RSS Feed

Cuminţii de la protestul Roşia Montană. Update: Canada şi investiţiile miniere

vezi toate articolele de
16 Sep 2013 la 15:30 21 comentarii 2083 vizualizari.

Update. Iată cît de locală e problema Roşia Montană. Un articol excelent despre politica pro-minerit ipotetic din Canada. Poate mai deschidem dracului ochii:

Frenezia extractivă care duce la scormonirea subsolului canadian în căutare de hidrocarburi, carbon şi metale revine periodic în actualitate, așa cum s-a întâmplat în luna iulie a acestui an, după explozia unui tren plin de petrol la Lac-Megantic. Dar Toronto s-a specializat în egală măsură într-o faţetă mai puţin cunoscută a acestei activităţi : cotarea la bursă a giganţilor minieri mondiali, la adăpostul unui paradis fiscal şi judiciar.

„În general, în industria minieră, capitalurile de risc vin din Canada”, afirmă fără ocolișuri, ca pe ceva de la sine înțeles, inginerul belgian René Nollevaux, administratorul unei mine de cupru din provincia congoleză Katanga[1]. Într-adevăr, 75% din societăţile miniere mondiale (diamante, aur, cupru, cobalt, uraniu…) aleg Canada ca loc de înregistrare şi 60% dintre cele care emit acţiuni la Bursă se înscriu la Bursa din Toronto (Toronto Stock Exchange, TSX). Între 2007 şi 2011, 220 de miliarde de dolari canadieni (aproape 157 de miliarde de euro) au fost consacrate finanţării prin capitaluri proprii a sectorului minier – reprezentând mai mult de o treime din totalul mondial –, ceea ce plasează Toronto cu mult înaintea concurentei sale directe, Bursa din Londra (London Stock Exchange, LSE). În 2011, 90% din acţiunile emise de această industrie în lume au fost administrate de TSX.

Ceea ce atrage atâtea societăţi miniere este în primul rând uşurinţa cu care o întreprindere poate cota şi valorifica la Bursă zăcăminte a căror existență este ipotetică. Marea majoritate a celor 1600 de societăţi miniere din Toronto sunt aşa-numitele juniors, adică societăţi care se consacră în mod exclusiv explorării şi identificării de noi zăcăminte. Fiind adesea de dimensiuni mici, aceste companii nu au resursele financiare, tehnice, umane şi politice necesare pentru exploatarea minelor industriale. Ele îşi scot prin urmare profiturile din speculaţia bursieră pe baza zăcămintelor lor ipotetice. (aici e articolul integral tradus din Le Monde Diplomatique)

Text iniţial. Mai întîi, cum stăm? Foarte prost. Cu cît sîntem mai mulţi, cu atît am senzaţia că ăştia vor reuşi să impună proiectul. Ipocriziile lui Băsescu, teatrul lui Ponta în uniformă RMGC sînt aparent opoziţii neserioase. Dar lucrează în aceeaşi direcţie. Băsescu şi ai lui încearcă să confişte mişcarea, Ponta alimentează populism anti-hipsteri. Şi le iese puţin cîte puţin. Şi să ne bazăm deja pe Curtea Consituţională e riscant. Tot ce putem spera e că vom continua şi mai mulţi şi-i vom bîlbîi pe ăştia pînă la imposibil.

După trei duminici cu zeci de mii pe străzi, o obsesie se conturează printre căldiceii protestului, cei care s-au prins pe parcurs de amploare şi gravitate. Sigur că mă bucur că se strîng din ce în ce mai mulţi. Dar nu pot să nu constat că aripa oengistică Mungiu Pippidi sau hotnews (care a realizat în timpul protestului depe 1 septembrie că nu mai poate să tacă) au făcut obsesii cu anti-capitaliştii. E rîndul lui Mixich (cu variaţiunea Stanomir, umil angajat băsescian care n-ar fi protestat nici cu o floare dacă nu primea verde de la preşedinte) acum să-şi expună fanteziile cu un popor cuminte şi fără nici un gînd periculos în cap:

In realitate, protestul din seara lui 15 septembrie a fost un protest al acelor oameni pe care i-ai lua imediat cu autostopul, al acelor oameni cu pancarte cuminti. Poate ca la televizor a parut altceva. Poate ca pe anumite platforme online ideologice si agitate a parut solid elan de lupta tovaraseasca. Depinde unde si catre cine te uiti.

