RSS Feed

De ce îl laudă Băsescu pe Ponta. Şi de ce Ponta îşi merită laudele. Nava României e la cheul “marilor investitori”. Şi la cheremul lor

vezi toate articolele de
29 Apr 2013 la 09:42 22 comentarii 1435 vizualizari.

Când Traian Băsescu le-a mulţumit Guvernelor Boc, Ungureanu şi Ponta pentru “performanţele” obţinute, a folosit indicatorul deficitului. Care ar fi scăzut la 2,9%. Daţi-mi voie să folosesc nişte indicatori mai apropiaţi de propria piele pentru a argumenta că nu e vorba de nicio “performanţă”(termenul îi aparţine preşedintelui) în reducerea deficitului. Şi să aduc în discuţie doar situaţia din ultimele luni.

Nu am cunoştinţe despre prea multe mici sau mari afaceri care să fi pornit în această perioadă, care să fi generat taxe, impozite şi ale venituri suplimentare la bugetul de stat (care să compenseze măcar într-o mica parte închiderea a sute de mii de mici afaceri de după 2009). Nici de o creştere substanţială a eficienţei colectării taxelor şi impozitelor. Singurul lucru care a crescut sunt reducerile. Tăierile de peste tot. Chiar şi de la cele mai mici capitole. Acele prevederi legale, de alocare a minim 6% pentru educaţie şi 1% pentru cercetare (din PIB) sunt, de fapt, undeva pe la jumătate. Scandalul din domeniul cercetării, unde sumele acordate prin granturi câştigate anii trecuţi (proiecte aflate, aşadar, în derulare) a traversat Oceanul, până în SUA. Cu 0,00..1% la scăderea deficitului a contribuit şi nerespectarea obligaţiilor pe care Guvernul României (indiferent cine a fost premier, Boc, Ungureanu sau Ponta) şi le asumase!

Cu şi mai mulţi “de zero” după virgulă “ajută” la scăderea deficitului cultura. Prin cea mai recentă sesiune de finanţare,  Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN) a împărţit (nu discut acum modul în care a “împărţit”) aproximativ un milion de euro din banii… rămaşi necheltuiţi anul trecut. Au fost ultimii bani, pentru că nimeni nu ştie ce sumă va mai avea la dispoziţie AFCN în acest an, după ce procentul de 2% din încasările Loteriei Naţionale nu mai e direcţionat direct către fond, ci către bugetul de stat, de unde doar “mila” domnului Ponta mai decide. Atenţie, vorbim de 1-2 milioane de euro, un fir de praf în bugetul national, din care până acum reuşeau să supravieţuiască cele câteva sute de producători independenţi din România (din toate domeniile – de la cultură scrisă, la teatru, manageri culturali, artişti plastici etc.). Bani reprezentând, în cea mai mare parte, costurile de producţie, nu veniturile (drepturile de autor) ale persoanelor respective. Să ajungi să tai şi dintr-o atât de derizorie şi insignifiantă sumă (în raport cu bugetul national) e, într-adevăr, o “performanţă”.

Tot mai apropiat de propia piele e domeniul presei. Care reprezintă însă, în acelaşi timp, un foarte util indicator al economiei autohtone. Pentru că, dincolo de aşa-zisa “generozitate” a unor moguli şi mogulaşi interesaţi, mass-media îşi asigură veniturile din încasările din publicitate. Din acest punct de vedere, 2013 a început mai prost anul faţă de 2012, 2011, 2010 ori 2009. Dacă nu există publicitate, înseamnă că nu există nici consum (un alt indicator “îndrăgit” de economişti). Nu există cerere, implicit, nu există nici ofertă (producţie), fie că e vorba de bunuri, fie de servicii. În agricultură nu s-a schimbat nimic esenţial şi nici în atragerea fondurilor europene (a cărei eficienţă a fost amânată, încă o dată, pe termen nedefinit). Acestea sunt “performanţele” Guvernului Ponta (care se adaugă “performanţelor” din aceleaşi categorii ale Guvernelor Boc şi Ungureanu). “Performanţe” vizibile şi trăite pe viu de milioane de români. Câţi au mai rămas în viaţă sau în ţară ca să le trăiască.

Ce a câştigat atunci România (şi românii) în aceste ultime luni (şi ani) pentru a justifica mulţumirile lui Traian Băsescu? O spune chiar preşedintele: “România a redevenit credibilă pentru pieţele de capital”. Şi, din acest punct de vedere, are dreptate. România este o ţară de oameni într-atât de săraci încât orice fârâmitură aruncată de la festinul “marilor investitori” va fi primită/privită ca un act de mare generozitate. Ce mai contează că ceea ce aruncă cu degeţelul mic (după ce s-a scobit în nas cu el) un “investitor strategic” va fi luat înmiit cu zece mâini hrăpăreţe (şi câte le-or mai fi crescut modificaţilor genetic care conduc marile corporaţii şi fonduri de investiţii). Fie că e vorba de pământul ţăranilor români, de energie ori de resursele naturale. Românii au fost aduşi într-o asemenea stare sărăcie (financiară, dar şi spirituală)  încât e cât se poate de “credibil” că îşi vor ceda şi ultimele resurse în schimbul a două parale găurite care să le mai permită să mai respire o zi sau două, fără prea multe obiecţii.

Aseară, într-o emisiune la Realitatea TV, Ionel Blănculescu, consilierul premierului Ponta, anunţa că două mari fonduri de investiţii americane au bătut deja săptămâna trecută la porţile Guvernului. Chevron, băieţii deştepţi ai energiei ori cei care visează la aurul românesc sunt deja, în faţa lor, la coadă. Vestea bună (pentru ei) e că România e pregătită să-i primească în postura de “mari salvatori”. Românii au fost pregătiţi intens în ultimele luni şi ani pentru o asemenea “salvare”.

Mulţumirile adresate de Traian Băsescu lui Boc, Ungureanu şi Ponta sunt, astfel, pe deplin justificate. Iar Boc, Ungureanu şi Ponta le merită cu prisosinţă. Declaraţiile lui Traian Băsescu nu ascund nici ipocrizii propagandistice, nici cine ştie ce strategii electorale pe termen lung, ci reflectă la modul cel mai direct realitatea. Nava României a ajuns la cheu. La cheul “marilor investitori”. Şi la cheremul lor. Hotărâţi d-voastră dacă, la rândul nostru, avem motive să le mulţumim pentru asta domnilor Băsescu, Boc, Ungureanu, Ponta.

***

BONUS: Pentru propria “delectare”, două exemple legate de modul în care România a devenit “credibilă” pentru “marii investitori”:

Gazele de şist/Chevron – cum se elimină “birocraţia” din calea “marelui investitor”, pentru a obţine un aviz de mediu (aici)

Roşia Montană (şi altele) – fiul (Dan Şova) reprezintă interesele statului român, iar mama (Ana Diculescu-Şova) e avocatul (şi lobby-stul) angajat al “investitorului (aici)

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!