 | Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (1)vezi toate articolele de Liviu Antonesei22 Jan 2010 la 08:19 255 comentarii 2223 vizualizari. |
Notă asupra ediţiei definitive
Această carte a apărut într-o primă versiune cu prilejul Crăciunului din anul 2000, la editura ieşeană Ars Longa. A fost scrisă în vara aceluiaşi an, fiind prima mea carte scrisă direct la computer. A trecut şi am trecut prin nişte peripeţii, descrise în finalul cărţii. Din păcate, din pricina grabei de a prinde principala sărbătoare creştină de iarnă, acea ediţie are şi cîteva greşeli de redactare, nu multe, însă unele supărătoare, dar şi cîteva repetiţii inutile. M-am străduit să aduc îndreptările necesare în ediţia a II-a, electronică, apărută în 2003 la Liternet. A fost prima mea carte editată electronic şi, cu acest prilej, am descoperit potenţialul uriaş pe care această formă de „tipărire” îl oferă – în primul an de la postare, cartea a avut un „tiraj” de peste zece ori mai mare decît cel al ediţiei pe hîrtie. Din acest motiv, am mai postat cîteva dintre cărţile mele pe acel remarcabil portal cultural.
Este limpede, prin urmare, că nu dispreţuiesc – ba din contra, încerc să profit cît mai mult de existenţa acesteia! – editarea în format electronic. Pe de altă parte, sînt, dacă nu un „om vechi”, atunci măcar unul „de tranziţie”, încă puternic legat de editarea tradiţională, de „fiinţa de hîrtie” care este cartea de la Gutenberg încoace. Din acest motiv, aceasta a III-a ediţie a eseului meu despre dragoste s-a îndreptat din nou către forma de tipărire tradiţională. Am recitit iarăşi textul, efectuînd cîteva mici îndreptări stilistice şi cîteva adăugiri, fără a interveni însă asupra argumentaţiei cărţii, nici în cea de ansamblu, nici în chestiuni de detaliu. Am mai completat, de asemenea, şi cîteva goluri din mica bibliografie orientativă. Nu cred că voi mai interveni vreodată asupra acestei cărţi, aşa că îşi binemerită numele de „ediţie definitivă”. Mulţumesc Aurei Christi, lui Andrei Potlog şi editurii EuroPress Group pentru faptul de a fi socotit acest mic eseu demn de o nouă ediţie.
25 Februarie 2008, în Iaşi
PS din 22 Ianuarie 2010: Criza, care a lovit puternic editura căreia îi era destinată această a treia ediţie, definitivă, n-a dorit ca aceasta să fie „de hîrtie”, ci „din pixeli” şi încă în foileton! Facă-se voia crizei!
Prefaţă la prima ediţie
În preadolescenţă, în nebunii ani şaizeci, obişnuiam să calculez vîrsta pe care urma s-o am în anul 2.000 şi să-mi imaginez ce voi face atunci. Vîrsta aceea calculată mi se părea cu totul neverosimilă, cum neverosimil mi se pare acum că nu mă imaginam cosmonaut sau constructor de roboţi. În fond, pe „filiera sovietică”, literatura science fiction intrase într-o veritabilă explozie. Şi nu cred că doar ca un mijloc de evaziune, ci şi pentru că, fiinţe legate de timp cum sîntem, viitorul ne interesează, poate chiar mai mult decît trecutul. Adevărul este că-mi închipuiam că voi fi scriitor, scriitor de romane, probabil pentru că, dintodeauna, mă fascinaseră istoriile, poveştile – ascultate, mai întîi, „la gura sobei” de la bunica, apoi citite, deşi lectura n-a înlocuit niciodată cu totul talentul de ascultător. Cred că umplusem deja cîteva caiete cu „romane” despre partizani – efectul lecturilor vremii – şi poveşti cu cow boys şi piei roşii – tocmai îl „cunoscusem” pe John Wayne, cred că în Diligenţa, şi începuseră să ruleze westernurile spaghetti. Naraţiuni fracturate de desene naive, hiperrealiste, de un kitsch remarcabil, pentru că se inventaseră stilourile cariocas, care mă fascinau prin curcubeul nesfîrşit al culorilor. Virtuţile războinice mi se păreau semnul cel mai elocvent al virilităţii şi al curajului ce-l legam de acestea. Oricum, nu-mi trecea prin minte că voi întîmpina schimbarea de milenii scriind despre dragoste. De altfel, nici nu o cunoscusem. Oricît de precoce eram în destule privinţe, iubirea avea să mai aştepte cîţiva ani, pînă în adolescenţa propriu-zisă, pentru a se prezenta la prima întîlnire. Eu însumi avînd nevoie de tot acest timp ca să înţeleg că există şi un curaj al normalităţii, din care face parte şi dragostea, un curaj mai potrivit pentru vremuri de pace.
Au trecut, însă, anii „ca nouri lungi pe şesuri” şi iubirea a venit la întîlnire de cîteva ori, probabil de mai multe decît ar fi fost recomandabil. Nu atît de multe pentru a capăta renumele discutabil al unui homme à femmes, totuşi destule pentru a şti despre ce anume este vorba, pentru a putea vorbi totuşi în cunoştinţă de cauză. De altfel, nu-mi amintesc să fi avut legături apropiate decît cu femeile pe care chiar le-am iubit. Nu am crezut niciodată în relaţiile întîmplătoare, nici în soluţia eliminării tensiunii printr-o sexualitate „sportivă”. Am preferat să merg pînă la capăt, pînă la ultimul capăt, cu dragostea, pentru că aceasta este, cum ar spune Al. Paleologu, unul din acele „lucruri cu adevărat importante”, poate că singurul într-adevăr important. Astfel încît, la începutul lui august, cînd m-am decis să sărbătoresc cumva trecerea dintre milenii, subiectul a venit de la sine, cu spontaneitatea unui fenomen natural, ploaia, de pildă, sau un cutremur. O spontaneitate „pregătită”, prin urmare, provocată de toată istoria ce poate fi întrezărită, cumva spectral, în spatele său. Prin urmare, în ciuda a tot ceea ce citez – şi nu cred că mi-au scăpat autori importanţi ori opere esenţiale -, în pofida pasajelor vag teoretice, această carte nu este una de bibliotecă, ci una în întregime trăită. De altfel, nu citez decît pentru a ilustra, prin spusele celor care-au reuşit să formuleze mai bine decît aş putea eu să o fac, ceea ce am simţit deja sau, uneori, ceea ce cred că voi simţi cînd va veni cu adevărat bătrîneţea. Nu aş fi putut scrie această carte în adolescenţă, cel puţin nu în această formulă, oricît de „citit” aş fi fost, pentru că mi-ar fi lipsit ceva fundamental – experienţa. Nu aş fi putut să o scriu nici acum vreo două decenii, pentru că experienţa nu ar fi fost suficientă. O asemenea carte poate fi scrisă doar la maturitate. În fond, după focurile de artificii, splendide şi superficiale, ale tinereţii, maturitatea îţi acordă accesul întreg la iubirea autentică, profundă, puternică, sfîşietoare ca o ultimă şansă, iubirea androgină, cum o numesc în carte. Este mai mult decît sesizantă povestea lui Romeo şi a Julietei, dar ei nu sînt decît victimele elanului juvenil, ale pasiunii fără profunzime. Ca şi „tînărul Werther”, de altfel. Aceste celebre iubiri n-au apucat să treacă proba duratei, deşi au trecut-o strălucit pe cea a intensităţii. Probabil, la maturitate, nu te mai sinucizi atunci cînd dragostea îţi este contrariată, sau te sinucizi à la longue, prin împietrire, droguri, beţie, pentru că eşti mai antrenat în durere, mai rezistent, ai instinctul supravieţuirii mai dezvoltat ori un acut sentiment al datoriei, dar asta nu înseamnă că suferinţa nu este cu mult mai profundă. Cum şi fericirea atinge intensităţi de neimaginat în „focul de artificii” tineresc. Dar nu aş fi putut scrie această carte nici peste două sau trei decenii, chiar şi dacă experienţa s-ar fi îmbogăţit între timp. În fond, nimeni nu-şi poate planifica sentimentele. Însă, ceea ce s-ar fi cîştigat prin experienţă, prin eventuala „înţelepciune”, s-ar fi pierdut, poate înzecit, prin pierderea spontaneităţii, prin diminuarea percepţiilor, prin efasarea simţurilor. Dragostea nu este doar senzorialitate, numai senzualitate, dar, pe de altă parte, nu e nimic în absenţa acestora. Cum nu sînt Al. Paleologu, nu cred că mă pot bizui pe o capacitate de rememorare, de „înscenare” a senzorialului, cum este cea care-i aparţine, care-l face unic şi, într-adevăr, irepetabil. Din nefericire – sau din fericire –, eu am încă nevoie de simţuri pentru a relata o experienţă totală, cum este dragostea, poate doar singură dragostea. Chiar atunci cînd par că „teoretizez” despre ea, trebuie să am rădăcinile înfipte în pămîntul trăirii. Pot pluti cu „capul în nori”, nu aceasta ar fi problema, dar nu şi cu trupul. Simţurile trebuie să rămînă în alertă, dar nu doar în memorie, ci în real time. În fond, în felul lor complet nefilosofic, îndrăgostiţii sînt nişte existenţialişti, nişte trăirişti irecuperabili, care nu dispreţuiesc nici virtuţile fenomenologiei.
Cartea aceasta este alcătuită din două feluri de texte. Pe de o parte, cele culese cu litere drepte, scrise acum, de-a lungul lunii august, care încearcă un fel de „teorie” a iubirii, o teorie aproximativă, de uz personal, construită mai ales din experienţa proprie – inclusiv a lecturii, pentru că şi cărţile fac parte din viaţa noastră, ca şi iubirea. Dar este o teorie en miettes, pentru că nu am intenţionat o construcţie sistematică şi uscată, ci întocmirea unui „portret” al iubirii, prin priviri aruncate din cîteva unghiuri ce mi s-au părut că oferă o vizibilitate sporită. Din acele imagini, am alcătuit un puzzle mai mult sau mai puţin reuşit. Pe de altă parte, fragmentele culese cu italice, selectate din nenumăratele caiete ce însoţesc viaţa unui om pentru care ficţiunea, fantasmele, ecourile de lectură, rememorările exaltate se înscriu în acelaşi domeniu vag definit, imprecis, al realităţii. Jurnalul de vise, reverii şi fantasme încearcă să surprindă ceva din funcţionarea aparatului fantasmatic, în vreme ce selecţia din Jurnalul unui îndrăgostit dezinteresat joacă şi rolul unui aparat de note. Nu am dorit să încarc excesiv cu detalii, citate, explicaţii suplimentare „expunerea portretistică” a fenomenului dragoste, preferînd să mă păstrez în zona a ceea ce mi s-a părut a fi esenţial în compoziţia acestuia. Am dorit să păstrez o oarecare coerenţă. Însă, pe de altă parte, unele nuanţe, cîteva disocieri sau reveniri erau absolut necesare şi ele pot fi găsite în Caseta cu chinezării. În sfîrşit, cartea se încheie cu un dialog purtat cu Al. Paleologu. Deloc întîmplător, de altfel, ci pentru că, dintre toţi autorii accesibili mie, eu cred că Domnia Sa a spus „cel dintîi cuvînt cuminte” despre dragoste şi, prin urmare, într-o ordine logică riguroasă, are dreptul şi la ultimul cuvînt. Am încercat, prin urmare, un fel de anatomie. Sper să nu-mi fi ucis „pacientul”.
În cele din urmă, această cărticică nu reprezintă pariul unor mari ambiţii auctoriale, nu urmăreşte să revoluţioneze „filosofia iubirii”, nici să deschidă vreun drum nou. Nu este nici un manual, un „ghid” al relaţiei de cuplu, cum au început să apară atîtea, ca şi cum ai putea da sfaturi în ceea ce priveşte iubirea! Scopul său este infinit mai modest – şi anume acela de a depune mărturie despre un fenomen esenţial cum este dragostea, în funcţie de experienţa proprie, de lecturile ce fac şi ele parte din această experienţă şi de meditaţia, cît s-a putut de onestă, în jurul propriilor mele trăiri. Dacă o singură pereche va înţelege ce miracol i se întîmplă, dacă un singur solitar ce suferă din dragoste va depăşi criza, dacă un mare dezamăgit va căpăta puterea şi curajul de a mai încerca odată, voi crede că n-am scris-o aiurea, că n-am înfruntat în zadar temperaturile unei veri incendiare. Pe deasupra, am crezut, cred şi voi crede, pînă la extincţie, că se mai poate încă scrie despre dragoste şi altfel decît în romanele „roz”, în filmele de serie X ori în deja celebrele telenovele. Dragostea este mult prea importantă pentru a fi abandonată complet şi definitiv melodramei, vulgarităţii şi prostului gust. Un subiect vechi de cînd lumea, frecventat de pene ilustre, compromis de scribi mediocri, te poate solicita să-ţi încerci puterile înţelegerii, precum şi pe cele expresive. Mă întreb cît de sincer am reuşit să fiu. Dar nu mai este, de-acum, problema mea, ci a eventualilor cititori. Ca niciodată, probabil, oricum nu în aceste proporţii, mă încearcă emoţia. În cele din urmă, nu te poţi prezenta oricum faţă în faţă cu dragostea.
