RSS Feed

Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (10)

vezi toate articolele de
11 Feb 2010 la 12:05 257 comentarii 1930 vizualizari.

Corpul şi dragostea

Dragostea este una dintre puţinele noastre trăirii complete, alături de participarea mistică la relaţia cu divinitatea şi de agonia finală. Oricît ar părea de ciudat, moartea nu face mai face mai puţin parte din viaţă decît iubirea. Aşa cum nu mori parţial, cum nu te identifici cu divinitatea en miettes, aşa nu participi la misterul iubirii în chip fragmentar. E o trăire totală, la care corpul, sufletul şi spiritul, presupunînd că acestea ar putea fi distinse, participă în plenitudine. Senzaţiile se intensifică, mintea intră în ebuliţie, uneori chiar în delir, în furor eroticus. Corpul se simte „plin” şi, în acelaşi timp, ar dori să se dilate infinit, ca să cuprindă şi mai mult. Adesea, localizezi sufletul undeva în zona plexului solar, pentru că acolo simţi fiinţa iubită. Într-o curioasă antropofagie, uneori ai pornirea s-o înghiţi pur şi simplu, s-o introduci de facto acolo. Din fericire, rămîi în stadiul de tendinţă. Corpul se simte bine, e în formă, sufletul se simte la fel de bine în corpul tău. În corpul vostru comun. Păşeşti altfel pe stradă. În dansul cu „jumătatea”, evoluezi cu o virtuozitate de maestru coregraf, în intimitate deplină, în fuziune, fără nimic vulgar sau obscen. Un cuplu de îndrăgostiţi dansînd se distinge imediat în massa pur şi simplu mondenă. În Sexus, Henry dansînd cu Mara – Mona. Sau, aiurea, în cărţi şi memorie, Sissy îndrăgostită simulînd, prin dans, pînă la orgasm, împlinirea trupească. Pielea devine luminoasă, ochii capătă nuanţe aurii dincolo de culoarea din naştere. Corpurile îndrăgostite sînt frumoase, aproape indiferent de datele de plecare, de o frumuseţe în care natura are prea puţine de spus. Pînă şi un Quasimodo îndrăgostit pare frumos întrucît radiază, emană lumină din chiar semnele hidoşeniei lui. Percepi lumea ca fiind metamorfozată în bine, chiar dacă atenţia este centrată pe partener. Poate chiar din această pricină, de altfel. Toate acestea sînt adevărate, sînt fapte de experienţă curentă pentru îndrăgostiţi. Dar apare şi atenţia faţă de corpul propriu. Îndrăgostiţii, de obicei, slăbesc, dar nu pentru că s-ar supune malnutriţiei. Dimpotrivă, cel mai adesea devoră totul cu o poftă demnă de invidiat. „Mîncăm tot, apoi facem dragoste”, cum se spunea într-un film melancolic, poate în Anonimul veneţian. Dar trăirile sînt mai intense, energia necesară menţinerii focului nu pare niciodată suficientă. Toaleta, neglijată poate în vremea din urmă, devine iar importantă. Se poate întîmpla să nu faci duş după ceasuri petrecute cu iubitul sau iubita, ca să-i păstreze mireasma, ca să nu uiţi fuziunea, dar niciodată înainte. Hainele încep să se asorteze, şi chiar să se aşeze mai bine pe corp. Dacă iubitului îi place un parfum anume, de pildă cu aromă marină, acela va rămîne de-a pururi parfumul folosit. La fel se întîmplă şi cu after shave-ul preferat de iubită. Desigur, grija faţă de corpul propriu este o formă de autorespect. Trupul nu trebuie dispreţuit, cum au crezut unii interpreţi retrograzi ai Scripturilor de la începutul evului de mijloc. Pentru că sîntem după chipul Domnului, şi Domnul a coborît cîndva în trup de om. Dar nu e doar asta. Este mai mult decît atît, pentru că îndrăgostitul nu este închis înlăuntru-i, ci în deschidere deplină faţă de celălalt.  Grija faţă de corpul propriu nu este o probă de egoism sau de egolatrie, nici o cochetărie de demimondenă, ci dovada supremă a ospitalităţii. Francezii au dreptate atunci cînd folosesc acelaşi cuvînt şi pentru oaspete şi pentru gazdă. Pentru că, în dragoste mai ales, nu se ştie niciodată cine este unul şi cine celălalt. Sau sînt amîndoi şi una şi alta. Ori, poate, locul dragostei este un fel aparte de spaţiu, situat cumva în extrateritorialitate, în intermundiu, într-un ciudat no man`s land. Pe de o parte corpul se dilată, se extinde, doreşte să absoarbă întreaga imensitate a lumii, trecută prin filtrul unui sentiment de intensitate supremă. Pe de alta, experienţa nu se poate petrece decît în complicitate cu un alt corp, deci în concentrare extremă. Totul se desfăşoară într-un regim de dublă suveranitate, în vreme ce, de bunăvoie, se renunţă la o parte din suveranitatea proprie. Limitarea suveranităţii personale nu se referă doar la dimensiunile raţionale şi, eventual, afective ale fiinţei, ci ea are o netulburată componentă corporală. Altfel nici nu se poate, pentru că iubirea e, cum spuneam, o trăire completă. Acest corp al meu este, de fapt, al tău. Şi asta într-o reciprocitate deplină, sub ameninţarea fisurii, a dezechilibrului. Cele două trupuri sînt corpul nostru. De aceea, nici nu există, de fapt, infidelitate pur corporală. Corpul nu este niciodată doar un „biet corp acolo”. Infidelitatea  nu are, pur şi simplu, condiţii de existenţă în corporalitatea izolată. Atunci cînd înşeli pe celălalt, îl înşeli cu toţi zeii săi. Acolo unde se petrece ceva, iubirea nu mai există ori a fost suspendată. Ceea ce s-a petrecut, dacă s-a petrecut, nu s-a putut întîmpla în corpul nostru, ci altundeva, într-o palidă rătăcire, într-o altfel de lume, într-un corp străin. Din acest motiv, regretul, disperarea, melancolia, nostalgia, chiar abulia deplină sînt trăiri legitime. Nu însă şi gelozia. Cum poţi să porţi pică partenerului pentru ceva care nu mai există, care poate nici n-a existat? Pentru ceva petrecut în afara relaţiei androgine. Care, prin infidelitatea însăşi, se dovedeşte a nu fi fost ceea ce-ai crezut cu atîta tărie, ori s-a epuizat înainte de vreme.

Istoria artelor plastice este plină de „femei la oglindă”, de „Suzane în baie”, de „Maja desnuda”, de o mulţime de opere, de variate calibre, ce ilustrează grija urmaşelor Evei pentru propriul lor corp, pe care-l îmbăiază, îl ung cu balsamuri, îl frăgezesc şi-l înmiresmează. Pielea devine mătăsoasă, mîngîitoare, coafura savant aranjată ori, dimpotrivă, cade într-o parură sălbatecă. Oricum, aşa va arăta la sfîrşitul întîlnirii amoroase. Din păcate, acum, nu reuşesc să-mi amintesc nici un tablou cu un bărbat surprins într-o asemenea postură intimă. Mi-e teamă că nici nu există – de la frescele egiptene şi pînă la cei mai recenţi hiperrealişti. Deşi bărbaţii, de la Renaştere încoace, au reînceput şi ei să se îngrijească, după aproape un mileniu de odihnă. Iar cei vechi, precum grecii sau romanii, şi chiar cei foarte vechi, egiptenii de pildă, nu doar că inventaseră termele, dar aveau un acut simţ al podoabei, iar trusa de „farduri” a bărbatului nu era cu nimic mai prejos decît cea a unei femei, ba uneori era mai bogată. A fost preferată însă o altă imagine a virilităţii, crezînd-se că îngrijirea propriului corp i-ar moleşi bărbatului calităţile de luptător şi războinic. De fapt, imperiul roman, de-o pildă, nu s-a prăbuşit din cauza termelor sau a luxului, ci din pricina unei moleşeli interioare, mult mai profundă decît un mod mai plăcut de a trece prin viaţă. Şi, desigur, pentru că e în logica imperiilor să treacă prin „creştere şi descreştere”, pentru a ajunge la fireasca prăbuşire.      Această ocultare a bărbatului în intimitate, a corpului gol masculin supus cosmeticii, mi se pare cu totul îngrijorătoare. Cu atît mai nefastă cu cît pare să aibă adesea, la vîrstele fragede mai ales, deşi nici ceilalţi nu sînt dispensaţi asemenea efecte, stranii virtuţi modelatoare. Eram foarte mic cînd, într-un roman sinistru despre naşterea bombei atomice, citisem o replică ce m-a urmărit multă vreme : „Un bărbat adevărat trebuie să miroasă a pipi de iapă”. Nu trăiam în Texas, precum eroul cărţii, aşa că m-am decis pentru mirosul produsului propriu. Nu cred că eram, la vîrsta aceea, cu mult mai bărbat decît înainte de această nefericită opţiune. Ba dimpotrivă, pentru că am început să fiu ocolit de tinerele mele colege, cu care, înainte, izbuteam unele mici complicităţi, mai mult sau mai puţin nevinovate. Nu am dat acest exemplu doar dintr-un fel de dorinţă de epatare pe invers, nici dintr-un fel de histrionism al ororii, ci cu o uşoară intenţie pedagogică. Dacă nu este suficient de convingător, propun un scurt exerciţiu de imaginaţie. Să „privim”, în dragoste, două corpuri. Un corp feminin de o splendidă perfecţiune, proaspăt îmbăiat, masat cu body cream şi parfumat cu Dune sau Contradiction. Şi, înlănţuindu-l, un corp de bărbat de vreo sută de kilograme, transpirat şi roşu de efort, dinspre care adie un inubliabil parfum de ceapă şi ţuică, amestecat cu savorile unui birou neaerisit. Bineînţeles că înţelegem, acum, ce-nseamnă „animalul cu două spinări”, chiar dacă animal este doar unul. Nu despre dragoste este vorba aici, cu atît mai puţin despre iubirea androgină, ci despre o căsnicie cu o anume vechime, căzută în banalitate şi rutină, sau despre un comerţ pur sexual. Dar asta nu are nici o importanţă. Un bărbat adevărat nu are mai multă îndreptăţire să oculteze legile ospitalităţii decît o femeie adevărată. Iar dacă o prostituată, în felul ei un fel de chintesenţă a feminităţii corporale, ştie acest lucru, de ce-ar trebui să-l uite cel ce-i solicită serviciile?

