RSS Feed

Cum s-a transformat Robert Turcescu din câine de pază în pechinez bezmetic

vezi toate articolele de
03 Sep 2010 la 21:19 98 comentarii 3628 vizualizari.

”M-am săturat de toată ipocrizia şi prostia existentă la nivelul unora dintre colegii de breaslă”, afirmă Robert Turcescu, pentru paginademedia.ro, referindu-se la info-trip-ul organizat de RMGC (compania canadiană care intenționează să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia Montană), info-trip la care a participat și el alături de alte vedete ale jurnalisticii autohtone.

Ca unul care am scris despre excursia din Noua Zeelandă mă simt și eu pe lista ”proștilor” despre care vorbește Robert Turcescu. Dar mă simt bine, atâta timp cât pe aceeași listă se mai află Cătălin Tolontan, Cristian Tudor Popescu, Alina Mungiu-Pipidi, Sabin Orcan ori Liviu Avram (lista e mult mai lungă, acestea sunt doar numele care îmi vin acum în minte).

Dar dacă mă consider ”prost” e pentru că l-am considerat, la un moment dat, pe Robert Turcescu jurnalist profesionist. Ba chiar am și afirmat public acest lucru, lucru pentru care îmi cer scuze astăzi cititorilor mei. Iar faptul că m-am înșelat asupra calităților lui profesionale nu are vreo legătură cu ideea sponsorizării deplasării în Noua Zeelandă de către RMGC (da, am participat și eu la info-trip-uri, lucru despre care am scris aici).

De la un jurnalist profesionist m-aș fi așteptat însă ca, odată ajuns în Noua Zeelandă, să documenteze pe cont propriu subiectul, nu doar bazându-se pe informațiile și persoanele cu care i-au pus în contact cei de la RMGC. O pre-documentare despre minele din Noua-Zeelandă, i-ar fi atras atenția lui Robert Turcescu (și celorlați din grup) asupra unui aspect extrem de interesant. În acest an, sub presiunea demonstrațiilor de stradă și a unei inițiative civice care a strâns 37.000 de susținători, Guvernul neo-zeelandez a stopat autorizarea altor mine de aur în Insula Marii Bariere, în Peninsula Coromandel și în Parcul Național Paparoua de pe Coasta de Vest. Mai mult, în urma aceleiași presiuni publice, Executivul din Noua Zeelandă ia în calcul extinderea zonelor protejate împotriva oricărui tip de minerit și exploatări a zăcămintelor pe întreg teritoriul țării (inclusiv în apele oceanului care înconjoară insulele Noii Zeelande).

Conform estimărilor specialiștilor (lucru care se putea afla încă din România, fără costurile unui zbor business-class), în Insula Marii Bariere va rămâne neexploatat aur și argint în valoare de 4,3 miliarde de dolari, în timp ce valoarea zăcămintelor de aur și argint din Peninsula Coromandel este de 54 de miliarde de dolari.

Ce spune Robert Turcescu legat despre mina Martha? Într-un interviu acordat pentru stareapresei.ro: ”Iarăși un aspect destul de interesant și am văzut un lucru care în România nu este posibil la momentul actual: din păcate, există o colaborare extrem de strânsă cu o comunitate care, la rândul ei, este extrem de activă. Comunitatea știe ce vrea și ce sa ceară celor care fac o astfel de mină și care folosesc în felul acesta minereul din zonă”.

Da, comunitatea știe ce vrea. Însă ce vrea cu adevărat nu aflăm de la Robert Turcescu ori colegii lui de vacanță, ci din presa de la Antipozi. Iar presa de la Antipozi informează că Guvernul ține cont de voința comunității, stopând exploatarea unor zăcăminte de aur în valoare de aproape 60 de miliarde de dolari (adică de 5-6 ori mai valoroase decât estimarea făcută de cei de la RMGC pentru proiectul lor de la Roșia Montană). Pe cine reprezintă ”comunitatea” cu care a stat de vorbă lotul Noua Zeealndă, asta doar RMGC știe ;) .

Mai zice Robert Turcescu, în declarațiile date pentru paginademedia.ro și stareapresei.ro, că s-a dus în Noua Zeelandă pentru a vedea cum se desfășoară și în ce constă procesul de cianurare. Și ne garantează el (și Roxana Voloșeniuc – altă participantă la excursie) că totul e în regulă. Poate pentru ei, dar nu și pentru Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, chimist de talie internațională, precum și pentru soția acestuia, Iovana Haiduc (de asemenea, cercetător chimist de talie internațională), care au condamnat public proiectul RMGC. Între expertiza în domeniul cianurării a lui Robert Turcescu și a Roxanei Voloșeniuc, pe de o parte, și a cea a soților Haiduc (printre alții), pe de altă parte, să-mi fie cu iertare, dar o aleg pe cea a celor din urmă.