Afacerea Rosia Montana a umplut, din motive nedeslusite inca, paharul care s-a revarsat in strada sub forma unui protest al oamenilor cuminti.

E evident aiuritor să pui sentimentele anticapitaliste în rînd cu extrema dreaptă, o intoxicare de doi lei. Apoi, e interesant că nici eu, nici alţi susţinători ai dimensiunii anticapitaliste nu am pretins vreodată că sîntem însuşi spiritul protestelor. Dimpotrivă, noi am propus dezvăluirea unor adevăruri simple care să reaşeze în termeni mai realişti mişcarea. E ambiţia noastră şi e mult mai legitimă decît eforturile disperate ale cuminţilor de a protesta strict soft-eco şi vag anti-corupţie (şi de a confisca în vederea alegerilor curentul anti-guvernare). Au sărit toţi “partenerii de dialog”, de la Cernea la Stanomir, să ne spună ei că sînt exagerări. Şi apoi au început s-o lălăie cu pluralismul, închizînd de fiecare dată orice discuţie reală. Aşa au intrat în opoziţia falsă dintre mineri şi protestatari hipsteri.

Unde se termină naivitatea şi începe propaganda nasoală? Acolo unde foarte mulţi încearcă descrierea protestului ca fiind anticorupţie şi pro-un capitalism pur şi frumos. Asta nu e o surpriză, cînd clasa de mijloc se revoltă pică în acelaşi cerc vicios – m-aş revolta dar nu prea mult, nu cumva să-mi rup gîtul. Dar e stupid de-a dreptul să nu vezi că un comportament RMGC e de fapt o reţetă aproape clasică de atac asupra societăţii în perioadele de criză ale capitalismului. Şi uite aşa încep să cred că mulţi ies în stradă să apere capitalismul de unii dintre noi. Să fiţi sănătoşi, dar o să pierdem încă o dată.

De aia îmi place ipocrizia lui Băsescu, că e din tot sufletul. Declaraţia de azi:

“Românii nu pot fi mândri că avem zece portavioane nucleare şi stăpânim lumea, sau că avem gaze să dăm la toată Europa, sau că suntem cel mai mare popor din lume. Dar pot fi mândri de lucruri pe care le au acasă: un popor talentat, un popor relativ bine educat, capabil de efort, o ţară frumoasă. Guverne consecvente, punerea intersului naţional deasupra jocului politic de partid – putem face ca să fim recunoscuţi ca o naţiune serioasă”, a mai spus Băsescu.
(mediafax.ro)

Conceptele de “naţiune serioasă”  şi “guverne consecvente” se regăsesc din plin şi în chestiunea Roşia Montană şi în alte cazuri de privatizări şi liberalizări haotice. Băsescu a mai spus-o simplu de atîtea ori: mînă de lucru ieftină pe care eventual s-o şi exportăm, pe asta ne bazăm. La cei rămaşi le scumpim supravieţuirea. Aici e consecvenţa. Şi pentru Ponta s-a dovedit că e mai importantă consecvenţa decît vot de 70%.

De la această “consecvenţă” s-a ajuns ca predicarea unor banale principii social-democrate, de protecţie în faţa capitalului, să ajungă cel mai aprig extremism. Roşia Montană e doar primul pas. Gazele de şist al doilea. Poate aşa, printre picături, realizăm şi că piaţa liberă şi excesul de resurse nu ieftinesc viaţa angajaţilor. A, şi iată, poate tot aşa realizăm că presiunea pe angajaţi în România a ajuns atît de puternică încît sînt puşi să joace scenete la Roşia. Ei sînt exemplul extrem despre ce se întîmplă cînd laşi la absoluta discreţie o zonă unor companii private şi unor politicieni cumpăraţi. Nu vă recunoaşteţi în acei oameni? Nasol.

P.S. Mai e şi Orăşanu care îi dă cu tărie că nu au fost aceiaşi oameni din ianuarie 2012. Altă prostie. Ăia au fost mai puţini – dar nucleul e cam acelaşi. Au fost din mai multe zone sociale în 2012, ei şi? Precuparea pentru puritatea şi curăţenia protestului mă scîrbeşte de-a dreptul. Nu cumva v-aţi simţit deranjaţi şi de oamenii veniţi din Vaslui pentru protest împotriva gazelor de şist?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!