De ce este ACTA o diversiune

Autorule,

pai cine o sa mai scrie carti de specialitate daca nu le poate vinde pe bani? matale? spor la treaba? cine o sa mai scrie software daca nu-l poate vinde? ah tot matale, sau de fapt tu-i inviti pe autorii de proprietate intelectuala sa-si ofere munca pe gratis, ca sa ai tu acces la munca mea in numele saraciei, pai stii ce frate? “good luck with that”
RR (de la 3000Km de tara)

nu asa se pune problema – eu de exemplu pledez pentru noi forme de taxare care sa ajute creatia, studiile si tot ce mai spui tu. dar sa le ajute, nu sa le dea acolo un mizilic iar restul sa fie pentru politia drepturilor si pentru infrastructuri invechite.

Costi,

eu lucrez in domeniul electronicii, sunt proiectant, castig din proprietatea intelectuala, am o firma cu 5 oameni, daca nu ar exista legile de protectie a propriatii intelectuale toata activiatea mea ar fi “reversed engineered”, si ar circula la liber pe internet, scheme documentatie, algoritmi, toata munca mea, ce forma de taxare crezi tu ca ma poate ajuta pe mine? cum s-ar distribui banii astia ? de catre cine? in ce proportie? hai s-auzim.
RR

amuzant. deci eu muncesc de capul meu, imi iau diplomele pe studiul meu, scriu coduri pe barba mea si imi pierd din timpul meu sa le imbunatatesc iar costi imi spune ca nu am dreptul sa le vand cum vreau. nu, statul va percepe taxe si eu voi primi doar ce statul decide sa primesc.

perfecta descriere a sentimentul de entitlement la munca altora care ii animeaza pe unii stangisti. altii muncesc, creaza, iar noi venim la sfarsit si le cumparam produsele asa cum avem noi chef.

tot nu am gasit vreo trimitere la condamnarea lui nastase, costi, in articolele pe care le-ai scris de atunci. diferentele dintre tine si itm sau tru incep incet-incet sa se estompeze. raman nuante, detalii, grade de extremism, insa substanta pare identica.

daca asta este alternativa la pdl, romanii trebuie sa se gandeasca serios la emigrare.

Foarte bun articolul, articulat, argumentat, la obiect. In plus, trebuie specificat faptul ca in materie de drepturi de autor, casele de editura (atat academice cat si de alta factura; internationale sau nationale, etc.) nu platesc autorilor drepturile de autor decat daca sunt nume consacrate, asa zis “clasici”, adica cei ce aduc venituri foarte mari casei de editura. De reguala, editurile incaseaza bani din fonduri universitare sau de cercetare ptr. promovarea autorilor mai tineri. Prin granturi, cand sunt accesibile, cel in cauza trebuie sa acctioneze punand pe tava editurii bani de publicare. Sa ne intelegm, vorbim de publicarea unor cercetari omologate international. In schimb, autorul tanar/cercetator, trebuie sa fie fericit si onorat ca editura cu pricina il publica. In cazul in care el este monitorizat de catre stat, fiscul, se mai poate trezi si cu solicitari de plata pe drepturile intelectuale, fara ca el insa sa bage vreun ban in buzunar. Nu stiu povestea cu brevetele de inventie. O dezbatere in acest sens, pe platforma chestiunilor ridicate de catre Cristian Cojanu, imi pare extrem de salutara. Felicitari Cristi! Inteligent si “rau” cu “raii”, cum te stiu!

@Daniela Dumbrava:
Cine te opreste sa-ti infiintezi propria editura, sau sa publici in format electronic (fara a investii asa mult in tipar) – ? Amazon.com iti va vinde cartea imediat, incearca daca nu ma crezi. Intrebarea mea e alta: ai curaj sa investesti efort intelectual in cartea aia, sub pericolul ca va circula “la liber” pe internet si nu vei face nici un ban?
RR

@roadrunner

Nu-mi spune ca nu stii ca o cercetare de valoare nu se omologheaza pe o postare anonima in universul intenautic, te rog! Sa vinzi un produs intelectual tine si de un marketing asumat de catre editura de carte academica, iar nu de simple link-uri aderente la Amazon (by the way, nici ele oricum). In ce priveste propria editura, da, daca m-as fi nascut acum vreo 400 de ani pe la Leiden, cu ceva filiatii nemijlocite in familia Gutenberg.
Sa revin la interogatia ta principala: pe internet nu circula decat fisiere pe care le descarci si care nu au nicio valoare in materie de strategia ta de promovare, cum spune si Cristi in articol. Casa de editura iti pune un formular, atunci cand faci un contract, care-ti ofera sansa – iata avantajele editurii! – unui marketing inteligent, desigur, negociat cu cercetatorul.

