RSS Feed

Decidentii globali de politici economice în Labirintul Minotaurului

vezi toate articolele de
07 Mar 2016 la 10:00 un comentariu 501 vizualizari.

“Minos i-a poruncit lui Dedal să construiască Labirintul, pentru a-l ascunde acolo pe monstru (pe Minotaur); dar, totodată, i-a închis înăuntru şi pe constructor şi pe fiul său, Icar. Era imposibil să găseşti drumul spre ieşire prin încurcătura aceea de coridoare şi de galerii. Însă Dedal, un bărbat cu infinite resurse, a fabricat pentru el şi pentru băiat nişte aripi de ceară; şi astfel au putut să fugă amândoi, înălţându-se în aer. Icar, îmbătat de zbor, n-a mai ţinut seama de sfatul tatălui său, şi anume să nu se apropie prea mult de soare; ceara s-a topit, iar el s-a prăvălit în valuri. Deşi distrus de durere, Dedal a aterizat totuşi în Sicilia.[...] În acest timp, Minotaurul continua să se învârtă în Labirint, pretinzând să i se aducă în fiecare an şapte fete şi şapte băieţi pe care să-i mănânce. Minos îi obţinea de la popoarele învinse în războaie. I-a pretins aşa ceva chiar şi lui Egeu, regele Atenei. Fiul acestuia, Tezeu, deşi era prinţ moştenitor, a cerut să facă şi el parte din grup, cu intenţia de a-l ucide pe monstru; a debarcat împreună cu celelalte victime, în Creta, şi, mai înainte de a pătrunde în Labirint, a sedus-o pe Ariadna, care i-a dat un ghem de sfoară pe care să-l depene, pentru a găsi drumul la întoarcere spre ieşire. Îndrăzneţul flăcău a reuşit să-şi realizeze intenţiile, l-a ucis pe Minotaur, a ajuns afară, unde îl aştepta prinţesa şi, credincios cuvântului dat, a luat-o de nevastă şi a dus-o cu el” (Sursa: Indro Montanelli, Istoria Grecilor, Editura Artemis, Bucuresti, 2000).

Pe un alt plan, ministrii de finante si liderii bancilor centrale din tarile G20 s-au intalnit week endul trecut in Shanghai pentru a discuta despre semnalele negative ce vin dinspre economia mondiala. Asimetria de comportament în deciziile de politici macroeconomice dintre țările dezvoltate și cele emergente, externalitatile negative ale razboiului valutar pornit pentru iesirea mai rapida din criza pe seama altora, lipsa de coordonare la nivel global, problemele sociale majore precum și posibila explozie a conflictelor militare generatoare de riscuri economice au fost pe masa discutiilor.

Dupa cum scrie si presa internationala de profil, rezultatele sunt dezamagitoare. Se afirma ca aceste probleme sunt urmarite cu atentie si ingrijorare si atat, nimic concret. Nu solutii practice, concrete, nu o viziune despre cum pot fi rezolvate aceste probleme, nimic. Criza de idei si solutii pare a fi noul normal in deciziile mari de politici economice. Pare ca liderii/decidentii globali si-au construit un soi de Palat al lui Minos, un fel de Labirint in care au intrat singuri si nu mai gasesc nicio cale de iesire. Ei sunt in acelasi timp si Dedal si Minotaurul. Cei 14 copii aruncați în labirint drept hrana pentru Minotaur in legenda greaca par a fi azi tinerii frumosi si liberi (nu numai cei români, sa fim bine intelesi), in conditiile in care au dus / vor duce cea mai grea povara a crizei – vorbim de explozia saraciei, a somajului, a analfabetismului, vorbim de datoriile aruncate in viitor pe care ei vor fi obligati sa le plateasca. Ce sa mai discutam, vorbim de o generatie pierduta. Sau doua.

In conditiile in care exista o criza clara de lideranta la nivel global cu miez de deficit de solutii si lipsa de viziune apare firesc intrebarea: cine sa fie Ariadna? Cine sa intinda ghemul de sfoara pentru a se putea iesi din Labirint? Care sa fie totusi solutia?

