RSS Feed

De ce este ACTA o diversiune

vezi toate articolele de
10 Feb la 14:00 29 comentarii 3132 vizualizari.
Cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?
În 11 februarie se iese în stradă în mai toate orașele europene. La București și-au anunțat participarea peste 30.000 de protestanți anti-ACTA. Teza pe care o pun în discuție e simplă: nu doar împotriva ACTA trebuie să luptăm, ACTA este doar o diversiune nefericită*.
Dacă vrem un viitor al libertăților apărate de lege și nu unul de lupte de guerilla cu marile corporații și polițiile lor private, trebuie dărâmat din temelii tot sistemul de copyright. Argumente sunt destule și nici de alternative viabile nu ducem lipsă (din zona pieței libere, contemporane). Să le luăm pe rând.
ACTA nu e o lege, e doar un Tratat Comercial. Adică, o înțelegere între state (guverne) care se obligă să trateze similar și împreună o serie de probleme (mărfuri contrafăcute și pirateria). O primă observație: contextele nu sunt similare, din simpla evidență că piața din România nu este piața din Hong Kong.
Ceea ce este frapant în textul ACTA este opunerea dreptului de proprietate intelectuală unor drepturi fundamentale (ce țin de viața privată), unor libertăți negative (presupun minimizarea implicării statului). Și asta în contextul în care lumea se pregătea să inaugureze noi epoci vizionare, conturând libertăți pozitive fără precedent (dreptul la acces la Internet ca derivat al dreptului la educație). Dacă protestele ce vor avea loc zilele acestea în statele semnatare vor cere doar neratificarea ACTA din cauze ce țin de violarea libertăților negative, nu se va rezolva nimic. Ba mai mult, se va da girul unei paradigme primejdioase: o abordare de tipul drepturi de autor vs. drepturi ale omului. Întrebarea care trebuie evitată cu orice preț este aceasta: cât din drepturile fundamentale ale omului putem încălca pentru a proteja drepturile corporațiilor?
Probabil că nici măcar semnatarii acordului nu își pot închipui că o asemenea întreprindere ar avea șanse de succes. Întâi, din motive de constituționalitate (în orice țară ce posedă constituție democratică și parlament). Apoi, e greu de presupus că lumea s-ar întoarce în timp cu 30 de ani fără o rezistență serioasă. Iar textul este o capcană: punerea problemei în acești termeni este deja o victorie a deținătorilor de drepturi de autor. Deoarece în 2012, se pune de fapt problema legitimității sistemului de copyright.
Iar dacă trebuie să ieșim în stradă pentru libertatea Internetului, trebuie să știm că protestul împotriva ACTA nu doar că nu este de ajuns. Este mai degrabă o diversiune. Trebuie abolite toate modalitățile de constrângere ale sistemului actual de copyright. Să vedem de ce.
Status Quo

