Apuseni, unde copiii mi-au părut mai buni şi mai instruiţi decât în şcolile de centru.
No. Ce se-ntâmplă cu alţii, de-au uitat că-s la catedră şi ce caută ei acolo, asta n-o pot şti, dar materialul domniei tale, trag nădejde, îi va pune pe gânduri.
Succes!!!

@Inima-Rea: Si inca ceva. Pentru norocosii care au parte in familie de suport pentru viata moderna, intervine o problema: binomul scoala-media de care vorbeste domnul Funieru se tranforma in trinomul scoala-media-familie, in care scoala si familia, din pacate, nu se impaca defel.

Florina: Marele avantaj al trinomului este că fiu-meu este – deja – un homme comme il faut, la nici 10 ani. Adică, suficient de ipocrit pentru a accepta autoritatea şcolii drept preţ al libertăţii de a avea mulţi-mulţi prieteni. Altminteri, cum ar face faţă agresiunilor de tot felul – de la cele asupra limbii române, la cele asupra inteligenţei ori chiar ale fizicului său?
Şi-ncă el are noroc de o-nvăţătoare teafără la cap. Dreptu-i că aici se şi opreşte norocul.
În paralel şi-n răspăr, oarecum, caut a-l lămuri asupra virtuţilor sincerităţii. Ca-n povestea lui Păcală, unde-i dă popa – drept merinde – o pîine şi-un caş pe care să le-aducă-ntregi la-ntoarcere.

aşa da! am scris şi io de mi-a căzut mîna despre necesitatea asta. Cine va preda respectiva materie? Jurnaliştii fără joburi?:)

“Pe scurt : media e rea, şcoala are în sfârşit un duşman îndărătnic şi prosper împotriva căruia a cam obosit să tot lupte.”.
Hmmm…Nu prea sunt de acord cu dvs. Imi pare rau ca vad pomenite in articol (doar) posturile MTV, CN si HBO. Credeti ca doar la astea se uita toti copiii, tinerii?
In momentul in care scriu comentariul acesta, pe “Da Vinci Learning” e un documentar extrem de interesant despre vibratii si unde acustice, in care sunt prezentate cateva experimente simple, descrise- unele- si in manuale. Pe “History Channel”- un documentar (iar in limbaj accesibil) despre radiatii si modul in care pot fi ele monitorizate, utilitatea lor etc. Pentru cei foarte mici- “JimJam” vad ca are programe instructive, sub forma de filmulete animate. De Discovery nu mai pomenesc.
Si, da, daca ma intrebati pe mine, copiii mei se uita la acestea, fiindca ii incurajez si eu sa o faca. Si nu numai: la fizica, de ex, profesorul i-a incurajat si el, lucru transmis la sedintele cu parintii.

Acum, ar trebui sa plecam de la premiza (gresita total, in momentul de fata) ca toti copiii ar avea acces la pachetele de canale de acest gen si, daca au, sunt SI ACASA lasati sa le vizioneze, in detrimentul meciurilor din nu stiu ce liga sau al ultimului hit al lui Florin Salam. Daca s-ar intampla asa ceva, toate ar tinde spre perfectiune, din punctul de vedere al celor scrise de dvs in articol, nu?
Dar stiti si dvs ca nu se intampla asa.

La finalul comentariului, imi spun un “of”: canalele straine ne fac (si) treaba asta si, evident, companiile de cablu. Exista vreun post romanesc de profil in acest moment? Nu exista. Exista vreun “mogul” de-al nostru (bun, rau sau neutru) care, sub umbrela trustului sau media, sa aiba un astfel de canal, cu caracter instructiv? Nu, pentru ca pus, probabil, in fata dilemei “Ce e mai rentabil pentru mine? Ta-ra-ra-raf tv sau Educatie tv?”, raspunsul nici nu sta sa si-l mai astepte…Si il vedem in oferta de posturi autohtone.

