RSS Feed

Cum să demontezi prejudecățile misoginilor care se opun reprezentării femeilor în politică

vezi toate articolele de
11 Apr 2016 la 15:09 2 comentarii 1284 vizualizari.

“Feminismul este ideea radicală că și femeile sunt oameni” – Cheris Kamarae și Paula Treichler

Articol inspirat de toți aceia care au susținut cauzele bune și de emancipare a grupurilor sociale oprimate. El este dedicat însă tuturor misoginilor și celor cu mentalități patriarhale care se opun cotelor de gen în parlament!

De ce este necesară reprezentarea în parlament a cel puțin 30% femei?

1. România este pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte egalitatea între femei şi bărbaţi conform Indexului Egalităţii de Gen realizat de Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (EIGE), la nivelul Uniunii Europene, în anul 2014 (cel mai mare punctaj general a fost obţinut de Suedia (74,3), urmată îndeaproape de Danemarca (cu 73,6), Finlanda (73,4) şi Olanda (69,7). La coada clasamentului se plasează România cu un punctaj de 35,3, Bulgaria (37) şi Grecia (40))[1].

2. În Parlamentul României sunt doar 11,5 % femei. Cotele (de gen) nu sunt o discriminare a bărbaţilor, ci o compensare pentru barierele structurale pe care femeile le înfruntă în procesul electoral”[2]. “Cotele de gen nu reprezintă un tratament preferenţial pentru femei pentru că prin expresia „tratament preferenţial” se induce ideea că actualele reguli sociale sunt în general corecte, ceea ce nu corespunde realităţii[3]

Inegalităţile actuale se datorează unor discriminări structurale şi atitudinale[4] față de femei care aduc un însemnat deficit de democrație țării și care contribuie la standardul de viață scăzut al marii majorități a cetățenilor. Din slaba reprezentare politică a peste 50% dintre cetățene femei întreaga societate are de pierdut. Mentalitățile învechite ale politicienilor bărbați impregnate de misoginism nu vor fi capabile nicicând să adapteze politicile publice la cerințele și necesitățile momentului actual, lăsând mereu România la coada tuturor clasamentelor relevante cu privire la nivelul de democrație, civilizație și standard de viață.

“În România, Mihaela Miroiu a arătat că este indicată formula „cote de gen” pentru a nu permite niciunui sex să-l domine pe celălalt, în ipoteza că în locul unei societăţi patriarhale  am ajunge într-o bună zi să trăim într-o lume în care „bărbaţii ar fi striviţi de misandrie”, aşa cum femeile sunt strivite de misoginism”[5]

3. În democrația reprezentativă femeile nu sunt reprezentate nici pe departe într-o proporție rezonabilă în plan politic ceea ce face să se ajungă, spre exemplu, la situații absurde precum cea de la Comisia pentru egalitate de șanse din Senat care este formată exclusiv din bărbați, 11 la număr![6]

Însă cel de-al doilea președinte al Statelor Unite, John Adams, considera că parlamentul trebuie să fie un portret în miniatură al societății[7] și spre acest ideal ar trebui să tindem, inclusiv în ceea ce privește reprezentarea politică a femeilor și egalitatea de șanse dintre femei și bărbați, în general.

4. Partidele misogine, dominate de mentalități învechite, pun pe locuri eligibile aproximativ 90% bărbați, astfel că, dacă actuala stare de lucruri se prezervă, femeile nu vor avea niciodată o șansă reală să acceadă în forul legislativ într-o proporție semnificativă.