Trăim o epocă a abundenței digitale. Avem acces la milioane de filme, cărți, piese muzicale. Și nici un chef să renunțăm la ele. Nu vorbim doar de torrente, ci de Facebook, Youtube, Google Books. Închiderea MegaUpload pentru file-sharing de conținut protejat aruncă peste toate spectrul ilegalității. Pentru că toate fac, în mod esențial, același lucru pentru care fondatorul MU a fost condamnat: permit schimbul de fișiere între utilizatori.
În realitate menținerea acestora într-o zonă de semi-legalitate este prima miză a legislațiilor de tip ACTA. O lume în care toți suntem suspecți, iar Google, Yahoo și Facebook, șantajabile. În fiecare clipă orice utilizator de Internet poate fi chestionat cu privire la dreptul la copiere (din simplul motiv că computerele noastre așa funcționează, fie că vorbim de mail, download sau streaming).
Credibilitatea sistemului de copyright actual. Percepția publică.
Suntem într-un punct în care problemele legate de legislațiile drepturilor de autor ajung subiecte de dileme etice, de seriale de comedie dar și de dispreț public. Practica copyright-ului a transformat actele artistice în industrii prin adăugarea unor armate de avocați în jurul fiecărui emițător de refrene populare (vorba cântecului ”cincizeci la sută cântă/ cincizeci la sută-s badigarzi”). Ca garanție a investițiilor, sistemul de copyright impune producerea de bestsellers, blockbusters și ceea ce cu toții numim în sens derogativ “muzică comercială”. Produse de slabă calitate băgate pe gât prin mijloace ce țin de marketing și PR (heavy rotation, advertising agresiv, advertoriale de la critici sponsorizați, etc.), realizate obligatoriu pe baza unor rețete de succes (repertoriu de clișee fără valoare artistică sau educativă de vreun fel). Iar ultimii ani au adus multe proiecte reformiste la adresa legilor proprietății intelectuale, considerate învechite și abuzive. Și politicieni care nu văd cu ochi buni cum cetățenii obișnuiți devin peste noapte infractori pentru a proteja pensionarii din Florida, adevărații proprietari de royalties (pentru care Internetul este o distracție tinerească, un fel de prosteală colectivă din care se scot bani buni, iar drepturile de autor, petrolul secolului XXI).
Sistemul de copyright însuși se bazează pe distincția clară dintre folosire și copiere (dreptul de a copia o carte la o tiparniță în vederea vânzării). Ceea ce era ok la 1800 când tiparnița și cartea erau două lucruri distincte. Dar ce filtru de percepție anapoda trebuie să folosești și la ce sofisme abracadabrante recurgi pentru a convinge o lume întreagă că același sistem este valabil și în 2012 când computerele sunt și tiparniță și carte, ba și gramofon, proiector sau bancă?
Au apărut de ceva timp modele alternative de business. Albumul celor de la Radiohead, lansat gratuit pe net a generat mult mai mulți bani decât celelalte produse discografice, din donații și din vânzări ale cd-box-urilor de colecție. Dacă punem la socoteală că din vânzările “clasice” ale unui album scos la o casă de discuri le-ar fi revenit doar a zecea parte, înțelegem cum un asemenea exemplu poate fi o sursă de inspirație pentru alți producători de conținut și o amenințare pentru industriile aferente. Industria jocurilor aflase deja că poate face mai mulți bani din crearea de contexte care să pună în valoare produsele decât din retail-ul de copii private (când au început să vândă accesul în lumea virtuală a jocului, nu doar cd-uri cu licențe). Asta fiindcă au fost atenți la ce cere piața liberă și nu la ce înțeleg acționarii corporațiilor din era digitală.
Contextul Politic

Partidul Piraților are deja locuri în Parlamentul European, justiția și forurile europene resping zilnic proiecte legislative ce conțin termenii enforcement și copyright infringement. Statele europene sunt în mare parte defavorizate economic de sistemul actual (link) și sunt în acest moment în situația artiștilor cu succes mondial, dar cu bani puțini. (GEMA, gestionarul drepturilor de autor din Germania, plătește anual peste 70% din încasări titularilor din alte state). Tot din Europa vin și cele mai vocale cereri de drepturi pozitive aferente mediului digital (liberă expresie, acces liber la Internet, la software educațional și schimb cultural neîngrădit).
Iar pe valul susținerii publice și politice tot mai largi a renunțării la o practică ce pare că nu mai avantajează decât pe speculanții de drepturi de autor, nevoia de reformare a sistemului pare mai acută ca oricând.
“Chiar daca am avea un sistem de copyright mai putin nociv – de exemplu unul cu termene de 10 ani si cu pedepse mai putin draconice – ar metastaza rapid in ceea ce avem in prezent, exact asa cum a facut-o deja (initial aveam termene de 14 ani, acum avem de 100). Așadar nu se poate concepe un sistem de copyright modest si „rezonabil”. (Stephan Kinsella, link)
În acest context, semnarea unui acord comercial între guverne va acționa “cel puțin” (cum ar zice acordul) ca argument pentru a opri orice tentativă de reformare a sistemului existent deja. Parlamentarul european asupra căruia se exercită presiuni (link) și/sau stimulente (link) va trebui să denunțe asemenea tentative ca încălcări ale obligațiilor ce decurg din acordurile internaționale. ACTA e acoperirea perfectă pentru așa ceva (asemenea regulamentului care îi absolvă de vină pe arbitrii corupți în fotbal, conține ambiguități și deresponsabilizări obscure). Adică, ea nu aduce în esență lucruri noi, dar poate ține agenda vreo 5-6 luni și conform practicilor negustorilor de frici închipuite, respingerea ACTA în mai-iunie în PE va prilejui politicienilor să pozeze în eroi ai drepturilor fundamentale ale cetățenilor electori. Asta în timp ce reformiștii sunt reduși la tăcere (vor părea nerezonabili când lupta se duce în stradă împotriva ACTA, iar electorii îi vor arăta cu degetul dojenitor amintind că nemulțumitului i se ia darul).
E o miză destul de importantă: transformarea luptei pro-reformă într-o rezistență în stradă pro-status quo. Unde status quo = menținerea tuturor într-o zonă a semilegalității (e legal până spune un deținător de drepturi că nu e legal). Estimp, site-urile de file-sharing se închid unul câte unul și nu ar fi de mirare ca un munte de alte legi de tip enforcement (ce ne vor proteja pe rând de terorism, pornografie, medicamente contrafăcute, rețele criminale, contrabandă, imigrație și uitatul pieziș al celor din lumea a treia pe geam la Pizza Hut) să fie adoptate pe principiul celui mai mic rău (câteva inițiative legislative românești aici). Iar singurul mod de a opri abuzurile constante este abolirea sistemului de copyright și înlocuirea lui cu alte practici (atât piața liberă cât și statul pot oferi exemple). Cum putem tolera un sistem care ne face pe toți potențiali infractori pentru a proteja investițiile unui număr restrâns de indivizi? ( este pură incompetență faptul că nu și le pot proteja altfel).
E abolirea copyright-ului o utopie? E mai degrabă recursul la normalitate. Fără încălcarea constantă (conștientă sau nu) a drepturilor de autor, fără file-sharing, cultura occidentală actuală ar fi arătat cu totul altfel. Imaginați-vă bunăoară cum ar fi arătat grafica românească (de la advertising, la ilustrațiile de carte, la filmele românești de animație) dacă art-directorii s-ar fi școlit pe softuri licențiate (MS Paint?). Ce ar fi fost cercetarea românească dacă s-ar fi lucrat pe cărțile din bibliotecă în 2012? Din 200 de euro cât este salariul unui cercetător debutant cam ce ar putea să cumpere în plus de pe Amazon?
Câte denaturări ale realității trebuie acceptate pentru a păstra o reglementare ce tratează tehnologia actuală ca pe mașinăriile secolului XIX? Și câte restricții ale drepturilor fundamentale umane?
P.S.
De ce ACTA este doar o diversiune ticăloasă:

ARTICOLUL 23
Infracțiuni
(1)
Fiecare parte prevede proceduri și sancțiuni penale care să se aplice cel puțin în cazurile de contrafacere intenționată a mărcilor de comerț sau de piraterie care aduce atingere dreptului de autor sau drepturilor conexe la scară comercială. În sensul prezentei secțiuni, actele efectuate la scară comercială le includ cel puțin pe cele efectuate sub forma activităților comerciale pentru avantaje economice sau comerciale directe sau indirecte.
Observație: scara comercială a fost definită în toate celelalte legislații (și) prin excludere. Se excludeau activitățile de tip ”educativ, nonprofit, de tip privat”. Omiterea excluderii este inovația adusă de ACTA. Și asta legat de sancțiuni penale ca obligații ale părților (guverne).
Motivele pentru care acordul a generat (și va genera) nemulțumiri și manifestări de stradă sunt însă altele. Unul dintre cele mai bune insight-uri (sub forma unui top 5 probleme) este aici: http://legi-internet.ro/blogs/index.php/2012/01/30/acta-top-cinci-probleme.
Să amintim două:
1.)    Induce necesitatea monitorizării comunicațiilor (prin responsabilizarea furnizorilor):
Fiecare parte se asigură că legislația sa cuprinde proceduri de aplicare a legii, de genul celor enunțate la secțiunea 2 (Punerea în aplicare a sancțiunilor civile) și la secțiunea 4 (Punerea în aplicare a sancțiunilor penale) care să permită o acțiune eficace împotriva oricărui act de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, care are loc în mediul digital, inclusiv măsuri de remediere eficiente destinate să prevină orice încălcare și măsuri de remediere care să constituie un mijloc de descurajare a oricărei încălcări ulterioare.
2.)    Privatizarea actului de justiție (deținătorii de drepturi intelectuale devin parte a procesului de justiție, se sare peste sentințe sau mandate judecătorești):
O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale
administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea mărcilor de comerț sau la încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe și atunci când astfel de informații sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


29 comments
  • 1

    Autorule,

    pai cine o sa mai scrie carti de specialitate daca nu le poate vinde pe bani? matale? spor la treaba? cine o sa mai scrie software daca nu-l poate vinde? ah tot matale, sau de fapt tu-i inviti pe autorii de proprietate intelectuala sa-si ofere munca pe gratis, ca sa ai tu acces la munca mea in numele saraciei, pai stii ce frate? “good luck with that”
    RR (de la 3000Km de tara)

    roadrunner
    2012-02-10 14:26:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    nu asa se pune problema – eu de exemplu pledez pentru noi forme de taxare care sa ajute creatia, studiile si tot ce mai spui tu. dar sa le ajute, nu sa le dea acolo un mizilic iar restul sa fie pentru politia drepturilor si pentru infrastructuri invechite.