Cine vorbeşte despre dragoste platonică, despre „înalta iubire spirituală” dintre un bărbat şi o femeie, acela, cu siguranţă nu ştie despre ce vorbeşte. Nimic şi nimeni nu rezistă atracţiei corporale. Exemplul lui Tristan şi-al Isoldei este cum nu se poate mai lămuritor. Corpul nu este mai puţin necesar iubirii decît banalei împreunări trupeşti, iar iubirea platonică este la fel de odioasă ca şi sexualitatea pură. Cum ne-am putea iubi pe bucăţi, pe fragmente, uitînd întregi dimensiuni ale fiinţei iubite? Angoasa absenţei, frustrarea, senzaţia de incompletitudine ar distruge iubirea chiar înainte de a se fi întîmplat. Una este aşteptarea, oricît de lungă, plină de promisiunea împlinirii şi cu totul altceva un viitor fără speranţa fuziunii totale. Cum se întîlnesc corpurile după lunga lor aşteptare? Voi cita polemic nu dintr-un clasic, ci iarăşi din Mica toboşăreasă de John Le Carré : „Îi dădu mîna la o parte şi o trase la pieptul lui, îi sărută buzele, iar ea îi răspunse cast, aşteptînd ca el să aprindă scînteia pasiunii despre care vorbiseră de atîtea ori. Îi iubea mîinile cu încheieturi cu tot. Nici un fel de mîini nu fuseseră mai înţelepte. El îi mîngîia obrazul, gîtul, sînii, iar ea se abţinu să-i răspundă la săruturi pentru a savura fiecare plăcere în parte: acum mă sărută, acum mă mîngîie, acum mă dezbracă, se întinde în braţele mele, sîntem goi, sîntem din nou pe plajă, pe nisipul aspru de la Mykonos, sîntem temple pîngărite de soarele ce ardea dedesubt. Din toate nopţile de amor pe care le trăise nu văzuse nimic mai frumos ca acest trup aplecat peste acea lumină roşie incandescentă, focul fiind şi mai luminos pe pielea pîrjolită. Apoi reveni lîngă ea, îngenuchie şi o luă din nou de la început temîndu-se ca ea să nu fi pierdut şirul poveştii, sărutînd şi mîngîind totul cu un simţ al posesiunii din ce în ce mai sigur, dar se întorcea mereu la chipul ei pentru că avea nevoie să se vadă, să se savureze neîncetat unul pe altul, să se asigure că erau într-adevăr cei care susţineau că erau. A fost mai bun, chiar înainte de a o penetra, amantul unic, incomparabil, pe care nu l-a avut niciodată, steaua îndepărtată pe care o urmărise de-a lungul şi de-a latul acestei ţări putrede. Dacă ar fi fost oarbă, l-ar fi recunoscut după mîngîieri; dacă ar fi fost muribundă, l-ar fi recunoscut după surîsul trist şi victorios care învingea teroarea şi neîncrederea prin simpla sa prezenţă înaintea ei; după puterea instinctivă de a o cunoaşte, de a-i spori propria ei cunoaştere de sine”. Ce-ar fi adăugat subtilul Stendhal ori contele Tolstoi acestui tablou? Nimic, desigur, cum nu ar fi găsit nimic demn de suprimat. Chiar dacă cuvintele ar fi fost altele, chiar dacă ar fi diferit stilul, viziunea ar fi fost aceeaşi, cea inaugurată, acum mai bine de două mii de ani, de cele trei  cuvinte greceşti. Totul există aici – pasiunea şi tandreţea, aşteptarea, nebunia fantasmelor. Am subliniat în text formula simţ al posesiunii. Îndr-adevăr, îndrăgostitul se simte proprietar pe corpul iubitei, pe care ar dori să-l posede neîntrerupt pînă la capătul lumi. Şi, în acelaşi timp, oferă propriul său corp. Astfel apare corpul unic, corpul comun, ca un fel de „societate pe acţiuni” în care partenerii au cote, drepturi, privilegii şi obligaţii egale.  Nu există, deci, dragoste fără corp, dar acolo unde numai corpurile vorbesc  nu despre dragoste va fi vorba. În fond, diferenţa dintre sexualitate şi erotism este chiar erotismul, adică aşteptarea fuziunii, intimitatea totală, tot ceea ce se petrece pe deasupra şi înlăuntrul întîlnirii carnale.  Încă o dată, între sexualitate şi erotism distanţa consistă în pasul făcut de la fizică la metafizică, nerenunţînd însă la cea dintîi. Să repet că există un zeu, supus şi complice al zeiţei iubirii. „Am avut un vis”, un vis erotic, în care, de undeva de sus, priveam corpurile noastre în desăvîrşita fuziune, eram aici, dar eram şi acolo. Dragostea se petrece, în acelaşi timp, pe deasupra şi înlăuntrul corpului. Corpul fiecăruia. Corpul comun, în impecabilă comuniune, într-o strălucire de flăcări prin fibrele unui cristal de sînge, limfă, spermă şi carne. Iar cine de trupul său nu se îngrijeşte, acela nu are mai multă grijă nici de corpul altuia, nici de celelalte dimensiuni ale fiinţei comune. Un corp neglijat este semnul implacabil al unui suflet precar, al unui spirit plecat în vagabondaj, scufundat în derivă. Cu dispreţul, oroarea sau dezinteresul faţă de corpul propriu începe de fapt dezastrul. Pentru că, în dragoste, fiinţele se privesc, se ating, se miros, se ascultă, se gustă, se explorează, atenţi la cele mai infinitezimale detalii, cu simţurile în expansiune, cu funcţia fantasmatică dilatată pînă la delir, ca nişte lacome caracatiţe apucînd prada mării, ca marele Shiva cel cu membre multiple. Cine n-a trăit asta, acela n-a cunoscut mare lucru din trecerea sa pe pămînt. Şi nici de dincolo nu va înţelege mai mult.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 


257 comments
  • 1

    Tocmai (re)citesc, tot mai cutremurat, dramaticul “fals jurnal”, TRUPUL STIE MAI MULT al regretatului Gheorghe Craciun! Transcriu rindurile la care tocmai ma oprisem:
    “Uneori e atit de infiorator sa ramii singur cu propria ta carne, cu propria ta minte.”
    Voi Reveni.

    vasile gogea
    2010-02-11 12:35:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 2

    @) Vasile Gogea

    Ce chestie, eu nu citeam asta, dar din fotoliul din camera unde merg la cafea si fumat, vad un raft al bibliotecii in care sint cartile lui Gheorghe, toate, dar Trupul stie… e asezata orizontal, peste celelalte, astfel ca sare in ochi!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 12:43:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 3

    Exista, desigur, si un trup cosmic, care le cuprinde pe toate celelalte, o… “pupa russa” protectoare (sau nu)
    in care ne regasim uneori. Acestea par a fi momente magice (cred)…
    (inca voi reveni)

    vasile gogea
    2010-02-11 13:01:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 4

    @) Vasile Gogea

    Deocamdata, m-ai facut tu curios, sau cum sa zic, asa ca am fost la fumat/cafea si am scos cartea lui George la indemina. Cred ca o voi reciti si eu zilele astea. M-a apucat asa un fel de dor nu doar de scriitorul din el, ci si de omul admirabil.

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 13:03:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 5

    Nu cred, maître, că dragostea platonică ar fi odioasă. Poate fi eroare dar nu oroare. În schimb, sexualitatea pură poate ajunge odioasă, în condiţiile unei iluminări (revelaţii).
    Da la sexualitatea pură (genetică, rostuită a perpetua specia) la dragostea platonică, oamenii ajung prin “conştienţă” (conştiinţa de sine ducînd la conştientizarea oricărui act, devenit astfel act de voinţă proprie, din instinctul ce era înaintea căpătării conştienţei).
    De-ar fi adevărată oroarea iubirii platonice, omenirea ar pierde enorm – partea de “renunţare”, care o înnobilează spritual; partea de “amînare”, care o aristocratizează, cumva, pe spalierul împinirii erotice.
    Eu ştiu că poţi purta în suflet amintirea unei iubiri neîmplinite. Cum altfel ar fi iubirea asta dacă nu platonică? Şi de ce mi-ar fi odioasă? Mai curînd, mi-aş deveni eu odios pierzînd-o, într-atît de scumpă mi-e amintirea sa.

    Inima-Rea
    2010-02-11 13:12:02 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 6

    @Liviu Antonesei
    …scriitorul din corpul lui Gh.C. …
    Iata, aceasta propozitie (dezvoltata) din finalul cap.10,postat de tine, mai sus: “Cu dispretul, oroarea sau dezinteresul fata de corpul propriu incepe de fapt dezastrul.”
    Craciun a fost obsedat de “corp”, de “trup” si totusi, in final, acesta l-a “tradat”!

    vasile gogea
    2010-02-11 13:17:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 7

    @) Vasile Gogea

    Pina la urma, pe toti ne tradeaza, ca tradarea asta face parte din joc! Poate de asta ne si obsedeaza…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 13:22:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 8

    @) Inima-Rea

    Cred ca tebuie citit ce am scris eu acolo, cu fervoare, acum vreo zece ani si cumva polemic. Cind vrei sa impui un punct de vedere, se mai intimpla sa si exagerezi cu argumentele…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 13:25:36 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 9

    Eu am citit tot ciclul “Despre dragoste. Anatomia unui sentiment” ca pe o confesiune mascînd o declaraţie (poate că manquee) de iubire. Aşa că nu mă miră avîntul polemic.
    Între timp, lucrurile s-au mai aşezat, cred. Cum pentru toţi se aşează. Aşa că exagerările pot fi zîmbind semnalate şi asumate.
    Aici, s-a-ntîmplat ca exagerarea ta să intre-n coliziune cu a mea. Rien de rien a la fin, n’est-ce pas?
    Cum cînta Edith Piaf? Non, rien de rien, non je ne regrette rien/ Ni de jour, ni de nuit…

    Inima-Rea
    2010-02-11 14:00:36 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 10

    voi chiar nu aveti altceva a face decat sa va ganditi la chestii care nu fac decat sa va bage in cacat ?

    mai iesiti pe afara, mai vedeti oleaca de lume, lasati cartile astea si computerele

    iaca asa lumea se duce pe p**a

    buna ziua
    2010-02-11 14:13:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 11

    @) Inima-Rea

    Superba melodie! Buna de impacaciune!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 14:20:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 12

    @) Buna ziua

    Ne bazam intens pe d-voastra in ce priveste salvarea lumii. Si va dorim multe succesuri!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 14:21:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 13

    @buna ziua: cam asa gandesc si eu. oamenii astia au nevoie de o plimbare prin ploaie in parc, sa simta realitatea.
    in alta ordine de idei: nu-mi place poza cu tigarea, domnule antonesei. chiar nu e frumoasa si fumatul a distrus si distruge zeci de milioane de vieti. nu zic sa nu fumezi, faci ce vrei cu viata ta, dar cu poza asta influentezi o gramada de pustoaice care cred ca esti cool pentru ca fumezi.

    abdullah
    2010-02-11 14:24:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 14

    @buna ziua, abdullah
    Sinteti numai voi doi sau mai vin?
    Nu de alta, dar sa-l rugam pe d-l Antonesei sa “lase usa deschisa”, sa intrati toti odata, sa nu mai tropaiti pe rind!

    binedarinsa
    2010-02-11 14:31:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 15

    @) Abdullah

    Nu simt nici o necesitate stringenta sa iau contact cu vreo realitate recomandata de altii. Cum nici eu nu recomand nimanui sa fumeze, sau sa nu fumeze. Poza nu e cool – acesta e un avertiment pentru pustoaicele de care aveti grija! – e doar realista.
    Dar nu e oare nostim ca si d-voastra, ca si predecesorul, recomndati iesirea in parc de pe un computer?

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 14:32:30 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 16

    @) Binedarinsa

    Cred ca e un stol de oameni grijulii fata de sanatatea mea si a lumii! Sa fie primit!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 14:33:25 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 17

    @Liviu Antonesei:

    Liviu, sa-ti trimit niste fotografii cu parcul de vis-a-vis inzapezit si inghetat bocna ca sa ai si tu unde sa iesi si sa dai nas-n-nas cu gingasa realitate?