Un articol-școală pentru distinsa comunicatoare Săftoiu. Oare pe la universitatea aia din Sofia pe unde a pierdut timpul (că de, un master bulgăresc e mai tare decât unul românesc) nu i-a învățat chiar nimic ? Nici măcar faptul că educația nu e fotbal, ca să-și dea cu părerea toți celavecii ?

Da, mai sunt profesori entuziaști, însă s-au retras în munți. Imi amintesc și eu de o inspecție de grad în Apuseni, în satul Rogojel (unde copiii făceau câte 2 ore până la școală). Absolut minunat și demn de laudă efortul acelor dascăli ! Oare ce se va întâmpla acum cu școala de acolo ?

In sfarsit, un material nu doar digerabil, dar cu cap.

Stiti ce-i penibil? Ca ar avea atatea copiii sa-i invete ei pe educatori. Parca aveam si-un ministru care nu stia sa dea drumul la calculator. Deci singura obiectie: cine invata pe cine? Ca unii vad doar copii lipiti de ecrane, ce nu stiu sa faca nimic. Altii citesc insa despre hackeri juvenili, ce sparg calculatoarele de la NASA. N-ar fi bine sa-ncepem si prin a mai deschide urechile la odraslele noastre?

@admin
“Cine va preda respectiva materie? Jurnaliştii fără joburi?:)”

Cred ca avem si-aici o dovada de ‘tanar descurcaret’. Ca nu-l vad pe Rogozanu capabil de-asa umor. (Stimabilul nu stia pana ieri nici ce e ala ‘blog’)

@ Magister Ludi
Nu ştiu de Rogojel. Probabil că dascălii de-acolo au deja gradele luate, dacă-o mai fi fiind şcoala, cum zici domnia ta. Şi da, cam aşa fac ei până la şcoală, şi două ceasuri de mers la pas, dar acum au microbuze. Unde nu calcă picior de microbuz, acolo au o chestie tare mişto: am văzut o cămăruţă cu dulceaţă, zacuscă, lemne de foc, pe care şi le pregătesc de vara, împreună cu învăţătoarea, ca să aibă iarna, în caz că n-or putea pleca de la şcoală.
Da-i foarte mişto. Oamenii aceia sunt pe altă lume. Nici n-ai crede!

@Inima-Rea: Sa va traiasca! Al meu e mai mare, am scapat de preuniversitar, in universitar (UNIBUC) pare mult mai bine.

Si ..ca tot o mentiona careva anterior pe Săftoiu, intrebati-o daca a auzit de Apple. Ca da cel mult fuga pe Google si-apare cu prostia ‘bineinteles, inseamna MAR pe engleza’.

Deci cine invata pe cine? Cati din educatorii actuali, imbuibati cu Toma Cartaboshul lor, au auzit sau au vizionat ecranizarea aceea a lui Orson Welles?

Eu nu mai sunt copil, am 21 de ani . Prefer calculatorul in detrimentul televizorului, pentru ca televizorul nu imi poate oferi mereu ceea ce vreau In schimb, pe internet caut exact informatiile, imaginile, emisiunile (din arhive), blogurile, ziarele.. etc etc de care sunt interesata.
Oricum, interesanta ideea postului.
Problema noastra este ca treptat-treptat ne tabloidizam..si mereu primim raspunsul “asta este ceea ce cere publicul, asta este ceea ce oferim” :-j
Trist..privind din perspectiva unui viitor om de comunicare

Inaltator articol! Coborati dragi copii din sferele inalte ale idealului in concretul tabloidizat! Eu sunt norocos ca predau Biologia si sunt 80% din timp asaltat cu intrebari referitoare la emisiuni de pe AnimalPlanet, Discovery Ch., NationalG, etc…Un inspector s-ar lua cu mainile de cap sa vada cat de putin am reusit sa fac din materia obligatorie (care, by the way, se da la Bac) discutand cu elevii mei despre nu stiu ce meduze veninoase! Nu zic ca asta este rau, dar copiii avizi de cunostinte sunt impinsi de PARINTII lor spre o zona a derizoriului, spre Click, Can-Can, Libertatea, Acces Direct, Mircea Badea Show, etc! Ca profesor este incredibil de dureros sa vezi oameni tineri deschisi la cunoasterea stiintifica absorbiti de media in zone cu tzatze goale (scuze pentru pudibonzi!)…