    Costi Rogozanu
    2012-02-10 15:22:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    Costi,

    eu lucrez in domeniul electronicii, sunt proiectant, castig din proprietatea intelectuala, am o firma cu 5 oameni, daca nu ar exista legile de protectie a propriatii intelectuale toata activiatea mea ar fi “reversed engineered”, si ar circula la liber pe internet, scheme documentatie, algoritmi, toata munca mea, ce forma de taxare crezi tu ca ma poate ajuta pe mine? cum s-ar distribui banii astia ? de catre cine? in ce proportie? hai s-auzim.
    RR

    roadrunner
    2012-02-10 15:30:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    amuzant. deci eu muncesc de capul meu, imi iau diplomele pe studiul meu, scriu coduri pe barba mea si imi pierd din timpul meu sa le imbunatatesc iar costi imi spune ca nu am dreptul sa le vand cum vreau. nu, statul va percepe taxe si eu voi primi doar ce statul decide sa primesc.

    perfecta descriere a sentimentul de entitlement la munca altora care ii animeaza pe unii stangisti. altii muncesc, creaza, iar noi venim la sfarsit si le cumparam produsele asa cum avem noi chef.

    tot nu am gasit vreo trimitere la condamnarea lui nastase, costi, in articolele pe care le-ai scris de atunci. diferentele dintre tine si itm sau tru incep incet-incet sa se estompeze. raman nuante, detalii, grade de extremism, insa substanta pare identica.

    daca asta este alternativa la pdl, romanii trebuie sa se gandeasca serios la emigrare.

  • 5

    Foarte bun articolul, articulat, argumentat, la obiect. In plus, trebuie specificat faptul ca in materie de drepturi de autor, casele de editura (atat academice cat si de alta factura; internationale sau nationale, etc.) nu platesc autorilor drepturile de autor decat daca sunt nume consacrate, asa zis “clasici”, adica cei ce aduc venituri foarte mari casei de editura. De reguala, editurile incaseaza bani din fonduri universitare sau de cercetare ptr. promovarea autorilor mai tineri. Prin granturi, cand sunt accesibile, cel in cauza trebuie sa acctioneze punand pe tava editurii bani de publicare. Sa ne intelegm, vorbim de publicarea unor cercetari omologate international. In schimb, autorul tanar/cercetator, trebuie sa fie fericit si onorat ca editura cu pricina il publica. In cazul in care el este monitorizat de catre stat, fiscul, se mai poate trezi si cu solicitari de plata pe drepturile intelectuale, fara ca el insa sa bage vreun ban in buzunar. Nu stiu povestea cu brevetele de inventie. O dezbatere in acest sens, pe platforma chestiunilor ridicate de catre Cristian Cojanu, imi pare extrem de salutara. Felicitari Cristi! Inteligent si “rau” cu “raii”, cum te stiu! :)

    Daniela Dumbrava
    2012-02-10 15:42:53 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 6

    @Daniela Dumbrava:
    Cine te opreste sa-ti infiintezi propria editura, sau sa publici in format electronic (fara a investii asa mult in tipar) – ? Amazon.com iti va vinde cartea imediat, incearca daca nu ma crezi. Intrebarea mea e alta: ai curaj sa investesti efort intelectual in cartea aia, sub pericolul ca va circula “la liber” pe internet si nu vei face nici un ban?
    RR

    roadrunner
    2012-02-10 15:56:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 7

    @roadrunner

    Nu-mi spune ca nu stii ca o cercetare de valoare nu se omologheaza pe o postare anonima in universul intenautic, te rog! Sa vinzi un produs intelectual tine si de un marketing asumat de catre editura de carte academica, iar nu de simple link-uri aderente la Amazon (by the way, nici ele oricum). In ce priveste propria editura, da, daca m-as fi nascut acum vreo 400 de ani pe la Leiden, cu ceva filiatii nemijlocite in familia Gutenberg. :)
    Sa revin la interogatia ta principala: pe internet nu circula decat fisiere pe care le descarci si care nu au nicio valoare in materie de strategia ta de promovare, cum spune si Cristi in articol. Casa de editura iti pune un formular, atunci cand faci un contract, care-ti ofera sansa – iata avantajele editurii! – unui marketing inteligent, desigur, negociat cu cercetatorul.