    Dorin Tudoranprospero"
    2010-02-11 15:25:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 18

    @) Dorin Tudoran

    Multumesc, multumesc, esti foarte amabil! Trimite-mi, trimite-mi! Mai degraba merg in parcul tau inzapezit decit in cele de aici, care data fiind ploaia mocaneasca, trebuie sa fie tare noroiase!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 15:31:23 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 19

    Buna dimineata

    Cred ca s-a intors lumea cu susul in jos

    Aici in Ottawa ieri au fost +1 iar astazi maxima va fi de -5

    BIne zapada e mare in parcuri (doar pe alei o dau la o parte ) dar am vazut ca acu cateva zile iar i-a luat pe romani iarna pe nepregatite

  • 20

    re: trupul “gazda” si “oaspete” (simultan sau in acelasi timp? nu sunt sigur ca e acelasi lucru…)
    “Francezii au dreptate atunci cind folosesc acelasi cuvint si pentru oaspete si pentru gazda.”
    Si romanii au “avut dreptate” cindva: “Dictionarul universal al limbei romane”, al lui Lazar Saineanu inca mai retinea pentru ambele cuvinte, ambele sensuri. Unele “derapaje” semantice au descurajat sau devalorizat unul sau altul dintre sensuri (pentru gazda, de pilda, echivalarea cu “chiabur” sau “cuib”; pentru oaspete/ospatat, derivatul “ospatar”). Limba italiana l-a
    format/pastrat pe “ospedale”, si aventura poate continua.
    Nu sunt eu cel mai in masura sa “fortez”.
    Ceea ce vreau sa spun e ca “trupul”, “corpul” poate fi atit oaspete cit si gazda, dar si un spatiu al “terapiei”. Si, cred, cel care oficiaza aici ca “terapeut” este spiritul.
    In “corpul” (pre)textului disecat de noi, este spiritul
    speculativ al autorului.

    vasile gogea
    2010-02-11 17:22:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 21

    @buna ziua: De unde stii: tu ai intrat deja? Inteleg ca nu te intereseaza decat lucrurile care incep cu “c” si “p”… Fiecare cu orizontu’ lui, nene!

    Ion Luca
    2010-02-11 18:23:44 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 22

    @) Virgil

    Da, paradoxe meteo! Aici, de dimineata ploua non-stop, dupa vreo saptamina de ger uscat, iar in Sud, unde erau ninsori amarnice, inzapeziri, de asemenea ploua in multe locuri!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 18:25:16 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 23

    @abdullah: n-ai idee ce simpatic esti… mai cunosteam io unu’ pe care il intrebam ce parere are despre unu’ care vorbeste la televizor, iar el imi zicea: nu-mi place, domne, cravata astuia, ce culori stridente, ma supara cumplit…

    Ion Luca
    2010-02-11 18:28:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 24

    @) Vasile Gogea

    Sa stii ca m-ai instigat! Am inceput sa recitesc cartea lui George!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 18:28:44 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 25

    @Liviu Antonesei: Felicitari, domnule Antonesei! Pentru ceea ce ati scris! Restul mai exista, ce sa facem…

    Ion Luca
    2010-02-11 18:39:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 26

    @Liviu Antonesei: Felicitari, domnule Antonesei! Un mare poet spunea ca oglindirea stramba e produsul oglinzii, nu e de vina imaginea!

    Ion Luca
    2010-02-11 18:46:45 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 27

    @) Ion Luca

    Multumesc foarte mult! Daca va place, mai ramineti, mai treceti pe aici, tolba mai are cite ceva de descarcat!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 18:48:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 28

    youtube.com/wat../

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 19:00:14 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 29

    @) Daca_nu_nu

    Merci! Mi-a facut placere sa ascult cintecul. Pe undeva, prin computer, trebuie sa am tot Piaf, dar e mai bine sa vina asa, de-a gata! Bon soir, madame!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 19:21:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 30

    Bine v-am regăsit, dragilor!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 19:30:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 31

    Domnului profesor cu … dragoste! youtube.com/wat../
    Le ciel bleu sur nous peut s’effondrer
    Et la terre peut bien s’écrouler
    Peu m’importe si tu m’aimes
    Je me fous du monde entier
    Tant qu’l'amour inond’ra mes matins
    Tant que mon corps frémira sous tes mains
    Peu m’importent les problèmes
    Mon amour puisque tu m’aimes

    J’irais jusqu’au bout du monde
    Je me ferais teindre en blonde
    Si tu me le demandais
    J’irais décrocher la lune
    J’irais voler la fortune
    Si tu me le demandais

    Je renierais ma patrie
    Je renierais mes amis
    Si tu me le demandais
    On peut bien rire de moi
    Je ferais n’importe quoi
    Si tu me le demandais

    Si un jour la vie t’arrache à moi
    Si tu meurs que tu sois loin de moi
    Peu m’importe si tu m’aimes
    Car moi je mourrai aussi
    Nous aurons pour nous l’éternité
    Dans le bleu de toute l’immensité
    Dans le ciel plus de problèmes
    Mon amour crois-tu qu’on s’aime
    Dieu réunit ceux qui s’aiment

    zitella
    2010-02-11 19:38:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 32

    Liviu Antonesei@
    “Pielea devine luminoasă, ochii capătă nuanţe aurii dincolo de culoarea din naştere”. ideea asta se repeta de cateva ori in prima versiune. ce chestie, ce chestie :) ii ziceati “repetitie suparatoare” in prezentarea primului episod din “despre dragoste”. de ce suparatoare? poate semnificativa :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 19:39:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 33

    tema din “anonimul venetian”: youtube.com/wat../

    nu da, ca nu
    2010-02-11 19:44:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 34

    @) Zitella

    Multumiri!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 19:50:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 35

    @) Nu da, ca nu

    Nici aici nu cred ca a ramas numai o singura data! In intreg textul, vreau sa spun! Multumesc pentru tema, n-am mai ascultat-o de mult, poate de decenii…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 19:51:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 36

    … sau de dragoste!

    zitella
    2010-02-11 19:51:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 37

    @) Nu da, ca nu

    Ca sa fiu mai sigur, am descarcat tema Anonimului!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 19:56:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 38

    … sau? Siiiiii! Si de dragoste! Despre dragoste, cu dragoste si de dragoste! Niciodata n-am mai scris de atatea ori cuvantul “dragoste”! Imi place! Incepe sa-mi placa!

    zitella
    2010-02-11 20:03:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 39

    @) Zitella

    Cui – la oamenii sanatosi la minte si trup ma refer – nu-i place?

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:10:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 40

    @Liviu Antonesei: O sa revin.Transmiteti salutari si domnului Tudoran. Am auzit c-a luat un premiu.Toata admiratia.

    Ion Luca
    2010-02-11 20:12:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 41

    Dragilor, că tot e vorba de dragoste, vă rog să-mi permiteţi o mică… fantezie romantică:

    adevarul.ro/loc../
    mediafax.ro/sti../
    cotidianul.ro/d../

    TE IUBESC, DANIEL BREAZ!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:15:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 42

    @) Ion Luca

    Multumesc. O sa-i transmit si lui Dorin. Da, pe 15 ianuarie, a luat Premiul National de Poezie, probabil cel mai impotant premiu pe care un poet il poate lua in tara.

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:15:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 43

    @) Daca_nu_nu

    Iaca, iubesti si stintele abstracte! Sau, ma rog, pe fauritorii acestora!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:16:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 44

    “Percepi lumea ca fiind metamorfozată în bine, chiar dacă atenţia este centrată pe partener.” vai cum suna “metamorfozata” aici! dar ce observatie luminoasa! ce observatie! intunericul si lumea rece din capitolul anterior desfiintate in doua propozitii!

    nu da, ca nu
    2010-02-11 20:17:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 45

    V-am descoperit prin decembrie trecut. De-atunci sunt cu ochii pe dvs.! Pe toti! Multumiri d-lui profesor pentru … toate si celorlalti pentru comentariile “cu dragoste”. Sau de dragoste? Scuze, sunt indragostita si … O seara buna tuturor! Cu dragoste!

    zitella
    2010-02-11 20:17:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 46

    @ LA # 43
    Fireşte că le iubesc! Întocmai ca şi tine!!!
    Şi sunt foarte mândră de Daniel Breaz!!!
    Şi-am vrut să-l cunoaşteţi şi voi; anume oaspeţii tăi, că tu ştii ce şi cum.
    E un matematician excelent!!!

    Doar că e altceva: ştiinţele exacte sunt – aşa cum am spus – universale, iar ale noastre-s mai… legate de geografie.
    În rest, e OK.
    De ce crezi că mi-e drag dl profesor Hurduc?
    Pentru că eu îl înţeleg. Omul are dreptate! Dar nu sută la sută!!!
    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:22:33 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 47

    @Liviu Antonesei: Eu sunt ipohondra! Come tutte le vecchie zitelle! Anche malata d’amore! Grazie dottore! deci, sunt sanatoasa!

    zitella
    2010-02-11 20:22:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 48

    @) Nu da, ca nu

    Contrapunctul face bine, adesea, in arte!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:25:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 49

    @) Zitella
    Va doresc sa va pastrati stare pentru totdeauna! Asta inseamna, deci, si sanatatea! Auguri!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:26:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 50

    @) Daca_nu_nu

    Nimeni nu are dreptate suta la suta – la noi, la oameni, ma refer! De altfel, ar fi groaznic!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:28:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 51

    Korrekt!!!
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:29:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 52

    @Liviu Antonesei: bonsoir se scrie si nu bon soir, , , acum incep sa salvez lumea, indreptandu-i pe cei ca tine

    buna ziua
    2010-02-11 20:34:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 53

    apropo de dreptate, dau copypaste pe un banc zis de Alin Fumurescu. bancul e vechi. are si capra in el(da, capra aia care nu stie daca e animal sau pozitie, daca nunu!) :
    doi evrei c se certau pe o capra si merg la rabi sa-i impace?:) “Tu ai dreptate”, ii spune rabi primului dupa ce-i asculta pasul. Sare al doilea sa-si expuna punctul de vedere: “Si tu ai dreptate”, concede rabi. “Dar Rabi, nu pot avea amandoi dreptate!” exclama al treilea. Rabi isi mangaie barba si, dupa o clipa de meditatie, raspunde: “Si tu ai dreptate!”

    nu da, ca nu
    2010-02-11 20:40:21 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 54

    @) Buna ziua

    Mult succesuri, cum spuneam, stimate Domn!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:41:02 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 55

    Afară-i sară!
    Bună zua!

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:41:33 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 56

    @) Daca_nu_nu

    Asta se numeste dreptate solomonica, sint multe bancuri evreiesti pe acest topic.

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:42:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 57

    @) All

    Sa corectez mai sus, ca acusi vine salvatorul lumii si ma corecteaza – deci, “multe succesuri”!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 20:43:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 58

    @ LA # 56
    ???
    Nu înţeleg!!!
    Dar… mi-am amintit de Templul lui Solomon…
    Oare ce voiam să spun?
    Trebuie să mă întorc la text…

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:45:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 59

    o baba asa …mai in varsta intra in cabina de vot (la ultimele alegeri, primul tur). sta, sta, sta. se fac 15 minute. toata lumea nervoasa. si baba intreaba:
    -auzi,maica, f tu-va-n gura se scri-e cu lini-utza sau l-egat?

    nu da, ca nu
    2010-02-11 20:46:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 60

    @ Nu da, că nu # 53
    Hmmm!!!
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 20:46:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 61

    Draga Liviu, mi-a placut ideea de ospitalitate, ca si schimbarea continua a rolurilor de gazda si oaspete. Deosebit de interesant.

    Sara Petcu
    2010-02-11 20:48:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 62

    astai dreptate in ce zicea bab a nu ce stit-i voi

    nu da, ca nu
    2010-02-11 20:49:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 63

    elvetia nu-i neutra. asteapta sa vada ce zice L A :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 20:53:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 64

    @) Sara Petcu

    Bine ati revenit, va multumesc!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:04:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 65

    @) Daca_nu_nu

    La bancul tau ma refeream, e pe modelul asa-numitei judecati solomonice! Sau altceva era neclar?

