RSS Feed

De ce tac medicii? Băsescu râde de se sparge: privatizarea Sănătății trece pe șest

vezi toate articolele de
10 Aug 2012 la 10:55 20 comentarii 2636 vizualizari.

În ciuda scandalului suspendării/demiterii lui Traian Băsescu, problema coplății prevăzute de în proiectul Legii Sănătății suspus dezbaterii publice a ”scos” pe ici, pe colo, capul în mass-media. Suficient cât să obțină, în contextul actual, o amânare de la implementare din partea FMI. De o mai mică atenție s-a bucurat însă privatizarea sistemului asigurărilor de sănătate, prevăzută de capitolul VII, al aceluiași proiect de lege.

Înainte de a intra ”în amănunte”. Conform ”prezentării sintetice” a proiectului supus dezbaterii publice de Ministerul Sănătății, în urma consultărilor publice începând cu ianuarie 2012 au rezultat o sumă de principii care ar fundamenta legea. Acestea ar fi:

”- Menţinerea controlului statului asupra sistemului de sănătate

- Garantarea unei reţele publice de asistenţă medicală. Asigurarea asistenţei medicale la toate nivelele

- Garantarea utilizării fondurile colectate numai în sistemul de sănătate

- Descentralizare: eliminarea monopolului CNAS în contractarea serviciilor de sănătate şi delegarea de atribuţii ale MS

- Solidaritate: toţi cetăţenii trebuie să contribuie, direct sau indirect, la fondul de asigurări de sănătate. Pentru categoriile defavorizate, plata contribuţiilor să fie suportată indirect, de la bugetul de stat

- Competiţie: introducerea unor mecanisme competitive care să stimuleze utilizarea eficientă a fondurilor în sistemul sanitar

- Definirea pachetului de servicii de sănătate de bază

- Creşterea accesibilităţii la serviciile medicale şi posibilitatea de alegere a asiguratorului.”

Enumerarea ar fi frumoasă, dacă nu ar fi ipocrită. Pe de o parte, încearcă să liniștească temerile publice legate de generalizarea privatizării serviciilor medicale – eșecul sistemului privat american de sănătate este o realitate care nu mai poate fi ascunsă, ineficiența și imoralitatea acestuia fiind unanim acceptată atât de criticii de stânga, cât și de cei de dreapta, sistemul fiind susținut însă politic atât de republicani, cât și de democrați. Pe de altă parte, le ia ochii medicilor, inducându-le false iluzii legate de ”eliminarea monopolului CNAS”, respectiv „competiție și mecanisme competitive care să utilizeze eficient fondurile în sistemul sanitar”.

Într-adevăr, medicii, în special, au suficiente motive să se plângă de actuala ineficiență a CNAS. Ideea că gestionarea fondurilor de către asiguratori privați ar fi mai eficientă este, însă, mincinoasă din start. Și pleacă de de la niște realități palpabile. Oricât de politizată, ineficientă sau coruptă ar fi actuala Casă Națională de Asigurări de Sănătate, pentru a avea acces la fondurile acesteia (implicit pentru a-și încasa comisionul, pentru a oferi sinecuri protejaților etc.) banii asiguraților trebuie introduși în sistemul medical. Așadar, chiar și corupția (deloc paradoxal) stimulează cheltuirea banilor în sistem (e drept, nu neapărat și eficient).

Spre deosebire de actualul sistem, interesul societăților de asigurări este de a cheltui cât mai puțin. Profitul asiguratorilor depinde în mod direct de întoarcerea unor sume cât mai mici către asigurați, implicit, către sistemul medical.

Actualul monopol al CNAS este un sistem care tinde să cheltuiască expansiv (cât mai mult, pentru ca oamenii din ”rețea” să beneficieze de o masă cât mai mare bani la care să-și aplice ”comisionul”, mai mult sau mai puțin legal). Eficientizarea pe care o aduc asiguratorii privați e foarte simplă: cheltuirea a cât mai puțin bani. Asupra greoiului sistem monopolizat al CNAS se exercită un dublu control – cel de stat (politic) și cel public/cetățenesc (prin presiuni asupra politicului). În ciuda declarațiilor, asupra sistemului asigurărilor private nu se exercită vreun control. Iar acest lucru a fost demonstrat cu vârf și îndesat de către actuala criză mondială (și nu e vorba de România).

Așa-zisa competitivitate și eficiență a asigurărilor private este, la rândul ei, iluzorie. Priviți produsele din alte domenii ale acestor societăți. Să luăm în calcul popularul sistem al asigurărilor de mașini. Sutele de milioane de clienți din întreaga lume ar fi trebuit să ducă la apariția a măcar câtorva zeci de produse. În realitate, sunt două produse mari și late: asigurarea de răspundere civilă și CASCO. Exceptând prețul (cu diferențe generate mai mult de marketing și publicitate), deosebirile de la o firmă de asigurări la alta sunt minore. ”Eficiența” constă în îndeplinirea a cât mai multor formalități, amânări, programări etc. „Eficientă” nu e firma care îți plătește pe loc tot ce declari ca pagube, ci cea care plătește cât mai puțin și cât mai târziu. În cazul unei mașini, poate îți dă mâna să aștepți. În cazul propriei sănătăți ori a membrilor familiei tale?