    Daniela Dumbrava
    2012-02-10 16:44:45 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 8

    @roadrunner: Se vede ca ai inteles textul cum inteleg eu malgasha!Din exprimare nu pari a fi vreun creator oarecare poate esti chiar cel mai mare creator de manele! Ti-e frica sa mai compui, ti-e frica sa mai creezi?Cele mai frumoase si cele mai renumite opere din lume au fost facute de oameni care au simtit nevoia sa impartaseasca cu altii experiente fanteziste sau reale, iar banii au fost ultimul lucru din lume la care s-au gandit.Eu dau cu placere banii pe informatia care ma intereseaza.Si de-asta nu cumpar click sau cancan sau libertatea.Varza o cumpar de la piata!Nu a zis nimeni ca autorii nu trebuie recompensati pentru munca lor dar felul in care se poate interpreta actul ACTA s-ar putea sa te afecteze atunci cand deschizi calculatorul, pentru ca cineva tocmai si-a arogat drepturi de autor pentru deschiderea calculatorului.

    wandoo
    2012-02-10 16:45:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    @wandoo:
    am descris la postul #3 cu ce ma ocup, si nu te opreste nimeni sa compui si sa le faci “public domain” sau “open source” (un unul nu o sa-mi fac open source munca, e alegerea mea) – compui ceva si faci cadou umanitatii, e o alegere pesonala. (remarcile tale cu manelele, nu comentez)
    @Daniela:
    sunt multi care au scris carti (tehnice) pe care eu le-am cumparat in format electronic, am cumpart cartile aste pentru ca respect proprietatea intelectuala, si am considerat ca merita banii.
    Pana la urma un contract cu o editura e un contract comercial, ca tanar autor esti dezavantajat, dar nevand o reputatie esti un risc comercial pentru editura, odata cu celebritatea creste si puterea de negociere a autorului. Muti autori publica la inceput in “public domain” pana isi castiga reputatia asta, adiaca lucreaza “free”.
    RR

    roadrunner
    2012-02-10 17:00:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    @roadrunner

    Domnule, dar ma flatati!

    Daniela Dumbrava
    2012-02-10 17:01:50 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 11

    @wandoo

    Sigur ca da, suntem de acord, insa cred ca primele doua volume in domeniu merita sa fie publicate acolo unde ele pot fi reperate legitim. Abia ulterior, deschizand un fisier electronic, vei recunoaste numele meu si-l vei descarca, dar nu inainte. La asta ma refeream, la consacrarea si omologarea initiala.

    Daniela Dumbrava
    2012-02-10 17:05:58 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 12

    Foarte bun articolul. Nu stiu ce spera unii ca @roadrunner, e ca si cum ai incerca sa desfiintezi tiparul ca sa nu fie afectati copistii de manuscrise. Trebuie gasit un mod care sa rasplateasca si munca creatorului, nimeni nu zice ca nu, dar care sa tina cont de realitatea noilor tehnologii. Mai bine si-ar pune mintea la contributie pentru asa ceva, nu pentru promovarea unor idei totalitare, care oricum n-ar rezolva nimic, fiindca nimeni nu va cumpara mai mult decat ii permite buzunarul. Singura lor “satisfactie”, gen “capra vecinului”, ar fi ca cine nu plateste, nu foloseste. Ar scadea drastic numarul celor ce folosesc creatia respectiva, fara a creste insa deloc numarul platitorilor. Si asta insa, doar teoretic! Cand nu era internetul, cum circula muzica, de exemplu? De la om la om, copiata pe casete. Adica situatia era tot ca si acum, singura diferenta era ca donatorul si primitorul se cunosteau personal. Iar in ce priveste intermediarii, care fac cea mai mare galagie cu drepturile de autor (case de discuri, etc), n-au decat sa se reprofileze. Evolutia tehnologiei i-a dat deja deoparte, modul lor de a face afaceri tine de jurasic.

  • 13

    Un articol foarte bun, insa nu-i de ajuns. Si abolirea copyright-ului ESTE o utopie, pentru ca ar insemna abolirea unor curente de gandire vechi de cateva sute de ani care inca au ramas valabile la toate nivelele sociale. Normal ca exista metode alternative – exemple sunt o gramada – dar atata timp cat masele nu au educatia necesara pentru a deosebi notiunile de “filesharing” si “hotie”, n-ai ce sa faci. Nu poti ajuta oamenii care fac (de multe ori chiar obligati de imprejurari) in proportie de 90% un lucru semi-legal , dar raman convinsi ca sunt “hoti” atunci cand 2-3 “cravate” ii arata cu degetul. Ne lipsesc convingerile.