8 septembrie 2000, în Iaşi
Irina Zamfirescu azi la 16:13 |
Bucureștiul pare că ar fi inepuizabil. Construcții P+inifinit, spații verzi transformate în [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu azi la 15:30 |
Uninominalul pur, în forma adoptată ieri de Parlamentul României, e o mare mizerie. Argumentele [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie azi la 14:29 |
Legea privind sistemul electoral majoritar uninominal a trecut ieri de Camera Deputaţilor, după ce [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu azi la 14:22 |
Ce e în neregulă cu POSDRU? Am tot fost avertizaţi că face Comisia Europeană verificări. [ citeste mai departe ]
Laura Cernahoschi azi la 12:10 |
Apare doar la emisiuni cu Gâdea, Alesandra Stoicescu sau duminicale de cancan, unde nu i se vor [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu azi la 10:00 |
Uninominalul pur şi dur la care a visat Traian Băsescu pe vremea cînd era pe val s-ar putea [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu azi la 09:54 |
From Romania with Art,
25 mai, ora 21.30, Grădina Verona
Pe 25 mai, de Noaptea Albă a Galeriilor, [ citeste mai departe ]
Iulian Leca azi la 04:30 |
Cea mai mare critica adusa sistemului electoral ce tocmai a trecut si de Camera Deputatilor e ca [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 22 May la 22:27 |
Prima lună de după o căsătorie este numită ”luna de miere”. Prima lună a [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 22 May la 19:36 |
… s-au inmultit atacurile impotriva lui Basescu pe ultimul front ramas disponibil – [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 22 May la 18:11 |
Astăzi USL a demonstrat că tot ceea ce a spus în ultimii cîţiva ani împotriva PDL nu a fost [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie 22 May la 14:19 |
Premierul Victor Ponta şi ministrul afacerilor europene Leonard Orban au anunţat ieri că [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 22 May la 12:06 |
Monica Macovei susţine că guvernul Ponta, despre care premierul spune că e cel mai curat, e cel [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 22 May la 04:22 |
Întrebat despre participarea financiară a României la achiziționarea de către NATO a unor [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 21:55 |
Nişte fapte. Traian Băsescu s-a întîlnit ieri cu vice-preşedintele Chevron, compania care vrea [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 19:43 |
Nu mai e doar o impresie de început de campanie. Ci o confirmare: Emil Boc a evitat până în [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 21 May la 19:05 |
În ţara în care Eminescu, Creangă, Caragiale şi Preda n-au fost absolvenţi ai vreunei [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 18:20 |
Useliştii au început ofensiva de vară puţintel mai devreme, presaţi de calendarul [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 15:38 |
Alegerea dintr-un tur a primarului generează tot felul de efecte secundare. De exemplu, negocierea [ citeste mai departe ]
Stelian Tănase 21 May la 12:17 |
Traian Băsescu aflat la Chicago, printre români, a profitat că se afla departe de casă şi [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 11:00 |
Am văzut și români care (încă) îl iubesc pe Traian Băsescu. E drept, nu în România. Trebuie [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 10:03 |
Şi ducîndu-se dumnealui Traian sin Băsescu la sfat în cele străinătăţi l-au însoţit alai, [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 20 May la 15:44 |
Săptămîna asta cele mai discutate probleme au fost cîinii vagabonţi, curăţenia oraşului, [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 20 May la 12:38 |
Fostul ministru german al apărării a ieşit din politică şi a pierdut titlul de doctor în urma [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 20 May la 10:15 |
Înainte de începerea festivităților de lansare a candidaților USL la Consiliul Județean și [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 19 May la 21:32 |
… c-acum nu mai e de gluma. Acum e serios. Acum nu mai e vorba nici de USL, nici de PDL, nici de [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 19 May la 20:12 |
După ce-am văzut fragmente din teza de doctorat a procurorului general al României, Laura [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 19 May la 18:00 |
Copertă & Copyright 2012 - ION BARBU
Anunțul făcut de unul dintre cei mai guralivi și [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 19 May la 17:59 |
Ca şi Mugur Ciuvică, despre care tocmai am scris, tot din categoria celor pentru care pare a [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 19 May la 16:58 |
Cînd tînjeam şi eu mai tare să pot scrie despre altceva decît plagiate şi incompatibilităţi [ citeste mai departe ]
| 1Pai cum sa apara cand e clar ca se face de cacao? Cum sa raspunda la atatea intrebari unde nu ai cum sa raspunzi fara sa te dai in stamba? si cum sa apara si sa stea fata in fata cu cel care a zis Oprescu... | ||
ilinca la De ce îi este frică lui Sorin Oprescu| 2Sunt gay si nu m-ie rusine sa spun. Il sustin pe domnul Cernea, el este un adevarat copac, cu radacinile infipte in realitatea vietii. Homosexuali, travestiti, ori familisti nu conteaza, fiecare il ocrotim... | ||
| 3Penalul asta vrea destramarea culturii romanesti, distrugerea bisericii, propagarea culturii homosexuale in tara noastra. Esti un abject mai Cernea, un excrement politic. Ai fost exmatriculat de la Universitatea... | ||
| 4Penalul asta vrea destramarea culturii romanesti, distrugerea bisericii, propagarea culturii homosexuale in tara noastra. Esti un abject mai Cernea, un excrement politic. Ai fost exmatriculat de la Universitatea... | ||
| 5@Goth: lucrurile le vad cam asa: mai intai au fost pelasgii. mai vechi decat dacii, thracii, scitii, celtii, mai vechi chiar si decat sumerienii. au existat intr-o zona unde aveau ajutor din partea naturii:... | ||
| 6Declarația lui Balaban-Grăjdan: "Motivul pentru care ... să zic ... conștiința m-a obligat să fac acest lucru este pentru că se împlinesc 150 de ani de cînd Alexandru Ioan Cuza a înființat această structură... | ||
simona la …avem un tain: cui il dam?| Mihai Goţiu 12010 citiri |
| Cristian Teodorescu 10786 citiri |
| Costi Rogozanu 10214 citiri |
| Ciprian Domnişoru 4475 citiri |
| Constantin Creţan 4322 citiri |
| Dan Duca 4185 citiri |
| Alin Fumurescu 4048 citiri |
| Ciprian Şiulea 3339 citiri |
| Dorin Tudoran 2903 citiri |
| Iulian Leca 2415 citiri |
| Mihai Goţiu 8 postari |
| Cristian Teodorescu 8 postari |
| Costi Rogozanu 7 postari |
| Constantin Creţan 5 postari |
| Dorin Tudoran 3 postari |
| Ciprian Şiulea 3 postari |
| Alin Fumurescu 3 postari |
| Ciprian Domnişoru 3 postari |
| Iulian Leca 2 postari |
| Dan Duca 2 postari |
| Mihai Goţiu 63069 citiri |
| Cristian Teodorescu 41134 citiri |
| Costi Rogozanu 39175 citiri |
| Ciprian Domnişoru 18229 citiri |
| Alin Fumurescu 17943 citiri |
| Viorel Dobran 13055 citiri |
| Dan Duca 12062 citiri |
| Constantin Creţan 11333 citiri |
| Elena Vijulie 9035 citiri |
| Dorin Tudoran 8829 citiri |
| Mihai Goţiu 31 postari |
| Cristian Teodorescu 30 postari |
| Costi Rogozanu 29 postari |
| Alin Fumurescu 11 postari |
| Constantin Creţan 10 postari |
| Ciprian Domnişoru 9 postari |
| Dan Duca 8 postari |
| Dorin Tudoran 8 postari |
| Viorel Dobran 7 postari |
| Ciprian Şiulea 7 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Einsaimstein la
Cernea FUNDamentalistul la
Tarzan la
bula la
Asta e un spatiu unde-i fain sa zabovesti si sa citesti!
Chiar daca nu comentez, intotdeauna ma regasiti la citiri.
2010-01-22 08:49:34 | Raporteaza
Mereu, mi s-a părut nedrept ca numai poeţii să aibă privilegiul de a-şi ilustra filosofia despre arta lor, prin Ars Poetica.
După cum văd eu introducerile în textul de amore, cineva a mers mai departe, încercînd a repara nedreptatea.
2010-01-22 08:57:33 | Raporteaza
@) Junghiul
Multumesc pentru prezenta – si atentie, desigur!
2010-01-22 09:03:01 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Ne straduim si noi, facem si noi ce putem, maitre!
2010-01-22 09:03:43 | Raporteaza
Dacă ne străduim, noi putem pune şi de-o Ars amandi – cred.
2010-01-22 09:41:35 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Mon cher, niste oameni hotariti sint in stare de orice! Auguri!
2010-01-22 09:57:52 | Raporteaza
Nu cumva seamana cu “De ce iubim femeile”?… Ca s-a mai scris
(Ma gindeam si eu sa incerc ceva: “De ce iubim barbatii”, dar n-am timp, poate la pensie…)
2010-01-22 09:58:59 | Raporteaza
Dupa cum anunta prefata, cartea “Despre dragoste. Anatomia unui sentiment” este scrisa avand condei, dar nu numai…este un cocktail de sensibilitate, cultura,analiza meticuloasa si e un izvor de emotii. Adresandu-se inimii si mintii, este o radiografie reusita a iubirii-acest perpetuum mobile al omenirii inca de la inceputurile ei…Felicitari!
2010-01-22 10:00:49 | Raporteaza
@) Ioana
E cu totul altceva, dar cu totul! Va doresc pensionare placuta si spor la scris!
2010-01-22 10:05:00 | Raporteaza
@) Paula V
Va multumesc! Sa vedem, acum, daca voi mai merita felicitarile la sfirsitul experientei de lectura!
2010-01-22 10:05:45 | Raporteaza
Nu toti cei ce au trait o mare iubire au avut si talentul ca sa faca dintr-o fata “de pe centura” o Dama cu camelii.
Si unii, nu ma refer la nimeni direct, nici nu au trait iubirea respectiva.
Marii cuceritori de inimi nici nu iubeau, nu erau indragostiti.
Fara a idealiza femeia, fara a face din ea o enigma, nu se reuseste o frumoasa poveste.
Am zis!
Cautati femeia!
2010-01-22 10:11:43 | Raporteaza
dap. s-a mai dus dracului un blog.
2010-01-22 10:21:31 | Raporteaza
Lictore, cred că ai dreptate, şi ţi-ai putea şi tu împărtăşi experienţa – neliterar, cum îţi vine la rînd: Eu am luat-o de nevastă pe dama cu imortele. Acu’, nu mai vinde iubire, a rămas la levanţica.
2010-01-22 10:51:50 | Raporteaza
am băgat doar capu’ să zic bună dimineața; că nu pot să stau să citesc că-s biciuită la lucru; da’ revin mai pe ‘noptat să văd ce-i cu textu’ ăste peste care cad inimi de la violeta vacă milka; aoileuu, violetă am zis? mai atenuăm – cu pete violet
și apoi, maestre, oricât de prăfuit ar fi fost roșul plușat al acelor fotolii, cine-verité-ul emoțiilor din lăuntrul lor rămâne nealterat
2010-01-22 11:19:53 | Raporteaza
@victor L: Nu v-ati saturat de atata eternitate? Eternul feminin nu e decat o apa grea de idei (ale tuturor si ale niciunuia) unde se ineaca femeia adevarata. Adica aia unica, care nu intra in grile, care nu functioneaza dupa programe-coduri-reguli. E la fel ca si cand ai vorbi mereu despre negri, tigani. Creeaza frustrare. Si e discriminare. Chiar si pozitiva, cum e la moda acum. Eternul feminin promoveaza o femeie puternica, caci neutra, o femeie-masca. In spatele mastii, femeile sunt substituibile, permutabile. Ar fi multe de spus, dar ma opresc aici. Sa zicem ca mi-am exprimat putin revolta. Btw, pe cand un etern masculin?
@Liviu A. O sa citesc cartea. Poate o sa si scriu despre ea. E incitanta prezentarea dvs.
2010-01-22 11:28:19 | Raporteaza
@) M
Imi vine greu sa cred ca exista o singura forma de blog, cea de comentariu politic, cum nu cred ca exista o definitie univoca a blogului in general.
2010-01-22 11:43:33 | Raporteaza
@) Elodia
Multumesc pentru semn! Astept, desigur, impresiile!
2010-01-22 11:44:13 | Raporteaza
@) Adriana T
Sa speram ca veti ramine cu aceeasi impresie si dupa ce trecem de prefata! Multumesc pentru atentie!
2010-01-22 11:45:24 | Raporteaza
@ Adriana T,
probabil ca ai dreptate, desi habar nu am dece te-ai revoltat.
Parca tocmai asta ziceam: eternul feminin e in capul scriitorilor talentati.
(Poate citeste soacra, dracu` e al meu.)
2010-01-22 12:19:48 | Raporteaza
Lictore, mă făcuşi fericit. Era cît pe ce să te-ndemn, creştineşte, să ne şi să-ţi faci un bine, lăsîndu-ne-n durerea noastră. Cînd văzui răspunsul de-l dăduşi Adrianei T, şi mă luminai: Păi, ne trebuieşti, bre! ‘Ai să-ţ’ spui şi de ce!
Acolo, revolta e împotriva demonetizatei expresii “eternul feminin”, nu a ta, că tu pe nimeni nu poţi revolta, doar amuza enorm. Adică, bărbaţii – căci ei au născocit eternul acela – se complac în refuzarea adevărului despre ei înşişi, pasînd răspunderea pentru neputinţa lor (de orice fel) “eternului feminin”.
Dacă aveai setată funcţia “rumegare”, te intriga – măcar un pic – finalul postării, unde Adriana T cere ca discriminarea pozitivă – a genului proxim, să zicem, indiferent la diferenţa specifică (id est “unicitate) – să treacă şi asupra speciei macho, să aibă umanitatea şi “eternul masculin”, să fim şi noi văzuţi ca prototipuri nefuncţionale dar promiţătoare de eternitate întru ne-pricepere.
De-aceea ne trebuieşti, zic: de-acum înainte, o să combatem neputinţa de a pricepe cu-ndemnul “Nu fi lictor!” Numa’ tu să stai pe-aproape, să te re-cunoască şi alţii de material didactic.
2010-01-22 13:05:10 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Trebie sa recunosc, le aveti cu malitiozitatea, cher maitre!
2010-01-22 13:23:22 | Raporteaza
Lampedusa di Carpati,
tu pari a fi frate cu Mircea Badea ori Dumitrescu de la irealitatea.
Vad ca ai luat-o de buna si ai campat linga muntele de prostie si rautate. Si latri.
2010-01-22 15:18:54 | Raporteaza
Buna dimineata de pe aici din tinutul zapezilor aproape vesnice.
Domne nu-i lucru de saga dragostea din moment ce a reusit sa aduca “pacatosul” pe calea ce dreapta (Victore nu o lua ad literam ci ma refeream la pozitia ta aproape nazista prin care cei care nu sustineau cauza trebuiau expulzati ). Oricum eu iti zic “welcome” si sunt convins ca oamenii cu o anumita educatie pot discuta contradictoriu (chiar si politica) fara a ajunge sa fie isterici si sa foloseasca drept argumente jignirile si atacurile la persoana.
Asa ca va trebui sa vad cum citesc aceste eseuri ca nu cumva sa ma indragosteasc a doua oara (om “batran” cu familie si copii). Iar culmea ar fi sa ma indragostesc tot de aceeasi femeie (actuala nevasta) (aoleo daca citeste mananc rece si dorm pe pres la usa
)
Nu am citit decat pe diagonala aceasta prefata asa ca imi voi rezerva dreptul de a o citi pe indelete undeva mai pe seara intr-o atmosfera propice (adica copii zbenguindu-sde prin apropiere si nevasta facandu-mi semne disperate sa-i fac mai linistiti )
Apropos ce culoare o avea dragostea (rosu de la intensitate sau alb de la puritate) In nic un caz violet
2010-01-22 15:56:34 | Raporteaza
La Radio Erevan , un ascultator intreaba:
- Daca dragostea este vinul vietii, atunci ce este casatoria ?
Radio Erevan raspunde:
- Mahmureala de a doua zi dimineata !
2010-01-22 16:00:31 | Raporteaza
Un pic of topic
No offense
Legile lui Murphy:
Daca e verde si se agita, e biologie.
Daca miroase urat, e chimie..
Daca nu functioneaza, e fizica.
Daca e de neinteles, e matematica.
Daca nu are sens, e ori economie, ori psihologie
2010-01-22 16:01:30 | Raporteaza
@) Virgil
Aoleo! Abia cu a doua interevntie e de rau daca va prinde sotia! Bun venit si ragaz pentru o lectura tihnita!
2010-01-22 16:02:12 | Raporteaza
Maître, mă incită Lictor – ca să nu zic ex. Îl ştiu de ceva vreme, de pe cînd ţinea isonul unei ţigănci, la Pătrăşconiu – îi căzuse aia cu tronc omului, ori avea el doar spirit de supuşenie ierarhică, sau nu mai participase de generaţii la lapidări, nu ştiu şi nici nu contează. Acolo, îmi plăcea să-i provoc – mai ales pe Pătrăşconiu care, ce-i drept nu-i păcat, a reuşit să-şi ţină firea dar – pe de altă parte – asmuţea haita. În care Lictor lătra cu-nverşunare de pekinez.
După decăderea Coti, n-am prea mai urmărit Poieniţa cu pupini, doar cînd şi cînd mai vîram băţul prin gard, cînd prea o făcea Pătrăşconiu de oaie, în zelul său portocaliu. În schimb, Lictor ăsta îşi luase – cu de la sine putere, sper – obiceiul de a mă urmări pe alte bloguri şi de a trage cu praştia-n geamuri. Chestie care mă lăsa rece. Ridicam din umeri, gîndindu-mă la ceilalţi de acolo, care nu-nţelegeau nimic, probabil, decît că e unul care are ceva de-mpărţit cu altul.
