…Cristian Preda: Patru ore cu sufletul pe masa (III) “Elena Basescu e peste Norica Nicolai”

Becali e inutil in Parlamentul European 

AF: Cum e sa fii consilierul lui Basescu si sa nu fii ascultat? Presedintele vrea in continuare parlament unicameral…

 CP: Basescu stie sa asculte. Am descoperit asta inainte de a-i fi consilier. Eram la externe si discutam cu el inaintea intalnirilor oficiale, prêt de cinci minute – retinea esentialul. Am cunoscut multi oameni politici care se pierd in detalii. Asta e prima chestiune. A doua este ca un consilier, spre deosebire de un politic nu e responsabil. Nu e cel care decide. Presedintele decide, asa ca e firesc ca uneori consilierii sa nu fie ascultati. Cat priveste chestiunea monocamerala e firesc ca TB [Traian Basescu] sa nu renunte. Problema e ca trei dintre cele patru partide sunt impotriva, iar votul in parlament e parte a revizuirii. Mai important decat numarul camerei e structura relatiei dintre legislativ si executiv.

 AF: Repet, aici nu prea suntem de acord.

 CP: Accept diferenta. Pentru colegii mei pedelisti declaratia mea e aur curat.

 AF: Adica?

 CP: Au si ei ocazia sa se arate progresisti.

 AF: Ok. Trecem la altceva.  Care sunt cele mai importante satisfactii ca europarlamentar?

 CP: Doua satisfactii majore la PE: prima e aceea de a lucra intr-un mediu foarte clar structurat, cu oameni foarte civilizati, cu un nivel de instructie mult peste medie, mai ales la Afaceri Externe, care e comisia mea principala. Asta conteaza foarte mult. Nu ai sentimental ca trebuie sa faci opera de educare.

 AF: Asta e o staisfactie, ca sa zic asa, personala. Te intrebam despre “binele comun”. Pentru tara, Cristi, pentru tara!

 CP: Doi – e satisfactia de a produce compromisul. PE e o insitutie de constructie a unor compromisuri foarte ample. Si tara ar avea de invatat din asta. Romania detesta compromisul. Aici pasiunea fundamentala e impunerea in fata celorlalti. Daca se poate, cu reducerea la tacere pe viata.

 AF: Am o explicatie pentru detestarea compromisului – e teza mea d doctorat – dar asta e o alta poveste…

 CP: Ah, interesant! As vrea sa citesc. E o tema foarte generoasa.

 AF: Iti voi trimite – dar asta e interviul tau, nu al meu.

 CP: Ok, revin. La PE ai doua formule de reprezentare. Una patriotica, [de tip] tribun, a doua europeana – reprezeinti un interes european, nu cel national. Parlamentarii influenti sunt din a doua categorie. Nici un tribun nu misca lucrurile intr-o directie sau alta. E o regula foarte diferita de lectura din tara – nu ma feresc sa o spun. Sar cu capul inainte.

 AF: Asta cu “tribunii” iti apartine?

CP: Da, imi apartine.

 AF: Fain! Poate o impui in PE.

 CP: In fine, sunt scrise si articole pe tema profilurilor: sunt expertii, sunt politicienii cu o cariera nationala care-si adauga un panas European, sunt patriotii veniti sa-si apere tarisoara… Am simplificat si eu. Mai e ceva: ritmul de lucru e intens dar sunt si mult chiulangii. Sunt reuniuni in care numarul deputatilor e de zece ori mai mic decat al asistentilor, expertilor, invitatilor, etc

 AF: Bun, inteleg – si mai multi oameni din Romania inteleg asta. Dar cititorii vor sa stie: ce a facut Cristi Preda in PE pentru tara, fie si indirect?

