De o irelevanță periculoasă: Coaliția pentru Familie și nevoia unei alternative de stânga

Curtea Constituțională a decis miercuri că inițiativa Coaliției pentru Familie de modificare a Constituției în vederea redefinirii căsătoriei ca o uniune între un bărbat și o femeie nu încalcă drepturile nimănui și îndeplinește condițiile necesare pentru supunerea ei la vot în Parlament. Dacă trece de Parlament, propunerea va fi apoi votată sau respinsă prin referendum. Aparent neutră ideologic, decizia Curții de fapt legitimează prejudecata că persoanele LGBTQ nu sunt cetățeni cu drepturi plenare în această țară. Prin asta, se legitimează implicit discriminarea acestei comunități deja marginalizate social și politic.

De asemenea, inițiativa Coaliției pentru Familie pică la fix pentru elitele politice neoliberale, căci distrage atenția de la problemele urgente cu care se confruntă românii. Într-o țară în care 29% din populație trăiesc în sărăcie extremă, iar alți 40% trăiesc la limita sărăciei, iată că agenda publică e dominată de o falsă problemă: presupusa amenințare pe care drepturile comunității LGBTQ – drepturi elementare, de altfel – ar reprezenta-o la adresa „familiei tradiționale” din România. După cum s-a punctat deja, adevăratele amenințări la adresa familiei sunt sărăcia, șomajul, precaritatea locurilor de muncă, salariile și pensiile mizere, subfinanțarea sistemului de asigurări sociale, accesul tot mai limitat la educație și cultură, sistemul de sănătate profund deficitar, și migrația economică din cauza căreia sute de mii de copii sunt despărțiți de părinții lor plecați la muncă în străinătate.

Însă Coaliția pentru Familie nu suflă o vorbă despre toate acestea, ci distrage atenția de la ele printr-o campanie absolut irelevantă pentru problemele grave cu care oamenii obișnuiți se confruntă zi de zi. Prin asta, Coaliția pentru Familie nu numai că devine complice la perpetuarea acestor probleme, dar își demonstrează caracterul de clasă ca mișcare – numai niște oameni lipsiți de griji materiale pot lupta cu atâta ardoare împotriva închipuitei amenințări a „homosexualității” când milioane de români nu știu dacă au ce pune seara pe masă familiilor lor. (De altfel, Comitetul de Inițiativă al mișcării e format din „oameni de cultură, antreprenori, jurnaliști, medici” – pe scurt, numai „lume bună”.)

În același timp, trebuie remarcată baza socială substanțială pe care Coaliția pentru Familie pare s-o aibă date fiind cele 3 milioane de semnături pe care le-au strâns în sprijinul inițiativei lor. Probabil că mulți dintre acești 3 milioane de oameni suferă de problemele grave pomenite mai sus, iar faptul că au semnat o inițiativă total irelevantă din punct de vedere socio-economic denotă nu numai conservatorismul social al unei părți importante a populației, ci și absența unei mișcări sociale sau forțe politice care să lupte efectiv împotriva sărăciei, a inegalităților și a lipsei de oportunități din țara asta. Coaliția pentru Familie profită, așadar, de nemulțumirea populară cauzată de aceste probleme, o nemulțumire care, în absența unei alternative politice de stânga care să adreseze problemele respective, capătă acum o expresie reacționară față de un grup și-așa marginalizat social. De aceea, progresiștii nu trebuie să se grăbească să-i respingă automat pe acești oameni, ci să încerce să se conecteze cu ei prin adresarea problemelor lor economice și sociale. Altminteri, nu ar face decât să adâncească și mai mult prăpastia care deja îi separă de mase.

Mai mult, 3 milioane reprezintă 16-17%  din numărul total de alegători din România, ceea va însemna probabil că alegerile generale din toamnă vor fi un festival de poziții și reacții ultra-conservatoare – nu doar anti-LGBTQ – în încercarea de a capta acele voturi. România riscă, deci, să o ia pe panta alunecoasă a altor țări din Europa Centrală și de Est, ca Polonia sau Ungaria, unde la putere se află, fără o opoziție semnificativă, forțe populiste de dreapta tot mai agresive. Într-un astfel de context, e cu atât mai imperativ ca stânga românească – momentan extrem de fragmentată și în mare măsură deconectată de oamenii obișnuiți – să se organizeze politic și să ofere o alternativă atât la establishment-ul neoliberal, cât și la populismul de dreapta printr-un program concret de creare de locuri de muncă, creștere a salariilor și a pensiilor, construire de locuințe sociale, îmbunătățire a serviciilor publice ș.a.m.d. Căci nu mai avem mult timp la dispoziție…