Despre Bucureşti. Fără Timişoreana

)) scrie ceva si despre ninsoarea din ferentari…

Cea mai scirboasa capitala a lumii. Orice capitala din africa s-ar simti jignita la o comparatie cu Bucurestiul .Haos fara valori omenesti.

nu-i asa usor sa te simti bine intr-un oras in care fiecare privire pe strada inseamna: “cum as putea eu sa profit de tipul asta”.

Cel mai fain lucru la Bucuresti: Viteza, care este aceea a unui oras adevarat.

@mac gregor: pare viteza dar nu e! daca il compari cu orasele rapide din europa, bucurestiul e lent rau de tot. e rapid pentru ca nu are reguli, ceea ce e bine, dar nu pentru ca iti ofera prea multe. nu ofera spatiu public rapid, ceea ce este grav!

Bravo, Marius Dau o Timisoreana pentru textul asta

@liberal

eu l-am comparat cu orasele din provincie: Timisoara, Arad.

@mac gregor
that’s the point!

Poate pentru un bucurestean toate astea si poate si altele ii dau farmec. Poate cei nascuti acolo il iubesc neconditionat. Eu nu sunt bucurestean si toate astea ma fac atunci cand ajung in Bucuresti sa-mi doresc sa plec cat mai repede din el. O fi Aradul mic si provincial dar imi place asa cum e iar cand am pofta sa fiu impresionat ma duc la Budapesta sau la Viena, ultima la o distanta identica cu Bucurestiul insa tangibila in jumatate din timpul deplasarii spre capitala noastra. Ma simt mult mai in largul meu acolo.

Bucurestiul este un oras infrant de taraneala, prostia si rautatea proletcultista care s-a revarsat peste acest oras in perioada marii industrializari comuniste, mai exact atunci cand au aparut marile platforme industriale. Am fost un martor neputincios al acestui fenomen, am vazut cu ochii mei cum florile din gradina din spatele blocului erau smulse pentru a face loc legumelor, liliacul era inlocuit de vita de vie crescuta pe o bolta de fier forjat(furat de la fosta 23 august), balcoane umplute de oratatnii care te trezeau pe la 4 dimineata (in loc de ceas desteptator). Am auzit prin perete cum guita un porc crescut in cada (!!!) si a trebuit sa inchidem balconul ca sa nu ne mai dispara rufele puse la uscat. Vecinii mei NU erau tigani, erau “oameni ai muncii” de toata nadejdea, care mai tarziu, dupa “revolutie” au urlat pe strazi “noi muncim, nu gandim”, “muncitorii face ordine” si nu in ultimul rand au aplaudat minerii cand “plantau panselute” cu tarnacopul in Piata Universitatii si in capul studentilor (si)de la arhitectura, printre care ma numaram si eu… Copiii “muncitorilor” despre care vorbesc se numeau generic “prima generatie incaltata” si au dus mai departe traditia de eleganta si genialitate in care au crescut. Pe vremea cand Tudor Octavian scria la Romania libera a avut o tableta care se numea “TARASANUL”, adica un om care nici taran nu e dar nici orasan.

Ar mai fi multe de spus, in tot cazul, daca Bucurestiului ii lipseste un monument de referinta, acesta ar trebui sa fie in Gara de Nord si ar trebui sa reprezinte un MUNTE de opinci sau cizme de cauciuc abandonate in graba de “orasenii” creati de PCR in cea mai autentica traditie stalinista de mixare a populatiei…

Misto

ce aberatii…
Cel mai mare ghetto semiurban – viitor urban – al RR – farmec din parti.

Sa fii mai urata ca moartea, si mai proasta ca noaptea, si sa te crezi o gingashe domnitza, frumoasa si luminoasa ca o zana buna.

Autorule, ai simtit vreodata lirismul si farmecul unui …conteiner de gunoi? Amestecul de mirosuri (branza ranceda, pepene putrezit, Rexona, blana de sobolan), culorile pestrite, petele de rugina acolo unde zemurile si-au croit drum afara? Viata care palpita in jurul lui, de la maidanezul care scoate capul speriat pana la sobolanii mari si grasi care colcaie pe sub el! Daca ai sa-i intrebi pe ei, iti vor spune ca are si ghena farmecul ei!

Cum este Bucurestiul? Ca o casatorie!…Cand nu esti casatorit ti-ai dori, cand esti nu stii cum sa scapi…
Felicitari pentru articol!

Ma intreb cati s-au nascut in Bucuresti, dintre cei care comenteaza acest text (o scriitura bine legata, de altfel). Eu ma numar printre aceia carora le-a fost sortit sa se nasca aici, intr-una din mahalale. Nu mi-am pus niciodata intrebarea daca imi iubesc sau nu orasul. Cred ca foarte putini se intreaba asta, si stiti de ce? Noi nu privim acest oras ca pe un intreg. Noi suntem bucuresteni doar atunci cand plecam de aici. Pana atunci, eu sunt din Colentina, tu esti din Drumul Taberei iar ala e din Militari.

Mahalaua, denumita apoi cartier, este definitia Bucurestiului. De aici vine si ruptura de care pomeneste autorul, inca de la inceputul lui Bucurestiul a fost un mare targ impartit pe zone in functie de etnie sau breasla. Mahalaua armeneasca, mahalaua fainarilor, oborul, calea mosilor, si cate si mai cate. Fiecare are specificul ei. Nu poti pune in aceeasi oala ferentarii cu cotrocenii, sau colentina mea cu lipscanii.

@Ovidiu
Zapada e cea mai desteapta chestie in Ferentari

@Costin
Nu beau Timisoreana decat la sursa, adica la terasa din curtea fabricii, la halba, evident. Aranjezi un meeting? (Au cei mai buni mici din Romania!)

@Serban
Merci de completari!

@Lady Go-go: bucuresteanca?

Bucureştiul ar avea o şansă la devenire dacă ar înceta să mai fie capitală. Aşa însă, se autocanibalizează. Şi toate micile bucăţele de mozaic frumos şi vechi sunt îngropate sub un strat gros de jeg de baie comunală şi praf agricol. Acestea mai ales sunt imediat evidente şi rămân lipite de straiele şi de sufletul vizitatorilor. Modul cum a fost urâţit şi schilodit oraşul, mizeria şi câinii sar imediat în ochi şi lovesc nasurile celor care vin aici.
Cred totuşi că indignarea e dreptul tuturor, dar criticile şi deciziile ar trebui lăsate celor care vor în continuare să trăiască aici.
PS: Nu pot să nu mă întreb cum s-ar descurca şi ce ar zice braşovenii dacă oraşul lor ar deveni capitală.