A, nu-ţi spun că, din relatările Lictorului – că era coerent, uneori dar îi ieşea, totuşi – am avut surpriza de a constata că eram leat. Eu îl socotisem “un puşti” – după juna vioiciune a scălîmbăielilor. Momentul a fost nostim fiindcă balabusta care teroriza blogul lui Pătrăşconiu avea o problemă cu vîrsta mea, mă tot trimitea printre moşnegi, să mă tratez de hemoroizi – pesemne. Cînd a picat chestia cu Lictor – el, galant adorator al autorităţii oficioase de-acolo – s-a creat, aşa, un moment de confuzie-n mintea lor altminteri odihnită.
Acum, că eşti în cunoştinţă de cauză oarecum, află că-mi spune Lampedusa din Carpaţi, fiindcă nu public eu Damele – la care Pătrăşconiu&co (printre care nu şi Lictor, săracu’!) au ajuns prin oarece machiavelîc informatic. Iar Pătrăşconiu – şi ăla, nostim – o luase de capital: cică nu voia să mă reţină din terminarea romanului. Aşa că, în mintea lui, Lictor mă ironizează. Şi tot acolo, ceea ce face el pe-aici e doar o propunere de pace, “în definitiv şi la urma urmei”.
Îţi dai seama că-i dus.
Eu ce să mai fac alta decît să dau cu flit? Am şi eu idiosincrasiile mele, nu suport gîndacii de bucătărie – de pildă. Chit că alţii i-ar numi “domestici” – de la domestique, probabil.
2010-01-22 16:11:51 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Da cine credeti ca imi trimite pe email tot soiul de “cugetari” despre dragoste, casatorie samd ?
Ea sotia. Are simtul umorului or poate s-a impacat cu soarta
2010-01-22 16:12:08 | Raporteaza
@Inima-rea
asta cu victor l e idiosincrazie pe multe randuri, tenta minima-rea, nici minima si nici rea.ce-i victor l, apa plata, sa bagati asa CO2 in el?
2010-01-22 16:41:35 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
ideea si alegerile Dvs? sau doar idei pre-criza ale editurii?
1 am coborat intreg eseul de pe liternet, pentru ca se poate si pentru ca imi amintesc de ciudata senzatie de la cursurile citite de profesor: totul vine ca din neant si vezi mai mult stiloul decat ce vrea sa zica proful si pana unde
2 pe liternet sunt si poze.pana si bibliografia are poza ei
2010-01-22 17:15:19 | Raporteaza
@) tx2
Da, e o editie ilustrata aceea de la liternet, dar forma asta de editare n-a fost lovita, hae Cerului!, inca de criza. Cam tot ce scot ei acolo ilustreaza cu un fotograf, un pictor etc si cred ca le iese bine!
2010-01-22 18:05:56 | Raporteaza
@) Virgil
In cazul acesta, desigur, nu sinteti in pericol! Sper!
2010-01-22 18:17:16 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Inteleg, e o dragoste veche! De altfel, cred ca am mai intilnit ceva ecouri si la alte postari!
2010-01-22 18:18:15 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Adaos.Sincer vorbind, formula Lampedusa din Carpati, cgar daca va fi fost in intentie o rautate, mie mi se pare mai degraba un fel de omagiu – fie el si involuntar.
2010-01-22 18:19:42 | Raporteaza
Inimioară,
Trebuie să mă ierţi!!!
Zici că-s Veta lu Caragiale, dar n-am ce face, trebui musai a face-apel la pathetique, da de te-oi îndupleca…
IARTĂ-MĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!
Că dac-aveam atâta minte să judec, până la urmă, că-i, totuşi, mare grădina lui Dumnezeu, aş fi înţeles că nu-ţi răceai tu gura de pomană în contra cuiva de bună credinţă. Dar uite că m-am înşelat şi-am judecat prost! Ca muierile, de! Ştiu că nu eşti uimit deloc, de-aia nici nu mă feresc deloc s-o recunosc.
Totuşi, nu mi-am imaginat că-ntr-o lume care se declară de bună intenţie şi se vrea civilizată mai există indivizi care merg până-ntr-acolo cu pogorămintea, încât să tragă oamenii la răspundere de ce-au simţit aşa şi nu altmiteri într-o vreme care, pentru foarte mulţi nu există, iar pentru unii ca mine, nici n-a existat vreodată.
Da, domnule, de ce l-o fi iubit şefa de promoţie pe tâmpitu ăla dintr-a XII-a B??? O să fac un referat negativ când îşi va susţine doctoratul şi voi propune comisiei să respingă teza: Nu se poate, onorată comisie, ca o persoană care-a iubit în liceu un dobitoc să fie demnă de un doctorat!!!
Sau:
O să scriu chiar o scrisoare de protest către guvern că m-a înşelat ăla-n anul III de facultate cu o oarecare de n-a auzit de Theocrit de când o făcut-o mumă-sa!!! Ba i-a mai scris prostu şi-o poezie, iar mie, mie care eram… (găsiţi voi un sinonim pentru înţelepciunea întruchipată) nu mi-a recitat nici măcar un vers!!!
Ba:
O să fac o plângere la Haga. Propun să fie trimişi în surghiun toţi fraierii care-au fost vreodată îndrăgostiţi!!!
Io prima!!!
2010-01-22 18:31:51 | Raporteaza
Pentru cei care vor sa citeasca “avant la lettre”
editura.literne../
@Liviu Antonesei Nu nu este nici un pericol. De multe ori comentez si eu doar ca situatie in sine nu pentru ca neaparat mi se aplica.
@Inima-Rea Daca ar trebui sa platesc toate “datoriile” acumulate de stimabili portocalii (desi de multe ori am platiti cu aceeasi moneda) ar trebui sa fac cursuri de marinarinarie si birjarie.
Uneori oameni asa sunt singura problema este ca au drept de vot la fel cu al meu.
Si tot comentand “dragalaseniile” dintre noi am o intrebare :
stim ca distanata de la iubire la ura este foarte mica (in special pentru chestiile pasionale) dar invers este posibil ?
2010-01-22 18:32:21 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Bun venit, dar nu putin cam belicoasa? Gata, bagam lacramatie peste tot si in numele tuturor?!
2010-01-22 18:35:42 | Raporteaza
@) Virgil
Stiu, stiu, glumeam!
2010-01-22 18:36:07 | Raporteaza
@ LA
Dragule,
Io am vinit foaaarte bine (ieri a fost mai rău, dar azi s-a putut circula) şi cu gându numa la dragoste…
Şi, când să mă aşăd io liniştită să cetesc de dragoste – tu ştii că io, dacă nu iubesc măcar o ţîră pe zî, nu-s sănătoasă – dau de intervenţiile lui Victor, care m-au… şocat!!!
Aşa că, dacă mai era nevoie de vreo probă care să-i confirme lui Victor teoria, da, stimaţi cititori, uitaţi-vă la mine: eu sunt un om faţă de care nu trebuie să aveţi altă simţire decât dispreţ!!! Eu sunt cea dintâi nepricepută care-a cântat în strună cui nu trebuia şi a iubit pe cineva care n-a meritat: PE VICTOR!!!
ÎMPUŞCAŢI-MĂ!!!
Ptiu, Doamne iartă-mă!!!, aşe ceva n-am mai pomenit!!!
2010-01-22 18:45:16 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu:
Nu ma pot abtine, si iarta-ma ca intrerup un moment atat de delicat: unde anume zici sa fie surghiuniti aia fraierii??
@all:
S-a intamplat acum doua zile in Bucuresti…si s-a terminat cu o amenda pentru sofer, care vorbea la telefonul mobil cand conducea….
youtube.com/wat../
2010-01-22 18:53:27 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Dar parca nu erai o persoana care sa te lasi asa de usor perturbata! Asa ca mai bine te concentrezi pe cele esentiale!
2010-01-22 18:58:07 | Raporteaza
@ Liberal # 40
No, la asta nu m-am gândit…
Hmmm…
Mai propuneţi şi voi, dragule!!! Tot eu trebuie să mă gândesc la toate??? Eeeee…
A. Stai!
Oriunde pe-o insulă mişto din cale-afară, unde nu-i nici picior de puritan…
2010-01-22 19:18:47 | Raporteaza
@ LA
Dreptate ai.
Da m-am dscărcat şi io, no, ca tot omul…
Psihologii n-ar trăi şi ei, săracii???
2010-01-22 19:20:43 | Raporteaza
@daca nunu
pai hotaraste-te! indragostitii inselati prin asteptari surghiuniti sau impuscati? nu mai bine omorati de mici (fara mustar)?
2010-01-22 19:24:06 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu:
) unii vor sa fuga in munti, tu zici pe o insula draguta,
auditie placuta! suna din ce in ce mai bine!!
youtube.com/wat../
2010-01-22 19:28:22 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ei, acum, asa descarcata si imputernicita de muzica propusa de dl. Liberal, de buna seama ca mari fapte de interpretare astptam de la tine…
2010-01-22 19:36:05 | Raporteaza
@Daca_nu_nu #39
Cand suntem mici si inocenti toti facem greseli dar cum “pacatosul” isi recunoaste “greseala” se iarta cel putin pe jumatate (chiar pe de-an intreegul daca il iubesti)
Asa ca de la mine “not guilty” (Nu iti spun ca te iubesc ca ti se urca la cap stiu asta din experienta personala
)
2010-01-22 19:39:04 | Raporteaza
Măăăi, io bag de samă că vouă v-o fo dor de mineee…
Aşa trăbă!
Să vă fie dor!!!
Că-s cuminte şi modestă (hi-hi-hi!!!) da nu mă poci ţînea di la iubit!!!
Di ce credeţi că nu m-am îmbulzit să votez pentru ”Despre dragoste”??? Hai??? Au că n-am cetit-o??? Au că nu mi-o plăcut???
Nece vorbă!
Da, cându-i vorba de dragoste, îmi pcherd uzu lu raţiunea…
Aşa-i că v-am şocat???
2010-01-22 19:47:16 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ei, oleaca tot ne-ai socat, dar cit de cunosc eu, tot iti vei regasi si uzul lu` ratiunea!
2010-01-22 19:51:05 | Raporteaza
@daca_nu_nu
“Aşa-i că v-am şocat?” Nu eu asa sunt
Pana acu nimeni nu m-a “acuzat” ca sunt normal
2010-01-22 19:53:57 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Dacă zici tu, atunci aşa o fi…
Nu te contrazic absolut deloc.
Numai că, vezi tu, aice-i altă treabă decât la Morrison.
2010-01-22 19:55:29 | Raporteaza
daca nunu @
filofila, schimba-ti nickul ca dragoste fara fortza nu se poate!
2010-01-22 20:14:32 | Raporteaza
@ nu da, că nu
Nţ! NU să poate!!!
Nici fără forţă, nici cu forţă.
Io, dragoste dacă n-am de pe urmă la nicku ăsta, oi afla pănă la urmă, da nicku nu-l schimb macar să mă omori!!!
Nu că n-aş avea cu ce…
Da proasta aia de Lainimăesteunleac nu poate judeca limpede când dă faţă cu Inimărea… Inimă zburdalnică de femeie, de…
Alterapars zice că-n ştiinţă nu-i loc pentru dragoste.
No, împacă-le drace!
Dacă-ţi prinzi mintea cu muierile, poţi ajunge să-ţi pcherzi minţile…
2010-01-22 20:26:07 | Raporteaza
@daca nunu
daca daca e prenumele nickului, nunu e numele de familie musai, ca invers era cu virgula-n nick. sh-atunci cum sa faci copii cand te keama nunu in numele de familie? cum, cand, unde poti duce dragostea la implinirea ei cea mai sublima pe de o parte si cea mai completa pe de alta?
2010-01-22 20:57:45 | Raporteaza
Inimioară, jaba te jeleşti, căcu nica greşişi. Atîta doară că tu, în cujetu’ tău de fimeie aleasă şi alegătoare – nu culeasă dar culegătoare – socotita-i că, deh, iubirea totu’ vindecă.
Apăi, draga me, de prostie – nu vindecă ni iubirea-Împărătească, de un’se zice că glasu’ măgarului în cer nu s-aude.
—
virgil: Domnu’, dacă crezi că l-aş urî pe Lictor, mă supra ori subapreciezi. Adică, exagerezi în orice direcţie.
-
LA: Maître, aşa iubire să fie la pretinii ăia de care nu ţ’e dor.
2010-01-22 22:07:35 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Buna formula! O s-o retin, poate chiar o s-o folosesc cindva, trimitind desigur la sursa!
2010-01-22 22:16:54 | Raporteaza
Chestia cu dragostea ie tare cotoioasa. Chiar sunt curios ce-o sa scoata nea Liviu. Io, sincer sa spun, nu m-as incumeta sa vorbesc de asa ceva si cu dragostea mai merge da cind o fi vorba si de iubire, sa te ti.
Of, of, ca tare-i greu!
2010-01-22 22:19:16 | Raporteaza
@) Neamtu Tiganu
Dar n-am spus ca-i usor! Ma tem ca daca mi s-ar fi parut usor, nici nu m-as fi apucat de scris! De iubit, nici nu mai vorbesc!
2010-01-22 22:24:48 | Raporteaza
@dle.Antonesei
cele mai calde urari si toata admiratia pentru blogul dumneavoastra,o oaza de normalitate si cultura intr-o lume aproape violeta.
@Virgil
pe blogul drei.Laura Cernohoschi ai o dedicatie la postul 22(iar te amesteci cu cei ce au ceva de spus)
@Neamtu tiganu
chiar ca esti tigan;dupa ce il lauzi pe Geoana la Ciutacu vii aici si-ti dai cu parerea despre lucruri care nu au tangenta cu rromii.Sincer,pana unde-ti merge tupeul de Ferentari?
Wen suchen Sie?
Ich bin Ihnen sehr verbunden daca ai lua-o din loc si nu ai mai intina locul asta curat,oricum te repeti.
2010-01-22 23:15:07 | Raporteaza
Mda, cand e vorba despre un barbat si o femeie, lucrurile trec inevitabil si prin conceptul de tango…
youtube.com/wat../
2010-01-22 23:43:28 | Raporteaza
@) Nepotu lu Tamara
Oleaca mai blind cu colegii, oare, nu s-ar putea? Macar cit vorbim despre tema asta…
2010-01-22 23:51:07 | Raporteaza
@) Liberal
Eu votez mai degraba bu blues-ul. Poate ca m-a influnetat si ce spune Manuel Estrada despre tango. Chiar daca, in contrapondere, exista acel tango dansat de Al Pacino in postura de ofiter orb…
2010-01-22 23:53:10 | Raporteaza
@)Liviu Antonesei:
) 
) Inteleg. Exista insa cateva elemente interesante la tango, care il fac unic; aveam undeva aceasta notita despre tango, nu garantez, s-ar putea ca este o traducere din wikipedia…:
“Tango-ul (…argentinian) inseamna .. schimbare de orientare (in orice moment) a cuplului dansator. Daca in orice alt dans, dansatorul are un patern rational care poate fi anticipat de catre secund/dansatoare, in tango balastul perceptiilor/previziunilor recente despre paternul miscarii trebuie aruncat imediat si inlocuit de o comunicare prin contact reala, de construirea unui dialog non-verbal direct, bazat pe o compozitie muzicala. Un tango este un act viu in clipa cand se intampla…”
Asta il face extrem de interesant pentru ca dansatorii nu au nevoie de un spatiu standard de desfasurare, ei pot sa se “dezvolte” in orice spatiu,…si ocupa (in totalitate) orice tip de spatiu. ei se comporta exact ca muzica pe care danseaza,..si o vizualizeaza.