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:05:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 66

    @ LA # 65
    Dacă te referi la bancul de la # 53, vezi că nu-i al meu, ci al lui ”Nu da, că nu”…

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 21:07:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 67

    @) Daca_nu_nu

    Pai, daca va luati nick-uri pe acelasi model, ma mai ratacesc si eu!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:09:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 68

    intru mai greu, ca tot scriu voxpublica fara consoana labiala. in fine.
    1 “nici nu există, de fapt, infidelitate pur corporală”. intrebare: de ce, si e si stiintific probat faptul, pe barbati ii deranjeaza infidelitatea fizica a partenerei MAI MULT decat cea sentimentala?(ca s-a indragostit de altul nu-i chiar asa grav dar daca numai s-a culcat cu el- chiar fara sentimente la mijloc- e enorm de grav). PE CAND LA FEMEI E INVERS: le deranjeaza si pe ele infidelitatea fizica,dar o mai iarta. IN SCHIMB DACA BARBATUL S-A INDRAGOSTIT DE ALTA E CU BALAMUC.
    2 sigur,atat pe barbati cat si pe femei ii deranjeaza amandoua formele de infidelitate. dar de ce pe barbati mult mai tare cea fizica iar pe femei mult mai tare cea afectiva??????

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:13:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 69

    @) Nu da, ca nu

    Cred ca observatiile sint corecte, asta imi spun, ca sa zic asa, experienta empirica si diversele relatari, nu doar literare, dar nu am o explicatie. Sa fie teama barbatilor de a nu le fi afectata posteritatea? Nu stiu, chiar nu stiu.

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:18:20 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 70

    daca nunu vina n-are. damult, mai dadamult, i-am rupt io nickul in bucati si mi-am facut nick pentru mua. asa de simplu. nu mai stiu cand a fost, in illo tempore sau un pic inainte. ce, ea are voie sa se traga din coasta mea si io sa nu iau chiar nimica inapoi de la ea? arhetipic vorbind

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:19:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 71

    @) Nu da, ca nu

    Stiu ca n-are nici o vina, nu va fac nici d-voastra o vina pentu procedura, ca v-a zburatacit ea, doar ca ma mai incurc eu citeodata in nick-uri!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:22:05 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 72

    io zic sa stam reprezentantii sexului urat un pic pe margine pana vin prezentantele sexului frumos sa clarifice dar nu au avut pana acum ocazia :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:24:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 73

    @) Nu da, ca nu

    Acolo, sezum si plinsem…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 21:25:25 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 74

    ma-ntreba un amic zilele astea: auzi, la voi cum e cu masculinul si cu femininul? si i-am zis ca tot ce se termina in consoana sau in “u” e feminin, si ca tot ce se termina in “a” e feminin. (cat de rudimentar pot fi, da trebuia sa zic si eu ceva)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:28:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 75

    sau invers :) da s-a inteles cumva,si nu mai rectific

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:30:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 76

    L A #73 @
    :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:31:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 77

    rezumat:
    fimeia iti iarta orice numa sa nu te-ndragostesti de alta.
    barbatu iarta orice numa sa nu se culce a lui cu altu. DA DI CE ASHE DIFERENTZA?

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:34:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 78

    da ce-aveti cu sentimentul nost, doamnelor si donshoarelor? nu erati dvs cu dragostea? ca dragostea-i cea mai importanta? ce, daca ne indragostim de alta parca noi putem controla asta?

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:40:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 79

    @Liviu Antonesei: Ancora grazie dottore! E cea mai frumoasa urare pe care am primit-o de la un “necunoscut”! Multumesc de gazduire (!!!) imi face placere sa va citesc, nu contenesc sa ma minunez de cata energie si dragoste reusiti sa impartiti, de cum reusiti sa le faceti pe toate. Gata, va las, eu sunt inginera si functionar public, sa scrie … cei ce au ceva de spus si stiu sa o faca. Mai aprind o tigara si … plec la Cartea soaptelor. Nu-mi pare a fi un roman, asa cum vrea scriitorul, dar e despre orasul meu si e musai s-o termin. Salute et laetiziae!

    zitella
    2010-02-11 21:45:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 80

    nu zic nici pâs!

    nu da, ca nu
    2010-02-11 21:45:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 81

    Nici io.

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 21:59:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 82

    @) Zitella

    Cu mare bucurie! Lectura placuta. Mie mi-a placut Cartea soaptelor! Am si vorbit despre ea la lansare…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:07:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 83

    @) Nu da, ca nu, Daca_nu_nu

    Vad ca nu are niciunul curaj sa apuce taurul de coarne! Si pe amindoi va stiam mai plini de curaj!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:08:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 84

    la barbati e enorm de simplu de ce sunt asa. hai sa vedem si la femei, ca io habar n-am

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:10:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 85

    @nu da, ca nu: #77
    destul de simplu, de altfel>
    barbatul poate procrea de …cate ori vrea, femeia doar cam o data pe an. Asa ca pentru femeie e important ca barbatul sa nu se indragosteasca de alta, ca sa-si pastreze familia si casa (a se citi casa…). Iar pentru barbat e mai important sa nu se …cu altul, ca atunci nu-i mai poarta samanta.
    Diferenta e doar de proportii, ambele sunt prezente..

    PS. Nu dati, asa zic niste studii de psihologie sociala pe care le-am citit (pt. L.A. – din cele recomandate de St. Boncu)

    george
    2010-02-11 22:20:37 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 86

    @ LA
    Ce Doamne-iartă-mă să mai zicem???
    Că ne-ai luat respiraţia!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 22:23:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 87

    @) Nu da, ca nu

    Nu e corect jocul! Daca stiti, de ce nu-mi spuneti si mie?

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:24:23 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 88

    @) Daca_nu_nu

    Pai, eu, din contra, speram sa mai oxigenez!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:25:21 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 89

    @) George

    Am incercat, putin mai sus, o explicatie similara, raminind doar la barbati, dar ma intreb daca nu “biologizam” prea mult…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:26:28 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 90

    explicatia pè care o am eu nu se potriveste deloc cu dragostea din “despre dragoste”.

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:28:27 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 91

    si cum e cam singura pe care o am c-am citit-o nu ca as fi gasit-o eu, sper inca sa existe o alta

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:30:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 92

    @) Nu da, ca nu

    Pai, nu stiu daca e obligatoriu sa se potriveasca! Sint opnii si opinii, nu? Iata, dl. George a incercat o explicatie, nu stica daca nu e cam prea biologista…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:30:15 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 93

    pe deasupra explicatia e departe de a fi poetica, din pacate

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:31:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 94

    e darwinista in nivel zero spre unu.

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:33:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 95

    @LA: ba da, dar nu gasisera alta explicatie…

    Cred ca poate fi vorba mai ales de siguranta in cazul femeilor, dar si de ceva orgoliu, in cazul barbatilor..

    george
    2010-02-11 22:33:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 96

    @) George

    Cu asta, ne apropiem mai mult de zona psihologica…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:34:53 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 97

    sau ne afundam si mai mult in evolutioninsm, cu orgoliul si cu siguranta

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:38:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 98

    @) Nu da, ca nu

    Nu, nu neaparat, ca macar mai e prinsa o dimensiune, in afara celor strict biologice!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:39:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 99

    pai pentru evolutinisti sentimentul de orice fel e un tip de adaptare la o situatie

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:41:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 100

    youtube.com/wat../

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 22:42:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 101

    @) Nu da, ca nu

    Dar exista si alte teorii ale sentimentelor, poate ca un pic mai reusite decit asta! La cea evolutionista ma refer!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:46:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 102

    @) Daca_nu_nu

    Multumesc pentru Bob. Bun muzician!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 22:47:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 103

    reusite in ce sens? si care vi se pare cea mai buna incadrare de tip definitie a sentimentelor?

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:48:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 104

    eu personal inclin spre aia de la 95..
    si pana la urma, ce e rau putin orgoliu? ar putea fi din dorinta de unicitate, intr-un sens sau altul..
    De exemplu, pentru unii o relatie e frumoasa daca n-are intruziuni…
    Hai ca ne apropiem de poetic.

    george
    2010-02-11 22:49:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 105

    mie toate in afara de dragoste mi se par mecanisme adaptative, va spun sincer

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:49:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 106

    @Liviu Antonesei: #101

    in partea cu sentimentele, o teorie noua ar fi cea potrivit careia creativitatea emotionala este cea care asigura bunul mers si fericirea intr-o relatie.

    Altfel spus, cu cat reusim sa ne bucuram mai mult de lucrurile mici traite impreuna (si impartasite), cu atat e vorba de fericire in cuplu..

    PS. Stiu ca e tangential la discutie, dar n-am alta idee!

    george
    2010-02-11 22:52:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 107

    Şi mie-mi place tipul…
    Luaţi-o şi pe asta, că-i mişto:

    youtube.com/wat../

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 22:54:34 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 108

    george@
    creativitatea emotionala seamana mult cu o tentativa de salvare a relatiei

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:56:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 109

    @nu da, ca nu: as zice ca e modul prin care se mentine…capacitatea de a te bucura de ce e in jurul tau..

    george
    2010-02-11 22:57:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 110

    george@
    si cat functioneaza? ca suna ca o autoimpunere

    nu da, ca nu
    2010-02-11 22:59:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 111

    @) Nu da, ca nu

    Impresia mea este ca nu suferim de penurie, ci de supraabundenta! De la Platon incoace, pina pe la Ribot, Denis de Rougemont, chiar Vasile Pavelcu, legiuni de filosofi si psihologi, ca sa nu mai vorbim de scriitori, ne-au servit teorii si chiar “logici” ale sentimentelor cu toptanul! Bun, e posibil sa nu mi se fi parut niciuna satisfacatoare intrutotul, altfel nu ma apucam de cel mai dificil sentoment dintre toate!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 23:03:26 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 112

    pe mine m-a convins definitiv, cred, descrierea sentimentelor ca mecanisme de adaptare. uneori sunt shocat sa vad precizia aproape matematica cu care oamenii raspund emotional in fatza situatiilor, fara sa poata controla, dirija nimic

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:09:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 113

    zi-i de bine, chiar daca stie ca esti fals si o faci din interes,tot zambeste un pic in inima lui

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:11:10 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 114

    se relaxeaza!!!, “se simte bine”!!!

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:12:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 115

    @) Nu da, ca nu

    Nu sint deloc sigur ca lucrurile sint chiar atit de simple, de mecanice!

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 23:14:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 116

    omul ajunge sa-si activeze “detectorul de minciuni” dupa ce a luat de prea multe ori tzeapa la viatza lui

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:16:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 117

    L A@
    evident ca nu sunt mecanice. dar “momentul mecanic” nu dispare niciodata cu totul, si asta ar trebui sa ne dea de gandit

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:18:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 118

    @nu da, ca nu: nu e autoimpunere, ci e ceva ce ai…sau nu, si se creaza.

    Nu sunt specialist in sentimente (cine e?), dar as spune ce cred eu> in momentul in care reusesti sa-i explici persoanei iubite de ce o iubesti, atunci e gata si iubirea.

    Parca e frumos sa nu cunoastem in totalitate acest sentiment, cum spune LA..

    george
    2010-02-11 23:18:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 119

    “detectorul de minciuni emotionale” nu dispare niciodata. ca dovada: cand simti cea mai mica urma de fals la “celalalt” stii ca iubirea s-a terminat

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:21:16 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 120

    cand s-a intrat in sarut automat, neatent, grabit s-a terminat, ca sa dau un exemplu

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:23:28 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 121

    @ George
    No offence, dar aş vrea să-l/s-o văd eu pe ăla/aia care ştie de ce iubeşte pe careva.
    Nu cumva mai degrabă explicaţille astea sunt pentru noi?
    Anume: ”te iubesc pentru că…” ar putea fi mai degrabă ”îl/o iubesc pentru că…”
    Spun asta pentru că, în vâlvătaie, sufletul (intelectul, no, hi, hi, hi) simte el că pierde din autoritate/autonomie etc, şi-atunci e posibil să încerce oarece explicaţii?!…
    Zic şi io…

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 23:23:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 122

    @Daca_nu_nu: pai cam asta spusesem si eu..

    gata cu iubirea…era cu sensul de s-a gatat, s-a terminat

    george
    2010-02-11 23:26:56 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 123

    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 23:28:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 124

    nu l-as contrazice pe goerge, daca nunu. nietzsche e foarte dur aici: putem exprima in cuvinte DOAR ce a murit deja inauntrul nostru.