Trinomul scoala-media-familie. Unul cu un echilibru foarte volatil. Chestia e ca in ultima vreme scoala si familia se indeparteaza in ritm logaritmic. Cum sa nu-l iei de gat pe profu’ de germana care pune 4 ,dar nu scrie aproape nimic pe tabla(poate asa se preda mai nou o limba straina)pe diriginta cra nu vine nici la orele de dirigentie sau pe unii profesori care parca anume predau de tre’ dupa aia sa meditezi copilul (tot cu ei daca se poate-cunoasteti sistemul). Eu n-am vrut sa particip la magaria asta cu meditatiile ,m-am luat de gat cu ei sa-si faca treaba ca lumea ,si pot sa ma laud ca al meu are 9,50 la final de gimnaziu; nemeditat. Azi are examen; alta tampenie si cu asta ,nu merita de discutat aici. In fine ,scoala nu mai e ce-a fost
Famili: circula acum cateva zile sondajul ala FOARTE adevarat despre cat timp isi petrec copii zilnic cu parintii. Adica despre INSTRAINARE. Multi parinti sunt prea ocupati si ahtiati sa PRODUCA masiv ,ca asa e viata si sistemul ,”da-l in ma’sa pe plod ca se descurca el. Doar ii dau de toate ,nu?”
Bietul copil prins in menghina asta ce face? Se inchide in el si se deschide spre spatiul de dincolo de sticla( monitor sau TV). Din pacate pentru el MEDIA abia asteapta asta. Prinde-l si consuma-l. Media consuma pe unii ,nu invers cum tot se spune: “consumatori de media”
Din fericire cu al meu am rezolvat-o. Singura problema ar fi ca nu prea are cu cine comenta la scoala un film cu Pacino( e inebunit dupa el) sau nu imprumuta mp3-ul ca ii mai gaseste careva Moonriver cu Andy Williams pe acolo si rade de el.

Este gresit sa aruncam educatia media in carca scolii. Mai ales ca subiectul nu se afla in scoala ci in afara ei.
Educatia media a copiilor trebuie facuta activ de catre parinti: cand au copii in preajma sa evite emisiunile care contin violenta, comportamente nedemne (salut PrimaTV si A2), talkshow-uri interminabile cu invitati care ridica tonul si vorbesc unii peste altii.
Si eu schimb cu parere de rau canalul cand incep impuscaturi sau alte zgomote puternice pe care copilul le copiaza instantaneu. Asta este.

profe, … nu prea inteleg daca ai sau nu ai ceva cu “meduzele veninoase” … parc’ai avea … pe mata’ te intereseaza doar “materia care se da la bac” … si, probabil, terfelirea evolutionismului … de parca n’ati fi scos cu astea genetarii intregi de analfabeti functionali …

erata: generatii

@EEG: Nu suntem destui care sa ne luam de git cu profesorii care nu-si fac treaba cum trebuie sau sunt rauvoitori/ interesati de-a dreptul. Eu nu m-am l;uat de git numai cu profesorii nedrepti, ci si cu parintii pupin…-va rog sa ma scuzati- care nu vor sa-i supere pe stimabilii de la catedra. Zimbete, aprobari neconditionate, cadouri, meditatii. De ce? Pentru note mari, ca doar la facultate se intra pe dosar, nu?
Copilului unei prietene i s-a stricat media in gimnaziu din cauza religiei. Nu a stiut sa recite niste sfinti si zilele in care se sarbatoresc. Mi-am amintit pentru ca se discuta la dna Saftoiu despre religie.
De remarcat si cealalta situatie, vedeti #14.

Bun articol! N-ar fi rau sa i-l puneti in posta si ministrului Funeriu. Da’ ma-ndoiesc ca il mai intereseaza altceva in afara de propria creatie legislativa.