2010-01-23 00:49:39 | Raporteaza
@Inima-Rea
In general evit sa pun etichete oamenilor. Intrebarea era la module general; chiar daca am formulat-o intr-un anumit context. Cu atat mai mult cu cat multi dintre cei de aici sunt personalitati mult prea complexe ca sa poata intra intr-o eticheta , chiar si laudativa.
Ca in acelasi timp pe langa personalitati isi fac veacul si niste specimene care tin sa infirme teoria evolutionista a lui Darwin si anume ca omul se trage din maimuta dar nu a evoulat de la stadiul de maimuta ci s-a multumit doar sa invete sa tasteze la calculator este cu totul alta poveste si nu cred ca este cazul sa o dezvoltam aici.
Legat de tema mult prea generoasa am si eu o intrebare si un comentariu
Exista si iubire “fericita” ? Pun intrebarea asta deoarece marile povesti cu substanta trateaza si arata fata “nefericita” si zbuciumata a iubiri si nu componenta fericita a unei iubiri.
Si nu cred ca ca doar “eternul feminin” este responsabil de componenta nefericita a acestui sentiment.
2010-01-23 05:15:10 | Raporteaza
Virgil: Nici o problemă!Eu doar nu pot urî – şi cred că-i un defect să nu poţi încerca un sentiment atît de uman.
La iubiri – fericite ori ba – nu mă bag, că nu s-a deschis balul.
Toate bune!
2010-01-23 05:38:42 | Raporteaza
@Inima-Rea
Nici eu nu pot ura un om chiar daca urasc prostia, fatarnicia si ipocrizia samd .
O alta intrebare si nu este numai pentru dvs: Am vazut de multe ori cand iubirea se transforma in ura. Dar foarte rar cand ura se transforma in iubire desi se spune ca distanta dintre cele doua sentimente este foarte mica si pasul poate fi facut foarte usor .
2010-01-23 05:52:25 | Raporteaza
@) All
Buna dimineata, tout le monde! Cum vad, unii dintre D-voastra, pe cind eu inca ma dormeam ca un prunc, ati trecut deja la discutii – si inca foarte serioase, cu teme foarte grele. De pilda, eu ma pricep putin la iubire/dragoste, dar am mari probleme in intelegerea urii…
2010-01-23 09:51:21 | Raporteaza
Bună dimineaţa, Lume!
Bună dimineaţa, Dragoste!!!
Am dormit ceva – ca la vreo 12-13 ceasuri bune, după atâta cale-batere, că mă gândeam să fiu hodinită când oi da faţă cu dragostea. Măcar că nu cred ca dragostea să fi prins vreodată pe careva pregătit…
2010-01-23 11:12:08 | Raporteaza
@ nu da, că nu # 54
”cum, cand, unde poti duce dragostea la implinirea ei cea mai sublima pe de o parte si cea mai completa pe de alta?”
Dragă,
Io nu cred că omul, macară că om să chiamă, poate el dirigui dragostea după voia lui, oricât ar vre iel (Neamţuleee!!!) s-o facă de sublimă, de completă, ori fără de asemănare.
Asta cu dragostea, să fie cu iertare, io cred că-i voroavă goală; că, odată prins în mreje, dracu i-i nănaş bietului om, că ajunge de-a să duce el, ca legat la ochi, unde-l mână drăcuşoru dinlontru!!!
Aşe că, poţi tu zîce ”da-da-da”, că, dacă n-ai de unde da (din tine), nici dragostea nu cere; şi poţi tăt zîce ”nu-nu-nu”, că, dacă te-o izghit săjata, ai pus-o!, ăla ieşti (Neamţuleee!!!), cu toată puterea ta de cujet-ţînere…
2010-01-23 11:20:00 | Raporteaza
@liberal:
“Asta il face extrem de interesant pentru ca dansatorii nu au nevoie de un spatiu standard de desfasurare, ei pot sa se “dezvolte” in orice spatiu,…si ocupa (in totalitate) orice tip de spatiu. ei se comporta exact ca muzica pe care danseaza,..si o vizualizeaza.”
Daca tot am reusit noi sa punem un Monstru pe roate, am putea incerca sa dezvoltam si teme la limita dintre arta si stiinta (mai ales ca avem si un specialist IT in burta Monstrului). Am putea incerca sa dezvoltam un model matematic al Tango-ului care sa ocupe mai intai un spatiu 3D si dupa aceea il extindem la hypersfera. Deocamdata, desi dansatorii ocupa teoretic un spatiu 3D el este practic limitat pe verticala. In functie de simbolistica gesturilor, de diferitele maniere de abordare ale tango-ului, s-ar putea incerca o organizare pe diferite niveluri. La fel cum in muzica, pornind de la o anumita tema, dezvoltam structura de profunzime a piesei respective (3D) atat prin interventia diferitelor instrumente (timbru, armonici secundare) cat si prin modificarea de temei de pronire, respectand anumite reguli.
2010-01-23 11:30:11 | Raporteaza
In creier de noapte m-am trezit conviind –ba, pe-alocuri, de-a dreptul inviind- pre unii dintre cei ce ma locuiesc (si-n care, in vremi de restriste, iresponsabilitate, inocupare, etc., imi gasesc nu arareori salas) ca sa-i intreb cum li se pare cestiunea, ce-ar (mai) fi de spus despre amor. O vreme fost-au zarva si neorinduiala da’, fara sa mi sa sparie gindul, i-am chemat la ordine (una aleatorie, nu-i vorba) de ceva a cuventa ar avea. O sa-i las sa spuie, de vor voi, pina m-a birui somnu…Dup-aia…
-Publie Nazu (ce se talmaceste Ovid), stihuitor si, involuntar, letopisetsar; “Io va las carte de-nvatsatura, pentru cei volnici, iara pen’ cei ne-, la capet, si de ne-nvatsatura/ dezinvatsatura. Si nu uitats: militiae species amor est”.
-Shakespeare: “No comment!” “Ba da, What was to be said, I said “
-Isolde(s Liebetodt) “Mild und leise…”
-Paracelsus: “Cel care-ntselege, asisderea, iubeste. Cu cit mai de istov ii intselegerea, cu-atit ii mai mare iubirea…” (vezi si poetul transilvan, cam mut de felul lui: “A cunoaste. A iubi./Inc-odata, iar si iara, /a cunoaoste-nseamna iarna,/a iubi e primavara”
-Micul Prints (nu zice nimic, e-ocupat cu aprivoazatul unui pui de inorog si-al unei minicentauritse)
-Oliver Hardy (director de scoala coregrafica penru fete): “And, please don’t forget girls, gracefulness is everything…”
-Jupiter Tonans: “Amare et sapere vix deo conceditur…Amantes sunt amentes”.
-UN International Law (and Order) Association: “Iubirea? Pedeapsa capitala!”
-Cherubino :”Voi che sapete/Che cosa e amor/Donne vedete/ S’io l’ho nel cuor’”
-Vergil (de-au fost maiapoi, prin secoli, inhaitat de un zugrav zurbagiu si cam cutsitar, carele de cutsit au perit) “Omnia vincit Amor (et nos cedamus amor)”
-Bigfoot, Yeti : “Iubirea noastra, iarna (vrajbei noastre)”.
-Priapus (la Paris) :”…erection. Ne se dit qu’en parlant de monuments…”.
-Flaubert: “Vous m’ôtez mes illusions…Trop de santé cause des maladies…”
-Tantsa si Costel : “Iubirea e un lucru foarte mare”.
-Erich From: “ E dragostea o arta?”
-Gigi Amoroso: “Profumo di donna si pudoarea, cele mai frumoase podoabe ale femeii…”
-Descartes si francezul ordinar, adeca, de rind:” Mourir d’aimer . Amo, ergo sum”.
-Nemorino:”Si può morire, si può morir’ d’aaamooor” si-aproape in acelasi timp, ca’ntr-un duet operatic, Lionel :”M’appari, tutto amor…”
-Le divin Marquis:” Vois, mon amour, vois tout ce que je fais à la fois: scandale, séduction, mauvais exemple, inceste, adultère, sodomie!…”
-Gaugain: “Soyez mystérieuses, soyez amoureuses…”
-Tony Holiday: “Liebe, Liebe, Liebelei, …/Tanze Samba mit mir/Samba Samba die ganze Nacht”
Jorge Luis Borges: “Al comienzo fue la PALABRA amor; despues, las bibiotecas. El amor no existe, las bibiotecas, si. No, el mor no existe… (pero, que brujo es el amor!)”
-Copilul ride ( dar Flaubert se baga din nou, ca sa i-o ia inainte; ‘Noble jeu!’; de fapt, Flaubert se gindea la biliard) : “Intselepciunea si iubirea mea e jocul!”
NB (a mea, computadorul) I/responsabilul a adormit cu tseasta pe taste, declasind postarea pe pilot automat.
2010-01-23 12:12:10 | Raporteaza
daca nunu@
mi-e mai greu sa vad dragostea in sageti si-n arcuri, io ziceam de sublim si de complet ca in reductia semantica romanesca (RSR daca se sigluieste) care uneste sublim si complet in perfect.
iei enuntul “ah Ioane acolo nu e voie” si tot tai cate-un cuvant si obtii tot chestii cu sens.
ah ioane acolo nu e voie
ah ioane acolo nu e
ah ioane acolo nu
ah ioane acolo
ah ioane
ah
vezi ca avem sublim in fiecare rand? vezi ca statuia perfecta si completa (a dragostei) se face prin indepartarea a tot ce prisoseste in semantic? dar ca sublimul creste in loc sa scada?
2010-01-23 12:13:25 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Dar ce trecere prin Biblioteca, maitre! Sa fie intr-un ceas fast!
2010-01-23 12:41:49 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu si alte pseudo
Pai, eu lucrez de doua zile la o noua versiune a unor cursuri, asa ca imi peste puteri sa prind toate ipostazele si pozitiile adoptate!
2010-01-23 12:43:08 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
poate ca si cursurile, maestre, E ca dragostea: drumul cel mai lung intre doua citate
2010-01-23 12:58:09 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Ei, daca ar fi chestie de citate…
2010-01-23 13:22:24 | Raporteaza
Buna dimineata tuturor! Harnici oamenii pe aici!!
@Nicolae Hurduc:
) 
) Da, nu e rau deloc ce spuneti!Eu am inceput sa studiez problema construirii spatiilor pe principii muzicale, …de vre-un an, cu pauze, deh…
Pana una alta, va indic un posibil “start point” al problemei:
en.wikipedia.or../
dance-interacti../
Invers, trecerea de la spatiu la muzica, s-a practicat cu brio in perioada renasterii…; Josquin des Prez, un franco-flamand cu studii la Paris, a compus pentru corul papal asta…
youtube.com/wat../
…privind interiorul bisericilor papale din Roma, in special Santa Maria Maggiore. Practic este o re-scriere a spatiului interior in cheie muzicala. Interesant este sa asculti piesa compusa pe baza spatiului, exact in spatiul respectiv. Ma intreb ce ar fi mai importat pentru privitor/ascultator: spatiul, sau compozitia muzicala?
@Daniel StPaul: Trageti cu toata artileria grea!!! Imi place!
Mai incarc si eu o piesa (cu repetitie):
video.google.co../
2010-01-23 13:36:32 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
pai cam totul e chestie de citate. copilul de doi ani care incepe sa vorbeasca cumva ar trebui sa raspunda la intrebarea “cum te cheama?” nu “gigel” ci “citez, gigel”, ca doar nu el si-a dat prenumele
2010-01-23 13:45:42 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Poate inceputul, important e ce faci cu citatele alea si ce mai vine, daca mai vine!, dupa ele…
2010-01-23 13:51:16 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
1 citam de mici, si experienta de a sari peste “citez, gigel” si a spune doar”gigel” tre sa fie un fel de trauma perversa, nu fara urmari. asta apropo de ce vine dupa aia (daca vine, suavizati Dvs) ca de venit vine
2 dar sunt 100% de acord cu Prefata dvs la carte: experienta e singurul reper sigur( citatele ne vin prin Daniel StPaul)
2010-01-23 13:59:26 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Nu c-as dispretui citatele, Doamne fereste!, chiar si in cartea asta vor veni, uneori ca punct de plecare, de cele mai multe ori ca sa sublinieze ceva. Dar experienta e, totusi, esnetiala intr-o asemenea “fenomenologie”, de buna seama ca includ aici si experienta lecturii…
2010-01-23 14:03:20 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
dintre toate citatele din eseu, care e primul care va vine in minte?
2010-01-23 14:11:26 | Raporteaza
Virgil: Scuze dar m-a prins o viroză şi m-am cam tratat pînă acum.
Deşi văd că-ntîrzie deschiderea balului – doar bufetul suedez pare a funcţiona – tot n-aş intra-n tema grea, oxymoronic propusă: Anatomia unui sentiment.
În privinţa asemănării dintre iubire şi ură, aş da factor comun indicele cantitativ: în iubire, îi doreşti tot binele din urmă obiectului iubirii; în ură – tot răul din lume.
Problema este dacă tot binele din lume poate duce la moartea obiectului pasiunii, aşa cum se-ntîmplă “dincolo”. Dacă da, atunci iubirea şi ura sînt simterice şi conmpementare – părerea mea…
PS: Virgile, aşa avea o rugăminte – renunţă, în ce mă priveşte, la -ăţi, -eţi,-iţi! Apuc-o mai olteneşte, aşa! (Sau americăneşte, că nici ăia nu sînt protocolari dacă au încotro.)
2010-01-23 14:28:21 | Raporteaza
@Inima rea
ura dureaza toata viata, si iubirea la fel. oare ce s-ar intampla daca ai sta-prin cine stie ce coincidenta- cu obiectul iubirii(aia adevarate) si cu cel al urii de o viata la aceeasi masa? la un suc, de exemplu
2010-01-23 14:44:54 | Raporteaza
Dacă ar fi aşa cum spui, n-ai putea urî ori iubi decît o dată, o singură persoană.
Vestea rea ar fi că “iubirea noastră moare”. Vestea bună – că numai astfel poate-nflori altă iubire.
O spun cu toată responsabilitatea unuia care a supravieţuit cîtorva “mari iubiri”.
Bine, nu exclud posibilitatea ca unii oameni să nu poată decît o dată. Cum nici pe-aceea ca, printre ei, să fie şi norocoşi în a-şi trăi singura dată – toată viaţa.
Dar cît de rar trebuie să fie fenomenul în natură!
2010-01-23 14:55:58 | Raporteaza
De bună seamă că ar putea dura toată viaţa, atât ura, cât şi dragostea, laolaltă ori separate. În fond, cine le opreşte?
Dar
2010-01-23 14:58:55 | Raporteaza
pardon, scuzaţi, reiau
2010-01-23 14:59:22 | Raporteaza
Dar ce inimă trebuie să ai, ca să poţi duce, o viaţă întreagă, nişte unicaturi, la aceeaşi intensitate???
2010-01-23 15:02:17 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
misto. un pic in afara contextului, dar misto
brusc mi-am amintit de un citat, din Saramago, evanghelia dupa Iisus Hristos :”nici tu nu-mi puti pune toate intrebarile nici eu nu-ti pot da toate raspunsurile”
2010-01-23 15:06:53 | Raporteaza
Inima ca inima, dar ce lipsă de imaginaţie, curiozitate, interes intelectual (sic!)
2010-01-23 15:08:24 | Raporteaza
Dacă dragostea ar putea fi trăirea unei stări de bine, induse de un obiect anume – de obicei însufleţit – , atunci, în contrapondere, de ce n-ar fi ura starea imposibil de evitat, care se instalează o dată cu pierderea stării de bine???