Presupunând că o femeie ar dori să nu candideze ca membră a unui partid misogin în care reprezentarea femeilor nu reprezintă un scop de urmat și în care femeile nu au șanse la o reprezentare corectă, ci și-ar asuma o candidatură independentă, atunci ea s-ar confrunta cu prevederile extrem de restrictive ale legislației electorale actuale. Numărul de semnături pentru a putea candida este foarte mare, greu dacă nu chiar imposibil de strâns, iar timpii de antena acordați gratuit independenților este de 10 secunde pe zi pe parcursul unei luni de campanie. Evident că partidele misogine, în care predomină candidații bărbați, primesc zilnic la tv ore întregi pentru a se promova, la nivel național. Cu astfel de prevederi legislative, independenții nu au aproape nici o șansă. Așadar, căile de acces în politică pentru femei sunt mult mai restrânse decât pentru bărbați, dată fiind atitudinea generală a partidelor misogine și faptul că o candidatură independentă este, practic, nefezabilă.

5. Este o realitate istorică aceea că bărbații și-au acordat privilegii politice și de altă natură în virtutea sexului lor.

Până se se dezvolte conștiința faptului că și femeile trebuie să se bucure de aceleași drepturi, inclusiv de cele politice și electorale, au trecut decenii și chiar secole de eforturi și lupte care au dus, nu ușor, la schimbările de mentalitate necesare pentru înlăturarea privilegiilor bărbaților. Lupta nu s-a încheiat însă o dată cu eliminarea formală a discriminărilor din legi. Discriminarea a continuat să se manifeste pregnant, decenii și secole la rând, și se manifestă chiar și astăzi în diferite forme, așa cum s-a întâmplat și cu cei eliberați din sclavie în Statele Unite ori în Țările Române în secolul al XIX-lea.

În ciuda discriminărilor evidente față de femei din societatea românească și a unor pași modești pe calea unei reale egalități de șanse, persistă încă numeroase prejudecăți și confuzii cu privire atât la necesitatea de a avea o reprezentare semnificativă a femeilor, cât și cu privire la natura politice și la principiile democrației reprezentative. Schimbarea nu vine chiar ușor și nici repede, dar tocmai de aceea trebuie făcut efortul de a prezenta cât mai limpede argumentele și de a demonta prejudecățile.

“Prezenţa femeilor în calitate de reprezentanţi politici, la fel ca prezenţa lor în domeniile şi meseriile preponderent masculine, are şi avantajul de a crea modele de urmat. Atunci când mai multe femei sunt alese, exemplul lor duce la creşterea auto-stimei grupului şi îndepărtarea prejudecăţilor despre ce rol este potrivit femeilor şi bărbaţilor”[8]

6. Deficitul de democrație al României sub aspectul egalității de șanse este întărit și de faptul că femeile au votat pentru prima dată în cadul unor alegeri pluripartidiste abia în 1990 și au fost puse atunci de către partide pe locuri eligibile doar în proporție de aproximativ 4,9%!

Procentajul femeilor reprezentate în parlament a crescut în 25 de ani până la doar 11,5%. În acest ritm de creștere (6,6% în 25 de ani) și fără măsuri proactive de genul cotelor de reprezentare, s-ar ajunge la o proporție de aproximativ 30% femei în Parlamentul României abia în jurul anului 2090!

Este adevărat că dreptul la vot pentru femei a fost formal stipulat și prin constituții (1923) ori legi anterioare revoluției din 1989, însă el nu a fost pus în practică prin alegeri libere, corecte, democratice și cu vot universal, ci a fost doar o parte a unui simulacru electoral în perioadele de dictatură prin care a trecut țara noastră (în regimul lui Carol al II-lea ori în timpul celui comunist). Practic votul universal pentru femei nu a existat niciodată până în 1990 iar în parlamentul ‘democratic’ din perioada interbelică (până în 1938), femeile nu au fost deloc reprezentate.[9]

Am realizat și un Top al întrebărilor și afirmațiilor găsite pe facebook, asemănătoare în esență, exprimate de către cei care sunt împotriva “cotelelor obligatorii de reprezentare feminină în parlament”, cărora li se poate răspunde, punctual și ceva mai direct decât am făcut-o în pledoaria de mai sus.

1. De ce femeile trebuie să fie “puse” pe liste de partide ca să câștige?

De ce sa nu fie puse în proporție de minim 30%? Bărbații care controlează partidele dovedesc o mentalitate misogină dacă nu acordă minim 30% din locuri femeilor fiind tributari mentalităților patriarhale învechite cum că doar bărbații ar fi capabili să ocupe respectivele poziții.