O altă susținere falsă a proiectului Legii Sănătății e cea conform căreia ar crește baza de colectare a contribuțiilor la sistemul de sănătate. Acest lucru ar rezulta din introducerea asigurărilor facultative (suplimentare celor obligatorii) și din finanțarea pachetului social de servicii de sănătate de către stat. În acest caz minciuna este dublă sau chiar triplă. În primul rând, e puțin probabil ca lumea să se înghesuie să-și facă asigurări facultative (la ora actuală fiind problematică declararea și colectarea asigurării obligatorii). În plus, aceste asigurări facultative nu trebuie prevăzute în Legea Sănătății. Ele sunt servicii și produse care pot fi puse la dispoziție (și sunt și la ora actuală) de către societățile de asigurări independent și autonom de Legea Sănătății.

Finanțarea pachetului social de servicii de sănătate de către stat nu înseamnă, de asemenea, bani în plus, ci mutarea unor bani dintr-un buzunar (al bugetului de stat) în altul. Cu deosebirea că la această mutare statul are posibilitatea să direcționeze sume enorme către anumiți asiguratori privați de sănătate asupra cărora, în ciuda declarațiilor super-optimiste, nu mai are niciun control. Nu-mi fac iluzii că acolo unde n-au reușit americanii (controlul societăților de asigurări) vor reuși românii.

Desigur, pentru a o face acceptabilă social, proiectul Legii Sănătății lasă deschisă și formarea societăților mutuale (non-profit) de asigurări de sănătate. Cum ar veni, am avea și alte variante decât societățile de asigurări? Cât de viabilă este această opțiune? Să vedem.

Pentru a încheia contracte cu ANRAOS (Autoritatea Națională de Reglementare a Asigurărilor Obligatorii de Sănătate – actualul CNAS), societățile mutuale de asigurări de sănătate trebuie să îndeplinească nouă condiții – societățile de asigurări doar cinci dintre acestea. Astfel, în plus față de societățile de asigurări, societățile mutuale trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibe membri aderenți din cel puțin trei județe; numărul membrilor aderenți din fiecare județ să reprezinte o cotă de minim 10% din totalul asiguraților înregistrați oficial în județul respectiv; membrii aderenți cu domiciliul stabil în mediul rural trebuie să reprezinte cel puțin 40% din numărul total al membrilor aderenți.

Pentru a ajunge însă la contractul cu ANRAOS, societățile mutuale trebuie să obțină o autorizație din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din România (CSA), pentru care trebuie să dovedească următoarele lucruri:

a) fondul de rezervă liber vărsat este de minim 10 milioane de lei; b) numărul de membri aderenţi este de minim 1 milion; c) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că asiguratorul va dispune de marja de solvabilitate legală; d) asiguratorul prezintă un program de reasigurare satisfăcător pentru activitatea sa de asigurare de sănătate; e) asiguratorul prezintă calculul riscului de boală pentru membrii aderenţi, în funcţie de factorii determinanţi ai stării de sănătate (mediul de rezidenţă, profilul demografic, vârstă, sex, natalitate, mortalitate etc.) şi profilul de morbiditate al membrilor aderenţi, conform unei metodologii elaborate prin ordin al preşedintelui ANRAOS cu avizul Ministerului Sănătăţii; f) numele asiguratorului nu induce în eroare publicul; g) asiguratorul va desfăşura numai activităţi în legătură cu asigurarea de sănătate pentru membrii aderenţi ; h) în cazul filialei unui asigurator străin constituită ca persoană juridică română acesta trebuie să facă dovada că în ţara în care este înregistrat s-a constituit legal şi desfăşoară o activitate similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România.

În special condițiile b), d) și e) arată care sunt șansele reale de înființare a unor asemenea societăți mutuale. Spre deosebire de acestea, societățile de asigurări nu au nevoie de nicio autorizare de la CSA. Singurul lucru care li se mai cere, în momentul încheierii contractului cu ANRAOS, este un număr de minim de 15.000 de asiguraţi (față de un milion de aderenți în cazul societăților mutuale) care au încheiat contracte de asigurări de sănătate facultative şi care şi-au exprimat în scris opţiunea de a primi de la acelaşi asigurator şi serviciile din PSSB (Pachetul de servicii de sănătate de bază).

***

Așa cum este alcătuit în acest moment proiectul de Lege a Sănătății este dăunător la maxim sistemului medical. Impune diferențe tot mai mari între asigurați și serviciile de care pot beneficia cetățenii (deloc întâmplător reglementarea serviciilor din pachetele sociale de bază și a conținutului asigurărilor facultative sunt extrem de ambigue). Sub steagul ”eficientizării” și ”competitivității”, sumele asigurărilor de sănătate (dar și alte sume din bugetul public) sunt direcționate către firmele de asigurări, cele care, așa cum s-a demonstrat în țări mult mai avansate din punct de vedere instituțional, nu mai au cum să fie controlate public sau politic. Marota privatizării asigurărilor de sănătate în România nu va atrage mai mulți bani către sistemul medical. Dimpotrivă, va îngreuna accesul la fondurile deja existente. Pentru că din asta se va forma profitul asiguratorilor privați: din fiecare leu plătit ca asigurare obligatorie și/sau facultativă care NU va mai ajunge în sistemul de sănătate.

După ”eficientizarea” spitalelor, transferul banilor din asigurările obligatorii de sănătate către firmele de asigurări reprezintă pasul doi în privatizarea definitivă a sistemului medical autohton. Peste 10-15 ani, când noi sau copiii noștri vom rămâne la porțile spitalelor ”eficiente”, s-ar putea să fie prea târziu să mai protestăm.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!