CP: Am facut exact ce fac ceilalti deputati europeni care sunt influenti – am negociat un numar important de dosare de politica externa, de la cele referitoare la imediata noastra vecinatate, la cele care privesc Uniunea ca intreg. Chiar daca astea nu spun mare lucru romanilor, eu asum ca suntem europeni. Orice e interesant pentru Uniune e interesant si pentru fiecare cetatean roman. Un deputat European nu are mandat precum un ministru de interne.

AF: Cum te intelegi cu ceilalti europarlamentari romani?

CP: Cu ceilalti deputati interactionez in masura in care sunt in aceeasi comisie cu mine, pentru ca esentialul se petrece in comisie, respectiv in grupul politic. In comisii ma intalnesc cu [Adrian] Severin, [Mircea] Pascu, Norica [Nicolai] si Elena Basescu, care e supleant, dar are asiduitate. In grup ma vad cu pedelistii si udemeristii.

 AF: Deci nu iesiti impreuna la o bere, sa puneti Europa la cale?

CP: Am iesit in oras de treipatru ori pentru socializare. Exista desigur si dejun sau dineu de lucru, dar nu socializez foarte mult, mai ales ca plec de la Parlament pe la 10h30, 11h noaptea, ca sa prind ultimul tramvai. Ma rog, penultimul.

 AF: Europarlamentarul merge cu tramvaiul?

 CP: Nu am carnet, asa ca…

 AF: Asa e – uitasem. Dar mai sunt si taxiuri…

CP: Avem masina de la Parlament la dispozitie, dar o folosesc doar pentru a merge de si la aeroport. In rest, prefer tramvaiul. Cristi Popescu, un poet genial al generatiei ’90 a scris despre tramvai pagini extraordinare…A murit din pacate foarte de tanar.

AF: L-am cunoscut pe Cristi Popescu [intr-o tabara] la Izvorul Muresului. Da, e genial, ca si Muri (Ion Muresan) – daca-l prinzi, citeste-l! Revenind, insa. Cu Gigi Becali te vezi?

 CP: Interactionez mai mult cu deputatii din alte tari. Cu ei trebuie sa lucrezi, ca sa obtii sprijin, pentru ca esenta e negocierea pentru obtinerea unui compromise cat mai larg. Becali e absolut inutil. Nici nu vine foarte des. In general, cei din grupul non-inscrisilor sunt lipsiti de orice influenta. Din 33 de deputati, trei sunt din aceasta categorie. Mai sunt si unii care chiulesc pe rupte.

 AF: Intrebarea pe care o asteapta toata lumea: cum e sa fii coleg cu Elena Basescu si consilierul tatalui ei?

 CP: E greu de descris, dar incerc.

 AF: Incearca.

 CP: Cu presedintele am vorbit intotdeauna foarte deschis. E stilul meu. Asa procedez si cu ceilalti. Si Elenei, ca si altora, le spun foarte direct ce cred.

 AF: Asa, si? Ce i-ai spus Elenei?

 CP: Am in vedere situatii foarte diverse, dar as rezuma asa: spre deosebire alti colegi, Elena Basescu nu e iritata de faptul ca uneori sunt mai degraba profesor decat om politic. Oricum, se vorbeste prea mult despre ea. E peste nivelul multora care o contesta, de pilda peste Norica Nicolai.

 AF: Ce l-ai consiliat pe Traian Basescu cand ai aflat ca fiica sa intentioneaza sa candideze la europarlamentare?

 CP: Nu pot face public acest lucru. Asum discretia impusa de colaborarea cu presedintele. Am insa o relatie buna cu Elena si cu alti colegi. Eu sunt prietenos…

 AF: Prietenos?

 CP: Prietenos, in sensul in care schimb doua vorbe cu oricine.

 AF: Cat de absurd ar fi scenariul unei confruntari Udrea-Saftoiu pentru presedintia Romaniei?

 CP: Adriana sau Claudiu?

 AF: Adriana.