Ideea că persoanele de gen feminin, deși reprezintă peste jumătate din cetățenii țării, ar putea ‘prin forțe proprii’ să ajungă să ocupe poziții eligibile în proporții semnificative de minim 30% pe listele unor partide dominate de misogini este la fel de utopică precum cea de a a avea proporții însemnate de persoane gay pe liste eligibile într-o țară predominant homofobă ori afro-americani în statele dominate de rasism din SUA de acum 60-70 de ani. Este, de asemenea, o iluzie, aceea că locurile eligibile de pe listele partidelor sunt predominant rezultatul unor ‘competențe’ demonstrate de candidați.

Așadar, în concluzie: de ce sa fie puși doar bărbații pe locurile eligibile de pe listele electorale? Sugerează cineva că nu exista în țara asta femei capabile? O astfel de sugestie este, evident, misogină și lipsită de suport democratic!

2. De ce este nevoie să avem un amendament în legea electorală prin care să fie cel puțin 30% femei pe locurile eligibile?

Pentru ca într-o țară patriarhală și majoritar misogină, unde există 89 % barbați în parlament, nu o să invite nimeni candidate femei să ocupe locurile eligibile. Ba,  dimpotrivă, controlul nedemocratic exercitat de majoritatea covârșitoare de bărbați misogini va tinde să le prezerve monopolul și să perpetueze corupția și cartelizarea din interiorul partidelor.

3.  Cotele de gen de 30% discriminează femeia, e ca și cum ai spune că doar pentru gen este aleasă și nu pentru merit.

E un sofism să spui asta pentru că înseamnă să nu ții cont nici de democrația reprezentativă, nici de realitatea că femeile nu se bucură de un real acces la funcțiile de senator și deputat.

În plus, se asumă fără nici o corelație cu realitatea, iluzia că parlamentarii bărbați ar fi demonstrat până acum, în proporție de peste 70% dintre ei că sunt foarte capabili, mai capabili decât ar putea fi toate femeile și că, grație competențelor excepționale ale politicienilor bărbați, nu ar trebui să permitem și femeilor să fie reprezentate în politică nici măcar în proporția de 30% întrucât societatea i-ar pierde pe bărbații competenți din politică neincluși în primele 70% dintre locurile eligibile.

Misoginul are însă rațiunea întunecată când îi spune femeii să accepte să fie nereprezentată politic așa cum rasistul are rațiunea întunecată când îi cere minoritarului să accepte condiția de ‘sub-om’ ori pe cea de cetățean de rangul II, sau cum homofobul le cere persoanelor LGBT să nu cumva să se țină de mână cu iubiții/iubitele lor dacă merg pe stradă.

Din postura de majoritar dominant în societate îți asumi lejer aroganța de a le spune celor discriminați să își accepte, liniștiți, soarta.

4. Reprezentantii trebuie alesi pe baza aptitudinilor și nu pe baza culorii pielii, sau genului.

Din nou o naivitate a celor care ignoranți fiind într-ale politicii, caută să își întărească prejudecățile misogine.

În democrația reprezentativă nu exista un concurs de aptitudini și de inteligență pentru politicieni. Niciodată în democrație nu este dată vreo garanție că vor fi aleși cei mai ‘capabili’. Alegerile sunt doar despre ponderea electorală a unor formațiuni politice ori a independenților. Dar, într-o democrație reprezentativă, măcar idealul reprezentativității poate fi căutat. Or, atunci când aproximativ 52% din populație (femeile) se bucură de o reprezentare de doar 11,5% evident că este vorba despre un dezechilibru democratic. Iar sursa acestui dezechilibru nu este decât una: misoginismul în diversele lui forme.