Da, în mod categoric, în dragoste doreşti tot binele din lume obiectului care-ţi aduce starea de bine proprie, pentru că, atâta vreme cât lui i-i bine, implicit ţi-e bine şi ţie!!!
Dar, în ură, mai funcţionează teoria asta?
Dacă-i doreşti răul, nu cumva ţie rău şi ţie???
Nu cumva ura constă în evocarea/invocarea nostalgică a unui ”bine” pierdut?
2010-01-23 15:09:27 | Raporteaza
reiau, poate nu am fost clar: stai la aceeasi masa,c-asa vrea muschiul coincidentei, cu persoana pe care o iubesti cel mai mult si cu cea fatza de care ai numai ganduri de la luat gatul in sus. cum ar arata prima jumatate de ora?(nimeni nu se ridica de la masa, gravitatia are grija de asta)
2010-01-23 15:11:15 | Raporteaza
No, bine, Inimioară, nici nu m-am dus până acolo…
Parcă tu spuneai că încă ne aflăm înainte de bal.
2010-01-23 15:11:27 | Raporteaza
Bine că-s deşteaptă şi-am mâncat o cratimă!!!
Erată:
A se citi la # 90:
”Nu cumva ţi-e rău şi ţie?”
În loc de:
”Nu cumva ţie rău şi ţie!”
Deh, pronumele, fi-le-ar numele de pomină să le fie…
2010-01-23 15:13:49 | Raporteaza
daca nunu @
asta cu cratima e semn de cat de destepti sunt gramaticii si ortograficii romani. adica noi stim ca-s doua diferite si e musai sa se vada si-n scris.
2010-01-23 15:24:05 | Raporteaza
Păi, dăm şi noi tîrcoale şi ne lasă gura apă. Ca acum, cînd o luăm pe după piersic, de pe la ură – ca s-ajungem la dragoste.
Pînă una-alta, ura are nevoie de un motiv aparent, pe cînd iubirea cică n-ar avea. Ori ar?
2010-01-23 15:24:28 | Raporteaza
@ Nu da, că nu # 91
Mi se pare că situaţia imaginată acolo depăşeşte limitele discuţiei noastre.
Mai întâi, de ce ai dori să iei gâtul cuiva? Numai dacă nu cumva tu i l-ai pus… Şi chiar aşa de-ar fi, odată pus, de ce i l-ai mai lua? Din nevoia de răzbunare?
Apoi, de ce-ai aşeza ceva ce iubeşti în aceeaşi oală cu ceva ce urăşti? Numai dacă nu cumva ai faţă de amândouă obiectele acelaşi sentiment: nullus. Şi chiar aşa de-ar fi, de ce le-ai pune faţă-n faţă. Din dorinţa de-a le reduce la un zero comun?
Ori într-un caz, ori în celălalt, am impresia că ieşim din limitele raţionalului – ca să nu spun ale intelectului, şi dăm în tărâmul pathos-ului. Or asta-i clară defecţiune de fabricaţie, după mine… Unde mai punem că patima e şi păcat, dar las la o parte latura asta… de la frontiera cu teologia.
2010-01-23 15:27:13 | Raporteaza
Lasă tu cratima-n durerea ei! Că nu-s doar diferite alea două, sînt ca fata mare (ţie) faţă de nevastă deja grea(ţi-e). Altminteri, am scrie cam aşa, probabil: (ţie) îţi este.
Şi, hai – că-n scris mai e cum mai e! Dar cum ar suna vorbit aşa?
2010-01-23 15:29:13 | Raporteaza
Mă simt derutat – dacă nu-nu, şi nu da ca nu. O să fiu mai atent să văd în cine dau că nu dacă nu-nu
2010-01-23 15:32:34 | Raporteaza
Atunci, fie!
Şi una şi alta sunt stări afective generate de un ”ceva” de natură… cognitivă. În manieră simetrică, ambele pot fi înăbuşite de un „ceva” de aceeaşi natură, numai că altul. Alt ”ceva”, suficient de puternic încât să-l anihileze pe primul.
Zic şi io.
2010-01-23 15:34:11 | Raporteaza
Bine, hai că am schimbat.
2010-01-23 15:35:31 | Raporteaza
buna ziua tuturor!
ma tot chinui sa trimit un mesaj dar nu vrea sa-l ia! la naiba!
va ofer umanul perfect:
video.google.co../
2010-01-23 15:39:03 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc, postul #70: Nu e rau ce ziceti!! Eu am inceput sa studiez de vre-un an problema (de la sunet/miscare la spatiu), cu pauze, deh… Va pot oferi un posibil “star point”:
en.wikipedia.or../
dance-interacti../
Invers, de la spatiu la muzica, s-a practicat in renastere. Josquin Des Prez, un flamand cu studii la Paris, a compus pentru papa si asa ceva…:
youtube.com/wat../
…privind interiorul bisericilor papale (Santa Maria Maggiore). Practic, piesele lui sunt o re-scrieri, cu sunete, a arhitecturii interioare a basilicilor. Intr-o asemenea situatie ma intreb: ce receptioneaza ascultatorul/privitorul mai intai, muzica sau spatiul descris de muzica.
2010-01-23 15:46:41 | Raporteaza
@Inima rea
in spaniola nu exista cratima. si or mai fi si alte fete mari si libere de cratima printre limbile scrise ale pamntului
@Daca nunu
atata lipsa de imaginatie, of.
chiar daca nu stau la aceeasi masa, stau in aceeasi sala de judecata: acuzatul(obiectul urii de moarte), victima si sa zicem tatal sau mama sau sotul victimei.
2010-01-23 16:03:07 | Raporteaza
1de unde trag concluzia ca intre iubire si ura, cantitativ egale(tot raul il doresti unuia, tot binele celuilalt) intotdeauna va invinge ura.
2n-ai cum sa-i dai viata celui pe care il iubesti, dar vrei si daca ai putea ai face-o– sa ii iei viata celui pe care il urasti. sunt asimetrice cele doua la nivelul posibilitatilor reale de a le materializa.
3 ura e bazata pe (ne) dreptate, ca ai suferit ceva ingrozitor de urat si pe nedrept. iubirea nu stiu pe ce e bazata, dar pe dreptate in nici un caz
2010-01-23 16:11:40 | Raporteaza
si totusi vine Iisus si repara, cat se poate repara, asimetria teribila iubire-ura: nu e iubire mai mare decat a celui care isi da viata pentru prietenul sau. asta e maximul pe care il poate face cineva din iubire.
dar, repet, nu ii poate da viata daca fiinta iubita a pierdut-o, pe cand cel ce uraste poate lua viata celui pe care il uraste
2010-01-23 16:29:55 | Raporteaza
Eu zic asa:
Ura are la baza tot placere ( ne place sa uram…); iubirea, ca si ura, are legatura cu VIATA (noatra), ca tot intreg,…ne relationam iubirea si ura fata de ideea de viata, si nu fata de nevoile noastre imediate, ca indivizi.
2010-01-23 16:40:26 | Raporteaza
@liberal
eu incercam sa pornesc de la ideea Inima rea, cum ca din punct de vedere cantitativ, ura si iubirea sunt totale, atunci cand sunt, totale si de semn opus
dar este evident ca in unele forme de ura exista si placere. poate ca placerea, derivata, de a-ti imagina razbunarea? poate
2010-01-23 16:47:27 | Raporteaza
@nu da, ca nu… (domnule, imi este greu sa ma inteleg cu nick-ul dvs!)
Eu cred ca in toate formele de ura exista si placere, poate deghizata, dar exista cu siguranta. Si iubirea si ura te mobilizeaza, deci cred ca exista o rasplata in amandoua care are legatura cu placerea. Eu spuneam ca amandoua au legatura cu ideea de viata (vie, finita, si ce va sa vie!), cumva din credinta despre viata a individului. In amandoua exista o credinta, si o modestie individula…
2010-01-23 17:01:16 | Raporteaza
Si in continuare:
cu cat ai o intelegere mai cuprinzatoare a vietii cu atat poti sa iubesti mai mult (mai multe), si invers, vei ura mai putin, pentru ca insasi ideea de viata iti va fi larga decat ura…
2010-01-23 17:11:00 | Raporteaza
@liberal
imi pare rau ca nick-ul e o problema.
intrebarea e daca poti sa urasti cu toata fiinta ta pe cineva care “nu ti-a facut nimic”.
pentru ca daca il poti uri total fara sa iti fi facut nimic, atunci as intelege ca poti sa urasti pentru ca viata in general inseamna obligatoriu si placerea de a uri
2010-01-23 17:18:58 | Raporteaza
Acuma , ca va trecets in majoritate pe dimpotriva, io o iau pa diurn (ca sa se stie in ce lumina ne aflam/scaldam…) Si-am trecut pa diurn penca Tina Turner ma tot fredoneaza ca am exclus-o de la masa sferica de mai sus, prin adormeala personala, ca nu sa poa’, ca ea are pesa de rezistentsa: “I love to love, but ma’ baby just loves to…”. No, acuma i-am incuiet fredonatu.
@Liviu Antonesei: #73.
Biblioteca? La oarele celea biblioteca? Naaaah! just a PPD (Portable Playing Device) ce se bransheaza direct la sinapse (ale altora, in janere, da’ nu numai)
2010-01-23 17:21:46 | Raporteaza
citesc eseul pe liternet. am ajuns la “expozitia suedeza de pictura” si merg inainte
2010-01-23 17:45:19 | Raporteaza
Dacă există plăcere în ură, nu e sado-maso?
2010-01-23 17:49:32 | Raporteaza
Dragostea vine din sperantza iar ura din teama deci ambele sunt despre viitor. Viitorul nu exista deci evident ca iubesti sau urasti doar pe cineva sau ceva ce nu ti-a facut nimic. Inca. Daca ai indepartat temporal din proximitatea ta obiectul urii/iubirii dispare si sentimentul.
2010-01-23 18:06:29 | Raporteaza
@nu da, ca nu:
) 
)
Nu trebuie sa va para rau, este problema mea! (degetelor mele le este greu sa se greu sa ma inteleaga cu nick-ul, eu nu am nici o problema!
Nu cred ca urasti pe cinva pentru ca “ti-a facut ceva”, nu cred ca ura tine de imediat, de viata ca bios imediat, nu urasti pe cineva pentru ca te uraste, si nu iubesti pe cineva pentru ca te iubeste…
Sa urasti pe cineva inseamna sa mergi pana la capat, moartea lui, asa cum sa iubesti pe cineva inseamna sa mergi pana capat, moartea lui (sa mori DUPA el, chiar). O iubire implinita ar fi cea a lui Ghilgames, care vede in viata, in final, mult mai mult decat imediatul. O ura neimplinata ar fi cea a lui Cato cel Tanar, care nu doreste sa mai traisca daca nu isi poate duce ura pana la capatul ei…
Ma rog, s-ar putea sa fie foarte confuza explicatia mea, imi cer scuze!
2010-01-23 18:12:19 | Raporteaza
@Zam:
Pot fi de acord cu rationamentul dvs
2010-01-23 18:16:17 | Raporteaza
@Zam:
) Numai o alta intelegere a vietii iti poate schimba decizia de a ura sau a iubii pe cineva.
Mai putin partea cu “indepartatul”!.. Cred ca ii cauti si pe unii si pe altii, pana la capat, pentru a-ti atinge agenda!
@Inima-Rea:
) 
)
Nu as exclude! Nici in cazul iubirii nici a urii!
Savati pianele! Cand vad chestia asta imi vine sa pun mana pe topor!
) Dar nu din ura!
2010-01-23 18:25:05 | Raporteaza
@liberal
pana la urma nickul era chestiune de inadaptare digitala, ati redirectionat cu elegantza
pana la urma ura e orbeasca ori nu e.( daca e moderata tre sa-i gasim alt nume.) e orbeasca pentru ca “vezi negru in fatza okilor”. mi se pare mie ca nu “ati avut placerea” de a cunoaste o astfel de ura
2010-01-23 18:26:30 | Raporteaza
aveti un pic de curiozitate cu fatza spre viitor
si cititi eseul de pe liternet. gardianul stie intrarile si iesirile dintr-un teritoriu cu care este familiar
@Liviu Antonesei: Bentley Layton traduce “gnoza” nu prin “cunoastere”, ci prin “familiaritate cu” sau “de-al casei”
2010-01-23 18:35:57 | Raporteaza
@nu da, ca nu:
) 
) …salvati pianele… dar nu mai e mult! 
) 
) 
)
Probabil ca nu!
2010-01-23 18:36:56 | Raporteaza
@) All
Buna seara tuturor! Am iesit cite ore prin ger ca simteam ca-mi amorteste creierul de la atita compus/recompus de cursuri! E un ger placut aici, nu foarte mare, la vreo – 8, – 9 grade, cit sa te invioreze.
2010-01-23 18:45:32 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Regret viroza pe care ati capatat-o, dar cum vad din schimbul de replici, cu Virgil si mai ales cu multipla personalitate, nu pare sa fi daunat deloc agerimii mintii! Am urmarit cu interes mai ales discutia privind raportul iubire – ura, pentru ca ma declar complet afon in ceea ce priveste ultimul sentiment.
2010-01-23 18:47:44 | Raporteaza
@) Zam, Liberal
Scuze, am vazut, desigur, ca dezbaterea respectivului raport a avut mai multi combatanti!
2010-01-23 18:49:16 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Era sa spun ca nu stiu ce citat imi vine in minte, dar mi-a dat seama ca e vorba de formula “recunoastere calma”, adoptata si adaptata de la/ dupa Hegel si de la cer si incep mica teorie de uz personal privind dragostea.
2010-01-23 18:50:54 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Tot un fel de Biblioteca, ca doar nu ne incurcam neaparat in materialitate, in suportul pe care poate fiinta Cartea.
2010-01-23 18:52:31 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Are dreptate Liberal, e greu nick-ul asta dupa de m-am invatat cu celalalt/celalalte! Saramago, ma rog personajul, are desigur dreptate!
2010-01-23 18:54:48 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Indemnati lumea sa faca o mare greseala! Daca vor citi toti textul dinainte, dispare spontaneitatea discutiei!
Da, stiu traducerea lui Layton, in general, am citit tot ce-am gasit despre Gnoza, dar as evita sa traduc termenul in vreo limba moderna!
2010-01-23 18:57:10 | Raporteaza
@) Inima-Rea, Nu da, ca nu
Cred ca am atribuit gresit o intrebare! Cer scuze!
2010-01-23 19:00:06 | Raporteaza
Primiti si p-astia mici si atei, dar care vin cu gand curat?
Am citit o gramada de opinii, dar eu nu inteleg nici sa ma bateti! Cine poate sa spuna ca uraste pe cineva? Cine dintre noi? Nu cumva ura este exceptionala si inconfundabila in timp ce “iubire” strigi – confuz – aproape de fiecare data (luand ca reper o fiinta, desigur)?
@liberal: cum sa existe modestie in ambele? ba dimpotriva, as crede eu… Exista o trufie nemasurata in ambele, data de intensitatea sentimentelor care este acceasi. In iubire, te simti special, distins. In ura te simti superior celui pe care il urasti.
2010-01-23 19:09:31 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
1 “recunoasterea calma”? eu am dat in balbaiala de fiecare data, nu-mi gaseam cuvintele. dar multzam frumos ca mi-ati raspuns!
2 atata vreme cat descrieti ceva extrem de elitist, si accesibil unui cerc la fel de restrans, nu vad care are fi pericolul citirii intregului text dinainte. nu se pierde dintr-atat spontaneitatea, ba din contra, asa un text nu face decat sa o elibereze!