    Astea fiind spuse, sper ca maine sa aud argumente, nu behaieli. Si sper ca la talk-show-uri, de fiecare data cand se discuta despre ACTA, sa cheme si cate-un “hot”-utilizator de-asta de rand. Sa spuna si el ce crede.

    Whisperer
    2012-02-10 18:40:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 14

    Roadrunner, e o chestie de pricing si alegere canale de distributie pana la urma. Nu e vidul de copyright atat de negru.

    Costi Rogozanu, nu vrei sa fii conducatorul nostru? Pe bune, daca se radicalizeaza situatia politica ai sanse mari. Istoria national socialismului si a comunismului de secol XX da marturie.

    Ragusan
    2012-02-10 18:47:37 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    Cred ca ar trebui limitat copyright-ul, nu chiar abolit, pentru ca in loc de intermediarii de la casele de discuri o sa profite intermediarii care vand muzica, filme, seriale, jocuri pentru care nu au niciun drept.
    Ar trebui legalizata pirateria fara scopuri comerciale, dar site-uri gen MegaUpload sau RapidShare ar trebui inchise pentru ca le cer bani utilizatorilor (prin conturile premium) pentru descarcarea de continut pentru care nu au niciun merit. As interzice si orice fel de reclama pe trackerele de torrent gen Pirate Bay.

    Vreau o piraterie fara pirati, nu inlocuirea unei clase de profitori cu alta clasa!

    @roadrunner: esti depasit, omule; cred ca ai folosit si tu suficient soft open source si te-ai inspirat (ca sa nu folosesc termenul vostru preferat de furat) din suficiente linii de cod si algoritmi free ca sa nu mai ai niciun drept sa clamezi ca tu produci ceva original.

    vlllad
    2012-02-10 19:56:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 16

    @Costi Rogozanu:
    Noi forme de taxare ar transforma protectia IP din voluntara in obligatorie. Protejarea drepturilor de autor la ora actuala e voluntara; o face statul e adevarat, dar numai daca autorul solicita chestia asta (vezi cazul Radiohead de mai sus). Daca inlocuim asta cu taxare, atunci statul capata dintr-o data mai multa putere pentru ca el nu va mai fi chemat sa protejeze IP-ul doar la cererea autorului, ci si-o asuma ab initio.

    Victor Ghidu
    2012-02-10 20:07:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    @vlllad: De acord total cu remarca ta (Cred ca…)

  • 18

    @Victor Ghidu: Mda, “taxa de protectie” IP, din partea santajistului nr 1, statul…

  • 19

    @vlllad: Rapidshare si fratii nu te obliga sa ai cont premium ca sa descarci. Prin contul premium tu platesti de fapt viteza mare de download si/sau achizitionezi spatiu de stocare (de care poate ai nevoie chiar daca nu faci filesharing)

  • 20

    Good point, CC ;)

  • 21

    lumea arată adevărul, omul încă închide ochii. viitorul e al conștiinței. adică fără bani. banul distruge evoluția. banul generează corupție, hoție, jaf, crimă. banul descarcă omul de conștiință și degeaba mai acumulează material. anularea banului este capătul relativ al drumului. câștigul stă în viața infinită. unde o găsiți? cât face? aerul și apa sunt invențiile Lui. când v-a cerut bani pe ele? cine vrea să dispară e liber. cine vrea să trăiască are datoria recunoașterii adevărului. lașitatea copiiilor e tristețea nepoților. și pentru ce? frica părinților? sau frica de frica părinților? dar părinții au năzuit toată viața ca ei, urmașii, odraslele lor, să spargă bariera gravitațională a ipocriziei moștenite ca un păcat genetic, karmic.