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:31:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 125

    ca sa nu mai zic de shakespeare, in hamlet, care e infinit mai dur in aceeasi privinta

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:32:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 126

    @ Nu da, că nu
    Dragule, io chiar îi iubesc pe ăia doi: şi pe Niece ăla greu de scris, şi pe Şexpir ăla greu de cetit.
    Întrebare:
    N-or fi fostă şi ei oameni???
    Di ce-am crede că ei or simţitără mai altu feliu decât noi?
    Şi, mai ales, di ce-ar trebui să-mi croiesc întotdeauna simţămintele după citate???
    Uneori, când îmi convine, da, le dau dreptate.
    Când_nu_nu!
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 23:36:45 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 127

    dar nu vreau sa trezesc io aici fantasmele trecutului :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:37:17 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 128

    1 am dat din nietzsche pentru ca descrie perfect situatia cu care venea george
    2 hamlet e alta poveste, cu totul alta. n-ai ce sa intelegi. stai, casti gura, te minunezi

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:40:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 129

    No, vezi???
    :)
    Pup!

    Daca_nu_nu
    2010-02-11 23:43:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 130

    sau in antoniu si cleopatra. nu te apuca groaza sa-l auzi pe antoniu cum spune ca moare si ca vrea sa spuna si el cateva cuvinte si imediat dupa aia, fara sa-l lase sa termine, cleopatra sa intre peste el: “nu, lasa-ma pe mine sa vorbesc”

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:46:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 131

    băi nazistule…te-ai apucat de scris baliverne pentru fetiţe naive :) ??

    catalin
    2010-02-11 23:49:21 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 132

    altu :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:50:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 133

    a, sa nu uit. am identificat animalul care se ascunde in L A :) tu erai albinikea, daca nunu

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:54:02 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 134

    @) Nu da, ca nu

    Da, sint parca trimisi din cind in cind sa lanseze cite o salva! Dar daca ei se simt bine asa…

    Liviu Antonesei
    2010-02-11 23:54:29 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 135

    il zic maine, ca il stiu om rabdator :)

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:54:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 136

    numai daca e de acord, desigur

    nu da, ca nu
    2010-02-11 23:58:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 137

    ce ziceam de mecanisme emotionale? catalin a reactionat la citirea titlului :) cum a putut si el, dar a reactionat mecanic si rapid

    nu da, ca nu
    2010-02-12 00:00:59 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 138

    no, merg si io la somn. noapte buna!

    nu da, ca nu
    2010-02-12 00:03:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 139

    @) Nu da, ca nu

    Noapte buna, atunci! A domani!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 00:04:44 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 140

    apropos de Anonimul Venetian filmul care a mai domolit montrul din mine nu ata ca scenariu cat coloana sonora.

    youtube.com/wat../

  • 141

    Domnule Antonesei,
    cu tot respectul va semnalez ca in paralel cu serialul d-voastra despre “iubire”, “anonimul dimbovitean” Ioan T. Morar intoxica, de-acum nu numai blogosfera, dar de azi, si in presa scrisa, transformind “Ziua de Cluj” intr-o “noapte de vineri”, cu o mizerabila “psihologie a urii”, identificabila desigur la toti cei care au curajul gindirii critice.
    Postind aici (desigur, daca veti ingadui) aceste rinduri nu voi face pe avocatul unor Oameni care, de altfel nici nu au nevoie de asa ceva, vreau doar sa remarc, in opozitie cu “stolul” de “ingrijorati” care au “filfiit” si pe aici, ca si iubirea, mai ales IUBIREA, are legatura
    cu realitatea!
    Indatorat!

    binedarinsa
    2010-02-12 08:20:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 142

    @ Nu da, că nu
    Aşadar şi prin urmare io-s un animal?!
    Tulai, Doamne!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 08:31:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 143

    Mentiune importanta omisa (mea culpa): am incercat sa postez la locul potrivit dar “anonimul dimbovitean” a considerat ca are… “biju”teriile prea mari si a cenzurat!

    binedarinsa
    2010-02-12 08:38:54 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 144

    Zi buna celor care o incepetsi(dar si celorlaltsi). Poate eu mai prind citeva ore de somn…

    “Avantajul” de a sta fatsa in fatsa cu “Despre dragoste” in creierul noptii e ca nu ai nevoie de ochelari pentru infrarosii ca sa-i detectezi supravoltarea ori hypertermia, ele se vad cu ochiul liber si fara ei… Amor mi ha fatto tal ch’io vivo in foco imi graieste textul, in limbi de foc, of course.
    Ba, pe-alocuri am si senzatia ca vad scrisa in cheie cu mai multi bemoli (senzuali) o tema din 1 Corinteni (trupul templu si cine-i stapin pe el -ele, ca-s doua , al ei si-al lui-). De la maître alunecam la maîtresse…Mère des souvenirs, maîtresse des maîtresses,/Ô toi tous mes plaisirs! Ô toi tous mes devoirs! (cum o fi asta la masculin?) You fill up my senses… Come let me love you, come love me again. Imi reversi simtsurile pentru ca te iubesc ori te iubesc pentru ca imi reversi simtsurile?

    Daniel StPaul
    2010-02-12 09:13:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 145

    serial I L O V E MY L O V E (azi VII)

    VI.
    Over his house, when the sun stood high, her hair was a dazzling storm,
    Rolling, lashing o’er walls and roof, heavy, and soft, and warm.
    It thumped on the roof, it hissed and glowed over every window pane.
    The smell of the hair was in the house. It smelled like a lion’s mane,
    Ha! Ha!
    It smelled like a lion’s mane.
    ………………………………………………………………………………….
    VII
    Three times round the bed of their love, and his heart lurched with despair.
    In through the keyhole, elvish bright, came creeping a single hair.
    Softly, softly, it stroked his lips, on his eyelids traced a sign.
    “I love my love with a capital Z. I mark him Zero and mine.
    Ha! Ha!
    I mark him Zero and mine.”

    NB
    lurch= a zigzaga, a se impletici; elvish bright= stralucitor ca un elf; creep= a se strecura, a intra furtiv; stroke= a atinge usor, a mingiia

    NB bis “capital Z” mie-mi aminteste de Zorro…(scuze pt implicare)

    Daniel StPaul
    2010-02-12 09:17:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 146

    @Daniel StPaul:

    “I love my love with a capital Z. I mark him Zero and mine.
    Ha! Ha!
    I mark him Zero and mine.”

    O fi vorba despre zero-dimensional ? Punctul – discontinuitatea despre care discuta cineva nu demult ? Locul de unde incep sa se retro-proiecteze lumile ?

    Fulcanelli
    2010-02-12 10:14:37 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 147

    @) Virgil

    Multumesc foarte mult! Nu da, ca nu imi pusese tema muzicala, fara imagine, acum am si finalul! Merci encore!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 10:23:26 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 148

    @) Binedarinsa

    Pai, daca nici dragostea n-ar avea legatura cu realitatea, e greu de spus ce anume altceva ar avea!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 10:27:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 149

    @) Daniel StPaul

    Metafora, daca metafora este!, trup – templu e una veche si nu cu putini adepti! Curge frumos poemul…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 10:29:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 150

    VIII

    The hair rushed in. He struggled and tore, but wherever he tore a tress,
    “I love my love with a capital Z,” sang the hair of the sorceress.
    It swarmed upon him, it swaddled him fast, it muffled his every groan.
    Like a golden monster it seized his flesh, and then it sought the bone,
    Ha! Ha!
    And then it sought the bone.

    It smothered his flesh and sought the bones. Until his bones were bare
    There was no sound but the joyful hiss of the sweet insatiable hair.
    “I love my love,” it laughed as it ran back to the grave, its home.
    Then the living fleece of her long bright hair, she combed with a golden comb.

    In the dark of the moon the hair rules.

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 15:59:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 151

    @) Daca_nu_nu

    Fata bunicului, si daca se supara prietenul nostru?!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 16:08:58 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 152

    Nu se supără, Bunicule.
    Dimpotrivă.
    O să vezi…

  • 153

    @) Daca_nu_nu

    Pai, si eu sper ca nu! Pina acum, n-a parut deloc monopolist, ba as spune ca din contra!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 16:15:58 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 154

    Păi, hai să ne gândim un pic: tu, în locul lui, te-ai supăra?

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 16:17:30 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 155

    @) Daca_nu_nu

    Nu, eu nu, dar sint putine lucruri care ma mai pot supara pe mine!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 16:40:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 156

    pentru daca_nu_nu sa nu mai fi suparata asa dimineata

    youtube.com/wat../

    PS sper sa fie ce cred eu ca aici la servici nu am boxe .

  • 157

    PS la PS

    Am uitat cer scuze Buna dimineatza

  • 158

    (vin aici si zic ce-am zis ca zic azi)
    leu de mare.uscatul il frecventeaza doar din obligatie. apa e locul unde se simte cel mai bine. are o problema cu gheatza. dar stie cate ceva despre evaporare,despre condensare si nu il lasa indiferent sublimarea. cum face fatza un leu de mare intr-un punct triplu( evident al apei) cu tot haremul de amintiri care vin sau stau sa vina, aici nu ma bag

    nu da, ca nu
    2010-02-12 16:46:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 159

    @) Virgil

    Sa nu fie cu suparare, dar am ascultat si eu!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 16:54:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 160

    @) Nu da, ca nu

    Foarte interesant! Pina acum, eram taur, sarpe de apa etc, dar asta cu leul de mare nu cade chiar rau…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 16:56:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 161

    Mulţumesc, Virgil, dragule!
    Nu sunt supărată. Poate uşor… derutată.

    youtube.com/wat../

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 17:09:33 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 162

    Un corp încetează să mai existe, iar celălalt se zbate între căutări şi rătăciri, între disperare şi regret, între furie şi separare. Şi nimic nu se mai poate salva, fiecare corp se reorientează spre o altă intimitate folositoare sufletului şi corpului…

  • 163

    @Liviu Antonesei

    Enjoy

  • 164

    @) Egilescu

    Da, se poate intimpla si asa – si inca nu este cea mai rea iesire, devreme ce se pot indrepta spre un alt spatiu…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 17:49:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 165

    @) All

    Ce plsicitiseala! Las dragostea si ma duc la o televiziune pentru o emisiune politica “la zi”! Dar nu stau mult!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 18:22:54 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 166

    Poate că te-ai şi întors deja.
    Dacă nu, tot e bine că ne-ai lăsat dragostea! Ar fi fost culmea apojeului să iroseşti aşa ceva în… politică!!!
    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 20:31:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 167

    @) Daca_nu_nu

    M-am intors! Viu si nevatamat, mai precis! Si, daca vad bine, am gasit si dragostea aici, unde o lasasem.

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 20:45:32 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 168

    Asta eu cred că e de bine.
    Dragostele, zic eu, se cuvine să rămână acolo unde s-au aşezat! Tot purtate pe aiurea, duc mai degrabă sufletul la moarte decât la mântuire, că tot vorbeam de Solomon.

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:05:16 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 169

    @Liviu Antonesei:

    Pai cin’ so fure pe dragostea asta? Ca doar nu e sinecura si nici organizata de guvern ca referendumu :)

  • 170

    @) Daca_nu_nu

    Si eu zic ca e bine! Si, cine stie?, poate ca duce si la mintuire.

