RSS Feed

Cum a învins BOR structurile. Puterea fabuloasă a autarhiei

vezi toate articolele de
17 Feb 2014 la 14:52 16 comentarii 1777 vizualizari.

După trgedia aviatică din Apuseni, autorităţile au rămas disperate să găsească şi ele ceva, de preferat în mod prompt şi rapid. Aşa că, atunci cînd o elevă eminentă de 15 ani din Bucureşti a dispărut, s-au aruncat în operaţiunea de căutare cu o frenezie exagerată: celulă de criză, mobilizare naţională, filtre auto, implicare a SRI etc.

Şi totuşi, faptul că eleva a fost recuperată fără să fi păţit nimic nu e neapărat un mare succes. Găsirea ei s-a produs după mai bine de 3 zile şi doar pentru că ea a decis să se întoarcă acasă şi a sunat acasă de pe numărul ei cunoscut de toată lumea. Fără acel apel, fata avea toate şansele să intre în casă de una singură, cu toată răscolirea ţării timp de 3 zile de către diverse structuri.

Aşa că din toată povestea rămîne mai degrabă partea ei ridicolă, cum ar fi că Poliţia se bate în media cu naşul de pe trenul respectiv pentru prioritatea descoperirii fetei. Sau că pentru interceptarea acesteia în tren a fost trimisă o echipă numeroasă de poliţişti sub acoperire (???). Sau că după interceptarea din tren, în loc să meargă cu toţii la Bucureşti, au coborît-o în Focşani, ca pe terorişti. Prea multe filme cu James Bond, evident.

Dar, cu tot ridicolul ei, povestea asta nu este una despre incompetenţa poliţiei sau altor autorităţi, cum nu era nici cea din Apuseni. E vorba mai mult despre limitele structurale ale sistemului. În Apuseni nu era vorba în primul rînd de o ineficienţă instrinsecă, ci de imposiblitatea colaborării care vine din simţul teritorial mult prea puternic din fiecare instituţie. Aici e vorba de ceva la fel de sistemic şi de interesant, şi anume ciocnirea cu lumea paralelă a bisericii.

Pentru că ceea ce s-a întîmplat, de fapt, a fost că fata a dispărut complet în lumea monahală românească. Deşi se ştia clar că ea avea de mult intenţia să fugă la mănăstire, tot efortul uriaş al poliţiei şi al structurilor a eşuat cînd s-a ciocnit de poarta mănăstirii. Poliţia şi structurile au metode de a pătrunde în orice mediu social, e o condiţie fundamentală ca să-şi facă munca: mafii de toate tipurile şi nivelurile, ghetouri, birocraţie, lumea afacerilor, oriunde. Dar, se pare, nu şi în BOR.

Este visul oricărei biserici să îşi plaseze canonul şi reglementările interne pe o poziţie compatibilă cu sistemul juridic al ţării respective şi să devină, astfel, un fel de stat în stat, şi nu e BOR singura biserică care reuşeşte asta (într-o anumită măsură, deisgur). Însă izolarea şi autrahia BOR par cumva chiar mai mari decît ne-am fi aşteptat. Cel puţin doi stareţi de mănăstire i-au minţi pe poliţişti că eleva nu era sau nu fusese la ei (unul şi recunoscînd), şi poliţiştii s-au mulţumit cu asta. Pînă la declaraţia elevei, autorităţile BOR au negat vehement, după propriile ei „verificări”, că vreuna din instituţiile ei ar fi implicată. E un eşec destul de drastic sau, cum spuneam, o limită structurală destul de drastică pentru autorităţile statului.

După episodul ăsta, biserica oertodoxă pare mai închisă în ea chiar şi decît apare în „După dealuri”. Pentru că nu drama situaţiei în sine e esenţială, ci situaţia pentru care drama e doar simptom. Autarhia BOR nu înseamnă doar că în sistemul monahal pot dispărea complet oameni, ci mai ales că biserica are un regim economic preferenţial, relaţii de parteneriat şi sprijin reciproc complet anormale cu statul, poziţie socială strivitoare pentru tot restul nişelor.

Asta este adevărata gaură neagră şi forţă reacţionară a BOR. Evident, asta nu are nici o legătură cu funcţia bisericii de „păstrare a credinţei” şi nu este o necestitate a acesteia. Pentru asta nu ar fi nevoie decît de o izolare relativă, care nu ar intra deloc în conflict cu hegemonia autorităţii pămîntene, şi încă şi mai puţin ar fi nevoie de puterea economică şi politică fabuloasă la care BOR forjează din greu. Nu pentru păstrarea credinţei forjează ea la puterea asta, ci, vorba clasicului, pentru că poate.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Pînă acum m-am ocupat cu: un semestru de politehnică înainte de Revoluţie (deprimant), facultate de filosofie după Revoluţie (plăcut, uşor inutil), 4 ani de predat socio-umane la liceu (masochist, abject), cîţiva ani de cvasişomaj (interesant, mai degrabă plăcut), un an şi jumătate de copywriting/consiliere ideologică pe lîngă un mic partid fără succes (interesant, revelator), cîţiva ani de presă (derizoriu).
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!