3 Layton e meserias. stie ce face. io ma las la mana lui, stiu ca nu o sa va suparati
2010-01-23 19:19:32 | Raporteaza
@ahem
ia cazul cuiva caruia i-a fost violata mama sau copilul. omul ala ce crezi ca simte fatza de violator?
2010-01-23 19:22:44 | Raporteaza
ahem @2
sau ia cazul cuiva pe care cel mai bun prieten il tradeaza.
sau nevasta iubitoare care intoarce tot ce stie despre sotul ei, cele mai intime secrete, intoarce fara mila totul impotriva lui.
ce crezi ca simt oamenii astia? doar scarba?
2010-01-23 19:27:54 | Raporteaza
@ahem:
Raspunsul scurt: trufia este o stare caracteristica (si) lumii animale. Iubirea si ura nu. Se poate trage concluzia ca cele doua (sentimente) nu au la baza trufia??, ci un fel de asumare, o anumita responsabilitate? Daca da, atunci asumatorul, pentru mine, isi asociaza o anumita modestie.
2010-01-23 19:39:10 | Raporteaza
@nu da, ca nu
In primul exemplu sunt de acord. De-asta am precizat ca ura este un sentiment exceptional si inconfundabil.
In cel de-al doilea, insa, trebuie sa te contrazic.
Cel inselat (intr-un fel sau altul) nu poate trece direct la o stare de ura. Din experienta mea (ca doar asta am ca argument) intervine mai intai o stare de dezamagire. Apoi, poate, dezgust. Dar ura? Eu nu am atins niciodata nivelul asta. Pana cand am terminat cu dezgustul, nu mai aveam energia necesara pentru intensitatea urii…
2010-01-23 19:48:57 | Raporteaza
Ar fi interesant totusi cazul trufasului obstructionat! Ce va face el: va iubi sau va ura?
) 
) 
)
2010-01-23 19:51:56 | Raporteaza
@liberal
domnule, jos palaria si va spun imediat de ce. rationamentul dvs din utimul post mi s-a parut nitzel fortzat, dar e un mare dar: aveti tendinta nu lipsita de finetze de a innobila totul, chiar si ura! probabil ca asta nu va avantajeaza , dar e frumos
2010-01-23 19:54:10 | Raporteaza
@liberal
Nu, nu se poate trage concluzia asta. Faptul ca trufia este caracteristica si lumii animale, nu inseamna ca omul nu o resimte. In aceeasi logica si responsabilitatea este caracteristica si lumii animale.
Nu am zis ca au la baza trufia. Dar cu siguranta le insoteste, cel putin o vreme. Citind parerea ta, probabila ca ai dreptate, este si o asumare/responsabilitate cand incerci sentimentele astea. Dar cred ca este mult mai greu de constientizat decat trufia (asta presupunand, daca vrei, ca ambele exista).
Mergand pe firul responsabilitatii, nu cred ca se atinge asa usor (in dragoste, cred ca dureaza un timp pana la intelegerea fenomenului) iar in ura cu atat mai putin (poate numai intr-un tarziu si din cauza mustrarilor de constiinta).
Explica-mi, daca vrei, care este liantul intre responsabilitatea de care vorbesti si modestie. Eu nu il vad, desi m-am straduit.
2010-01-23 19:59:59 | Raporteaza
ahem@
sa inteleg ca te-a tradat cel mai bun prieten si ai simtit dezgust doar?
( prin cel mai bun prieten io inteleg omul cu care ai impartit o paine, care te stie cum esti si tu il stii cum e, aproape ca nu mai e nevoie de cuvinte…omul pe care-daca ar fi fost nevoie l-ai fi sunat si la doua noaptea si nu s-ar fi suparat)
2010-01-23 20:01:06 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
1. Pai, cind apuc si cred ca am un raspuns cit de cit acceptabil, raspund!
2. Nu cred ca dragostea e a priori destinata unei elite, ci intotdeauna a posteriori!
3. Nu-mi trece prin cap sa-l contest pe Layton, nici pe cei vreo zece macar echivalenti, intre care nu l-as uita pe Nene Culianu, spuneam doar ca e preferabil sa lasam termenul gnosa/gnoza netradus – orice traducere intr-o limba moderna printr-un singur termen e unilaterala, nu poate da seama de polisemia originara a cuvintului…
2010-01-23 20:09:30 | Raporteaza
@) Ahem, Liberal
Nici la trufie nu ma pricep! Pe zi ce trece, imi dau seama cita dreptate avea Socrate – n-as spune ca nu stiu chiar nimic, dar sint o multime de lucruri pe care nu le stiu!
2010-01-23 20:10:46 | Raporteaza
@nu da, ca nu
Te-as ruga sa nu minimalizezi situatiile prin care am trecut eu. Si as prefera sa vorbesc doar la modul general, fara detalii pe care le consider indecente (persoana x mi-a facut lucrul y).
Da, am experimentat tradarea in diferite grade pana la unul “apoteotic”. Acum ca am luat distanta fata de situatia respectiva, mi se pare chiar amuzant cum nu numai ca nu am simtit ura, dar cum m-am gasit in ipostaza de negare a unor evidente. Si as fi preferat ura dezamagirii in care cazusem. In cele din urma am facut o alegere constienta de a-i da toate circumstantele atenuante respectivei persoane, astfel incat sa nu ma degradez nici eu, urand-o. Mai mult, asta a fost alegerea usoara, daca pot spune asa, pentru mine, ura presupunand un efort continuu.
2010-01-23 20:12:44 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
,nu e rece de nici o culoare
1 gnoza e un cuvant rece in romana si iubirea tip recunoastere calma, a posteriori -de acord
2 John Lecarre!!!!! yesssssssssss
2010-01-23 20:16:35 | Raporteaza
ahem@
scuze, nu urmaream detaliul personal, ci exemplul. si nu stiam daca lucram cu aceleasi definitii in ceea ce priveste cel mai bun prieten. de aceea am bagat shtekerul direct in priza
2010-01-23 20:22:19 | Raporteaza
”intrebarea e daca poti sa urasti cu toata fiinta ta pe cineva care “nu ti-a facut nimic”.”
Răspunsul meu este: NU.
Şi, oricum, dincolo de această întrebare, nu cred că aş putea urî până-ntr-acolo încât să-mi doresc să iau viaţa cuiva.
Situaţiile puse aici pe tapet sunt extreme: violul, de exemplu.
Nu ştiu ce-aş face într-o astfel de situaţie. Doamne fereşte!, nimeni nu vrea să treacă printr-o experienţă de genul acesta. Dar şi aici există un milion de nuanţe şi o mulţime de împrejurări în care aşa ceva se poate întâmpla. Nu le discut, pentru că sunt dincolo de puterea mea de înţelegere şi acolo îmi şi doresc să rămână.
2010-01-23 20:26:27 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Gnosa/Gnoza rece in limba romana?! Mai intii, ca in limba carpato-danubioano-pontica e un imprumut – din greaca, care nu mi se pare rece! Al doilea, e rece dupa ce criterii? Ca mie, vorbesc serios, imi scapa!
2010-01-23 20:31:27 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Pai, normal ca “Yes” la John Le Carre! Si as mai recomanda un scriitor exceptional, alocat de prosti minimizant literaturii de spionaj, Vladimir Volkoff. In romaneste, din pacate, s-a tradus putin, si nu cea mai importanta cartea a lui, indeosebi in zona care ne intereseaza aici, dragostea, tetralogia Les Humeurs de la Mer…
2010-01-23 20:38:17 | Raporteaza
Liviu Antonesei @
din San Antonio!!!
gnoza suna a neologism pur, ceea ce si este. mai are si defectul ca rimeaza cu un numar limitat dar semnificativ de alte neologisme care se termina in -oza, de la viroza pana la scolioza
nici dvs nu ati tradus in eseu a good fuck cu un bun act sexual
gnoza e mai degraba a good fuck decat un tip de cunoastere.
n-am alta pretentie decat sa zic ce simt si cum imi suna: suna dur, amenintator, la fel cu cuvantul gnostic sau gnosticism. ori cat de departe e gnoza de orice forma de amenintare sau de duritate! familiaritate-asa cum traduce Layton- mi se pare ca descrie aproape perfect ce se simte. ca esti de-acolo, ca totdeauna ai fost acolo
2010-01-23 20:45:56 | Raporteaza
Liviu Antonesei @
rectific : OR (am scris “ori”) cat de departe e gnoza de orice forma de amenintare sau de duritate!
2010-01-23 20:50:32 | Raporteaza
S-o luam inginereste:
1. Ura ie atunci cind ai umblat dupa o muiere luni intregi si cind o prinzi o prinzi cu ura proletara.
2. Dragostea e de mai multe feluri, de mama, de copil, de patrie, de partid iubit si de muiere. Sper ca n-am uitat ceva.
3. In mod nedrept scriitorii se refera numai la dragostea cu muieri. Aceasta e in mare masura legata de ce scriam la pct. 1 adica de cadere la asternut. Dragoste platonica nu exista.
Rog sa nu fiu contrazis!
2010-01-23 20:54:01 | Raporteaza
Ba uite că te contrazic!!!
Cum să nu existe dragoste platonică???
N-ai auzit-o pe aia cu:
”I-am pus copilului numele Platon, că, la aşa iubire platonicăăă…”
2010-01-23 20:57:37 | Raporteaza
@Neamtu tiganu
aceste clasificari ne doare!
2010-01-23 21:00:12 | Raporteaza
@ahem, postul #137:
) 
) Responsabilitate nu cred sa existe in lumea animala. Cel putin vechii greci nu o asociau decat omului, si nu oricui, ci numai aristocratului, omului inalt. Doar el putea sa urasca si sa iubeasca. Celalalt om, cel de jos, cel guvernat numai de placerea instantanee, fara cauza, nu ar avea de ce sa urasca. Si nici sa iubeasca. Trufasul este daruit (din nastere)cu placere si bogatie. Vezi Herakles la rascruce, intre Arete si Kakia.
Ba da, si omul resimte trufia, desi este pacatul cel mai condamnabil, dupa cate stiu!
2010-01-23 21:02:49 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Pai, ce sa ma mai contrazic?! In fond, cuvintele suna pentru fiecare altfel!
Dar San Antonio, care scria intr-un dialect al francezei, pe care l-am putea numi sanantonionesca, nu in engleza, nu putea spune asa ceva!
2010-01-23 21:07:46 | Raporteaza
@) Lainimaesteunleac
Geniala anecdota! N-o stiam. Si cred ca la asa formula cedeaza si Neamtu Tiganu in chestiunea contrazisului!
2010-01-23 21:09:31 | Raporteaza
Liviu Antonesei @
cat Don Quixot a spaniola am zis ca scria in engleza 
1 intai am roshit, si dupa aia am izbucnit in ras. inainte de eseul Dvs n-am auzit de San Antonio. cum numele omului suna la fel de a frantzuzeste
2 by the way, cum e cuvantul utai cu f in fatza in dialectul in care scria omul?
2010-01-23 21:19:12 | Raporteaza
Da, e haioasă anecdota.
Altfel, Inimioara are dreptate: am impresia că discuţia a deviat la extreme. Nu că ar fi ceva rău, dar unele situaţii îmi par de-a dreptul produse ale unor spirite horror. De ce-ar da nevasta pe goarnă ceva ce ştie numai ea despre soţ? Câtă credibilitate au aceste mărturisiri? În situaţii de genul acesta poate spune fiecare ce vrea. Sunt atâtea situaţii…
Oricum, fără a pretinde cunoştinţe nuştiucât de solide, nu cred decât în dragostea ca trăire a stării de bine şi-n ura ca nostalgie a stării de bine pierdute. Restul e pretext pentru nebunie. Iar ce e ne-bun se cheamă că e rău, după mintea mea.
2010-01-23 21:24:38 | Raporteaza
Lainimaeste1leac @
uita-te la cum isi spala rufele in public vedetele, aici si aiurea. contra cost, evident, dar de cele mai multe ori pe gratis. in general ea zice despre el. se cheama vointa de putere si mijloacele nu conteaza
2010-01-23 21:30:18 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
A, San A e un fals autor de policier-uri, pentru ca la el, totul e limbajul, care sigur pleaca de la franceza comuna si de la citeva argot-uri, dar iese cu totul altceva. Pentru cuvintul cu pricina, plecind de la banalele copouler, baiser, foutre etc a inventat zeci, daca nu sute de echivalente in limba personala. Sau tradus citeva zeci de carti de-ale sale prin anii 90, dar putine izbutite – cum sa-l traduci, altfel decit inventind, plecind de la romana si argot-urile romanesti, o limba similara cu a sa?
2010-01-23 21:33:49 | Raporteaza
Lainimaeste1leac@2
iar ce fac vedetele se ia, dar nu ca un exemplu, ci ca uz legitim de arma
2010-01-23 21:34:43 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
A scris si un numar de policier-uri tipice, semnate insa cu numele sau adevarat Frederic Dard, unul s-a si tradus prin anii 70 in romaneste – dupa el, s-a facut si un film de actiune cam in aceeasi perioada, cred insa ca american, nu frantuzesc…
2010-01-23 21:35:50 | Raporteaza
@ nu da, că nu # 157
Aaaaaaaa!!!
Păi, dragă, acolo nu-i nici pomeneală de dragoste, după mintea mea…
Acolo-i exact cum spui tu şi, probabil, ceva pe deasupra.
Eu am luat-o ad litteram şi încercam să aflu o explicaţie generală pe care s-o pot aplica la cuplurile normale, clădite pe dragoste, dar care, din cine ştie ce motiv, ajung să se destrame.
Ok. Am priceput.
Nu ştiu ce să spun în cazul vedetelor. Poate iubesc şi ele. Mulţi iubesc, probabil, cu tot cugetul, dar cei mai mulţi iubesc posesiv şi rudimentar…
2010-01-23 21:36:42 | Raporteaza
@) Erata
E un sau asa pe undeva, in loc de asa:s-au… scuze!
2010-01-23 21:37:59 | Raporteaza
@) Lainimaesteunleac
Si, mai ales, vedetele se iubesc pe ele insele, se auto-iubesc, ca sa spun asa! Iar cum la noi e plin de vipuri si vipite, poti capata falsa impresie ca am fi o comunitate cladita pe iubire!
2010-01-23 21:39:57 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
sute sau macar zeci de sinonime? tare San Antonio. si in romaneste nimeni n-a gasit macar un sinonim acceptabil pentru gnoza. San Antonio al gnozei de pe la noi asteapta spre a se naste vremurile in care actul in sine va fi despartit complet de facutul de copii
2010-01-23 21:40:09 | Raporteaza
Lainimae1leac@
teoria exista si, din pacate, functioneaza. in rezumat e ce spune David Ogilvy, cred, si evident, nu se refera la cineva anume: “femeia ta nu e diferita”
2010-01-23 21:44:45 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Mie continua sa-mi placa cum suna gnoza si in limba stramoseasca! Dar, poate, e de gindit si la o echivalenta, desi, in opinia mea, oricare ar fi pierde polisemia initiala.
O limba romana a la San A, nu, n-a inventat inca nimeni, tot ce-am citit in romaneste nu trece de, eventual, acceptabil, dar putine si acestea. Dar echivalente exceptionale pentru engleza sexualizata a lui Henry Miller, destul de departe engleza Regelui James, a gasit d-na Antoneta Ralian, Dumnezeu s-o odihneasca in raiul traducatorilor de geniu!
2010-01-23 21:49:20 | Raporteaza
Dar, cine ştie, ăla cunoaşte diferenţa dintre aparenţă şi esenţă şi numai după ritmul rostirii, în cazul vedetelor, după lipsa oricărui ritm. Nu e nevoie de cine ştie ce analiză sofisticată nici de vreo punere într-un sistem de valori oarecare, câtă vreme n-a fost identificată vreo valoare în goana vedetelor după adulaţia unui public pe măsură.