  • 22

    Banul este descărcător de conștiință iar conștința este fluidul vital viețuirii aici

  • 23

    Orice business trebuie sa se adapteze la noile realitati, nu sa le ignore sau, mai rau, sa le combata.
    Acea parte din industria muzicala care functioneaza in continuare in paradigma pre-.mp3 va muri. Cei care imbratiseaza lumea post-.mp3 au realizat ca nu vor mai scoate bani din vanzarea de CD-uri, ci din concerte, advertising, editii premium, etc. Mai mult, au avut grija sa distribuie gratuit fisiere digitale de cea mai buna calitate, pentru a atrage audienta.
    La fel in industria filmului: te adaptezi (si atunci faci bani din vanzarea de produse colaterale brand-ului, din product placement, din licentiere pentru TV si din editii premium de DVD) sau adaugi un plus de experienta senzoriala greu piratabila (Avatar 3D a devenit filmul cu cele mai mari incasari din istorie, in plina epoca .avi+.srt).
    Despre toate acestea puteti citi in cartea “Free:The future of a radical price” a lui Chris Anderson, unul din editorii de la Wired. Carte de altfel lansata gratuit pe internet, chiar si in varianta audio. Si care i-a adus autorului incasari spectaculoase: din conferinte si workshop-uri, din vanzarea editiei premium, din vanzarea sintezei audio, etc. Anul acesta a aparut si editia in lb. romana – “Gratuit. Viitorul unui pret revolutionar”. Si, ca si mine, dupa ce veti citi macar partial editia free de pe web, veti cumpara si cartea, pentru ca merita avuta in biblioteca.
    Tocmai aici este si provocarea industriilor creative in era web 2.0:
    - daca nu aveti un produs exceptional, veti muri
    - daca nu veti fi creativi si in ceea ce priveste planul de business, veti muri
    - daca nu veti oferi cu generozitate continut gratuit, incercand sa vindeti doar customer service, variante premium sau personalizate, produse conexe, etc., etc., veti muri

    Concurenta este la o scara globala. Daca te adresezi unei audiente generaliste, trebuie sa fii cel mai bun din lume!
    Daca nu esti cel mai bun din lume, adreseaza-te unei nise! Chiar si asa, maine vei fi copiat, asa ca ar fi tare bine sa fii cel mai bun pe nisa ta.
    Daca nu esti foarte bun, ci doar mediocru, vei muri. Straduieste-te atunci sa fii atat de prost incat sa nu te copieze nimeni!
    Chiar si piratii au standardele lor! Fii foarte prost si vei fi ignorat complet de piraterie. E si asta un fel de fericire :)

    In incheiere, doar atat: iti place serviciul de e-mail gratuit de la yahoo sau google? iti place motorul de cautare gratuit? iti place sa postezi text, poze si filmulete pe blogger/wordpress/tumblr/flickr/picasa/youtube/vimeo/etc, fara sa platesti nimic? iti place sa citesti gratuit blog-ul asta si sa faci comentarii? Cineva a platit pentru ca TU sa ai serviciile astea! Si acelasi cineva castiga nu numai pentru ca TU ai folosit serviciile astea, ci pentru ca s-a adaptat acestei realitati.
    Survival of the fittest!

  • 24

    @roadrunner: in articol se vorbeste in principal de marile corporatii; un mic autor de carte nu il poti incadra aici. e evident ca acest cadru se stabileste in avantajul celor mari si care au capacitatea sa ‘te arda’. lumea, in sistemul corporatist actual, e sortita esecului. de ce spun asta e in principal din cauza concentrarii puterii in mainele a tot mai putini.

  • 25

    [...] [...]

  • 26

    “Proprietatea intelectuală” este un furt. Şocant? Nu mai mult decât ideea „furtului de proprietate intelectuală”. Primul om care, scriind un paragraf, s-a încumetat să spună acesta este al meu şi care a găsit oameni destul de proşti ca să-l creadă a fost adevăratul întemeietor al „proprietăţii intelectuale”. Sună cunoscut. Am parafrazat din Rousseau, din celebrul lui „Discurs asupra inegalităţii dintre oameni”. Dacă nu aş fi menţionat asta aş fi comis un act de plagiat.Aş fi încălcat dreptul autorului de a fi recunoscut ca autor al lucrării lui. Mi-aş fi însuşit pe nedrept un merit intelectual care nu îmi aparţine. Altfel spus, aş fi acţionat împotriva regulilor morale împărtăşite de literaţi. Ruşinea, ameninţarea sancţiunii simbolice autoimpuse în comunitatea din care îmi închipui că fac parte, a fost suficientă ca să mă împiedice. Nu am semnalat parafrazarea pentru că structura lingvistică nu îmi aparţine, ci pentru că vreau să-mi arăt preţuirea pentru oamenii care mă inspiră.

