RSS Feed

De ce tinerii noştri sînt atît de moralişti şi de speriaţi de pornografie, criza valorilor, blabla? De ce?

vezi toate articolele de
10 Feb 2010 la 14:39 213 comentarii 4427 vizualizari.

Observ un trend din ce în ce mai puternic de hipermoralizare şi “conservatorizare” printre tineri. Deschid ieri sau alăltăieri voxul şi-l văd pe Florin Puşcaş înfierînd pornografie. Acum vreo săptămîna circula un manifest pro-valori care m-a făcut să rîd, scris tot de un tînăr (Tudor Chirilă). Exemple aş mai avea cu duiumul. Dar nu asta e ideea. Eu vreau să înţeleg de ce tinerii aleg să-şi piardă timpul cu fraze bombastice şi moralizatoare precum:

S-ar părea că trăim într-o societate în care bunele moravuri, pudoarea şi decenţa nu-şi mai găsesc locul.

De ce aşa? De unde foamea de valori muzeale şi etică de pension? Dacă-i întrebi de ce urlă aşa după valori şi ce valori caută mai exact tot la Pleşu şi Djuvara ajung. Poate-mi explicaţi voi. dar chiar nu mă simt confortabil cînd îi văd pe unii de seama mea sau mai mici vorbind într-una de tîmpenii bătrîneşti, asta în loc să-şi caute loc de expresie nou, să consume miile de “valori” care le stau deja sub nas prin librării, net, cinema. De unde atîta nemulţumire? de unde atîta criză? Criza e etică, dar la alt nivel. Voi vreţi s-o luăm de la capăt cu legalizarea pornografiei, poate şi cu interzicerea alcoolului? Fuck.

Mă rog, pentru domnii iritaţi de pornografii, crize de valori şi alte chestii care sună important dar sună şi a gol, cu gînduri bune îi ofer un textuleţ pe care l-am scris acum vreo 2 ani (pentru Money Express) despre criza de pornografie deşteaptă din vieţile noastre. Şi inflaţia de pornografie domestică. Poate i se va părea interesant. E o propagandă pentru pornografia artistică – iar asta nu pate exista fără aia de zi cu zi prin cablu…

Cred ca felul in care consuma fiecare pornografia il poate defini si in calitate de consumator de cultura. Da, consumatorii de arta pot fi definiti si in functie de cum isi respecta si isi controleaza libidoul. Exista unii care raman la acest stadiu al micilor perversiuni mainstream, ceva intre pectoralii lui Brad Pitt si buzele Angelinei Jolie. Insa cei care depun efort sa asimileze opere ceva mai dificile au satisfactii pe masura in domeniul fanteziilor erotice. Erotismul domestic, cel de prin filmele cu box office mare, sau pornografiile date prin cablu pentru un euro in plus se sting in redundanta. Plictiseala intervine repede si bine, iar scenele „hard“ se bazeaza mai ales pe tablouri fixe cu barbati dominatori si femei gata sa fie posedate. Pornografia artistica intriga prin fantezie, prin duritate, prin indrazneala, prin barierele incalcate. Daca ne pastram in zona hard a pornografiei, cu greu vom gasi in industria cu pricina – imorala mai ales prin procedee si prin culisele productiilor – o farama care sa intrige, care sa socheze in sensul creativ al cuvantului.

Sunt amuzanti pana la delir profetii de serviciu care vorbesc despre sexualizarea excesiva a societatii de consum. Fenomenul este ingrijorator, dar in sensul complet opus. Sexul reductionist, completa schematizare a relatiei, ceva cu vanator si vanat, o fotografie simpla a barbatului trecut de tinerete salivand dupa prospaturile din revistele dedicate lor (sau din cluburile dedicate lor) sunt tot atatea motive sa ne ingrijoram tocmai pentru imaginea saracacioasa si vlaguita a sexului contemporan. Viata sexuala fara rafinament, fara tachinarii de salon, fara imaginatie debordanta, fara constientizarea nebuniei pe care o poate implica in unele momente nu are nici o sare. Sexul domestic tine cumva de prostitutia calma si ipocrita la care sunt partasi, de fapt, marii si multii consumatori pasivi. Sexul artistic cere efort, si nu e vorba de efort fizic. Evident ca e mult mai greu sa parcurgi pagini multe si uneori ilizibile din mari clasici, evident ca e greu sa cauti prin filme de autor sau chiar prin filme hollywoodiene propria linie a placerii. Dar unii, minoritari, spun ca merita.

Am vazut un documentar despre pornografia californiana si un domn expert explica moda „explicitului“, adica lungi cadre cu genitalele care se lovesc isteric. E de ajuns sa compari acest explicit cu „explicitul“ neverosimil prin detalii sau imaginatie furnizat de Philip Roth in „Complexul lui Portnoy“. Ultimul e „mult mai explicit“, iar civilizatia imaginii pornografice comerciale aduce cu o bucurie naiva adolescentina. Asa ca trebuie sa rectificam: „sexul bun“ nu vinde. Doar aura sexuala fara imaginatie vinde, tradand, de fapt, esenta sexului adevarat.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!