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 21:13:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 171

    @) Virgil

    Exista totusi formula populara “i-a furat inima”, aici, in Moldova, si cu varianta “i-a furat dragostea”!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 21:15:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 172

    La noi se zice ”o dragoste de te unge la inimă”…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:17:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 173

    Buna sera! Pai noi ce pazim aici! Sa nu mai fure nimeni nimic! Sa ceara!

    zitella
    2010-02-12 21:20:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 174

    @) Daca_nu_nu

    Da, e frumoasa si formula voastra!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 21:22:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 175

    @ Zitella
    Eu cred că dragostea se oferă, nu se cere…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:27:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 176

    @Daca_nu_nu: se poate fura numai daca e de dat! Daca nu, nu!

    zitella
    2010-02-12 21:31:51 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 177

    Cea pe care ne-a lasat-o domnul profesor am pazit-o noi aici! Nevatamata!

  • 178

    @) Daca_nu_nu, Zitella

    Iata, deci, o controversa intre fete, ca sa spun asa!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 21:36:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 179

    Ha!-Ha!-Ha!
    La asta nu m-am gândit! Poate de ce-mi pare mai cu greutate ceea ce-i de oferit decât ceea ce-i de căpătat…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:37:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 180

    @) Daca_nu_nu, Zitella

    Vad ca fetele au dat repede la pace, nu cum se mai intimpla, uneori, cu baietii nostri de pe aici…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 21:40:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 181

    Păi?
    Femeile renunţă, dragă, nu-şi scot ochii pentru bărbaţi!!!
    Am auzit noi de femei înfruntându-se în… turniruri pentru dragostea cuiva???
    Ori de dueluri între femei?
    Nece vorbă!!!
    Îl vrei? Ia-l, soro, că mai suuuuunt…
    Cum spuneam noi mai de mult, tot bărbatul alege!!!
    (Aici îmi va sări again Virgil în cap!!! :) :) :) )

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:46:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 182

    A se citi:
    Virgil îmi va sări mie în cap(ul meu)…
    în loc de:
    Virgil al meu va sări în cap…

    Offf!!!
    Nu puteam eu trăi fără fraza asta???
    Că tare ambiguă formulare i-am mai putut da…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:49:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 183

    @Daca_nu_nu: mai cu greutate? Si care-i cantarul? Sa oferi e mai cu greutate, adica mai important? Pentru mine, da! Ma bucur sa simt ca primesc amicizia dvs., sunt onorata, are greutate, valoare, ma face sa ma simt bine. Astept … idei noi si replici haioase. E vineri seara, voie buna tuturor!

    zitella
    2010-02-12 21:49:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 184

    @ Zitella
    Cu dragă inimă! Bucuria e de partea mea!
    Şi dragostea (doară ştii că n-am crezut o iotă din ce le-am spus bărbaţilor!!! Hi-Hi-Hi!!! :) )

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 21:52:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 185

    Cartea a III-a a Regilor, 6

    4. Şi a făcut el la acele odăi ferestre cu zăbrele, largi înăuntru şi strâmte în afară.
    ……………………
    16. Şi a făcut în partea din fund a templului o despărţitură de douăzeci de coţi lungime şi a îmbrăcat pereţii şi tavanul casei acestei despărţituri cu scânduri de cedru; şi aşa a făcut despărţitura pentru Sfânta Sfintelor.
    ……………………
    21. Şi a îmbrăcat Solomon templul şi pe dinăuntru cu aur curat; şi a întins lanţuri de aur pe dinaintea catapetesmei şi a îmbrăcat-o cu aur.
    22. Tot templul l-a îmbrăcat cu aur, tot templul până la capăt, şi tot jertfelnicul care este dinaintea altarului l-a îmbrăcat cu aur.
    23. Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi.
    24. O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a heruvimului era tot de cinci coţi. Zece coţi erau de la un vârf al aripilor lui până la vârful celeilalte aripi.
    25. Tot de zece coţi era şi celălalt heruvim; amândoi heruvimii aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.
    26. Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; la fel şi celălalt heruvim.
    27. Şi a aşezat el heruvimii la mijloc în partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau însă întinse; şi atingea aripa unuia un perete şi aripa celuilalt heruvim atingea pe celălalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul templului aripă de aripă.

    Întrebare:
    Iubea arhitectul???

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:05:27 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 186

    @Daca_nu_nu:

    Vad ca bagi batul prin gard :)

    Din pacate nu pot sa te contrazic nici sa-ti dau dreptate.
    Si asta pentru ca am asistat la dou “incidente”.

    Si hai sa le povestesc. Unul din cumnatii mei e avocat si am participat (ca simplu spectator) la un proces de divort pe motiv ca el era prea activ. Judecatorul un nene sugubat i-a cerut ei sa dea mai multe detalii. Probabil femeie simpla si cu frica de justitie a inceput sa povesteasca cu lux de amanunte “aventurile ei in domeniu” ceeea ce a provocat un ras continuu in sala. La un moment dat o alta femeie din sala ii striga: Proasto. la care tanit raspunde de la bara : Ia-l tu fa ca eu nu mai pot. In concluzie femeile se pot intelege.

    Pe de alta parte desi practic artele martiale de 20 ani nu am dat nici odata cu atat ura intr-un sac de box asa cum am vazut 2 femei (probabil nevasta-amnata) ca se bateau si trageau de par pe strada.

  • 187

    @) Daca_nu_nu, Zitella

    Recunosc, femeile nu se bat in turniruri pentru barbati si alte bazaconii, dar oleaca de otrava din inelas isi mai toarna, citeodata, una alteia… Ba, chiar am vazut, acum vreo trei decenii, si o paruiala grozava intre doua doamne, ca l-am speriat atit de tare pe obiectul dezbaterii incit acesta s-a dus la un militian si i-a spus, textual: Vino repede, dom` militian, ca se bate nevasta me cu fimeia me…! Care o fi fost una, care cealalta, n-am apucat sa aflu.

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:12:27 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 188

    @) Daca_nu_nu

    Bun, interbarea ca intrebarea, dar raspunsul?

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:14:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 189

    @) Virgil

    Ei, cum vad, o intimplare asemanatoare cu cea la care am asistat eu acum hat vreme…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:15:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 190

    Doamne fereşte!!!
    :) :) :)
    Au apus vremile-acele.
    Slavă Domnului!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:18:41 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 191

    Vrei să ştii ce cred eu, Bunicule?
    La templul lui Solomon mă refer…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:22:33 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 192

    @) Daca_nu_nu

    Da, exact asta vreau!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:24:24 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 193

    @) All

    De fapt, replica bietului om evocat de mine era mult mai ezotetica: se bate nevasta mea cu sotia mea!!!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:25:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 194

    Dacă-mi păruieşte careva… nick-ul???
    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:26:23 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 195

    Ha!-Ha!-Ha!
    Vezi?
    Dac-ar fi fost invers, ar fi sunat aşa:
    Se bate bărbatul meu cu soţul meu!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:27:52 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 196

    Mi-a cazut reteaua, execrabila, si am urmarit putin “dialogul” Tanase-Dinescu. S-a terminat cu starea de bine!Nici urma de dragoste. Le sclipesc privirile de ura. De ce? Au vorbit putin de “cazul” Marino. L-au rezolvat! Nu ma mai uit la ei, mi-au stricat buna dispozitie.

    zitella
    2010-02-12 22:28:00 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 197

    @ Zitella
    Vezi?
    Vezi dacă nu stai aici, cu noi???
    Crezi că alţii-s mai buni decât ce-avem aici???
    Fii fată deşteaptă!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:30:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 198

    @) Daca_nu_nu

    Aha, deci asa ar fi spus daca era o femeie… Bine de stiut!

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:33:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 199

    Cunoşti altă formulă???

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:34:57 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 200

    Revin la templu…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:40:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 201

    @Daca_nu_nu: raman oricum, daca ma lasa nemernicul de laptop, da sa stiti ca am idei putine da’ fixe. Va urmaresc cu placere ciondaneala!

    zitella
    2010-02-12 22:41:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 202

    Regi, III, 6

    7. Când era zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre cioplite, lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea lui.

    Pasajul acesta îmi pare aproape tandru. Iată de ce…

    După ce, vreme de trei ani, au fost pregătite lemnul şi piatra pentru temelia templului, de câtre lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram şi aceia din Biblos (deci o grămadă de oameni!!!), lucrarea de zidire o făptuieşte Solomon.
    Ei, această zidire nu e una oarecare, ci clădită din pietre ŞLEFUITE (lucrate spre înfrumuseţare) DINAINTE, şi totul ritualic aproape, în linişte, fără unelte de fier. Poate şi sufletul se (auto)construieşte la fel, punând laolaltă încercări musai epurate, din care trebuie păstrat frumosul.

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:49:09 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 203

    @) Daca_nu_nu

    Dar arhitectul era au ba?

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 22:56:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 204

    Merg mai departe:

    Regi, III, 6

    18. …totul era acoperit cu cedru şi piatra nu se vedea.

    Nu suntem de piatră, nu-i aşa? Dar inimile pot să se-mpietrească. Să nu se împietrească inimile, aşadar. Şi nici să nu slăbească ele, că doară sub lemnul cald se află piatră…

    Şi tot aşa, a terminat el templul în 7 ani.
    Uuups!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:56:34 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 205

    Dup-aia şi-a construit Solomon casa regală…
    Şi l-a tocmit pe meşterul Hiram din Tir. Anume pe altul!!! N-o mai fi avut răbdare să mai facă una cu mâna lui…
    Hm.
    Oare???

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 22:58:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 206

    No, şi dup-aia a fost el foarte înţelept şi-a luminat popoarele după învăţătura Domnului. Şi-a venit la el până şi regina din Saba s-o sfătuiască într-o chestiune ce-o avea ea la inimă…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:00:30 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 207

    Şi dup-aia aflăm că a avut el, Solomon, şapte sute de femei şi trei sute de concubine; şi femeile i-au smintit inima lui (Regi, III, 11, 3)…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:02:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 208

    No, şi-acuma stau eu şi mă-ntreb: la ce-i trebuiau atâtea, Doamne iartă-mă???
    Mi-ar putea spune cineva: păi, n-ai văzut câţi heruvimi avea el prin templul lui??? O grămadă! Pe uşi, pe socluri, peste tot.

    Bine, bine, i-aş zice eu, dar ăia doi, din Sfînta Sfintelor, de-şi atingeau aripile… cu ăia ce era???
    Şi aş răspunde:
    Păi ăia erau ei!!! Ei doi!

    Restu… da, sute, sute, fără număr…

    Da ăia doi de străjuiau chivotul cu legământ, ăia-s cu dragostea…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:07:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 209

    DA!!!
    IUBEA ARHITECTUL!!!
    ATUNCI ŞI NUMAI ATUNCI!!!
    CÂND A VISAT HERUVIMII!!!

    Părerea mea…

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:08:20 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 210

    @Daca_nu_nu: english.thekote../

    zitella
    2010-02-12 23:11:14 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 211

    Ştiu ce spui.
    Dar acolo credea apostolul că a şezut omul şi-a plâns…
    Zidul e mai târziu, din câte ştiu eu.
    Până la zid, e un episod în care meşterul Hiram îi construieşte tot felul de obiecte din aur (căldări, cupe etc.) pentru casa regală, dar el le duce în templu!!!
    Că acolo-l trăgea… inima!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:17:46 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 212

    Zic şi io…
    Că n-am fost de faţă!!!
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:18:45 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 213

    @Daca_nu_nu: Din pacate ne-a ramas doar zidul. Dar subteranele, partea “nevazuta” e … ramai doar cu intrebari fara raspuns. Am vizitat subteranele anul trecut. Nici nu stiam ca exista!