Acum însă, cum anticipam încă din articolul publicat ieri, Robert Turcescu și ceilalți din lotul Noua Zeelandă se vor considera persoane avizate să se pronunțe în privința subiectului Roșia Montană. O spune chiar Robert Turcescu: ”Dar, până una-alta, eu, ca jurnalist, printr-o astfel de deplasare, am avut ocazia să mă informez, să mă documentez, să văd cu ochii mei ceea ce se întâmplă într-o astfel de exploatare, iar astăzi, dacă ar fi să stau față-n față cu niște contestatari ai unui astfel de proiect, aș avea niște argumente valabile, nu pentru a mă contra cu ei, ci pentru a vorbi despre un astfel de proces al obținerii aurului prin metoda cianurării.”

Despre calitatea documentării problemelor minelor din Noua Zeelandă am scris mai sus. Că cianurarea e sănătoasă, îl rog să-i convingă pe soții Haiduc. Iar legat pretenția de a deveni un ”câine de pază” asupra lucrurilor care se întâmplă la Roșia Montană, îl rog să mai stea un pic pe margine. Cel puțin până se documentează (așa cum o cer niște minime standarde jurnalistice) pe această temă.

Pentru că dacă s-ar fi documentat, cât de cât, nu ar fi făcut următoarele declarații, care îl descalifică din punct de vedere profesional:

  • ” În primul rând, proiectul Roșia Montană este controversat, dar nu cred că până în momentul de față e dovedit ca fiind ilegal, altminteri bănuiesc că autoritățile statului ar fi trebuit să–i închidă pe cei care se ocupă de acest proiect. Deci, eu nu știu sa fie un proiect ilegal”.

Ei bine, ”ilegal” nu înseamnă obligatoriu și penal. Dar faptul că RMGC a pierdut toate procesele care i-au fost deschise până acum de opozanții proiectului, în unele dintre cazuri existând deja sentințe irevocabile și definitive, e dovadă (deciziile judecătorești) de ilegalitate. Desigur, jurnaliștii care au documentat subiectul cunosc acest aspect. Robert Turcescu, nu.

  • ”Asta este esența vizitei din Noua Zeelandă. Dacă o astfel de mină ar fi existat la Sofia sau în Budapesta și infotripul de persoană ar fi costat doar câteva sute de euro, era o deplasare mult mai etică, mult mai deontologică, mult mai morală decât o deplasare în Noua Zeelandă? Care-i baiul de fapt? Că ne-am dus sa vedem o astfel de mină, ori baiul este că s-a întâmplat taman în Noua Zeelandă?”

Baiul e altul. Și cei care au documentat subiectul îl cunosc. Baiul e că respectivii jurnaliști nu puteau fi duși la Sofia și Budapesta să vadă exploatări ale aurului cu cianuri. Asta pentru că Ungaria (unde un frățior mai mare al RMGC – Carpathian Gold -  a vrut să facă o astfel de mină) a adoptat o lege care interzice folosirea cianurilor în minerit. În Bulgaria, alt investitor canadian ”strategic”, compania Dundee a vrut să deschidă, de asemenea, o mină de exploatare a aurului cu cianuri. A obținut chiar și acordul de mediu (politicieni există peste tot în lume), doar că acest acord de mediu a fost anulat definitiv și irevocabil de către justiție. Și acum Dundee a depus un proiect conform căruia va transporta minereul și-l va procesa undeva prin Africa. Unde va găsi o țară dispusă să stimuleze producția de banane și nuci de cocos cu cianuri.

Așadar, RMGC nu avea niciun motiv să le ducă pe vedetele presei autohtone la Sofia și Budapesta. Dar acestea sunt ”amănunte” pe care le cunosc jurnaliștii. Acei jurnaliști care atunci când scriu ori se pronunță asupra unui subiect se și documentează. Iar documentarea înseamnă mai mult decât a asculta poveștile unei părți. Fie ele chiar spuse pe buza unei bălți din Noua Zeelandă.

***

Da, sunt un ”prost”. Recunosc asta. La un moment dat l-am considerat jurnalist pe Robert Turcescu. Am afirmat și am scris acest lucru. Superficialitatea cu care a documentat și a prezentat subiectul Roșia Montană, mi-a demonstrat că m-am înșelat.

”Dacă ceea ce voi vedea la Roșia Montană va intra într-o contradicție flagrantă cu ceea ce am văzut că se întâmplă în Noua Zeelandă, nu voi avea nicio rezervă în a critica pe trei voci, dacă vreți, felul în care ar decurge respectiva exploatare”, mai zice el.

Cum ar veni, Robert Turcescu s-ar dori să fie un ”câine de pază” a celor ce se întâmplă la Roșia Montană. Dar nu e. E doar un pechinez care latră fericit și face tumbe de bucurie că a primit o bucățică de zahăr de la un străin.

***

P.S.1. Despre strategia de comunicare a RMGC și modul în care ”lotul Noua Zeelandă” se integrează în această strategie, mai multe detalii aici:

P.S.2. Numărul membrilor grupului care susține includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO se apropie de 28.000. Detalii aici:

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!