RSS Feed

De când cu DNA, Alina Mungiu-Pippidi a rămas fără politicieni pe care să “îi facă” premieri şi preşedinţi

vezi toate articolele de
18 Aug 2016 la 03:57 3 comentarii 1705 vizualizari.

Ca orice lider de think tank care vrea influenţă, Alina Mungiu-Pippidi se afiliază politic la fiecare rând de alegeri, pigulind dintre candidaţii mai spălaţi, de dreapta. Mai târziu aflăm, din editorialele domniei sale, cu o lăudăroşenie moldovenească de pomină, cum i-a “uns“ pe aceşti politicieni şi a contribuit decisiv la victoria lor.

Problema este că de când DNA are în vizor politicieni la vârf din toate partidele, opţiunile de afiliere ale doamnei Mungiu-Pippidi s-au împuţinat: lista de politicieni “curaţi” nu mai pare deloc curată în epoca DNA.

Aşa că doamna Mungiu-Pippidi a trecut cu arme şi muniţii în tabăra analiştilor care critică “binomul DNA-SRI”. Principalul beneficiar al schimbării de macaz este Călin Popescu Tăriceanu. Într-un editorial recent (link aici) , Mungiu-Pippidi comentează atacul la Tăriceanu în urma incidentului de la coada de permise:

“nu e miraculos cum stă un reporter de la nu știu ce agenție de știri chiar la ușa biroului de permise auto când intră prin spate Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât președintele Senatului, inculpat pe chestii mai degrabă obscure de DNA și de a cărui performanță în alegeri depinde decisiv formarea guvernului? “

Tăriceanu este inculpat pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, lucruri nu tocmai “obscure” într-un proces ce vizează o fraudă imobiliară de 136 de milioane de euro. Mungiu Pippidi îi crează acum imaginea unei victime a unei campanii negative, orchestrate de SRI, pentru faptul că un jurnalist l-a surprins când a ocolit coada de la permise auto. Nu cred că într-o democraţie e nevoie de SRI pentru ca pe urmele unor politicieni de vârf, anchetaţi pentru acte de corupţie, să fie câţiva jurnalişti. Doar avem o bună tradiţie de paparazzi şi şantaje, şi nu e nevoie de conspiraţii SRI-DNA pentru ca politicienii să fie urmăriţi, ci doar de “moguli” de rând, precum Dan Diaconescu sau Sebastian Ghiţă.

Nu numai că Mungiu îl scoate pe Tăriceanu basma curată în faţa acuzaţiilor “obscure” ale DNA, dar problema de fond, faptul că Tăriceanu s-a folosit de functie pentru a nu sta la coadă, e minimizată:

Indiferent cine e președintele Senatului, acesta nu are de ce și cum să stea la o coadă de o mie de persoane, pentru că are lucruri mai bune de făcut cu timpul. E evident că trebuia creat un canal pentru el, unul oficial, unde secretara să îi ducă permisul, de exemplu, cum e la aeroport sau la vize, și faptul că nimeni nu remarcă asta e iarăși suspect.

Da, trebuia creat un canal pentru el, dar, în lipsa unui canal oficial, ce a făcut Tăriceanu se numeşte că şi-a folosit funcţia şi influenţa în mod neoficial. Or, despre asta este vorba, să ieşim din acest regim “neoficial” în care amantele generalilor-doctori circulau cu girofarul.

Pentru că nu putea fi vorba doar despre Tăriceanu, Mungiu Pippidi caută să îl plaseze în compania altor “atacaţi”, pentru a crea impresia că oameni buni sunt victimele unei campanii de compromitere de vară: şi oamenii buni i-a găsit Mungiu-Pippidi la BNR, tocmai la una dintre cele mai puţin transparente instituţii, care ar fi fost decimată dacă am fi avut un DNA în perioada Dacia Felix- Bancorex…Spune Mungiu Pippidi: “Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituția performează? Singuri și le produc.