  • 214

    Eu n-am fost încă. Dar ştiu sigur că nu mor până nu mă duc.
    De-aia nici nu mă grăbesc!!!
    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:27:36 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 215

    @Daca_nu_nu: daca aveti ocazia, trebuie sa rezervi turul subteranelor, pe site, cu multe luni inainte. Putini oameni pot intra intr-o zi. Shalom!

    zitella
    2010-02-12 23:34:03 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 216

    Mulţam de gândul bun.
    Sigur voi avea ocazia.
    Doamne-ajută!

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:36:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 217

    @) Daca_nu_nu

    Atunci si numai atunci?
    Cit il priveste pe Solomon, nu e de mirare, cei vechi erau puternici! Dar ce spui de Mihalache Kogalniceanu al nost`, ca e aproape contemporan cu noi, dar avea – nu mai stiu exact – ori peste 700 ori peste 900 nume “verificate” in agenda…

    Liviu Antonesei
    2010-02-12 23:54:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 218

    O, Liviu, dragule-drag!!!
    D-apoi ce templu o construit Mihalache al nostru???

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:56:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 219

    Nu cumva Mihalache a curvăsărit, în vreme ce Solomon a păcătuit???

    Daca_nu_nu
    2010-02-12 23:57:31 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 220

    @) Daca_nu_nu

    Mai intii, ca templul nu se construieste numa` in chiatra! Al doilea, nu ma refeream la performantele lui arhitecturale in sens strict…

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 00:08:39 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 221

    @) Daca_nu_nu

    Ei, iaca, fata bunicului, ma tem ca intrevad greu finele nuante pe care le propui intre cele doua conduite! S-apoi, Mihalache se dovedeste un demn urmas al lui Stefan, care a fost canonizat, dupa cum stim! Poate vine si rindul lui Mihalache…

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 00:11:19 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 222

    Unii pot indura mai multa drgoste dect altii, asta-i tot!

    zitella
    2010-02-13 00:23:36 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 223

    @) Zitella

    Da, si asta e adevarat!

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 02:29:25 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 224

    foarte frumos s-a zis aseara. v-am pupat !

    nu da, ca nu
    2010-02-13 06:30:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 225

    ieri a fost ziua lui darwin. e vina mea :) ca n-am zis nimic. injurati-ma cat vreti, nu ma supar :) , dar zic acum :
    darwinismul este imbatabil
    1 ba si aia care au scris upanishadele erau darwinisti avant la lettre: “zeii SE HRANESC CU credintele oamenilor, si nu le convine ca oamenii sa stie asta”. deci prin ceea ce credem de fiecare data dam de mancare la un zeu:)
    2 la scara mai umana, tot autorul/vedeta vrea un admirator, FARA SPIRIT CRITIC, evident. intr-un anume fel, se hraneste cu admiratia lui, daca nu din banul pe care admiratorul il scoate din buzunar ca sa ii cumpere/vizualizeaze produsul
    3 LUPTA PE RESURSE: intre zei si autori/vedete sunt lupte crancene pe admiratori/credinciosi.SUGATIVELE ASTEA TOATE se reinnoiesc, vin cu chestii noi si tot mai atractive ca sa castige clienti! :) darwin 100%!!! si se pare ca darwin nu se inseala, de aia e atat de urat si interzis in multe locuri! ca zice lucruri care nu se zic!
    4 evident, autorii /zeii se strang in “bisericute” ca sa reziste impreuna. COOPERAREA NU E NICIODATA EXCLUSA DACA FAVORIZEAZA SUPRAVIETUIREA FIECARUI INDIVID LUAT IN PARTE, cum observa darwin, ca nu e ideea mea
    5 n polIitica aceeasi mancare de peste: se sustin unii pe altii, se unesc, se despart. dar ceea ce il intereseaza pe fiecare INDIVID e cea mai buna strategie ca sa supravietuiasca politic
    6 darwinism in psihologie: doua idei de baza:1 creierul e un computer care calculeaza orice investitie de timp/efort/energie in sensul avantajului maxim pentru individ(atentie, nu pentru specie!!!)
    7 ingineria inversa: vezi reverse engineering in wikipedia sau oriunde. pe baza ingineriei inverse, sentimentele de exempu sunt “adaptari”. servesc supravietuirii imediate a individului, orientata spre supravietuirea genelor lui. am simplificat mult muilt mult ha ha ha. discutii in jurul intrebarii daca genele ne dirijeaza sau nu sunt multe
    8 TEORIA LUI DARWIN NU PENALIZEAZA NIMIC DIN CEEA CE FUNCTIONEAZA. NICI MACAR “CREATIONISMUL”, CARE TRAIESTE SI E BINE MERSI
    9 darwinismul este imbatabil, poa sa urle altii cat vor contra lui

    nu da, ca nu
    2010-02-13 07:13:40 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 226

    @antonesei, gogea

    acum 2 ani, pe 30 ianuarie, m-am pomenit în postura de cioclu, împreună cu adi lăcătuş, adi cristea şi nu mai ştiu cine. nu mi-am imaginat niciodată că o să mă opintesc să duc pe cineva la groapă, cu atât mai mult pe profesorul meu.
    zicea că trupul ştie mai mult. că memoria noastră esentială nu e neuronală, ci viscerală.

    nu poţi despărţi nicio clipă discursul despre dragoste, de cel despre moarte: stranietatea trupului mort, înstrăinarea lui în raport cu firescul naturii vii, chiar şi al aceleia minerale. Trupul mort, a cărui consistenţă rămâne organică, devine, în mod straniu, artificial – manechin plastifiat, respingător. În acest chip, dragostea nu e “pseudonimul morţii” (caraion, parcă) ci extremitatea ei absolută. Trupul viu e al tău, al iubitei tale, al părinţilor tăi, al prietenilor tăi, trupul mort e al nimănui: concreteţea lui brutală şi nemişcarea îl înstrăinează complet.

    de aceea nici nu am plâns atunci. trupul acela firav, care iubise, mâncase, în fine, făcuse toate cele ale viului, pe care îl identificai perfect cu persoana (acolo este X, lângă el stă Y) devine anonim, “nu mai e acelaşi”, mai aparţine nimănui, nici măcar memoriei noastre (ne amintim persoanele dragi când acestea erau vii, nu înţepenite în cutie)

    eruufin
    2010-02-13 08:36:13 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 227

    un film excelent, obligatoriu (nu glumesc!)legat de ce am postat mai sus: OKURIBITO, în traducere engleză DEPARTURES. en.wikipedia.or../

    eruufin
    2010-02-13 08:47:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 228

    @eruufin
    Emotionanta evocare!
    Eu am lipsit, cum am lipsit si de la despartirea de “trupurile” altor (prea multi!) prieteni…
    Pur si simplu nu pot “sa intru in atmosfera”…
    Chiar si dupa ani de zile de la “eveniment”, traiesc oarecum pregatit sa ma intilnesc cu respectivii, intimplator pe strada, sa mergem la o cafea sau intr-o
    calatorie…
    Sunt “persoane” cu care “ai fi gata sa mori impreuna” (cum ar spune Bogdan Ghiu, despre Nino Stratan si Augustin Fratila), din pacate, de cele mai multe ori (!)
    se intimpla ca trebuie sa le supravietuiesti singur.
    Nu stiu daca aceasta e un dar, sau o pedeapsa…

    vasile gogea
    2010-02-13 09:55:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 229

    @222,zitella
    “Unii pot indura mai multa dragoste decit altii…”
    Desigur: iubirea se “indura”: “indura-te, Doamne catre noi…”; ura se “rabda”: “nu i-ar mai rabda pamintu’”…
    “A da”, trebuie sa poti; “a primi”, trebuie sa stii…
    Cred…

    vasile gogea
    2010-02-13 10:34:43 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 230

    @Daca_nu_nu:

    “Întrebare:
    Iubea arhitectul???”

    Cred ca exista o mica problema in legatura cu atribuirea calitatii de arhitect lui Solomon. Solomon este in mod clar cel care a finantat lucrarea si e foarte posibil sa o fi facut doar ca sa-si rascumpere pacatele trecute si viitoare (vezi cele 700 de femei). De altfel in Vechiul Testament, relatia dintre Divinitate si om este bazata pe un sistem destul de brutal si mercantil: frica, pedepse, recompense etc. asa incat dragostea, asa cum o discutam noi acum la nivel fizic/metafizic, s-ar putea sa fie foarte diferita de cea a lui Solomon.

    Fulcanelli
    2010-02-13 10:51:10 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 231

    @nu da, ca nu:

    “8 TEORIA LUI DARWIN NU PENALIZEAZA NIMIC DIN CEEA CE FUNCTIONEAZA. NICI MACAR “CREATIONISMUL”, CARE TRAIESTE SI E BINE MERSI”

    Ha, ha !
    I love my love !

    Nu vad de ce teoria darwinista ar trebui sa fie pusa in opozitie cu creationismul. La fel cum nici stiinta nu se afla in conflict cu religia. Teoria lui Darwin nu explica modul in care a aparut viata pe pamant, ci doar maniera in care au evoluat speciile de la un anumit moment incolo. Faptul ca nu au fost gasite (inca) ramasite lui Adam sau ale Evei, asta nu inseamna ca ei nu au existat. Ca ne lipsesc multe piese in puzzle, asta e clar. Insa nu inseamana ca trebuie sa negam existenta partii din stanga jos, doar pentru ca noi ne-am ocupat doar de partea din dreapta sus. Trebuie doar sa facem eforturi pentru a vedea intregul puzzle. Si intotdeauna pentru a avea o viziune de ansamblu trebuie sa privesti de sus, nu doar de la nivelul coltului din stanga jos.

    Fulcanelli
    2010-02-13 11:07:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 232

    @ Zitella
    Îţi mulţumesc, draga mea, pentru susţinere!!! E foarte important un sprijin ca al tău, pentru-o femeie care s-a încăpăţânat să ţină piept teoriilor pur… masculine! Că, bag de seamă, într-o problemă ca asta cu dragostea, unde ar trebui să conteze două păreri, tot bărbaţii par să decidă…
    Numa că nu-i lăsăm şi basta!
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-13 11:07:44 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 233

    Mă surprinde, Liviul meu drag, această dificultate de-o întâmpini domnia ta în a vedea nişte nuanţe pe care le-ai sesizat înaintea mea:

    ”Dragostea este una dintre puţinele noastre trăiri complete, alături de participarea mistică la relaţia cu divinitatea şi de agonia finală…”

    Daca_nu_nu
    2010-02-13 11:10:42 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 234

    @) All

    Buna dimineata tuturor! O sa fiu lapidar, sa nu intirzii la niste treburi. O sa revin, apoi, in citeva ore. Daca misc repede, postez si noul capitol inainte de plecare.

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:11:08 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 235

    @) Eruufin

    Nu, nu pot fi despartite! De alttfel, pina si una din cele mai “vii” trairi ale noastre se mai numeste si “mica moarte”.

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:12:54 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 236

    @nu da, ca nu
    Real: darwinismul exista si fara Darwin, asa cum merele continua sa cada din pom si fara Newton.

    vasile gogea
    2010-02-13 11:14:25 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 237

    @) Fulcanelli

    Cred ca Daca_nu_nu folosea termenul arhitect in sens mai degraba meraforic, simbolic, in contextul discutiei de mai sus.

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:14:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 238

    @) Daca_nu_nu

    Nu mi s-a parut ca as intimpina dificutati reale in sesizarea unor nuante! Dara daca asa e, promit sa ma tratez!

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:17:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 239

    Eu nu-i contest niciun merit lu domnu ăsta al nostru, Kogălniceanu, Doamne fereşte!!!
    Dar nici nu-i pot exagera meritele numai pentru că-i din spiţa lui Ştefan!!!
    Crezi tu, Liviu, că Solomon a fost ce-a fost numai pentru că era fiul lui David???
    Eu nu cred! Eu cred că fără dragostea aceea mare din el, ar fi fost nimic-nimic.
    Şi da, dl Gogea are dreptate, cred eu: Solomon a putut da tot; dar a ştiut să primească?

