Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (16)

@) All

Mai bine anunt aici textul de pe blogul lui Dorin Tudoran despre mirobolanta ideea a lui Miron Cozma! Deci la

dorin2tudoran.w../

Ar fi interesanta o disertatie despre “semne”

Tin minte ca un coleg de servici a fost foarte aproape de o catastrofa si doar faptul ca dacia lui istorica nu a pornit la timp a facut sa mai fie inca in viata (prietenul lui care a avut o masina care a plecat din prima a ramas infirm pe viata)

De atunci nu se mai supara daca masina nu mai pleaca din prima si mai mult a decis sa o tina pana la adanci batraneti

bâlci la CJ Olt

ionutjifcu.gdo.../

Bine, maître, dacă aşa vrea Nikita – iubirea nu moare. N-o invidiez pe Nikita fiindcă eu ştiu că numai iubirile neîmplinite nu vor să moară. Rămîn ca un cui bătut în inimă şi uitat acolo.
În schimb, ale împlinitele se săvîrşesc cuviincios din viaţă, pentru a lăsa locul altora – ca iarba, frunzele, florile, care ştiu ele că pot muri liniştite. Cîtă vreme e un soare care-ncălzeşte pămîntul, şi cîtă vreme curge apa vie pe sub pămînt ori din cer, vine mereu o primăvară a iubirii, se coace-n văpaia verii şi se ofileşte-n toamnă cînd, Dumnezeu ştie de ce, devine cerul plumburiu şi se-nchid inimile.

@) Inima-Rea

Pai, normal ca asa vrea, doar e fata, chiar daca alcatuita mai mult din siliciu decit din carbon!

@) Vigil

Eu, in principiu, nu cred in “semne”, totusi de vreo citeva ori in viata asta – nu ma refer la exemplul acesta, pina la urma, benigm – m-au cam pus pe ginduri!

Aşa e, uitasem că-i siliconată (prin Valley). Deci, nemuritoarea iubire-i castel de nisip – bun, aşa rău cumu-i.

@) Inima-Rea

Ha, ha, ha! Esti in forma, cum vad… Eu sint cam frint dupa patu ore din noul curs.

Deci, a pornit noul curs. Drum bun şi spor!
O să trag şi eu obloanele, că m-a obosit FC Liverpool.
Apropo, ai mai deschis televizorul de o săptămînă?

S-a dus frumoasa juventute,
Ne îndreptăm spre senectute;
Intrând cu tinerii în horă,
Să-ntârziem măcar o oră
Alunecarea în Tartar,
Descris de toţi foarte amar.
Ce dacă părul mi-este sur?
Gaudeamus igitur!

Turnaţi-mi iute un pocal
Pân’ nu devin din nou Tantàl,
Care, se ştie, nu putea
Nici să mănânce, nici să bea.
Acum e timpul, căci apoi
Ne vom jeli toţi: opopoi,
Lângă Cocitul cel obscur!
Gaudeamus igitur!

Evdemonia-i un secret
Ce n-am aflat în Epictet,
Preaîncurcat e Senecà,
Eu-nvăţ mereu nautica.
Deci, cine are-n el psihé
Să strige: Vivat! Evohé!
Cu pânzele pe Mar del Zur
Cânt: Gaudeamus igitur!

De Eros încă silă n-am.
Vetust nu sunt precum Priam.
Diotima, aici în poale
Aşază-te cu şoldul moale,
Gingaş întoarsă-aşa încât
Să te cuprind pe după gât,
Să-ţi gust de-aproape suflul pur:
Gaudeamus igitur!

(George Călinescu, „Cântece de petrecere“, I)

Precum ştii, Anaximene,
Trăim printre fenomene.
Tot ce toarce Clotho-n caier
Este zămislit din aer.
Soarele, măreţul sfeşnic,
Mă-ndoiesc că este veşnic.
Viaţa noastră este fumus
Juvenes dum sumus.

Deci în sălile cinabre
Să cinăm sub candelabre,
Îmbrăcaţi în laticlave,
Slujiţi nu de triste sclave,
Ci de zânele eline,
Purtând amphorele pline,
Până nu ne-nghite humus,
Juvenes dum sumus.