Sigur că ne pasă care sunt salariile la vârf, pentru că trăim pentru prima dată experienţa unui guvern care a renunţat la salarii mari pentru a lucra în administraţie. Dacă tehnocraţii din Guvern au salarii decente în raport cu alţi bugetari, se pune problema de ce nu stau lucrurile aşa şi la BNR. Ideea că BNR este o entitate care “produce singură” este cel puţin ridicolă: cănd stai pe rezerva valutară a ţării trebuie să ai o echipă de tălâmbi să pierzi bani. Puteţi citi în Wall Street Journal cum băncile centrale din toată lumea (chiar şi în Grecia) fac profit în plină criză, chiar atunci când băncile comerciale au dificultăţi: http://www.wsj.com/articles/windfall-for-central-banks-fuels-political-pressure-1462726275

Mai ușor deci cu BNR pe scări”, concluzionează Pippidi. Din contră, tocmai acum, când avem un guvern care face paşi spre o administraţie eficientă şi transparentă, ar trebui să deschidem şi poarta BNR-ului.

În fine, ca apologia lui Tăriceanu să fie şi mai echilibrată, Pippidi ajunge aproape să spună da ce mare lucru şi despre anchetele împotriva lui Dragnea şi Olguţei Vasilescu: ”  Toți fac așa. Îi arestăm pe toți? … Poate nu știți că partidul câștigător la Paris a avut totdeauna zeci de angajați pe statele primăriei, fără ca vreodată să fi intrat careva la pușcărie? Sunt corupți, nicio îndoială, dar cumva mă îndoiesc că suntem noi mai puri. “

Dincolo de whitewashingul lui Tăriceanu, foarte transparent de altfel, Alina Mungiu Pippidi e depăşită de schimbările din epoca DNA. Procesele aparent frivole nu sunt atacurile politice şi conspiraţiile SRI, ci un mecanism al procurorilor de a aduna dovezi şi a isca alte denunţuri împotriva unor ţinte urmărite în procese mai mari. Mai mult, tragerea la răspundere a politicienilor pentru fapte mărunte, ceva de neînchipuit acum cinci-zece ani, trebuie să devină normalitate în România. Mulţi politicieni britanici îşi încheiau ruşinos carierele în 2009 în scandalul decontărilor (“expenses scandal”), pentru sume ridicol de mici în comparaţie cu milioanele de euro mită din procesele din România: zeci de demisii din guvernul şi parlamentul britanic. Păcat că n-au avut-o pe Alina Mungiu-Pippidi să le zică: fiţi serioşi, ce, asta e corupţie?

UPDATE. Un cititor amuzat al comentariilor doamnei AMP imi semnaleaza cum a glosat asupra scandalului de coruptie de la Primaria Parisului: “Poate nu știți că partidul câștigător la Paris a avut totdeauna zeci de angajați pe statele primăriei, fără ca vreodată să fi intrat careva la pușcărie?”.

- Jacques Chirac, condamnat pentru deturnare de fonduri in 2011 , doi ani cu suspendare

-Alain Juppe, condamnat pentru abuz in serviciu in 2004, 18 luni cu suspendare, plus o perioada in care nu a mai avut dreptul sa candideze.

Asadar si cu modelul francez de pedepse laxe, Dragnea si Tariceanu s-ar putea trezi cu interdictii de a candida, schimbandu-le statutul de aspiranti la formarea unui guvern, cum ii vede Alina Mungiu-Pippidi : “Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât președintele Senatului, inculpat pe chestii mai degrabă obscure de DNA și de a cărui performanță în alegeri depinde decisiv formarea guvernului?”

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
După Ştiințe Politice la SNSPA şi Finanțe- Bănci la ASE, am ales să mă specializez în Politici Sociale la Duke University iar acum sunt la doctorat în Politici Publice și Management la Carnegie Mellon
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!