 CP: Vreau sa spun ca pe ei ii cunosc mai bine decat pe Elena Udrea. Am lucrat cu amandoi, inainte ca eu sa merg la Cotroceni si am avut sentimental ca sunt profesionisti si foarte devotati presedintelui. Nici Adriana, insa, nici Claudiu, nici Elena, nu mai erau la Cotroceni cand am ajuns eu. Revenind, cred ca nici Adrian, nici Elena nu au profil de prezidentiabil.

 AF: De ce?

 CP: Nu pentru ca ar fi lucrat cu Traian Basescu. Un prezidentiabil are nevoie de un proiect. Adica de o ambitie care sa poarte un proiect.

 AF: Ambitie au amandoua….

 CP: Ambitie care sa poarte un proiect! Udrea e mai degraba atrasa de cariera in executiv, in vreme ce Saftoiu pare trasa de cariera de parlamentar. Ambele parcursuri sunt foarte onorabile. Deocamdata nu exista semen ca vreuna dintre ele ar vrea sa treaca de acest nivel. Un prezidentiabil are nevoie de o istorie mai lunga si de un proiect…In plus, iau in calcul faptul ca Adriana Saftoiu si Elena Udrea raman legate de structuri de partid. Exclud, altfel zis, ideea ca ca s-ar putea regasi intr-o confrunatre fara de partid sau impotriva partidelor. Deocamdata par sa fie foarte atasate de organizatiile din care fac parte.

“Ambitia noastra e mare. Dar e calculata”

 AF: Bun. Am tot vorbit (eu cel putin) despre “intelectualii din PD-L. Doua intrebari: (1) Cum va mai intelegeti? Care mai e relatia ta cu TRU (Traian Razvan Ungureanu) si cu Sever Voinescu? (2) Cam cata influenta aveti pentru a “reforma partidul (stiu, “suna ca dracu’”)?

 CP: Sever si TRU sunt foarte diferiti, dar amndoi imi sunt foarte simpatici. Pe Traian il vad mult mai des. Cu Sever exista o compensatie pe blog…Chiar daca la un moment dat vorbea ca Ioan Oltean.

 AF: Dar de ce crezi ca Traian, odinioara atat de vocal, a devenit atat de tacut?

 CP: Influenta publica e mai importanta decat cea din organizatie. Discretia nu inseamna lipsa de solidaritate. Negocierea intr-un partid a lucru greu. Faptul ca avem partituri diferite, moduri de a reactiona care nu sunt intotdeauna aceleasi, e un avantaj pentru noi. Ambitia noastra e mare, dar e calculata.

 AF: Stai putin! Adica TRU a suferit o metanoia precum Saul pe Drumul Damascului?

CP: Nu stiu daca e Saul. PDL are nevoie de multe. Le dam o mana de ajutor. Dar nu se lasa toti ajutati. Unii nu vad problemele. … Am cam obosit. E, oricum, cel mai lung interviu facut vreodata – dar si cel mai simpatic. Facem un final glorios sau mai sunt intrebari?

 AF: Bine, ultima intrebare. Care ar fi momentul, ce ar trebui sa se intample, pentru a spune “Hier stehe ich”/here I stand, I can do no other”? Momentul in care te-ai vedea nevoit sa te retragi pentru a nu-ti “pierde sufletul”?

CP: Niciodata. Un asemenea moment nu va veni nicodata.

 AF: Indiferent ce s-ar intampla?

 CP: Cand am intrat in competitia politica, parasind taramul consilierului, am stiut ca va fi pentru totdeauna.

 AF: Asta mi-a placut.

 CP: Ma voi opri atunci cand imi voi atinge scopurile.

 AF: Lui [Max] Weber I-ar fi placut [replica asta].

 CP: Stiu.

 AF: Stiu ca stii. Multumesc pentru tot, dar mai ales pentru sinceritate.

CP: Cu placere. A fost, cum am zis, cel mai lung dar si cel mai simpatic interviu. Pentru ca m-am simtit in largul meu.