RSS Feed

De ce nu sînt jurnalist, blogăr, bla. Răspuns pentru “ahem”: de ce m-am luat de cei care comentează

vezi toate articolele de
12 Jan 2010 la 18:18 35 comentarii 1609 vizualizari.

Aveam nişte restanţe. Am tot primit linkuri de la tipi luminati care analizau trecerea presei online. Eu vreau sa traiesc din scris, nu din vindut scrisul. De aia sint angajat si nu fac afaceri proprii. Nu am cap de business si nu vreau in viata asta sa “produc”, vreau sa scriu si sa traiesc din asta punct. Unul dintre reprosurile blogarilor catre jurnalistii traditionali: “sa vedem ce faceti singuri”.

Pai, scuzati, dar eu respect ca si voi aventura individuala pe blog, dar fara conditionari imediate economice – unul care dimineata scrie si dupa-amiaza numara unicii infrigurat si vrea sa-i vinda – sorry, asta mi se pare un vis trist, de ce sa vrei asa ceva. Chit ca probabil vom ajunge multi sa facem asta. Dar măcar atunci cînd ne enunţăm dorinţele să o facem îngrijit.

Sint atitea bloguri misto fara multi cititori, fara publicitate, dar cu mult creier – pe aia as vrea sa-i platesc cumva pentru ca exista, nu pentru citi unici fac. Alergatorii dupa trafic sint previzibili si deprimanti – eu insumi mai dau cite o din asta, vrind nevrind. Dar nu atunci mă consider în formă.

Un sfat pentru migrarea spre online precum ăsta:

Iar ca să ai succes pe online (iar succesul nu se face, ci se obţine! – aviz cui se simte), trebuie să ştii să oferi atît cantitate, cît mai ales calitate. De preferat, să ştii să le îmbini cît mai bine pe amîndouă. (subiectiv)

zău, e inocent şi simpatic, dar suferă de ceva grav. Băi, nene, ne interesează doar o feliuţă de caşcaval, nişte bani.  Ce poţi face online e echivalent cu ce bănuţi poţi face online. Păi aici e simplu, ăia mai insistenţi şi cu nas bun pentru bani vor cîştiga mai mult. am lămurit-o? Voi căuta întotdeauna să scriu chestii care să intereseze fără să simt că fac compromisuri majore. Şi mă interesează ce subiecte, ce realităţi vor fi sufocate de obsesia traficului. Lucrurile nu se schimbă prea mult faţă de print. Dimpotrivă. În partea negativă, seamănă greţos de mult.

Aveam o restanta in care trebuia sa-i explic cititorului “ahem” de ce m-am luat dur intr-o zi de comentatori:

Domnule Rogozanu, profit de subiectul detasat pe care l-ai abrodat pentru un off topic. Incercam sa las cateva ganduri la un articol al lui Paul Virvea, cand am citit un comentariu al dumneata!

“paul, misto postare, corect argument, numai nu te supara si tu de la comentarii. Gindeste-te doar ca aia care comenteaza sint minoritatea cititorilor. Nu intotdeauna minoritatea luminata:). Asculta de la unul mai injurat decit tot voxul la un loc…”

De ce ai scrie asa ceva in vazul tuturor? Mi se pare jignitor (in conditiile in care nici macar nu erau comentatorii dumneata) si contraproductiv atat pentru noul venit cat si pentru tine. Faptul ca puteai sa-i dai acest sfat in particular si totusi ai ales sa i-l dai public, ma face sa cred ca esti rau intentionat sau pur si simplu gratuit. Pe de alta parte, te-am mai intrebat si cu alta ocazie ceva, in speranta unei lamuriri. Acum este lipsit de importanta ce anume, dar speram sa conteze macar faptul ca mai astept pana sa trag o concluzie despre dumneata. Si cu ocazia aia (pentru ca la o intrebare serioasa ai considerat de cuviinta sa raspunzi zeflemitor) si cu ocazia acestui comentariu al dumneata, ma apropii de concluzie. CONTEAZA?

Insist pentru ca eu cred ca sistemul asta de “platforma”, in care unii “autori” binevoiesc sa raspunda din cand in cand, este o ocazie uriasa atat pentru ei cat si pentru cititori sa se orienteze unii in privinta celorlalti. Si daca tot ai capacitatea (firesc, dealtfel) sa faci o generalizare in ceea ce priveste calitatea minoritataii comentariilor sau majoritataii cititorilor, cred ca ai putea la fel de bine, in spiritul onestitatii, sa faci o generalizare in ceea ce priveste parerea acestora despre dumneata. Eu cred ca ambele ar fi numai speculatii menite sa il faca sa se simta mai bine pe cel ce le emite. :)

Am dreptul la aroganta – e un mod de apărare. Unii se apără cenzurînd. eu mă mai apăr cu aroganţă. Apoi, mai e răutatea asta profund anonimă şi internautică pe care nu o pot descifra pînă la capăt. Şi care mă posedă şi pe mine din cînd în cînd. E atît de uşor să fii rău în scris, de dragul unei fraze, încît trebuie să ne luăm seama. În rest, încep să cred în cenzură pentru a încuraja o majoritate tăcută şi deşteaptă să acopere cele 90% de comentarii prosteşti:). e o poveste atît de lungă încît nu mai are rost să insist.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!