    Dar se poate spune că am furat ceva? Nicidecum. Regulile limbajului aparţin tuturor celor care îl folosesc, iar fraza lui Rousseau mi-a fost transmisă chiar de el atunci când am citit-o. Rousseau a scris-o tocmai ca să fie citită de mine şi de mulţi alţii capabili să o înţeleagă. Ea a devenit publică atunci când a fost publicată. Dacă autorul ar fi dorit s-o ţină ascunsă, să fie numai a lui, ar fi ţinut-o bine în cap şi nu ar fi rostit-o nici măcar în somn, darămite să o tipărească.

    Dar dacă aş vrea să copiez traducerea de care dispun şi să o vând? Nu aş acţiona din nou imoral, folosindu-mă de munca altora, pentru a obţine venituri care li s-ar cuveni autorului, traducătorului şi celui care a îngrijit ediţia? Ba da. În cazul în care ei nu sunt morţi. Nu s-a descoperit încă mijlocul de a face plăţi către morţi. Nimeni nu are nici o vină aici. Nici omul remarcabil pentru că a murit, nici cel care îi preţuieşte opera pentru că nu are pe cine răsplăti.

    Nu cumva le fac un rău urmaşilor care poate au moştenit drepturile de autor? Ei bine nu. E greşeala lor că au acceptat să moştenească ceva ce nu se moşteneşte. Urmaşii lui Rousseau (exemplul e în mod intenţionat exagerat) s-ar putea să fie păstori, poate că nu pricep o boabă de filosofie politică. Cum ar putea să facă comerţ cu ceea ce nu le aparţine. Oricum, nu au nici un merit pentru ceea ce a scris ilustrul înaintaş, chiar dacă moştenesc de la el, vrând-nevrând, o câtime din ADN (poate nici cea mai de soi). Voi spune că, dimpotrivă, nu au un drept mai mare de a se folosi de scrierile lui pentru a obţine vreun beneficiu decât mine. Genele se transmit urmaşilor biologici. Nimeni nu a demonstrat că se transmite şi mintea. De ce s-ar transmite dreptul exclusiv de a utiliza roadele acelei minţi în scop comercial?

  • 27

    @Costi Rogozanu: Oamenii de buna credinta asa gandesc !Numai ,ca !
    In scopul securitatii cetatenilor impotriva actelor teroriste s-a impus prin legislatie dotarea companiilor de telefonie cu mijloace de supraveghere ,inregistrare si stocare a convorbirilor cetatenilor .Pe banii lor ,cu costuri incluse in factura pe care o platesc !
    Daca scopul declarat s-ar fi respectat ,nici o problema !Dar uitati-va doar ce efecte a avut la noi.Inregistrari ilegale sunt folosite in actiuni de santaj politic ,arestari preventive fara alte probe ,colaje si alte facaturi .
    Facebook si altele asemanatoare lui au fost folosite in debarcarea unor regimuri si lideri indezirabili de catre cei interesati .Acum se doreste ca aceste mijloace sa nu se intoarca impotriva celor care le-au schimbat destinatia initiala ,sau le-a completat-o .
    Protectia drepturilor de autor e doar un pretext ! Existau destule legi care sa protejeze aceste drepturi ,cel putin in tarile cu respect fata de lege .De la ceilalti ,oricum nu se va obtine vreodata ceva .

    Ion Lungu
    2012-02-13 10:38:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 28

    Un articol de licean sau baiat care n-a proiectat, compus, cercetat nimic in viata lui, defectul majoritatii celor esuati in presa si bloguri. Cercetarea romaneasca nu sta in Amazon, nici creativitatea in copy/paste. Problema mea cu copyrightului e incompetenta functionarilor si lipsa unui cadru strict. Acum orice smecher poate inregistra orice cu formula “se poate face si asa …”, apoi stai si te judeca cu nemernicu, ca pana la urma sa castige numai avocatii. Nici macar corporatiile nu castiga din asta mult mai mult decat o satisfactie platonica. Datorita intereselor si legislatiei perverse, sistemul de copyright si-a depasit de mult scopul initial, exact ca si sistemul burselor. Cu desfiintarea e o utopie, dar se poate reglementa ceva mai uman si putin mai etic.

    Andrei
    2012-02-13 17:18:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 29

    @Andrei: Un comentariu aiurea. Incepe cu injuraturi si sfarseste prin a-i da dreptate autorului. Defectul majoritatii celor ce esueaza prin a fi comentatori anonimi. Nu prea citesc textul, dar simt ca au dreptate.

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!