@roadrunner: Se vede ca ai inteles textul cum inteleg eu malgasha!Din exprimare nu pari a fi vreun creator oarecare poate esti chiar cel mai mare creator de manele! Ti-e frica sa mai compui, ti-e frica sa mai creezi?Cele mai frumoase si cele mai renumite opere din lume au fost facute de oameni care au simtit nevoia sa impartaseasca cu altii experiente fanteziste sau reale, iar banii au fost ultimul lucru din lume la care s-au gandit.Eu dau cu placere banii pe informatia care ma intereseaza.Si de-asta nu cumpar click sau cancan sau libertatea.Varza o cumpar de la piata!Nu a zis nimeni ca autorii nu trebuie recompensati pentru munca lor dar felul in care se poate interpreta actul ACTA s-ar putea sa te afecteze atunci cand deschizi calculatorul, pentru ca cineva tocmai si-a arogat drepturi de autor pentru deschiderea calculatorului.

@wandoo:
am descris la postul #3 cu ce ma ocup, si nu te opreste nimeni sa compui si sa le faci “public domain” sau “open source” (un unul nu o sa-mi fac open source munca, e alegerea mea) – compui ceva si faci cadou umanitatii, e o alegere pesonala. (remarcile tale cu manelele, nu comentez)
@Daniela:
sunt multi care au scris carti (tehnice) pe care eu le-am cumparat in format electronic, am cumpart cartile aste pentru ca respect proprietatea intelectuala, si am considerat ca merita banii.
Pana la urma un contract cu o editura e un contract comercial, ca tanar autor esti dezavantajat, dar nevand o reputatie esti un risc comercial pentru editura, odata cu celebritatea creste si puterea de negociere a autorului. Muti autori publica la inceput in “public domain” pana isi castiga reputatia asta, adiaca lucreaza “free”.
RR

@roadrunner

Domnule, dar ma flatati!

@wandoo

Sigur ca da, suntem de acord, insa cred ca primele doua volume in domeniu merita sa fie publicate acolo unde ele pot fi reperate legitim. Abia ulterior, deschizand un fisier electronic, vei recunoaste numele meu si-l vei descarca, dar nu inainte. La asta ma refeream, la consacrarea si omologarea initiala.

Foarte bun articolul. Nu stiu ce spera unii ca @roadrunner, e ca si cum ai incerca sa desfiintezi tiparul ca sa nu fie afectati copistii de manuscrise. Trebuie gasit un mod care sa rasplateasca si munca creatorului, nimeni nu zice ca nu, dar care sa tina cont de realitatea noilor tehnologii. Mai bine si-ar pune mintea la contributie pentru asa ceva, nu pentru promovarea unor idei totalitare, care oricum n-ar rezolva nimic, fiindca nimeni nu va cumpara mai mult decat ii permite buzunarul. Singura lor “satisfactie”, gen “capra vecinului”, ar fi ca cine nu plateste, nu foloseste. Ar scadea drastic numarul celor ce folosesc creatia respectiva, fara a creste insa deloc numarul platitorilor. Si asta insa, doar teoretic! Cand nu era internetul, cum circula muzica, de exemplu? De la om la om, copiata pe casete. Adica situatia era tot ca si acum, singura diferenta era ca donatorul si primitorul se cunosteau personal. Iar in ce priveste intermediarii, care fac cea mai mare galagie cu drepturile de autor (case de discuri, etc), n-au decat sa se reprofileze. Evolutia tehnologiei i-a dat deja deoparte, modul lor de a face afaceri tine de jurasic.