Ideea că politicienii ajung în poziții de conducere pe baza meritocrației reflectă o mare neînțelegere. Ar fi frumos ca toți oamenii care ajung în demnități publice să fie oameni de calitate. Dar alegerile democratice nu garantează nicicum asta. Cine cere democrației ‘meritocrație’ confundă, printre altele, democrația reprezentativă cu tehnocrația. Cum poate exista un specialist în toate? Un parlamentar, spre exemplu, votează sute sau mii de legi care țin de toate domeniile: economie, drepturi și libertăți, agricultură, mediu, cultură, autostrăzi, buget, finanțe, probleme sociale etc. Tocmai de aceea, ei sunt, în principiu, consiliați de specialiști în diferite domenii. Specialiștii sunt în partide, în parlament, ori în ministere pentru cei care activează în executiv. Acești experți sunt adesea funcționari publici care lucrează de 5 – 10 – 20 ani în diverse instituții publice având zone limitate de răspundere și competență.

Oamenii politici, în schimb, nu trebuie să fie experți, ci să aiba o viziune de ansamblu pe care să o promoveze, în baza căreia să fie aleși și pentru implementarea ori implementarea căreia să și raspundă electoral la alegeri. Politicienii pot să ia decizii consultând experții, dar nu urmându-i pe aceștia orbește. Uneori viziunea politică este mult mai importantă decât expertiza de specialitate care are limitele ei și care nu este totdeauna corelată cu alte aspecte care au relevanța lor. Așadar, expertiza nu trebuie absolutizată. În plus, și experții au opinii diferite, adesea fiind vorba de școli de gândire diferite în științe sociale, inclusiv în economie. Doar în știintele exacte putem spera la consens, atunci când este vorba de oameni și societăți există mai multe abordări și direcții de gândire care se confruntă și sunt în concurență. Ceea ce susține un expert altul poate să conteste cu vehemență. Prin urmare, tehnocrația este doar un mit și o iluzie. Cei care se amagesc cu ideea de politicieni perfecți și atoatecunoscători nu înțeleg nici democrația, nici realitatea politică și socială a lumii noastre.

Forța unei societăți libere nu depinde de cât de experți sunt politicienii, ci de modul în care este împărțită și limitată puterea, de trăinicia statului de drept, de libertatea cuvântului și de o competiție electorală deschisă și reală, de controlul civil asupra instituțiilor de forță și de reglementări care să îi împiedice, pe cât posibil, pe decidenții răi să strice prea mult sau să facă abuz de putere.

5. Nu ți s-ar părea înjositor să fi aleasă ca reprezentantă democratică a unui grup deoarece lista electorală a unui partid avea nevoie de o femeie în plus și pentru că ai fost votată la pachet cu alți candidați?

Toți candidații sunt votați la pachet pe liste. Așa zisul vot uninominal cu care au fost amăgiți cetățenii la alegerile din 2008 și 2012, în care, chipurile, ‘alegeai omul nu lista de partid’ s-a dovedit a fi un coșmar față de care unii, puțini, au avertizat încă de la început.

Oricum, nu este nimic înjositor să fii candidat atâta timp cât chiar vrei să te lupți pentru niște valori.

6. Cu idei dintr-astea gen cote pentru femei/barbați, gay/straight etc, stânga politică a luat-o razna. Se pare că am uitat ce este aceea meritocrație, și numai identity politics contează.

Meritocrația nu se numără printre promisiunile democrației, fiind o simplă utopie a celor cu mai puține cunoștințe despre cum funcționează sistemul electoral și pe ce principii se bazează un regim democratic. În democrație există doar alegeri. Iar în alegeri poate câștiga și Becali în fața unui academician. Sigur, nu este de dorit asta, dar democrația nu este perfectă, ci doar e cea mai puțin rea în raport cu celelalte sisteme de guvernare.