@Daca_nu_nu:

Satul Rogojel este nu departe de drumul spre Huedin (se cotește la stânga spre Bologa). Până la Săcuieu se poate merge cu mașina, dar mai departe numai cu tractorul sau cu Dacia 1300 îmbunătățită. Colegul cu care eram în comisie, după ce am ajuns în Rogojel, a spus că-și vinde Volkswagen-ul și revine la Dacia 1300. Satul are o întindere mai mare decât Clujul și cuprinde vreo 7 muncei. Nu poate fi vorba de microbuze acolo. Nici copii prea mulți nu sunt în colțul acela uitat de lume. Insă acolo poți să percepi faptul că rădăcinile noastre sunt la sat și nu la oraș. Si din păcate tocmai copiii de acolo sunt fără șanse de a urma liceul, eventual o facultate. De lucru nu prea există decât pe la pădure (ce-o mai rămas din ea) așa încât părinții nu-și pot permite să trimită copii nici măcar la liceu. Acolo ar trebui să aterizeze Ministrul educației și să vadă cum stă treaba cu reforma din pre-universitar. Sau eventual distinsa comunicatoare Săftoiu și ilustrul logician Voinescu. Acolo poți găsi încă oameni adevărați.

Florina: Eu sînt la a doua încercare. Pe prima, am isprăvit-o prin ‘91.
-
EEG: E bine să fii mulţumit de propriu-ţi copil dar să ştiţi că, dacă luaţi de bună media din şcoală, riscaţi să vă păcăliţi.
Cu meditaţiile particulare, e o poveste atît de veche – numai eu m-am lovit de ea încă din 1966 – încît merită tratată separat. Pînă atunci – dac-o fi vreun “atunci” – aş spune că e la fel de nedrept să acuzi orice profesor că nu-şi face datoria la şcoală, ca să mai poată face un ban, după – cum e să acuzi orice doctor că nu se uită la bolnav decît dacă-i pică ceva. Pe unul anume – şi de colo, şi de dincolo – da, îl poţi acuza dacă-l ştii că umbă cu d’al’d'astea.
Cîteva din piedicile pe care Şcoala şi le pune singură, cînd vine vorba de “peerformanţă”:
- tratamentul nediferenţiat, pînă-n liceu – cînd e tîrziu iar elevul şi-a croit, deja, strategia de a rezista incredibilei agresiuni a şcolii; toţi – buni la toate materiile; materii de bază şi de lăsat în plata Domnului; toţi sîntem profesori, am făcut o facultate, deci şi munca noastră trebuie respectată.
Deşi, se ştie că nu avem toţi aceleaşi abilităţi. Se ştie că partea stîngă a emisferei dă altă aptitudine generală – dacă e preeminentă asupra celeilalte – şi invers. Că nu există “cultură generală”, există doar cultură, iar calea spre ea nu-i unică. Dar că soluţia enciclopedică gatantează – aproape – ratarea căii;
- progama şcolară;
- numărul mare de elevi din clasă;
- precaritatea dotării tehnice a şcolii;
- politizarea corpului didactic;
- salarizarea, care-a căzut – deja – sub limita onorabilităţii, frizînd batjocura pentru munca intelectuală.
-
Sorry dar am primit o misiune casnică. Mai vorbim.

televizorul? pai sintem in epoca post-televizor… messengeru, gmailu’, facebook-ul, youtub-ul, jocuri pe calculator…. si in general intenetul, astea sint preocuparile majoritatii.

televizorul si ziarul inseamna contemplare, internetul este deja interventie in drumul catre actiune si actiunea chiar se intimpla in prelungirea internetului….

iar muzica se mai asculta si pe televizor dar mai mult pe fel de fel de chestii care se baga prin urechi, pe strada, la ore, cam peste tot, inclusiv la discoteca unde de asemenea avem trecerea de la contemplarea muzicii la actiune. vre-un articol pe chestia asta?