Un articol foarte bun, insa nu-i de ajuns. Si abolirea copyright-ului ESTE o utopie, pentru ca ar insemna abolirea unor curente de gandire vechi de cateva sute de ani care inca au ramas valabile la toate nivelele sociale. Normal ca exista metode alternative – exemple sunt o gramada – dar atata timp cat masele nu au educatia necesara pentru a deosebi notiunile de “filesharing” si “hotie”, n-ai ce sa faci. Nu poti ajuta oamenii care fac (de multe ori chiar obligati de imprejurari) in proportie de 90% un lucru semi-legal , dar raman convinsi ca sunt “hoti” atunci cand 2-3 “cravate” ii arata cu degetul. Ne lipsesc convingerile.

Astea fiind spuse, sper ca maine sa aud argumente, nu behaieli. Si sper ca la talk-show-uri, de fiecare data cand se discuta despre ACTA, sa cheme si cate-un “hot”-utilizator de-asta de rand. Sa spuna si el ce crede.

Roadrunner, e o chestie de pricing si alegere canale de distributie pana la urma. Nu e vidul de copyright atat de negru.

Costi Rogozanu, nu vrei sa fii conducatorul nostru? Pe bune, daca se radicalizeaza situatia politica ai sanse mari. Istoria national socialismului si a comunismului de secol XX da marturie.

Cred ca ar trebui limitat copyright-ul, nu chiar abolit, pentru ca in loc de intermediarii de la casele de discuri o sa profite intermediarii care vand muzica, filme, seriale, jocuri pentru care nu au niciun drept.
Ar trebui legalizata pirateria fara scopuri comerciale, dar site-uri gen MegaUpload sau RapidShare ar trebui inchise pentru ca le cer bani utilizatorilor (prin conturile premium) pentru descarcarea de continut pentru care nu au niciun merit. As interzice si orice fel de reclama pe trackerele de torrent gen Pirate Bay.

Vreau o piraterie fara pirati, nu inlocuirea unei clase de profitori cu alta clasa!

@roadrunner: esti depasit, omule; cred ca ai folosit si tu suficient soft open source si te-ai inspirat (ca sa nu folosesc termenul vostru preferat de furat) din suficiente linii de cod si algoritmi free ca sa nu mai ai niciun drept sa clamezi ca tu produci ceva original.

@Costi Rogozanu:
Noi forme de taxare ar transforma protectia IP din voluntara in obligatorie. Protejarea drepturilor de autor la ora actuala e voluntara; o face statul e adevarat, dar numai daca autorul solicita chestia asta (vezi cazul Radiohead de mai sus). Daca inlocuim asta cu taxare, atunci statul capata dintr-o data mai multa putere pentru ca el nu va mai fi chemat sa protejeze IP-ul doar la cererea autorului, ci si-o asuma ab initio.

@vlllad: De acord total cu remarca ta (Cred ca…)

@Victor Ghidu: Mda, “taxa de protectie” IP, din partea santajistului nr 1, statul…

@vlllad: Rapidshare si fratii nu te obliga sa ai cont premium ca sa descarci. Prin contul premium tu platesti de fapt viteza mare de download si/sau achizitionezi spatiu de stocare (de care poate ai nevoie chiar daca nu faci filesharing)

Good point, CC

lumea arată adevărul, omul încă închide ochii. viitorul e al conștiinței. adică fără bani. banul distruge evoluția. banul generează corupție, hoție, jaf, crimă. banul descarcă omul de conștiință și degeaba mai acumulează material. anularea banului este capătul relativ al drumului. câștigul stă în viața infinită. unde o găsiți? cât face? aerul și apa sunt invențiile Lui. când v-a cerut bani pe ele? cine vrea să dispară e liber. cine vrea să trăiască are datoria recunoașterii adevărului. lașitatea copiiilor e tristețea nepoților. și pentru ce? frica părinților? sau frica de frica părinților? dar părinții au năzuit toată viața ca ei, urmașii, odraslele lor, să spargă bariera gravitațională a ipocriziei moștenite ca un păcat genetic, karmic.