Cunoscând c-acolo jos,
Unde judecă Minòs,
Nu cunoaşte bunăvoia
Cine a luptat la Troia,
Pe vin vechi şi închegat,
În vas cu peceţi legat
Să meargă ultimul nummus,
Juvenes dum sumus.

Nu mai spun c-ar fi ridicul
Să sforăim în cubicul;
Câştigând ziuă şi noapte,
Înmulţim cu doi pe şapte,
Trăim sub lună şi soare,
Înviind când altul moare.
Acesta-i terminus summus,
Juvenes dum sumus.

(George Călinescu, „Cântece de petrecere“, II)

@) Inima-Rea

Da a demarat si inca bine. Dar destul de obositor, cu patru ore deodata, dupa cele tei saptamini de munca destul de intensa. Partea buna e ca saptamina viitoare, vor fi doar doua ore, ca acesta e ritmul, 4, 2, 4, 2…
Interesant, cred ca nu l-am deschis. Am vrut int-o seara spre noapte sa vad un film, dar eram prea obosit…

Starea civila e cit se poate de pragmatica si metodica: se-ncurca doar cu muritorii, le da, la intrare si iesire, certificate de nastere si de deces ; iubirile individuale si le adminstreaza fiecare cum poate, iar Iubirea, pentru ca tot am orbitat noi in jurul Symposionului, cosmica fiind si inainte mergatoare zeilor, ramine in grija Custodelui cosmic, n-are ea treaba cu moartea . Iubirile personale carora le “expira mandatul” sint la fel de finite ca orice moment de intersectsie, difera doar modul de a le privi sfirsirea si finitudinea. Iubirile sfirsite ramin tot astrale, pentru unii, insa, multsi, putsini, soarele lor capata semn negativ (“un immense soleil noir d’où rayonne la nuit”…) Pentru altsii (remember, Splendour in the grass, filmul, or Ode on Immortality…?) sfirsitul unei iubiri deschide poarta catre intselepciune (the philosophic mind) : “Though nothing can bring back the hour/Of splendour in the grass, of glory in the flower,/We will grieve not, rather find/Strength in what remains behind/ IN THE PRIMAL SYMPATHY/ Which having been MUST EVER BE; /In the soothing thoughts that spring/Out of human suffering;/In the faith that looks through death,/In years that bring the philosophic mind”. (iata, am subliniat, si poetul zice ca iubirea primevala e/ TREBUIE SA FIE for ever). Am, totusi, indoieli ca RESTUL E TACERE . Iubirile personale sint minuni cu anvergura dependenta de darnicia trairilor noastre, a nu le dori e atipic, a nu vorbi despre subjugarea pe care o seamana, nu ne prea este la indemina, chiar daca ar fi cit se poate de natural ca minunile se ne inchida robinetul elocintsei . Imi vine in minte o arie de concert de Mozart (A Berenice…Sol nascente): “Sol nascente in questo giorno/deh! perdona al tenue ingegno/ e ammirati io vo’ tacendo/e ammirarti io tacero”; angajamentul de a tacea e intenabil, fiorituri, triluri si colorartura curg din belsug ca sa ne lumineze ca “ la grandeza io no comprendo,/ e a dover spiegar non so”. Asadar, restul, departe de a fi tacere, e …literatura (…si arta). Et tant mieux!

Zi buna tuturor si weekend senin & placut.

@) Daniel StPaul

Absolut corect! Nu prea are cum sa fie tacere si e chiar excelent daca poate deveni, darca devine literatura, arta! A bon entendeur, salut!

@) All

Si, desigur, buna dimeneata la toata lumea!

Foarte frumos ai scris, Daniel!
Nici nu ştiu dacă sunt de acord sau nu cu tot ce-ai scris – în această punere laolaltă – dar, personal (că tot ai repetat termenul), ştiu că ai dreptate.
Dacă fiecare muritor cu stare civilă în bună regulă ar putea fi vrednic să ajungă la această concluzie, am fi mai aproape de zei. Şi poate, cine ştie, la un moment dat, i-am putea şi atinge.

Bună să-ţi fie dimineaţa, Liviu!