Singura cale pentru ca într-o țară să fie dată o șansă de a fi aleși unor politicieni onești, cu viziune politică și cu determinarea de a lupta este ca masele de votanți să fie educate, să facă distincția dintre populiști și democrați, să nu își dorească nici un fel de formă de dictatură sau iluzii tehnocrato-meritocratice, să existe un respect pentru drepturile omului iar prejudecățile față de femei ori alte categorii sociale să nu mai fie pregnante în societate, asftel încât nici cotele de reprezentare pentru femei să nu mai fie necesare. Oamenii s-ar asocia în mișcări civice și politice în baza comuniunii de valori și nu pentru interese personale așa cum bărbații politici din țara noastră au facut-o, în marea lor majoritate, în ultimii 26 ani. Acum, în România sunt foarte mari dezechilibre cu privire la egalitatea de gen și este nevoie de măsuri proactive pentru a regla într-un mod cât de cât rezonabil acest grav deficit de democrație generat de slaba reprezentare a femeilor în parlament ori în consiliile locale. Și, oricum, e o dovadă de ignoranță să susții că drepturile omului ori egalitatea în drepturi reprezintă o chestiune de stânga. Aceste valori reprezintă temelia democrația pe care orice partid democratic, indiferent că este de stânga ori de dreapta este chemat să le apere.

7. Mie mi se pare nițel dezgustător pentru individ să fie redus la un set de ovare sau de testicule, după caz. Sau la culoarea pielii. Distruge tot conceptul de individ, ideea că există vreo diferență între doi oameni, albi și negri, femei și bărbați, e irelevantă atâta timp cât reprezentarea se face după criterii biologice și nu ideologice.

Exact această discriminare bazată pe gen o mențin cei cu abordări misogine care par că nu sesizează nici o problemă în a avea doar o reprezentare de 11,5% femei în parlament! Rezultă, din perspectivă misogină, că femeile pur și simplu nu merită să fie în parlament într-o proporție mai mare de 11,5%, din cauza diferențelor genitale față de bărbați, ceea ce este, evident, o prejudecată de natură să mențină monopolul patriarhal asupra politicii.

Este ridicolă ideea că toți cei ajunși în parlament au făcut-o strict în baza meritelor și că parlamentul este locul prin excelență al meritocrației. Introducerea cotelor de gen de minim 30% dorite de feministe și feminiști ar perturba, din perspectivă misogină, acest echilibru al meritocrației care a adus doar 11,5% membri femei în parlament și, – ce șansă minunată pentru țara noastră – 89,5% bărbați merituoși în forul legislativ! ;)

Dacă este înțeles, în cele din urmă, faptul că există o problemă atunci când avem atât de puține femei în parlament atunci trebuie să fie pusă a doua întrebare: “cum se explica acest lucru?” Iar răspunsul evident privește tocmai discriminarea făcută timp de milenii tocmai de către cei pentru care a părut ‘natural’ că doar cei cu anumite organe sexuale sunt îndreptățiți să aibă acces la educație, că doar ei pot stabil rolurile oamenilor în familie și societate strict pe baza genului și că pot avea drept la vot și drept de acces în parlamentul unei țări. Oricine privește spre felul în care a decurs istoria va înțelege limpede că suntem într-un proces de schimbare de la o societate în care absolut toate pozițiile cheie din politică, economie și din multe alte domenii, în general, erau deținute până recent de către bărbați. Dar misoginii se află, cu siguranță, încă în faza de negare a acestor realități, fază care este însă echivalentă cu refuzul de a privi spre date istorice verificabile.

Nici o ideologie politică democratică nu poate fi discriminatorie or, ce ideologie liberală e aia care restrânge femeile la doar 11,5% în parlament? Sau ce ideologie social democrată e aceea care face la fel? Evident că orice abordare politică de natură să mențină reprezentarea feminină la un nivel de scăzut are o singura ideologie: mi-so-gi-nis-mul.

8. A forța un partid să împingă deputate și senatoare în parlament doar pentru au vagin nu e ok.

Modul acesta de aducere în discuție a organului sexual al unui om seamănă foarte mult cu atitudinea homofobilor care își declamă ura făcând referire strict la actul sexual între două persoane LGBT. Și misoginii și homofobii, în obsesia lor manifestă față de organele genitale, scapă complet din vedere că discuția ar trebui să fie una despre persoane care au aspirații, interese, sentimente, gânduri, speranțe, griji, preocupări specifice.