Şcoala e peste tot în defensivă. Uriaşa străpungere tehnologică a netului şi genomului au dat peste cap clasica strategie scolastică. E clar că nu ne mai putem permite să pierdem 4 ani pentru a-nvăţa doar cele 4 operaţii artimetice. E clar că şcoala începe prea tîrziu şi merge prea încet – bună parte a sa – pentru a accelera nebuneşte în ultimii 3-4 ani. E clar că lumea va fi intelectuală ori nu va fi deloc. Nici soldaţi n-or mai fi – doar ofiţeri teleghidînd roboţi cu şenile, roţi, aripi, turbine.
Acum, se lucrează – pe undeva, sper – la modelul educaţional al măcar acestui secol. De fapt, ar trebui lucrat la modele alternative, pornind de la nevoile interdisciplinarităţii, de la ştiinţele de graniţă, de la ceea ce se presupune c-ar mai fi valabil, măcar pînă în 2050.
Noi vorbim vorbe, aici, despe şcoală – referindu-ne la-nvăţămîntul public obligatoriu din Ro, o ruină a unui sistem numai bun de pus în vitrina Muzeului Şcolii. Deja, e anormal că media şi netul nu sînt unelte de lucru şi discipline şcolare, că orele nu se fac pe grupuri (ateliere) de afinităţi şi abilităţi, că tot mai învăţăm poezii tîmpite pe dinafară şi tot mai scriem pagini întregi de “enunţuri” la jalnice probleme de aritmetică. Parc-am avea tot timpul din lume.

babele si mosnegii de orice varsta au tentatia irezistibila de a critica internetul si jocurile video si generatia dependenta de. critica adica ceea ce le suna lor a pierdere de timp si ofteaza cum ca “pe vremea mea, maica, se invata carte, nu ca acum”.
elevii pierd vremea pe mess, se uita la tzatze si la futtaiuri, nu-s in stare sa fabrice o bibliografie acatarii. atat inteleg mosnegii si babele din multifoloasele multinegative ale multivirtualului.
dar copiii invata mult mai rapid azi, si au mintea mult mai rapida decat tot neamul de unchi si matusi cu sau fara diploma care au pretentia sa-i educe ca altadata. este absolut gretzos sa vezi armata asta de bibiloi dand lectii de morala recycle bin la copiii lor si la cei ai vecinului dom profesor.
nu va ofticati, ca va ofticati degeaba: copiii, datorita internetului, stiu mai mult si mai repede decat voi, profii, care incecarti sa-i prindeti in tot felul de curse, ca sa va aratati voua cat sunteti de buni. infantilisme obosite,asta performati. voi, dragi profi de pe vechi, trebuie sa va adaptati la copii, nu copiii la voi

@D-le Funeriu,aveţi dreptate că”avem nevoie de educaţie media în şcoli” şi nu numai acolo ci şi acasă.În sânul familiei copii învaţă mult mai mult,dar nu credeţi că şi părinţii trebuiesc să se “Update” cu evoluţiile ?!
Da,acum douăzeci de ani nu ştiam de”Remote control” nici
“Cell-phone” nici despre computer dar am învăţat din necesitate chiar dacă sunt” o mamaie îndesată în corset”
şi să ştiţi că m-ă duc la cîte “un silent party,now and then” sunt în pas cu moda…Dar când e vorba de Tv.Media
ştiu că de multe ori o iau razna,de aceea am “Remote” să blochez cu un cod anumite canale ce se presupune un copil să nu aibe accesibilitate !Aceiaşi procedură poate fi implementată şi în şcoli,laboratoare cu Internet,
părinţii să achiziţioneze “cell-phones” mai puţin sofisticate,foto-camera,SMS,multi-purpose…iar la cluburi,biblioteci publice copii sub …să zicem 14 ani
să aibă accesibilitate la un anumit computer,bineînţeles
tot într-un fel semi-limitat alt computer ptr.cel de liceu…şi mai mult ca orice trebuie stabilit controlat prin lege pirateria “Child abuse,sex offender,solicitati
tions,via-Internet”

