RSS Feed

Dada 100: spectacolul a început

vezi toate articolele de
06 Feb 2016 la 20:39 comenteaza acum 534 vizualizari.

Marius Hentea, TaTa DADA. The Real Life and Celestial Adventures of Tristan Tzara, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, London, England, 2014, 358 p.

Situația editării avangardei în limba română, în ciuda recentului reviriment, al studiilor apărute cam din 2007  încoace, nu este una dintre cele mai strălucite, pentru că dinamica și reprezentările mișcării au rămas în cercul strâmt al unor cunoscători. În anul centenarului Dada ne dăm seama că o ediție Tzara (ca să nu mai spunem de o antologie a curentului) lipsește de ani buni de pe piața noastră; e drept, au apărut, în 2002 și în 2005, două monografii Tzara (Buot și Béhar), dar opera lui lipsește; pot fi menționate doar volumul din 1996 editat de Ion Pop, Șapte manifeste Dada. Lampisterii. Omul aproximativ; de atunci au mai apărut în viziunea lui Nicolae Tzone Douăzeci și cinci de poeme (1998) și un volum bilingv de Teatru (2007, ediție Béhar, trad. Vasile Robciuc) și cam atât.

Iar situația este cu atât mai regretabilă cu cât tandemul sincronizare / tradiționalism, care structurează cam ultima sută de ani a noastră (exact posteritatea Dada), ar fi putut fi pus în valoare de distribuția și importanța recunoscute ale lui Tzara și ale spectacolelor sale, care se află de multă vreme printre cele mai semnificative exemple, atunci când se face istoria ideilor autohtone în lume. În absența lor, având în vedere această obnubilare a lor cvasi-sistematică, se poate spune că tabăra naționalistă, retrogradă sau conservatoare a avut, cel puțin până acum, câștig de cauză. Tzara este îndeobște minimalizat la noi, bătut pe umăr, iar, pe urmele bătrânilor, adesea se disociază între avangardă și modernism. Dacă am menționa, de pildă, că utilizarea termenului de avangardă, în sens cultural, a fost făcută la noi de Eminescu cel antijunimist (în articolul O scriere critică, din 1870), multe argumente ale tradiționaliștilor s-ar afla în dificultate.

Centenarul Dada vine așadar într-un moment nu tocmai receptiv pentru cultura noastră – chiar dacă recentele manifestări – centenar Gherasim Luca (2013), Gellu Naum (2015) ș.a. – s-au bucurat de oarecare difuzare; astfel, era de așteptat ca o semnificativă monografie a celui care a fondat Dada să vină din afara câmpului nostru literar, și totuși cumva dinăntrul lui: este vorba de tânărul universitar de la Göteborg , de origine română, Marius Hentea, cu TaTa DADA. The Real Life and Celestial Adventures of Tristan Tzara (2014). Este a doua carte a universitarului, după monografia dedicată scriitorului englez Henry Green at the Limits of Modernism (2013).

Lucrarea este elaborată de-a lungul a cel puțin 5 ani și apelează la o diversitate impresionantă de surse, urmărind aproape fiecare moment semnificativ din viața poetului: arhive, corespondență și manuscrise din fondul Jacques Doucet, interviuri și bibliografie clasică, din surse internaționale, se merge în fond cu infinită meticulozitate pe urmele Dada, aici în România, dincolo în Elveția, dar și Franța, Italia, Germania, Cehia sau orice altă identitate care a fost îmbrăcată de Dada sau teritoriu pe care a pășit Dada: maghiară (momentul 1956), suedeză (Greta Knutson era soția sa), americană (prieteniile cu Picabia, cu Beaumont, Cunard sau cu alți milionari), turcească, grecească (fie și numai prin excursiile lui Tzara pe aici), olandeză (prietenia cu apostolul constructivismului, Van Doesburg), poloneză, georgiană, rusească – și lista ar putea continua. Se adaugă acestei investigații peste 100 de fotografii care exprimă nu doar relațiile și prieteniile, ci și epoca: galeriile și locurile unde au fost spectacolele Dada, felul în care arată Parisul sau Zürichul atunci când ajunge Tzara acolo, reproduceri după ziare și publicații.

În analizele lui Marius Hentea de fiecare dată este urmărit cadrul politic general, mentalitățile epocii; copilăria lui Tzara este analizată în contextul antisemit al României de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, mergând până la răsfoirea unor manuale după care a învățat Samuel Rosenstock, dar prezentând și Jubileul regal de la 1906, precum și reversul său, răscoala lui 1907. Felul în care cercetătorul coboară în epocă este deosebit; consemnează, de pildă, o cafenea Voltaire vizavi de Teatrul național, reputată însă pentru „tradițiile clasice” care se propovăduiau aici.

Revista Simbolul (1912), prima ieșire a lui Tzara (care semna deocamdată Samyro) în lume, contează nu atât prin fidelitatea față de zicerile lui Moréas, de pildă, ci prin contextualizarea din timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, al luptelor noilor naționalități, greci, muntenegreni, bulgari și români cu Imperiul multinațional Otoman.