Banul este descărcător de conștiință iar conștința este fluidul vital viețuirii aici

Orice business trebuie sa se adapteze la noile realitati, nu sa le ignore sau, mai rau, sa le combata.
Acea parte din industria muzicala care functioneaza in continuare in paradigma pre-.mp3 va muri. Cei care imbratiseaza lumea post-.mp3 au realizat ca nu vor mai scoate bani din vanzarea de CD-uri, ci din concerte, advertising, editii premium, etc. Mai mult, au avut grija sa distribuie gratuit fisiere digitale de cea mai buna calitate, pentru a atrage audienta.
La fel in industria filmului: te adaptezi (si atunci faci bani din vanzarea de produse colaterale brand-ului, din product placement, din licentiere pentru TV si din editii premium de DVD) sau adaugi un plus de experienta senzoriala greu piratabila (Avatar 3D a devenit filmul cu cele mai mari incasari din istorie, in plina epoca .avi+.srt).
Despre toate acestea puteti citi in cartea “Free:The future of a radical price” a lui Chris Anderson, unul din editorii de la Wired. Carte de altfel lansata gratuit pe internet, chiar si in varianta audio. Si care i-a adus autorului incasari spectaculoase: din conferinte si workshop-uri, din vanzarea editiei premium, din vanzarea sintezei audio, etc. Anul acesta a aparut si editia in lb. romana – “Gratuit. Viitorul unui pret revolutionar”. Si, ca si mine, dupa ce veti citi macar partial editia free de pe web, veti cumpara si cartea, pentru ca merita avuta in biblioteca.
Tocmai aici este si provocarea industriilor creative in era web 2.0:
- daca nu aveti un produs exceptional, veti muri
- daca nu veti fi creativi si in ceea ce priveste planul de business, veti muri
- daca nu veti oferi cu generozitate continut gratuit, incercand sa vindeti doar customer service, variante premium sau personalizate, produse conexe, etc., etc., veti muri

Concurenta este la o scara globala. Daca te adresezi unei audiente generaliste, trebuie sa fii cel mai bun din lume!
Daca nu esti cel mai bun din lume, adreseaza-te unei nise! Chiar si asa, maine vei fi copiat, asa ca ar fi tare bine sa fii cel mai bun pe nisa ta.
Daca nu esti foarte bun, ci doar mediocru, vei muri. Straduieste-te atunci sa fii atat de prost incat sa nu te copieze nimeni!
Chiar si piratii au standardele lor! Fii foarte prost si vei fi ignorat complet de piraterie. E si asta un fel de fericire

In incheiere, doar atat: iti place serviciul de e-mail gratuit de la yahoo sau google? iti place motorul de cautare gratuit? iti place sa postezi text, poze si filmulete pe blogger/wordpress/tumblr/flickr/picasa/youtube/vimeo/etc, fara sa platesti nimic? iti place sa citesti gratuit blog-ul asta si sa faci comentarii? Cineva a platit pentru ca TU sa ai serviciile astea! Si acelasi cineva castiga nu numai pentru ca TU ai folosit serviciile astea, ci pentru ca s-a adaptat acestei realitati.
Survival of the fittest!

@roadrunner: in articol se vorbeste in principal de marile corporatii; un mic autor de carte nu il poti incadra aici. e evident ca acest cadru se stabileste in avantajul celor mari si care au capacitatea sa ‘te arda’. lumea, in sistemul corporatist actual, e sortita esecului. de ce spun asta e in principal din cauza concentrarii puterii in mainele a tot mai putini.

[...] [...]

“Proprietatea intelectuală” este un furt. Şocant? Nu mai mult decât ideea „furtului de proprietate intelectuală”. Primul om care, scriind un paragraf, s-a încumetat să spună acesta este al meu şi care a găsit oameni destul de proşti ca să-l creadă a fost adevăratul întemeietor al „proprietăţii intelectuale”. Sună cunoscut. Am parafrazat din Rousseau, din celebrul lui „Discurs asupra inegalităţii dintre oameni”. Dacă nu aş fi menţionat asta aş fi comis un act de plagiat.Aş fi încălcat dreptul autorului de a fi recunoscut ca autor al lucrării lui. Mi-aş fi însuşit pe nedrept un merit intelectual care nu îmi aparţine. Altfel spus, aş fi acţionat împotriva regulilor morale împărtăşite de literaţi. Ruşinea, ameninţarea sancţiunii simbolice autoimpuse în comunitatea din care îmi închipui că fac parte, a fost suficientă ca să mă împiedice. Nu am semnalat parafrazarea pentru că structura lingvistică nu îmi aparţine, ci pentru că vreau să-mi arăt preţuirea pentru oamenii care mă inspiră.