@inimă-rea,
scrieţi încântător, chiar şi atunci când vă înşelaţi (nu e cazul aici) – despre “cultura generală” voi mai scrie şi eu – fireşte, din exasperare
@silvia,
mă citaţi taman acolo unde rezumasem abrupt o stare de fapt; nu era un punct de vedere personal. În fine, observaţiile dvs. sunt pertinente. Propusesem mai mult decât restricţionarea canalelor sau îndrumarea lor spre X sau spre Y (şcoala nu poate fi advertiser): astfel de ore ar trebui să fie un ghid de utilizare, ca prospectul de medicamente; treaba lui dacă alege să se uite la meciuri (de ce ar fi astea sub-produs media?) ideea e ca el sa aleagă meciurile nu meciurile pe el. Vă asigur, totuşi, că exemplele pe care le daţi, deşi încurajatoare, sunt cazuri izolate.

@magister ludi

din nefericire entuziasmul este o formă de don quijotism; visez la un sistem de învăţământ caracterizat prin generalizarea rutinei, nu prin entuziasme singulare. Acolo, în Apuseni, entuziasmul nu ţine loc de curent electric. Sunt copii faini şi curaţi la suflet acolo în munţi.

@dorin teodor,

chiar comentatorul de mai sus, magister ludi şi daca_nu_nu povesteau despre ceva inspecţii la altitudine.
Unele locuri din România trăiesc în plin miraj al televiziunii – o copilărie perpetuă – noile tehnologii media sunt utilizate de o minoritate urbană, şi aceea destul de variată. pe de altă parte, contemplaţia şi acţiunea nu se exclud reciproc; media de diferite vârste poate coexista paşnic – observă că maniacii audiofili aleargă cu limba scoasă după viniluri şi amplificatoare “pe lămpi”. progresul nu-i musai o barbarie în care noul deţine supremaţia absolută; dar astea-s teorii, poveşti…

EEG, observaţiile sunt corecte, nu mai am nimic de adăugat

@oricât de tentant ar fi, să nu absolutizăm meritele junilor digitali; e mai bine să ştii puţin din ce trebuie decât mult din fleacuri (adaptez, dar nu mai ştiu cine a zis chestia asta, Toma d’Aquino oare?). ştiu destule şi copiii, ştiu destule şi profesorii lor – şi încă lucruri din cele esenţiale.

tx2,

ai puţintică răbdare,
nu-i puţin lucru dacă înţelegi rostul şi menirea media -dar asta e o treaptă superioară simplei utilizări: faptul că un copil ştie să-şi deschidă iphonul nu îl va transforma direct într-un tip articulat şi politicos.
nu prea îmi place imperativul ăsta al adaptării: vârstele şi distanţele trebuie păstrate – dar nu în latura lor stridentă şi arţăgoasă şi arogantă – , profesorul în pragul pensiei nu se poate infantiliza complet de dragul elevului: nu ţi se par uşor ridicoli oamenii care nu bagă de seamă că au îmbătrânit, morfolind gumă şi înjurând up to date, citind absorbiţi (greţos şi suspect) reviste pentru adolescenţi?

Două chestioare aş mai spune:
Una, că nuş de ce, în şcoala românească, ăla care-i cuminte şi silitoriu – chiar dacă-i de prostie purtătoriu – este cotat mai bun decât cel năzdrăvan, da dăştept.
Oari di ce?
A doua, că – nu ştiu de unde – trăim cu convingerea că învăţatul trebuie să fie ceva musai greu. De unde până unde? Nu toţi copiii au nevoie de prosop la cap şi lighean cu apă rece la picioare…

u mă pot abține să nu-mi pun această întrebare când văd că astfel de evenimente s-au înmulțit în ultima vreme în România. Mi-am imaginat de multe ori cum ar fi să intru într-o bancă, să le iau toți banii și să mă fac nevăzut.

ionutjifcu.ro/2../