Inimioară, ‘ai să-ţ’ spui şi ţie; iar dacă nu ţ’am spus-o, ţ’o repet:
Cică, odată, cerul era jos de-l puteai ajunge cu mîna. Şi se bucurau oamenii de asta. Numai că femeia n-a găsit altceva de făcut decît să şteargă scutecul copilui de cer. Atunci, Dumnezeu a ridicat cerul sus, să nu-l mai poată atinge oamenii.
E un mit pe care-l ştiu de la maia mea, şi pe care-l menţionează şi Eliade, în Istoria ideilor şi credinţelor religioase, ca unic, nemaiîntîlnit în alte părţi.
Deci, numai la femeia română e pornirea asta de a fi familiară cu zeii.

@ Inimă-Rea
Mă surprinde o concluzie atât de tranşantă, desprinsă dintr-un mit atât de vag, să nu spun puţin cunoscut, chiar dacă patentat de un maestru.
Dacă e s-o luăm de bună, înseamnă că femeia română, oricât şi-ar dori, e o nevrednică.
Ce mamă e aceea în stare de un astfel de act, fără să-i fie teamă de răzbunarea cerului asupra copilului ei?
Aia-i mamă?
Cine face ca ea, ca ea să păţească!
Cine nu, nu.

Oare tu poţi fi destul menajată? Păi, dacă-ţi redam eu forma genuină, pe care mi-a turnat-o-n memorie a bătrînă (“că muierile-s păcătoase, muică”) ce-ai fi zis, că sînt mîrlan?
Ştiu că te simţi nedreptăţită de noi – bărbaţii – dar n-ai fi singura. Parcă şi interlocutorul a primit multişor mai mult decît merita, după judecata ce-am tocmit-o tot noi – bărbaţii.
Dar eu, cînd vreau să fluier, fluier. Acordă-mi, te rog, acest minim credit.

Eşti un tip minunat, Inimioară.
Cum nu te-aş putea credita?

@) All

Ma bucur sa observ un aer mai calm, cu mituri si trimiteri cultuale, decit cel de care avusesem parte nu de mult. Sa fie pimit, si sa dureze!

@) Inima-Rea

Adevarul este ca si mie cind imi vine sa fluier, ce sa fac?, fluier. Citeodata, se intimpla asta chiar si in biserici…

În biserică, se poate şi mai rău, potrivit vorbei ăleia proaste: La omu’ sărac, nici boii nu trag; o bucată de pâine de are – îi cade şi-aia-n c..; şi i se scolă-n biserică, taman cînd iese părintele cu sfintele daruri.
-
Bine, Inimioară – Doamne-ajută!

@) Inima-Rea

Ha, ha, ha! Buna-i citeodata si intelepciunea populara!

Ai văzut, Inimioară?
Să v-ajute Dumnezeu, vouă, bărbaţilor. Şi-o spun fără urmă de ironie – poate cu o fărâmă de invidie – câtă vreme eu chiar ştiu cât de aproape de zei poate sta o femeie. Şi mi-i ciudă cumva pe proasta aia şi pe ce-a stat a face când i-a defilat prin cap să dea cu scutecul de cer. Nu ne-ajunsese Eva?! Ne mai lipsea una.
Mă întreb, totuşi, cum de prin alte ţări femeile se laudă că dorm cu zeii – chiar de nu-şi doresc – iar la noi, măcar că nu tânjim până-ntracolo, nu-i dată nici măcar sărmană atingere…
Să fie tot blestemul într-un scutec?

@Inima-Rea: editura.literne../

Cred ca ar face bine si un pic de raceala “aritmetica”;
1. E posibil ca esenta mitului cu scutecul sa fie aceeasi cu aceea din povestea Evei. Chiar daca matriarhatul n-a fost regula generala candva, poate ca noi om fi gresit primele cu repezeala in judecata, orgolii etc;
2. Exista si iubiri neimplinite care se sting;
3. Asa si trebuie, cand de fapt iubirea nu e iubire, ca de aia avem ratiune sa mai punem si frana, cand e cazul de rele tratamente;
4. Iubirea e iubire atunci cand din orice indemn (eros, agape etc) simti nevoia sa tii seama si de alta persoana, adica invingi mai mult mai putin egoismul(care are o sursa comuna cu instinctul de spravietuire al animalelor fara ratiune si mai ales fara vorba) si ai grija cumva si de altcineva.