Pentru rigurozitate, a aparut un tip de comunicat dupa intalnirea oficialilor G20 care spune in principal ca se constata plafonarea potentei instrumentelor de politici monetare (fie ele si neconventionale) in a lupta cu cresterea economica anemica, recuperarea post criza, somaj…. si ca este nevoie de politici fiscal bugetare expansioniste, in principal bazate pe investitii publice (revine Keynes?). Numai că ni se ofera doar “ideea ghemului de sfoara”, ni se ofera o exprimare simbolica in conditiile in care, pentru a fi rigurosi din nou, spatiul fiscal necesar efectuarii de investitii publice este foarte redus, marginal, aproape inexistent, mai ales in conditiile in care se vorbeste de criza datoriilor suverane extinsă a nivel global (proces care de fapt nu a existat în sine, fiind un efect al cauzei structurale – criza la nivel bancar). In plus, datoria globala continua sa creasca sau discutam – si aici vorbim mai ales in UE – despre instrumente de relansare fiscal bugetara dar sufocam cadrul de guvernanta economica la nivelul UE cu reguli fiscal bugetare drept constrangeri din care nu se poate scapa. Cu mainile legate nu ai cum sa faci investitii publice, sa cresti efectul de multiplicare a acestora (acesta este de fapt cel mai important lucru) si sa obtii in final crestere economica, locuri de munca si concomitent o plasa de siguranta sociala consolidata. Solutia reformelor structurale nu ajuta pe termen scurt si este de analizat de la caz la caz relevanta implementarii acestuia.

Si totusi, ar exista o solutie, care sa scoata decidentii din labirint si sa salveze generatiile urmatoare de la un esec greu de suportat. In planul global, viziunea trebuie sa vina din folosirea teoriei jocurilor. Coordonarea intre decidentii majori la nivel global se poate face sub umbrela strategiei corespunzatoare jocului de tip cooperant, cu trade off uri din toate partile si castiguri la nivel agregat pentru toti. Se poate discuta pentru reducerea comportamentului asimetric dintre deciziile de politici la nivelul FED, BCE, Banca Japoniei, Banca Centrala a Chinei s.a.m.d Se pot identifica politici care sa mareasca externalitatile pozitive la nivel global.

Coborand nivelul spatial, in Uniunea Europeana se poate implementa o solutie la indemana. Consider ca se pot scoate anumite categorii de cheltuieli – care de fapt sunt investitii – din calculul deficitului bugetar utilizat in estimarea atingerii/indeplinirii sau nu a regulilor fiscale. Pentru a nu irita pietele financiare (care oricum au un comportament schizofrenic) se pot extrage din calculul deficitului bugetar cheltuieli precum contributia nationala la bugetul UE, cheltuielile de la bugetul de stat pentru cofinantarea proiectelor europene din fonduri structurale si de coeziune, cheltuielile de cercetare dezvoltare precum si cheltuielile de aparare (mai ales pentru tarile aflate in apropierea unor conflicte active sau inghetate, vezi cel din Ucraina). Astfel de cereri de a se scoate din deficit asemenea investitii au avut si Franta si Germania si Portugalia si Italia.

In felul acesta se impaca si nevoia de intarire a disciplinei fiscal bugetare dar si nevoia de stimulare a economiei, crearea de locuri de munca … Si se impaca si cerintele pietele financiare, investitori care vor vedea cu ochi buni respectarea unor standarde de finante publice sanatoase si pe de alta parte cresterea investitiilor si relansarea economica accelerata post criza.

Altfel, in scurt timp, vom vedea o Uniune Europeana din ce in ce mai fragmentata, vom vedea o adancire a decalajelor la nivelul UE si o Europa cu doua viteze, vom vedea framantari sociale majore si vom plange de mila generatiilor pierdute, descurajate. Vom asista in continuare la o lupta continua intre tarile UE in a iesi din criza pe spinarea celorlalti, totul sub ipocrita enuntare a principiului solidaritatii.

Ajungand la România, cred ca ar trebui sa ne aducem aminte ca ne-am angajat ca semnatari ai Tratatului Fiscal printre primii, cu promisiunea că matricea de constrangeri / reguli bugetare  prevazuta acolo va fi compensata prin semnarea Tratatului pentru Crestere si Ocupare de locuri de munca, bine cunoscut drept Pactul Merkel-Hollande. Primul s-a semnat, al doilea nu exista, fiind inlocuit partial cu Planul Juncker pentru investitii. Adica un program la care desi Romania a depus peste 200 de proiecte nu a primit deocamdata finantare pentru niciunul, la un an de la intrarea lui in vigoare (detalii aici http://ec.europa.eu/priorities/jobs-growth-and-investment/investment-plan_en#documents). Romania si inca 5 tari sunt pe aceasta lista neagra.

A cere implementare de masuri de austeritate ani la rand iar acum sa spui ca este nevoie de politici fiscal bugetare expansioniste (stiind ca nu prea exista spatiu fiscal in cadrul actualelor reguli) pare cel putin bizar, inconsistent.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!