    Nimeni nu mă va putea convinge pe mine că Sfînta Sfintelor nu-i chiar sufletul omului, iar acolo, în sinea lui cea mai adâncă-şi adăposteşte omul dragostea lui, a lui, aşa cum o vede el. Poate şi Kogălniceanu a avut o Sfîntă a Sfintelor. Unde-i??? Că, din ce spui domnia ta aici, îmi pare c-a luat numai muierile-alea multe din povestea lui Solomon, nu şi Sfânta!!!

    Şi-am dat un singur exemplu, din Vechiul Testament! Puteam lua din Noul, din Coran, din altele…
    Am învăţat însă ceva, în timp:
    Cu dragostea sfinţilor nu-i bine să te pui!
    Şi nici cu scrierile sfinte, mai ales cu Biblia!

    Că te-ar putea sminti!!!

    Daca_nu_nu
    2010-02-13 11:21:01 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 240

    Deci m-ai încercat iar!!!
    Păi, ce-i aici, examen???
    :) :) :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-13 11:22:06 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 241

    @) Daca_nu_nu

    Ne neaparat! Mai degraba, m-am jucat putin de-a patriotismul local!

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:28:17 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 242

    Ha!-Ha!-Ha!
    No, ăsta-i unul din momentele-alea în care-i bine să-ţi spun ”Bunicule”!
    Ca să nu-ţi spun altele, din inimă, ştii…
    :)

    Daca_nu_nu
    2010-02-13 11:37:27 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 243

    @) All

    Capitol nou posttat la adresa

    voxpublica.real../

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 11:38:37 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 244

    @Liviu Antonesei, #149:
    Ramin deseori, la prima vista, mirat de ce se cerne din ceea ce incerc sa dau publicitatsii; imi trece repede pentru ca, la fel ca in auberges espagnoles, fiecare venim cu ceva de-acasa, nu neaparat acelasi lucru. Imi pare ca partea cu focul n-a fost “prizata” (in sens tabagic…) desi era oarecum complimentanta, caci eram cu gindul -despre dragoste fiind vorba- la Empedocle , focul si dragostea (encore faut-il savoir care dintre cele trei cuvinte elinesti…) motoare ale vietsii, la cum el , prin manipularile noastre anacronizante, ne marturiseste, trimitsind reportaj de la fatsa locului, din maruntaiele Aetnei, despre trecerea de la starea de poetikos (a lui Hölderlin, bunaora), la cea de plasmatikos, alcatuire de materie astrala. A “trecut”, poate chiar cu putsin ecou, templul, desi era acolo mai mult de remplissage, ca reper, in “dauna” referirii la 1 Corinteni, 7:4 in ce priveste administrarea proprietatsii corpului/corpurilor in viziunea cuiva care, paradoxal, nu credea in uniunea barbat-femeie dar care inlesnea pasajul la poetul cu parul verde; ori in “dauna” referirii la Annie’s Song. C’est comme ça.

    Nu stiu de ce mi se stringe inima de fiece data cind vad alaturarea “Despre dragoste. Anatomia unui sentiment”. Sint dus putsintel la biserica si-s familiarizat cu formule de genul asta inca de la mult “mediatizata” (si de Borges, printre altsii) ” Anatomy of Melancholy”. Am ajuns ca, deschizind pagina blogului, sa inchid ochiul drept, sa intorc capul jumatate stinga si sa privesc peste nas doar pina unde se termina “Despre dragoste”, cu temerea nemarturisita ca , de e sa intorc capul doar putsin mai spre dreapta, o sa vad urmind ceva in genul: Disectia, Autopsia ori chiar Vivisectia …

    Da’ e weekend, let us enjoy it and relax intru el. Senin si cele bune.

    Daniel StPaul
    2010-02-13 12:03:49 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 245

    Blowing in the wind.
    Confruntat cu “necesitatea” de a alege intre maruntele , meschinele(meschine =”sarmane, saracutse”, fascinanta vocabula asta, “meschin” , plecata din Chaldeea, trecind Mediterana cu arabii si-apoi Atlanticul cu frantsujii, poposind in Quebec si mai pe urma trecind si peste Pacific, pina in Tahiti ori Noua Caledonie, dup-aia si peste Oceanul Indian, in Africa, ca sa-si intersecteze originile) maruntele, ziceam, bucurii si o fulguranta, improbabila, fericire, oare pentru care as opta? Cineva –nu se cunoaste contextul- a zis: Que ma joie demeure…

    Fara nici o legatura…
    “Now for women, instead of laborious studies, they have curious needleworks, cut-works, spinning, bone-lace, and many pretty devices of their own making, to adorn their houses, cushions, carpets, chairs, stools, (for she eats not the bread of idleness, Prov. xxxi. 27. quaesivit lanam et linum) confections, conserves, distillations, &c., which they show to strangers.
    [3372]Ipsa comes praesesque operis venientibus ultro
    Hospitibus monstrare solet, non segniter horas
    Contestata suas, sed nec sibi depertisse.
    Which to her guests she shows, with all her pelf,
    Thus far my maids, but this I did myself.
    This they have to busy themselves about, household offices, &c., [3373] neat gardens, full of exotic, versicolour, diversely varied, sweet-smelling flowers, and plants in all kinds, which they are most ambitious to get, curious to preserve and keep, proud to possess, and much many times brag of.”
    (ANATOMY OF MELANCHOLY Part.II, SECT II,MEMB. IV.
    Exercise rectified of Body and Mind.)

    Daniel StPaul
    2010-02-13 12:05:48 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 246

    @) Daca_nu_nu

    Daca pricep eu bine, “bunicule” e un fel de colac de siguranta sau supapa de evacuare…

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 12:06:11 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 247

    @) Daniel StPaul

    Cum singur ati observat, am preluat formula “anatomia” dintr-o traditie mai veche – a melnacoliei, a durerii etc. Eu zic sa nu se inspaimintam foarte tare – o anatomie nu e totusi o vivisectie, nici macar o autopsie!

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 19:44:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 248

    @) Daniel StPaul

    Nu, nu e o dilema usoara! Si, totusi, mai fiecare, o data, de citeva ori in viata, este pus fata in fata cu ea!

    Liviu Antonesei
    2010-02-13 19:46:04 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 249

    @Liviu Antonesei, @247:
    Dincolo de metodele literal “taioase” ori “taietoare” (si care ar fi oarecum dificil de aplicat unui sentiment), ma gindesc la nu mai putsin periculoasa anatomie a iubirii perpetrata cu ochiul sau cu the mind’s eye, nu mai putsin cauzatoare de rani pentru obiect cit si pentru ochiul in cauza (fie el cel al mintsii). Stitsi doar ca se pune serios in chestiune apetitul spre iubire al anatomistilor de profesie…(si ma mira ca nu aud reactsii si dezmintsiri rasunatoare din parte-le)

    Daniel StPaul
    2010-02-13 20:25:18 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 250

    @Liviu Antonesei:

    “Cred ca Daca_nu_nu folosea termenul arhitect in sens mai degraba meraforic, simbolic, in contextul discutiei de mai sus.”

    Pai tocmai ca in sens metaforic Solomon nu a fost arhitectul, ci insusi Dumnezeu, care i-a transmis lui David detaliile constructiei.

    Fulcanelli
    2010-02-14 10:21:35 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 251

    youtube.com/wat../

    Daca_nu_nu
    2010-02-14 13:09:55 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 252

    @Daca_nu_nu:

    “Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
    Din acel suras mai plamadeam un vis…”

    Pacat ca nu mai sunt urmarite si discutiile pe marginea vechilor capitole. Unele incepusera sa capete substanta…

    “Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
    Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui…”

    Stiti, ma gandeam la un moment daca discutia noastra pe marginea textelor Bibliei nu depaseste unele granite pe care nu avem voie sa le trecem. Dar tot pe-aici s-a spus parca la un moment dat ca trebuie sa indraznim. Stefan Iordache cred ca este singurul actor care a primit Premiul Academiei. Parca a fost ieri….

    Fulcanelli
    2010-02-14 13:47:34 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 253

    @ Fulcanelli
    Scuze pentru întârziere (greu mai prinde omu-o pauză… :) )

    Daca_nu_nu
    2010-02-15 13:54:47 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 254

    Sigur că da, aveţi perfectă dreptate: Dumnezeu este arhitectul, literalmente şi în toate sensurile, vorba aia… Solomon aplică însă planul divin la nevoile sufletului său; după mintea şi priceperea mea, acolo e o dragosteee… (copleşitoare, apocaliptică, dacă poate fi imaginat aşa ceva), restul e risipă.
    Numai că nu-mi prea părea moment prielnic iubirii, că lumea avea atunci altă mersură, iar poporul avea nevoi mult mai mari decât asta, ba-n afirmare, ba-n confirmare ş.a.m.d. Şi-atunci Solomon şi-a zăvorât iubirea tăcută-n zăbrele, strânse-afară, slobode-nlăuntru… Cum o fi asta?

    Nu. Nu cred că ne opreşte cineva să comentăm pe marginea textului sacru. Nici măcar Doamne-Doamne, care, după mine-i iubire, oricare-ar fi modul în care-a ales să ne-o spună.

    Ce nu cred, însă, că voi reuşi eu să-nţeleg vreodată, este iubirea neclintită a lui Iov. Asta chiar că-i o chestie aproape de nepriceput… Sminteală curată…

    Daca_nu_nu
    2010-02-15 14:05:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 255

    @Daca_nu_nu:

    “Nu cred că ne opreşte cineva să comentăm pe marginea textului sacru. Nici măcar Doamne-Doamne, care, după mine-i iubire, oricare-ar fi modul în care-a ales să ne-o spună.”

    Da, insa din punct de vedere teologic, este o alta forma de dragoste. Este o dragoste cantonata strict la nivelul sufletului. Aici nu mai discutam despre corpul fizic, sau despre corpul subtil. Intr-un fel e mai simplu, pentru ca nu trebuie sa intelegem legaturile intre cele trei corpuri, dar in acelasi timp este mai complicat, pentru ca sufletul este zona cea mai misterioasa a omului. Numai corpul subtil cunoaste codurile de comunicare cu sufletul si deocamdata acestea nu ne sunt devoalate nici macar partial. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care nu intelegem dragostea lui Iov. Insa ea exista indiferent daca noi o intelegem sau nu.

    Fulcanelli
    2010-02-16 10:09:38 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 256

    E doar o impresie ori spunem acelaşi lucru?
    Undeva ne întâlnim, aşa-i?

    Daca_nu_nu
    2010-02-16 11:42:07 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde
  • 257

    @Daca_nu_nu:

    Nu, nu e numai o impresie. Spunem acelasi lucru. Doar ca aceasta forma de dragoste nu a facut pana acum parte din cadrul de dezbatere.

    Fulcanelli
    2010-02-16 13:08:22 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
"Cum am făcut politică în ilegalitate – unde eram extrem de puţini! –, în opoziţie – unde a fost cel mai plăcut! - şi la putere – unde se înghesuie toţi, dar pe mine m-a lăsat rece! - , politica efectivă nu-mi mai spune nimic
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alegeri alex mazilu antonescu aur basescu Becali blaga blog Blogviu interviu BNR Boc BOR campanie candidatura catalin voicu cluj concert cristian preda criticatac criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu Elena Udrea experiment Facebook film FMI fotbal guvern humanitas Iliescu instantanee internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie Parlamentul European pd-l PDL Plesu pnl Polirom ponta protest psd radu duda riscograma rmgc romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate sondaj steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR uichendist.ro usl Vanghelie Vasile Blaga Videanu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!