@Inima_Rea
“Adevarul” e ca nu ma satptam la o asemenea replica, intr-un “context” colocvial!
Folclor de “cimbrii” intr-o lume post-romana!

corectura:”asteptam”

Nu astept raspuns: intr-o alta era ar fi fost de ajuns un… scutier!

Am să trimit scutierul, d-le Gogea, să-l invite la o bere pe al dv., pînă cînd şi stăpînii lor se vor putea duela în carafe de rubiniu, la Bolta Rece.
Aşa mi se-ntîmplă cînd sînt lăudat mai presus de cît zic eu că mi-ar fi meritul. Pare-se că din timiditate mi se-ntîmplă.

Accept, cu admiratie pentru cutezanta, provocarea: pe 17 martie a.c. ne vom intilni la “Bolta rece” – cu, sau fara scutieri!
De acord?

ro.dica: 2) Trebuia să precizez că iubirea neîmplinită este cea neîmpărtăşită. Nici măcar mărturisită.
Ştiu că pare specios dar nu fiecare-şi croieşte modelul potrivit istoriei personale, mai ales în privinţa gingaşului teritoriu al inimii (sufletului)?
1) Nu cred că avea legătură cu Eva ci cu vremea cînd zeii hălăduiau pe pămînt, printre oameni – o altă variantă a Edenului, a Vîrstei de Aur. Ca regulă generală, oamenii “s-au răit, muică” şi de-aceea s-au îndepărtat zeii.
De cîte ori le era greu, oamenii credeau c-au fost părăsiţi de zei. Chiar şi mai încoace, ei spuneau că Dumnezeu şi-a întors faţa de la ei.
Şi-n cristianism a răzbit mitul vremii binecuvîntate, avem multe poveşti despre călătoriile pe care Dumnezeu şi Sf Petru le făceau pe pămînt, incognito. Ivan Turbincă – de pildă.

Cu plecăciune, accept, d-le Gogea. Şi, de nu mă voi dovedi vrednic în Lupta de la Rubi…niu, măcar prietenul nostru Liviu Antonesi va putea consemna că am ţinut piept cu bărbăţie.

N-am rostit numele nici unui “nobil” care sa “arbitreze” intre “caaleri”. Dar, daca l-ati ales deja, este bine primit si de mine.
Deci, pe 17 martie a.c., unii cu “pieptul”, ceilalti cu “barbatia” dar, laolalta cu fratie!

trebuie sa corectez din nou: “cavaleri”.

@28
nu e posibil: Eva nu “spala” scutece”!

books.google.ro../

Aparte:
Bun.
Le-am dat bibliografie…
Ce-aş mai putea face?
Să mă rog!!!
Mă rog să fie musai pistol.
Şaptezeci şi şapte de metri.
Trei focuri.
Şi să rateze toate treeei!!!

Buna dimineata

Ma bucur ca s-a revenit la forma detatasata de discutie

@Inima-Rea: #24.

“şi i se scolă-n biserică,” Pai daca tocmai atunci trecea coana prioteasa cu toate alea suflecate (vorba cantecului) sti si tu “ce e frumos si lu Dumnezeu ii place”

Ei, acum c-avem şi reguli, nu va fi doar luptă dreaptă, ci şi elegantă-ncercare-ar măiestriei.
Oare-o fi nevoie şi de oarece antrenament în vederea?

Nu! Nu! Nu!
Pot fi întâlniri, dezbateri, puneri de acord, dar fără arme. Dacă vreţi – zi şi tu, Virgil, dacă n-am dreptate – putem organiza chiar o conferinţă (de presă??? uuuups!), dar musai fără arme.
Singura armă să fie… carafa!!!

@) All

Bine v-am regasit. Am fost la lansarea unei carti despre liberalism, y compris cel romanesc. A fost prezent acolo si dl. Crin Antonescu, ca nu stiu ce conferinta miine la Iasi liberalii. E mai bun pe viu decit la TV…

@) Vasile Gogea, Inima-Rea

Am inteles eu bine? Ne vedem pe 18 martie la Bolta Rece de aici de la mine?! Cu scutierii e traba voaastra, ca eu nu port asa ceva!

@) Daca_nu_nu

Esti olecutza contradictorie! Pe de o parte, duel fara arme, pe de alta, le trimiti combatantilor manualul!

