De 1 Mai. Cocaină, sex, spionaj și uciderea unui arbitru

”Cam multe la un loc”, ați putea exclama citind titlul. Dar pur și simplu s-au adunat niște restanțe pe care am decis să le mai împuținez. De cărți e vorba. Și, ținând cont că una dintre ocupațiile de timp liber (mai) poate fi și lectura, am ales trei titluri.

”Iubirile croitoresei”

”Iubirile croitoresei” de Maria Duenas (editura ”Polirom”, 2011, traducere Ileana Scipione) am încheiat-o de dimineață. Așadar, e ”caldă” încă. Începe mai greu (pentru gustul meu), cu povestea unei adolescente dintr-o periferie a Madridului, cu puțin timp înaintea declanșării Războiului Civil din Spania. Și cu achiziționarea unei mașini de scris Hispano-Olivetti, una dintre acele mici întâmplări cotidiene care au forța de a schimba destine (și, uneori, istorii). Existența liniară a tinerei Sira se transformă radical cu doar câteva zile înaintea nunții: se îndrăgostește fulgerător de un aventurier și se trezește peste noapte moștenitoarea unei averi impresionante. Urmează fuga într-un Tanger al plăcerilor cosmopolite și lovitura năucitoare de pragul de sus al vieții.

Și doar din acest moment începe cu adevărat cartea (care a făcut furori anul trecut, cu peste un milion de exemplare vândute). Exilată în Tetuan (Marocul Spaniol), înglodată în datorii și cu poliția pe urmele ei, Sira e adoptată rapid de lumea periferică a contrabandiștilor și a destinelor ratate al căror unic scop a rămas supraviețuirea. Maturizarea e dură, dar o aduce în anturajul personajelor importante din preajma lui Franco – generali, miniștri, reprezentanți ai Germaniei naziste și membri ai diferitelor rețele de spionaj, în frunte cu MI6 britanic.

”Iubirile croitoresei” poate fi citită și ca o carte de spionaj (pe ruta Madrid, Tanger, Tetuan, Lisabona, cu toate ingredientele necesare – amor, suspans, agenți dubli, răsturnări de situație, întâlniri neașteptate, glamour și haute couture), dar e mai mult decât atât. Iubirile, dezamăgirile și aventurile Sirei, pe fundalul mizeriilor și intrigilor Războiului Civil și ale celui de-al Doilea Război Mondial, trec de nivelul personal, transformându-se într-o poveste exemplară despre destinul outsider-ilor anonimi care ajung să schimbe soarta lumii. O lectură savuroasă, pe alocuri tristă, pe alocuri feministă (fără exagerări însă) care reușește să te prindă și să te surprindă constant. Dacă nu v-ați făcut încă lista lecturilor de vacanță, mizați pe ”Iubirile croitoresei”. (notă: carte recomandată și pasionaților de istoria Războiului Civil spaniol).

”Nopți de cocaină”

”Nopți de cocaină” de J.G. Ballard (editura ”Polirom”, 2009, traducere de Ona Frantz) a stat ceva în teancul cărților ”în așteptare” până i-a venit rândul. ”Vina” întârzierii o poartă bestseller-urile aceluiași autor ”Imperiul Soarelui” și ”Crash” – frica de a nu fi dezamăgit după asemenea succese (dublate de ecranizări la același nivel ale lui Spielberg  și David Cronenberg). Inhibiția legată de ”pomul lăudat”…

… dar nimic din toate acestea. ”Nopți de cocaină” merge pe picioarele ei, dincolo de background-ul lui Ballard. Un jurnalist, Charles Prentice, ajunge în Estrella de Mar, una dintre bijuteriile Costei del Sol, construită parcă special pentru a oferi o ocupație aristocrației britanice (în special) și europene (în general) prea plictisită de propriile succese și averi. Scopul lui Charles e investigarea unei multiple crime de care e acuzat (și pe care și-a asumat-o) fratele lui. Firul polițist e dublat însă de ”efectele” și ”teoriile” Ballard legate de dezvoltarea socială ajunsă într-un stadiu într-atât de avansat încât nu le mai poate oferi vreo plăcere (derivată din propria activitate) membrilor ei. Ce-ți mai rămâne de făcut atunci când ”ai totul”: bani, renume, timp să te prăjești la soare într-o colonie ultra-exclusivistă? Vă puteți imagina o plictiseală mai mare? Ei bine, o asemenea colonie (văzută ca model universal la un moment dat) are nevoie de un profet care să o pună în mișcare. Dar ce poți multiplica atunci când ”pâine și vin” este din belșug? Sex, droguri, pornografie. O provocare și o distopie în cel mai pur stil Ballard. Pentru cine gustă genul.

”Ucide abitrul!”

”Ucide arbitrul! (All Inclusive)” de Frații Presniakov, în traducerea Fraților Vakulovski (editura ”Art”, 2009), mi-a căzut în mână, la reducerile recentei Caravane ”Gaudeamus” de la Cluj. Iar ”mobilul” achiziționării a fost tocmai acea prezentare ofertantă de pe Coperta 1, ”Frații Presniakov traduși de Frații Vakulovski”. Achiziția a meritat. Fie și pentru simplul motiv că ajungi să constați că frustrările rușilor post-sovietici se suprapun al naibii de mult peste cele ale românilor post-comuniști. Descoperirea Occidentului (mă rog, prin oglindirea în beneficiile de care occidentalii beneficiază într-un hotel ”all-inclusive” din Antalia) e trăită de către un grup de tineri ruși (cam tâmpiței de felul lor) precum am experimentat-o și noi. Același sentiment al națiunii damnate, care ar fi avut parte de un destin măreț, dacă nu s-ar fi lovit de invidia și mașinațiunile vesticilor. Iar simbolul acestei damnări e întruchipat de un celebru arbitru chel care ”fură” Rusia în finala unui Campionat Mondial de fotbal.

Drept pentru care, un „comando” din trei băieți (cu un IQ destul de critic) și o fată pun la cale răzbunarea: asasinarea celebrului arbitru, aflat în vacanță în Antalia. ”Dezvirginarea” mentală la contactul cu Occidentul (băieții se află la prima ieșire înafara granițelor Rusiei) e savuroasă la culme. Râzi de la prima și până la ultima pagină, cu condiția să nu pui la suflet ceea ce li se întâmplă ”eroilor” de ocazie. Personal, de la ”Russian Disco” a lui Wladimir Kaminer nu m-am mai distrat atât de bine la lectura unei cărți care are ca temă interacțiunea post-glasnost a Estului cu Vestul.