O noutate istorico-literară este și conflictul pe care Tzara l-a avut, în 1914, la Facultatea de Litere și Filozofie din București, cu un profesor, italienistul Ramiro Ortiz. Astfel, Tzara și un coleg, Tamifil Popescu, scriu o scrisoare către decan unde relatează cum au fost dați afară, nejustificat, de la un seminar, pentru că doar ar fi cerut să se repete un cuvânt pronunțat mai încet. Nu au lipsit apelativele de „magarilor” și „obraznici”din partea celui care îl preda pe d’Annunzio, o viitoare victimă a dadaiștilor parizieni.

„Pandemoniul” (cu vorba unui participant, Jean/ Hans Arp) pe care Tzara l-a orchestrat cu naturalețe în Elveția este descris acurat, luând în considerație o diversitate de surse, Marius Hentea refăcând, efectiv, atmosfera; în alte monografii, în alte mărturii predomină tonul didactic, ca și cum Tzara și prietenii săi ar fi avut un plan (mai întâi spectacol, apoi revistă etc.); în The Real Life and Celestial Adventures autorul este sensibil la prietenii, disjungeri, certuri și rivalități: dadaiștii nu au fost un continuum, au existat diferențe și interese, amoruri și trădări, acum explicate: Arp, Huelsenbeck, Iancu, Hugo Ball sau Hans Richter, Sophie Taeuber, Ludwig Neitzel, Otto Flake sau Picasso, Segal, Mondegliani, Slodki, Van Rees, Marinetti s-au regăsit, în persoană sau nominal, pe aceeași scenă, sub bagheta și monoclul lui Tzara.

Uneori, hazardul înseamnă Dada; văzută, în studiile de specialitate, ca o extravaganță (observație reluată în Al Doilea Război, de Robert Brasillach, victima de referință a francezilor) publicarea pe hârtie de culori diferite în cadrul aceluiași volum este o explicație a crizei de hârtie, fiind utilizate stocurile disponibile.

Dar Dada înseamnă clamarea libertății, împotriva oricăror constrângeri politice; un fapt care se pomenește mai rar în critica estetizantă. La primul spectacol parizian (23 ian. 1920) Tzara taie cu foarfeca cel mai recent discurs parlamentar al extremistului Léon Daudet, apoi amestecă resturile într-o pălărie, extrăgând cuvintele pentru a face un poem. Publicul este înfuriat, pentru că L.D. era un personaj apreciat; ordinea se restabilește doar după ce Tzara iese de pe scenă.

Volumul lui Marius Hentea schimbă radical percepția asupra lui Tzara și a dadaismului; prin ricoșeu, asupra avangardei. Receptat de către adversari în special drept un autor de manifeste (anatemă preluată cu entuziasm de critică, mulți văzând în avangardă doar o literatură de manifeste), apoi „reabilitat” de opera sa poetică (pe placa sa funerară scrie: poète), Tzara este un om al spectacolului: organizează, manageriază, provoacă, dialoghează cu publicul; uneori își ia și măsuri de precauție (învățate de la bătrânul Marinetti?), de pildă apelează la poliție pentru a-i evacua pe cei care se manifestau efectiv cu lovituri de baston (Breton, se știe).

Că Tzara își dorea libertatea se vede și din reacția lui la revoluția maghiară; membru al Partidului Comunist Francez, face o vizită în Ungaria chiar cu o săptămână înainte de acel 23 octombrie; scrie în public despre ceea ce era evident și este admonestat pe linie politică. E adevărat, nu s-a pronunțat despre prietenii lui de altădată, viețuind după pseudonime în România stalinistă. Vinea, de pildă. Dar și-a asumat înfruntarea unor șefi staliniști; cărora le era cam teamă de reacțiile lui, firește. Îl susține și Breton, prietenul-dușman dintotdeauna.

Apoi iese din scenă; se cufundă în ezoterisme din marginea suprarealismului, încercând să descifreze codurile din poezia lui Villon.

Tzara, un destin cu multe traiectorii artistice, pe care monografia exemplară a lui Marius Hentea, scrisă în spiritul timpului prezent,  le armonizează, așa cum observă și Andrei Codrescu pe coperta a IV-a a Vieții celeste a lui Tzara. Este o viață a spectacolului (Ta Ta se spune, onomatopeic, în titlul volumului), o viață din care au pornit, nu manifestele, ci spectacolul modern. Iar Tzara este un părinte (ce vocativ: TaTa!) prost înțeles, ca și cum mișcarea s-ar fi numit tataism. Să o spunem deci: spectacolul nu este pentru tați, spectacolul Dada este, nu tata e.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Scriu de mai multă vreme despre avangardă și modernism în literatura română & europeană, despre care am publicat articole & studii, punctate în 2007 de un doctorat cum laude la Universitatea din București
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste psd riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!