Bărbații nu fac politică în virtutea imboldurilor generate de falusul lor, cum nici femeile nu trebuie privite ca făcând politică din prisma vaginului lor.

Desigur că femeile pot avea uneori interese specifice, spre exemplu: legi cu privire la concediul de maternitate sau alte chestiuni sociale, la egalitatea de venituri pentru aceeași muncă prestată, la violența domestică etc. Putem lua în considerare și multe alte situații care vizează direct și cu precădere interesele și nevoile fiziologice ale femeilor:  sarcina, avortul, naşterea, lăuzia, alăptarea, ciclul menstrual. De asemenea, experienţele prin care trec în principal femeile:  îngrijirea copiilor, vârstnicilor, bolnavilor,  monoparentalitatea, violenţa domestică, violul, hărţuirea sexuală, prostituţia, exploatarea sexuală, șamd. Având și astfel de interese specifice este perfect legitim să fie reprezentate politic într-o proporție consistentă.

9.  O să bage femei pe gâtul instituţiilor doar ca să se împartă cotele, râzându-le în nas doamnelor care şi-au construit cariera prin pregătire şi calităţi?

O altă confuzie curentă în legatură cu cotele de gen pentru reprezentarea în parlament este facută de acei internauți care se grăbesc să respingă un lucru pe care fie nu l-au înțeles, fie nu îl cunosc. Când discutăm despre cote de gen ne referim strict la alegeri și la reprezentativitate pentru femei în PARLAMENT, dar internauții misogini vorbesc despre cote de gen în firme, companii, ori instituții publice în care se accede prin concurs și nu prin alegeri. Spre exemplu, în cercetare este nevoie de performanță de specialitate, iar cotele de gen nu reprezintă un deziderat. Desigur, rămâne cerința obligatorie ca nimeni să nu fie discriminat, inclusiv pe criterii de gen, dar atât. Discuția de față este strict despre cotele de gen la alegerile parlamentare pentru a se asigura o reprezentare cât de cât rezonabilă a femeilor discriminate fățiș prin legi și practici în societățile patriarhale.

Acest material este rezultatul discuțiilor, documentării comune și efortului unei feministe (Ioana Stăniloiu) și al unui feminist (Remus Cernea).


[1] http://www.mediafax.ro/social/raport-romania-pe-ultimul-loc-in-ue-in-ceea-ce-priveste-egalitatea-intre-femei-si-barbati-care-sunt-tarile-de-pe-primele-pozitii-12794653

[2] Drude Dahlerup, Quotas as a ‘Fast Track’ to Equal Representation for Women. Why Scandinavia is no longer the model. pg. 31.

[3] http://media1.webgarden.ro/files/media1:4f869b1f10e27.pdf.upl/Tudorina_Mihai__Cotele_de_gen_si_aplicarea_lor_in_Romania.pdf

[4] http://media1.webgarden.ro/files/media1:4f869b1f10e27.pdf.upl/Tudorina_Mihai__Cotele_de_gen_si_aplicarea_lor_in_Romania.pdf

[5] http://media1.webgarden.ro/files/media1:4f869b1f10e27.pdf.upl/Tudorina_Mihai__Cotele_de_gen_si_aplicarea_lor_in_Romania.pdf

[6] http://www.senat.ro/ComponentaComisii.aspx?Zi=&ComisieID=106D721D-55E0-4283-AD91-45926E1B1B64

[7] http://www.sferapoliticii.ro/sfera/149/art07-bordeianu.html

[8] http://media1.webgarden.ro/files/media1:4f869b1f10e27.pdf.upl/Tudorina_Mihai__Cotele_de_gen_si_aplicarea_lor_in_Romania.pdf

[9] http://www.sferapoliticii.ro/sfera/149/art07-bordeianu.html

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!