De ce cred că nu e vorba de iubire, în cazul lor? Tocmai din cauza atenţiei exagerate acordate formei. Or, în dragoste, nu cred că forma primează, ci fondul şi conştiinţa/conştientizarea acestuia.
2010-01-23 21:54:21 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
bun, Dvs la ce va ganditi cand cititi cuvantul gnoza?
2010-01-23 21:55:02 | Raporteaza
Lainimaesteunleac@
ma risc cu un rezumat al teoriei unui prof de la harvard, Steven Pinker:
1 doua milioane de ani de sex au facut sa le intre in cap femeilor ca actul sexual duce direct la a ramane insarcinate, deci la un copil pe care tre sa-l creasca. au nevoie de resurse, protectie pentru asta. orice mijloc e bun pentru a face barbatul sa investeasca in ele si in copil. (vezi lupta pentru copii la divort, ceea ce e de fapt lupta pentru pensie alimentara)
2 reflexul de a vedea sexul asa nu le-a iesit nici macar cand toata lumea stie ce e si ce face prezervativul. intreg arsenalul de tehnici de a obtine resurse cu sau fara barbati e in gene, nemodificat. cam asta zice Pinker pe topicul care ne intereseaza. mai zi de iubire daca poti!(pentru el iubirea e doar un mijloc de a garanta ca barbatul sta acolo si va avea grija de progenitura, ca cine iubeste in general nu lasa)
3 problema e ca barbatul e poligam prin natura, zice Pinker. asa cum sunt toti masculii la toate speciile. e o problema pentru femeie si pentru copii, nu pentru barbat. extrema e atunci cand femeia isi pune intrebarea: ce e mai bine, sa fiu a 5-a amanta a lui Brad Pitt sau singura nevasta a lui Gica de la scularie, temporar in shomaj.
2010-01-23 22:06:48 | Raporteaza
@Lainimae1leac 2
deci iubirea ar fi o vrajeala a naturii in general, ca sa vina omul acasa cu toata leafa si sa nu umble pe drumuri.
2010-01-23 22:15:55 | Raporteaza
@ Nu da, că nu # 169
Dragă, pentru mine deja nu mai contează că domnul ăla-i profesor la Harvard sau ba, fiindcă viaţa mi-a dovedit nu o dată că oamenii-s oameni, oricât de mari ar fi şi oricât de sus ar activa. Ce spune el acolo e tot o încercare de sistematizare, iar asta cu sistematizările merge unde merge, dar unde nu, nu. Pentru că şi aici discutăm de situaţii aparte de la om la om; să punem totul în ordine generală, pe puncte, mi se pare la fel de superficial, cum ar fi şi-n cazul ”Iubirea e un lucru foarte mare”.
Hai s-o luăm metodic:
2010-01-23 22:19:18 | Raporteaza
După mine, dragostea e o stare de bine instalată după ce-a fost sârnit un stimul anume într-un moment în care individul a ”aflat/descoperit/observat” ceva, o persoană în cazul pe care-l avem în discuţie. Când observi? Când prezenţa celuilalt îţi face bine şi eşti tot mai motivat să ţi-o doreşti. Într-o bună zi s-ar putea să ai impresia că prezenţa ta nu-i face bine respectivului/respectivei. Şi-atunci, dacă-l/o iubeşti de-adevăratelea, te retragi. Dar nu oricum, fiindcă, atâta vreme cât îl/o iubeşti, îţi pasă ce se întâmplă după. Tatonezi, cercetezi şi constaţi că omului i-ar fi mai rău fără tine; dai înapoi. Nu poţi pleca, fiindcă, repet, îţi pasă!!!
Astfel, cunosc familii care-au trăit un calvar de o viaţă, tocmai din dragoste, şi familii care trăiesc fericite pentru că, iar din dragoste, au ştiut să-şi administreze îngrădirile reciproce.
2010-01-23 22:27:17 | Raporteaza
Lainima1leac@
Pinker vorbeste de mecanisme naturale. am vazut prea multe exemple care-i dau dreptate.
2010-01-23 22:30:07 | Raporteaza
Ce faci în situaţia în care ai copii??? Fiindcă, iată, sunt implicaţi deja într-o luptă care nu e a lor…
Am o prietenă pe care copiii au dus-o de mână la tribunal, implorând-o să divorţeze ACUM, cum ştiu pe cineva căruia copiii îi reproşează acum, la maturitate, că n-a divorţat şi le-a făcut viaţa un iad.
Oricum am pune problema, din punctul meu de vedere, niciun părinte care-i părinte nu luptă pentru pensie alimentară, ci pentru copil, de dragul copilului: oricum ar fi, într-o familie cu doi părinţi normali, ambii îşi iubesc copiii cu aceeaşi intensitate, indiferent de realţiile dintre ei doi (dintre părinţi anume). În general taţii renunţă în favoarea mamei, mai ales în situaţiile în care copiii sunt încă mici, deci încă legaţi de mamă. Şi asta spre binele copilului. Mulţi copii nu înţeleg aceasta la momentul respectiv, dar, din câte situaţii de genul acesta am întâlnit eu, cred că în 99% din cazuri, copiii s-au întors la maturitate, la tată.
Iar chestia cu femeia care-şi doreşte de la bărbat numai copii, crezând că astfel îl va ţintui lângă ea pe viaţă, asta mi se pare, să fie cu iertare, o prostie. Ce dragoste-i asta în care copilul devine instrument de tortură a celuilalt în numele unei pretinse iubiri??? Am văzut şi eu vreo două situaţii de genul acesta, dar niciuna n-a rezistat.
2010-01-23 22:33:02 | Raporteaza
Te cred. Dar de ce n-ai admite că eu aş fi putut vedea tot atâtea care să-l contrazică?
2010-01-23 22:33:54 | Raporteaza
Lainimaunleac@
ar fi nemaipomenit sa fie atata dragoste. un lucru e sigur : creierul calculeaza, e un calculator de costuri si beneficii in orice face. ca in bancul ala cu doua prostituate:
-auzi tu, prima data cand ai facut sex a fost din dragoste sau pe bani?
pauza de gandire
-din dragoste, tu, ce 6 lei is bani?
2010-01-23 22:34:23 | Raporteaza
Lainimaunleac@
nu uita un lucru: sotii nu sunt rude. tatal cu copiii da, mama cu copiii da.
2010-01-23 22:37:17 | Raporteaza
În chestia cu folosirea bărbatului pe post de societate de asigurări, chiar nu ştiu ce să spun. Să fie bărbatul atâta de uşor de dus de nas? Nu cumva îşi ”cumpără” femeia în această situaţie? O femeie atât de uşor de cumpărat mai e oare femeie?
Habar n-am.
2010-01-23 22:38:22 | Raporteaza
Lainimaunleac@
casatoria e un contract inventat pentru a proteja mama si copiii.
la rece vorbind, se tine perfect seama de poligamia naturala a barbatului, care ar putea face mai multi copii cu mai multe femei decat ar putea intretine
2010-01-23 22:43:52 | Raporteaza
De aici, discuţia deja mă depăşeşte. Poate o va lămuri altcineva. Eu am discutat doar ceea ce cunosc.
2010-01-23 22:45:41 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu, Lainimaesteunleac
Nu mai legati dragostea si procreatia ca le terminati pe amindoua dintr-o singura lovitura!
2010-01-23 22:48:12 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Eu nu ma gindesc la altceva cind citesc/aud/vad cuvintul gnoza, pentru ca e asimilat ca atare de prea multa vreme.
2010-01-23 22:49:59 | Raporteaza
Nu le legăm. Dimpotrivă.
Am încercat numai să răspundem, pe două căi, domnului ăluia de la Harvard.
Asta nu înseamnă că dragostea şi procreaţia se exclud neapărat.
Dar m-am ferit să le pun laolaltă pentru că am înţeles că discutăm aici despre altfel de dragoaste: aceea de la sine, în sine şi pentru sine, fără niciun fel de constrângere ori putinţă de sabotare.
2010-01-23 22:54:35 | Raporteaza
@nu da ca nu,lainimaeste1leac:deoarece de vreo cateva ore ma tineti in fatza PC-ului,k nu va mai potoliti cu psihanaliza pe care vad ca o stapaniti asa ghini,va dau o corvoada.Supun despicarii firului in 4 intr-un caz real.vi-l spun daca-mi promiteti ca sunteti de acord.Dca nu,o sa-l rog pe dl Antonesi sa va sechestreze pe blog,ca eu rar am fost asa captivat de o discutie,chit ca voiam si eu sa vad vreun film la ore din astea.
2010-01-23 22:55:02 | Raporteaza
dintr-o lovitura imposibil, ca nu se lovesc una cu alta in general
2010-01-23 22:55:10 | Raporteaza
@val_one
psihanaliza?stapanim? freud saracu se uita cu invidie de unde e la darwin, cu care toata lumea se cearta numai cu el nu, ca e aproape uitat
2010-01-23 22:59:10 | Raporteaza
@ Val_one
Ha!-Ha!-Ha!
Dar ce suntem noi??? Judecătorii poporului???
Din partea mea o poţi spune, că m-ai făcut curioasă. Dar nu te aştepta să te lămuresc, Doamne fereşte, că nu-s vreo autoritate în domeniu…
2010-01-23 22:59:42 | Raporteaza
val_one, tu baga fara frica, inainte de a ne face prea curiosi
2010-01-23 23:01:30 | Raporteaza
@nu da,ca nu: judecatile de valoare ale oamenilor de langa noi,cei asemenea noua,au o mare greutate,stiu ce spun.De ce crezi ca pierd eu ore intregi pe zi cutreierand toate postarile?De multe ori,comentariile depasesc cu mult articolele care le declanseaza.Am incredere in bunul simt al anonimatului.
2010-01-23 23:05:06 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
si mi se pare ca “la altceva” sunt aici cuvintele cheie
“Eu nu ma gindesc la altceva cind citesc/aud/vad cuvintul gnoza, pentru ca e asimilat ca atare de prea multa vreme.”
ati doborat copacul dintr-o lovitura, maestre!
2010-01-23 23:07:20 | Raporteaza
@Val_one
exagerezi cu ce spui despre comentarii, care sunt ca inginerii din romania, au depasit cu mult numarul intelectualilor
2010-01-23 23:10:34 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Asa bun padurar sa fiu? Sincer vorbind, am incercat sa vad daca ma gindesc la ceva anume cind percep cuvintul si mi-am dat seama ca e asimilat asa…
2010-01-23 23:15:57 | Raporteaza
Multumesc.S-o luam incet.Vorbind despre iubire,poligamia masculina,nevoia femeii de asi lua o asigurare pentru viitor,asa o fi.Dar ce parere aveti de un barbat parasit de sotie acum 8 ani,dupa 14 ani de casnicie,cu doi copii?La divort,copiii au ales invers de cum se astepta oricine,fata de 14 ani a ramas cu tatal iar baiatul de 10,cu mama.Frumusetea e ca el inca o iubeste,a ramas burlac,isi duce viata cu fata lui,intre timp majora.Si mai frumos:fosta lui este maritata cu un altul care a dus-o la vreo 300 km distanta.Ca totul sa fie si mai complicat,ea are intre timp inca doi copii cu celalt.Ei,si tipul in cauza nu numai ca-si iubeste fosta nevasta,dar ii mai iubeste si ceilalti doi copii,care nu-s ai lui.
PS-motivul despartirii este tocmai actualul sot al fostei.Complicat destul?
2010-01-23 23:21:03 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
asta e o poezie :” Eu nu ma gindesc la altceva cind citesc/aud/vad cuvintul gnoza, pentru ca e asimilat ca atare de prea multa vreme.” si trebuia luata ca atare
2010-01-23 23:23:53 | Raporteaza
Val_one@
se cuvine sa pui si o intrebare dupa ce ai expus datele, nu?
2010-01-23 23:26:21 | Raporteaza
Pare destul de complicat. Pare. În aparenţă, deci.
În esenţă, e mult mai simplu: e un exemplu pe viu despre puterea de a renunţa, de dragul celuilalt. Sunt cazuri extem de rare, probabil. Dar… jos colopu, toată stima!
2010-01-23 23:26:45 | Raporteaza
Lainimaunleac@
nu m-as grabi, inainte sa aud intrebarea
2010-01-23 23:30:22 | Raporteaza
Întrebarea era: ”Complicat destul?”, dacă am înţeles eu bine…
2010-01-23 23:32:02 | Raporteaza
@nu da,ca nu:cum il clasificam?Ce poate spera mai departe in viata?Nu e vreun sonat,sa n-aiba el absolut nici o relatie cu alta in ataitia ani?Se poate numi asta fidelitate,sau prostie?Adica,sa te mai si duci in vizita la fosta,data fiind distanta,e vorba de vizite de cateva zile,chiar o saptamana.In vacante o ia la el si pe fetita de 5 ani a fostei,celalt e prea mic inca.
E caz real,va garantez.
2010-01-23 23:33:12 | Raporteaza
Val_one@
complicat destul? era intrebarea? parca nu suna a intrebare, de aceea intreb si io, sa fiu sigur
2010-01-23 23:34:38 | Raporteaza
@Lainimaesteunleac:adica,mai sunt si alte amanunte,daca mai era nevoie.
2010-01-23 23:36:49 | Raporteaza
Val_one@
dragostea care ii salveaza pe unii e otrava pentru altii, ca nu stiu cat e de fericit omul tot asteptand rabdator sa se intoarca femeia vietii lui,asa mi se pare
2010-01-23 23:38:16 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Asa sa fie! Aferim!
2010-01-23 23:38:39 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu, Lainimaesteunleac, Val_one
Nu, eu n-am decloc senzatia ca omul astepata ceva, vreo reintoarcere a ratacitoarei…
2010-01-23 23:40:17 | Raporteaza
@Val_one
tu ce crezi?
2010-01-23 23:45:23 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:din cate stiu eu,el a vrut initial sa se dedice cresterii fetei lui,fara interferenta vreunei alte femei ca surogat de mama,acum fata e studenta,sta cu el,se pare ca in privinta asta a reusit.Dar,eu am impresia ca el tot mai asteapta un miracol.
2010-01-23 23:45:57 | Raporteaza
@ LA # 204
Aşa zic şi eu. De aceea nici n-am aşteptat amănunte (care există întotdeauna; întotdeauna mai sunt amănunte). Nu cred deloc că omul nostru speră într-o reconciliere, că că-şi prelungeşte cu bună ştiinţă starea de bine, prin copii.
2010-01-23 23:47:46 | Raporteaza
Val_one@
miracolul ala nu se va produce. dar omul va supravietui
2010-01-23 23:48:27 | Raporteaza
Scuze, în loc de ”ci că”, am reuşit să tastez o cacofonie. A se ignora, vă rog. Nu voi să pară că bagatelizez…
Mulţam.
2010-01-23 23:49:11 | Raporteaza
Val_one@
iar fata lui, studenta, care il iubeste asa de mult, il va iubi si mai tare
2010-01-23 23:52:41 | Raporteaza
Val_one@
pentru ca omul merita sa fie iubit, a suferit atat de mult si a vorbit asa de putin despre asta. e un om bun
2010-01-23 23:55:58 | Raporteaza
Personal il admir pntru spiritul de sacriciu pentru copii.Ce m-a impresionat la el este relatia pe care o are cu ceilalti copii ai fostei luisotii,care-considera parte din familie.La fel si el.
V-am expus cazul ca subiect la existenta sau inexistenta iubirii adevarate la oameni.Poate ca nu e doar biochimie,sau o chestiune de mucoase.Si atunci,poetii au despre ce sa scrie,nu?