Dar se poate spune că am furat ceva? Nicidecum. Regulile limbajului aparţin tuturor celor care îl folosesc, iar fraza lui Rousseau mi-a fost transmisă chiar de el atunci când am citit-o. Rousseau a scris-o tocmai ca să fie citită de mine şi de mulţi alţii capabili să o înţeleagă. Ea a devenit publică atunci când a fost publicată. Dacă autorul ar fi dorit s-o ţină ascunsă, să fie numai a lui, ar fi ţinut-o bine în cap şi nu ar fi rostit-o nici măcar în somn, darămite să o tipărească.

Dar dacă aş vrea să copiez traducerea de care dispun şi să o vând? Nu aş acţiona din nou imoral, folosindu-mă de munca altora, pentru a obţine venituri care li s-ar cuveni autorului, traducătorului şi celui care a îngrijit ediţia? Ba da. În cazul în care ei nu sunt morţi. Nu s-a descoperit încă mijlocul de a face plăţi către morţi. Nimeni nu are nici o vină aici. Nici omul remarcabil pentru că a murit, nici cel care îi preţuieşte opera pentru că nu are pe cine răsplăti.

Nu cumva le fac un rău urmaşilor care poate au moştenit drepturile de autor? Ei bine nu. E greşeala lor că au acceptat să moştenească ceva ce nu se moşteneşte. Urmaşii lui Rousseau (exemplul e în mod intenţionat exagerat) s-ar putea să fie păstori, poate că nu pricep o boabă de filosofie politică. Cum ar putea să facă comerţ cu ceea ce nu le aparţine. Oricum, nu au nici un merit pentru ceea ce a scris ilustrul înaintaş, chiar dacă moştenesc de la el, vrând-nevrând, o câtime din ADN (poate nici cea mai de soi). Voi spune că, dimpotrivă, nu au un drept mai mare de a se folosi de scrierile lui pentru a obţine vreun beneficiu decât mine. Genele se transmit urmaşilor biologici. Nimeni nu a demonstrat că se transmite şi mintea. De ce s-ar transmite dreptul exclusiv de a utiliza roadele acelei minţi în scop comercial?

@Costi Rogozanu: Oamenii de buna credinta asa gandesc !Numai ,ca !
In scopul securitatii cetatenilor impotriva actelor teroriste s-a impus prin legislatie dotarea companiilor de telefonie cu mijloace de supraveghere ,inregistrare si stocare a convorbirilor cetatenilor .Pe banii lor ,cu costuri incluse in factura pe care o platesc !
Daca scopul declarat s-ar fi respectat ,nici o problema !Dar uitati-va doar ce efecte a avut la noi.Inregistrari ilegale sunt folosite in actiuni de santaj politic ,arestari preventive fara alte probe ,colaje si alte facaturi .
Facebook si altele asemanatoare lui au fost folosite in debarcarea unor regimuri si lideri indezirabili de catre cei interesati .Acum se doreste ca aceste mijloace sa nu se intoarca impotriva celor care le-au schimbat destinatia initiala ,sau le-a completat-o .
Protectia drepturilor de autor e doar un pretext ! Existau destule legi care sa protejeze aceste drepturi ,cel putin in tarile cu respect fata de lege .De la ceilalti ,oricum nu se va obtine vreodata ceva .

Un articol de licean sau baiat care n-a proiectat, compus, cercetat nimic in viata lui, defectul majoritatii celor esuati in presa si bloguri. Cercetarea romaneasca nu sta in Amazon, nici creativitatea in copy/paste. Problema mea cu copyrightului e incompetenta functionarilor si lipsa unui cadru strict. Acum orice smecher poate inregistra orice cu formula “se poate face si asa …”, apoi stai si te judeca cu nemernicu, ca pana la urma sa castige numai avocatii. Nici macar corporatiile nu castiga din asta mult mai mult decat o satisfactie platonica. Datorita intereselor si legislatiei perverse, sistemul de copyright si-a depasit de mult scopul initial, exact ca si sistemul burselor. Cu desfiintarea e o utopie, dar se poate reglementa ceva mai uman si putin mai etic.

@Andrei: Un comentariu aiurea. Incepe cu injuraturi si sfarseste prin a-i da dreptate autorului. Defectul majoritatii celor ce esueaza prin a fi comentatori anonimi. Nu prea citesc textul, dar simt ca au dreptate.