2010-01-23 23:57:17 | Raporteaza
Val_one@
biochimie este, si la greu. atata suferinta are nevoie de multe endorfine
am fost tentat sa iau cuvantul “mucoase” ca un plural
2010-01-24 00:03:06 | Raporteaza
@nu da,ca nu:parshiva limba noastra,nu?Pai mucoasa nazala,si alte mucoase,nu suna mai bine in context?
Sau e ca-n bacul acela vechi:
-Ordin de la stapanire!Toata lumea sa se inarmeze.Femeile cu pusti iar barbatii cu pustoaice!
2010-01-24 00:09:21 | Raporteaza
Val_one@
ei, asta-i tot?
2010-01-24 00:10:19 | Raporteaza
@val_one:
si eu sunt de parere ca nu isi mai asteapta sotia! si cred e ca este un om energetic, chiar daca pare ca nu mai are energie pt o alta dragoste. in sensul ca nu sia pierdut intensitatea.
2010-01-24 00:11:41 | Raporteaza
@nu da,ca nu:alte cazuri interesnte nu mai stiu,asta mi s-a parut adecvat subiectului(iubirea si ce face ea din om).Sau te referi la alte amanunte ale cazului?
2010-01-24 00:13:57 | Raporteaza
Val_one@
omul in sine mi se pare un tip colosal, pentru ca probabil trebuie sa faca eforturi uriase in fiecare zi, gandindu-se la iubirea vietii care n-a putut sa fie. cred ca balzac zicea ca adevarata iubire e cea fara de speranta
2010-01-24 00:17:50 | Raporteaza
noapte buna @all
2010-01-24 00:25:36 | Raporteaza
@all: noapte buna si multumesc,nu in ultimul rand dlui Antonesei,pntru felul in care stie mereu sa mentina mereu o atmosfera de emulatie pe blog,unde eu intru,de obicei,pe varfuri,sa nu deranjez.
2010-01-24 00:50:54 | Raporteaza
@) Val_one
Poetii au avut, au si vor avea mereu despre ce sa scrie…
2010-01-24 00:51:38 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu, Val_one & All
Noapte buna si va mai astept aici!
2010-01-24 00:52:59 | Raporteaza
Exemplul lui “val” arată că femeia a avut serioase motive să aleagă între doi bărbaţi. Şi fertilitatea femeii este armă naturală, poate rapid egala scorul.
Cel părăsit are şanse egale la rolul de victimă ori la cel de călău al soţiei. Între roluri, variante (de pildă: impotenţă timpurie, bisexualitate, criză mistică etc).
Un pic de lumină adevărată ar aduce informaţia: Este adevărat că el ar fi preferat să-şi împartă nevasta cu altul – şi să şi crească toţi copiii nevesti-si – decît să divorţeze?
2010-01-24 07:37:30 | Raporteaza
neatza@all
) “trage spre” gnoza, si trage bine. e, daca vrei, la noche oscura del alma de care zice sf Ioan al Crucii
@Inima-rea
1 drama omului (ramas)singur, zi-i si parasit, zi-i cum vrei, ca probabil imaginea lui in ochii altora ajunge sa nu mai aiba nici o valoare pentru el—drama omului singur, si care prefera sa ramana singur (refuza chiar si usor-diferitul
2 in schimb, nu vad in femeia care trece la altul mai bun decat asta : atata a pus demiurgul acolo, atata iashte shi nimic mai mult. alta mancare de peshte ar fi daca ala la care trece “ii spune” ei , femeii, “totul”. ma tem ca in general nu e asa. (evident, nu am datele esentiale , conjeturez in ipotetic
2010-01-24 09:42:51 | Raporteaza
gnoza incepe atunci cand refuzi tot ce e altceva decat esti, daca nu ma-nsel. iar “cunoasterile” te aduc prin satzietatea lor repetata la greatza: refuzi pentru ca stii deja cum se termina, nu ca ti-au zis altii sa te abtii.
gnoza e cap-coada cunoastere, experienta interioara
2010-01-24 10:05:39 | Raporteaza
Inimioară, ai un talent de-a întoarce lucrurile pe dos, mama la dânsul!!!
În oricare din cele trei situaţii – patru cu ”etc.” – femeia respectivă a evadat.
1. Dacă e vorba de impotenţă prematură, nu poţi spune că-i singurul caz din lume, iar oamenii nu se despart mereu din cauza asta, nedorită, ce-i drept, dar nu ştiu dacă e numai vina bărbatului. Actul sexual, ca şi iubirea de fapt, implică doi participanţi (dacă bine ştiu eu) şi-i foarte uşor să pui omul la zid: când tu n-ai nevoie decât de exploatarea unui singur segment din fiinţa lui, s-ar putea ca respectivul ”segment” să se revolte şi să te lase cu ochii-n soare…
2. Bisexualitate? Posibil. Având în vedere că, totuşi, e vorba de un bărbat, de ce şi-ar mai fi lăsat apoi copiii pe mâna lui (atât fetiţa adolescentă, cât şi copilul din cealaltă căsătorie). Mie mi se pare că, dimpotrivă, femeia are încredere în fostul soţ. Ştiu o singură situaţie în care planau la un moment dat ceva suspiciuni asupra cuiva, iar nevasta a rămas alături de omul ei şi-n ziua de azi, iar suspicioşii au rămas decenii-ntregi cu supiciunea.
3. Criză mistică. Se poate şi asta. Dar nu sunt atâtea familii în situaţia asta? Am un vecin care suduie de la Dumnezo la deal, iar nevastă-sa-i ceva neoprotestantă şi se roagă pentru iertarea lui. Şi viceversa: cunosc o persoană care, în urma unor probleme grave de sănătate a luat-o pe căi mistice, iar nevasta, deşi n-are nicio treabă cu religia/-iile, îi stă alături fără probleme.
Oricum am da-o, femeia NU s-a gândit o clipă la el. Părerea mea. Dacă l-ar fi iubit, în oricare din cele trei situaţii i-ar fi rămas alături, mai ales că ştia foarte bine câtă nevoie are de ea. Mai mult, n-a ezitat o clipă să-şi despartă copiii… E uşor să dai vina pe celălalt ca să-ţi justifici nevoia de libertate cu orice preţ. Iar pentru mine e foarte limpede o chestiune: NU se va întoarce şohan!!! Ce nu mi-e clar e de ce mama supărării o mai aşteaptă??? S-ar putea să fie surprins când ar constata că taman ce nu funcţiona în relaţia asta ar putea funcţiona neaşteptat de bine într-o altă relaţie, în care femeia are altă preocupare decât aceea de a-i dovedi lui că nu-i de nicio treabă…
Scuzaţi că ne-am întâlnit.
2010-01-24 10:09:28 | Raporteaza
Lainimaunleac@
criza mistica bisexuala bazata-n impotenta prematura.oh, yes!
2010-01-24 10:30:08 | Raporteaza
Super! In sfarsit citesc si altceva decat comentarii/pareri/idei/vorbe /despre ce se intampla in politica!Nu obisnuiesc sa comentez dar va citesc cu placere si interes. Continuati , Maestre! Va multumesc
2010-01-24 10:31:42 | Raporteaza
@all:buna dimineata!Nu pot decat sa ma bucur ca v-am dat de lucru.Intr-adevar,si noi care-l cunoastem pe cel in cauza,ne miram de multe ori.Omul e un bun coleg,munceste pe rupte,10 ore pe zi,e de oseriozitate si parolism extreme.Da este prea izolat.Nu-l poate scoate nimeni in lume,viata lui se desfasoara intre servici si casa.In weekend,sta in cass.Nu ne lipim de el.As face,totusi,cateva precizari,mai ales pentru Inima-rea.Deoarece il cunosc de multa vreme,ii stiu istoricul.
1-A fost cel mai bun familist pe care l-am cunoscut.
Dovada e ca fata lui a ramas cu el,nevrand nicicum sa plece cu maica-sa.La despartire,fata a suferit enorm,n-avea nici 14 ani.Nu cred ca a fost vorba de impotenta,el tocmai asta povestea,ca nu-i trebuie o alta femeie,nu mai cauta,ca alta la fel nu exista pentru el.
2-Este oricum vreti,numai mistic,nu.
3-Motivul despartirii,e,din cate mi-aduc aminte,a fost dorinta ei de a face altceva,decat sa-si creasca copiii.
In fapt,ea a descoperit asta doar dua ce l-a cunoscut pe actualul ei sot.care i-a promis o viata mult mai buna.Concret,omul avea planuri mari,daca a construi de la 0 o pensiune,fara a avea si banii nu e cumva idealism..Amanuntul ca femeia in cauza n-a avut servici,din cauza copiilor,poate fi important.Ca nici in noua casnicie tot cu puericultura se ocupa,e si asta adevarat.
4-Omul e un bun exemplu de daruire,zic.Prostesc,poate.Noi,prietenii,mai glumim:ce mai faci,domle?Tot viata aia de telenovela o duci?Cauta-ti si tu o pereche,ca-ti pleaca fata candva la casa ei si o sa ramai singur cuc.Da`el,nu si nu,batman,batman!
5-Inca ceva de observat la el-lipsa geloziei,zic eu.
Altfel,cum poate sa se duca in vizita la ei acasa,unde dorm cu totii intr-o singura camera,ca atata a reusit actualul sa construiasca in 6 ani decand s-au mutat la munte!
2010-01-24 10:39:40 | Raporteaza
“crezand ca vremea nu trebuie pierduta cu futilitatzi” e un citat
2010-01-24 10:40:03 | Raporteaza
Mitrasca@
mai era Alin Ionescu pe aceeasi scara, da s-a pierdut cumva, ce pacat
2010-01-24 10:48:46 | Raporteaza
@All
Buna dimineata ! Vad ca Monstrul a lucrat cu motoarele in plin. Si cum nimic nu este intamplator (azi pe 24 ianuarie la Iasi sunt -24 de grade) aseara am avut ocazia sa revad un film de dragoste destul de tulburattor. De ce spun ca nimic nu e intamplator, pentru ca aproape uitasem de filmul cu pricina si cred ca ar merita sa fie vazut de cei care discuta acum despre dragoste. Ideea re-nasterii prin moarte si a unei iubiri eterne dincolo de viata, poate va va face curiosi. Ca sa nu mai spun (pentru Liberal) ca filmul face trimitere la Enkidu, la Ghilgames, la Geneza si nu numai. Filmul se numeste The Fountain (2006) si va dau si link-ul de pe You Tube ca sa va usurez munca
youtube.com/wat../
(e adresa de la prima parte a filmului compus din 11 secvente)
Iar in timp ce lecturati comentariile Monstrului, puteti asculta muzica filmului. Poate fi o experienta interesanta
varianta scurta – Mitul Xibalba
youtube.com/wat../
si o alta varianta
youtube.com/wat../
2010-01-24 10:49:28 | Raporteaza
io ascult Backstreet Boys – Straight Through My Heart (Dave Aude Club Mix).
zice misto : a single bullet got me
2010-01-24 10:52:58 | Raporteaza
Nicolae Hurduc@
Monstrul de care vorbiti, maestre, e lumina pura. Mi-amintesc de niste cuvinte din Romeo si Julieta, care pentru mine sunt si vor ramane proba sigura, unica, a iubirii: “Cand vezi pe cine iubesti e ca si cum ai vedea soarele.” totul se lumineaza in tine. daca lumina asta nu e, mi se pare ca nu e nici iubire. nu stiu daca citatul asta e in eseu, ca inca n-am terminat de citit
2010-01-24 11:09:07 | Raporteaza
@) Mitrasca
Multumesc pentru atentie, va ma astept aici!
2010-01-24 11:11:13 | Raporteaza
@liberal: #103
“…privind interiorul bisericilor papale (Santa Maria Maggiore). Practic, piesele lui sunt o re-scrieri, cu sunete, a arhitecturii interioare a basilicilor. Intr-o asemenea situatie ma intreb: ce receptioneaza ascultatorul/privitorul mai intai, muzica sau spatiul descris de muzica.”
Cu siguranta pe amandoua. Eu am avut ocazia sa constientizez acest aspect in perioada in care am lucrat in Paris. In fiecare duminica dupa-amiaza eram prezent la concertele de orga din Catedrala Notre-Dame. Audierea unei unor piese muzicale cunoscute in incinta catedralei, avea o incarcatura complet diferit fata de audierea intr-o sala de concert. Cred ca arhitectura incintei in care audiezi muzica, are si un efect de remodalare si reconstructie a arhitecturii muzicale. Ceva mai mult decat armonicile secundare….
Cred ca ar trebui sa luam legatura. Adresa mea de mail este nhurduc@ch.tuiasi.ro
2010-01-24 11:13:23 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Da, da da, The Fountain! E de revazut, dar va trebuie sa caut un DVD pe la cineva, ca ma ucide fragmentarea de pe youtube! Dar, oricum, multumiri pentru remember! Azi, aici, la noi, -24 grade? E clar ca mai rescriu un curs!
2010-01-24 11:14:03 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Alin mi-a tot promis in mailuri ca revine, dar vad ca mai intirzie! Sper totusi ca se va petrece comeback-ul lui!
2010-01-24 11:16:07 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
din ce scria Alin inainte de a abandona parca scria ca sa uite.
eseul din care citesc acum pare scris de autor ca sa NU uite, si, iarasi, nu pare scris de un spectator de pe plaja, ci de un surfer care “e pe val”, un lux de altfel. poate ca autorul-surfer se gandea ca “si daca e ultimul val?”. poate, io sper sa nu
2010-01-24 11:29:55 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Nu, nu, si eu sper ca nu!
2010-01-24 12:10:07 | Raporteaza
@) Adaos
Cum cred eu, Alin stie cel putin la fel de bine ca si mine ca “Cine uita nu merita!”.
2010-01-24 12:11:04 | Raporteaza
@) All
Cum pare sa fie ger in toata patria – aici ar fi ceva intre -20 si -24 de grade, dupa surse -, ma gindesc sa postez primul capitol din carte.
2010-01-24 12:17:49 | Raporteaza
@ Nu da, că nu # 228
??????????
Ardelenii stau prost cu priceperea…
Nu pricep nyinyic.
2010-01-24 12:21:40 | Raporteaza
Lainimaunleac@
nici eu. suntem doi
2010-01-24 12:24:51 | Raporteaza
@) Lainimaesteunleac, Nu da, ca nu
Or fi stind prost ardelenii cu priceperea, dar din ce vad mai sus, se inteleg totusi bine intre ei!
2010-01-24 12:26:33 | Raporteaza
@) All
Am postat primul capitolas din carticica aici
voxpublica.real../
2010-01-24 12:27:31 | Raporteaza
Lainimaunleac@2
un fel de conicidentia coignororum, daca vrei
2010-01-24 12:28:27 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
si eu cred la fel, maestre
2010-01-24 12:33:28 | Raporteaza
@) Lainimaesteunleac, Nu da, ca nu
Nu poate decit sa ma bucure aceasta concordie intraprovinciala! Mama, ce cuvint mi-a iesit!
2010-01-24 12:48:14 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
mai degraba intraconcordie extraprovinciala
2010-01-24 13:13:55 | Raporteaza
era intraconcordie interprovinciala. la ce ma gandeam oare?
2010-01-24 13:16:10 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Pai, la un moment dat vorbeati despre doi ardeleni…
2010-01-24 13:22:59 | Raporteaza
Liviu Anotnesei@
doi care nu pricep nimic era. in sensul acesta doi
2010-01-24 13:36:06 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Ok, am inteles!
2010-01-24 15:38:29 | Raporteaza