@Liviu Antonesei: @Daca_nu_nu:

Ma bag sa utilizez carafa (desii ficatul meu nu prea e de acord deh amintiri din tinerete)
Cat priveste manualul zicem cu zic copii mei in romgleza lor pretend ca, carafa este un bullet si noi suntem machine gun

Păi, Bunicule, să-ţi explic:
Eu, de fapt, voiam să preîntâmpin o nenorocire. Totuşi, e o chestiune de viaţă şi de moarte, nu?
Şi-atunci, primul gând mi-a fugit la ”Code Duello”, dar n-aveam… link!
Şi, geaba ai, dacă n-ai link… ştii tu mai bine cum e.
Iute-iute, de teamă să nu se-ncaiere, ce să fi făcut?
Hop, Chatauvillard, Essai sur le duel!…
De teamă să nu porenască luptă fără reguli…

@) Virgil

Si daca noi sintem chiar armele, este satisfacuta doleanta lui Daca_nu_nu care cerea, contradictoriu de altfel, cum am si semnalat, “fara arme”?

@) Daca_nu_nu

Asta inseamna ca esti impotriva luptei fara reguli, nu impotriva dumneaei, lupta…

Dar când l-am mai şi auzit pe Inimioara că-i dă cu antrenamentul, am zis: No, ştiţi ceva? Asta NU!
Şi la antrenament voiam să zic io fără arme…
Dar de emoţie, de durere, cred că am leşinat (sper să nu-mi ceară drepturi de autor nepoţii că am parafrazat doar; pe aia cu odaia de culcare de la reşedinţă n-o mai zic!!!) şi de aceea m-oi fi contrazis.
Dar, contradictio – mater intelligentiae.
M-ai prins!
Poate că-n submintea mea, exact asta mi-oi fi dorit:
Duel fără arme!!!

Ha!-Ha!-Ha!
Te pripeşti?
Nu te ştiam de felul acesta, Bunicule.

@) Daca_nu_nu

Ntz! Nu eu ma pripesc, matale te exprimi contradictoriu! Riscul argumentatiilor lungi…

Poate n-ar fi rău să tac o vreme, pân-oi învăţa să grăiesc mai scurt…

@) Daca_nu_nu

Faci ce vrei, dar eu nu asta am spus. Am spus ca pe masura ce cresc dimensiunile unei argumetari, cresc si riscurile de a aparea contradictii. Plus ca, atunci cind e segmentata, si cineva raspunde la ce e deja postat, dar ar mai urma ceva, riscurile mai sporesc o data! Deci, vorbeam tehnic!

Bunicule, n-auzi cum tac?

@) Daca_nu_nu

Aud materia plingind…

Să nu tragi podul de la mal…

@) Daca_nu_nu

A, nu fac eu chestii dintr-astea!

Ma intorc si eu acum: nu pe 18, pe 17!
“Musai” 17 “de pistol”!
Mor!
(Iertare! eu ca un oarecinecare n-aretreaba se intimpla sa fiu mai “ocupat”.Va asigur, ibnsa, inca o data, ca voi fi la data stabilita la locul stabilit!)
Asta nu inseamna ca discutia,aici, s-a incheiat.
Pina ajungm eu la Iasi se pot intimpla multe!
(incepsa nu mai rezist la “money…”)

@Inima-Rea: Adevarul e de gasit printre micile minciunile pe care si profanii si scriitorii si ganditorii le numesc ori metafore ori exercitii ale spiritului. Numai sa-ti pui in gand sa-l cauti.Cateva chestii adevarate despre Adam si Eva care zburdau si ei prin Gradina Zeului, as remarca maine, ca acuma e prea tarziu. Toate bune celor care nu-si fac sperante super-exagerate in viata, alorlalti sa mai rationeze!

Pretuite Domn si Frate,
ai mare grija: un “duel” are sa aiba loc! “Duelistii” au fost de acord sa fi arbitru!
Nu e loc de femeie aici!
Le iubim pe toate, dar “duelul” nu e decit pentru a afla cine cistiga inca un “muschetar”, au ba!

@) Vasile Gogea

Iubite frate, iubiti frati, promit sa va arbitrez in deplina cinste si onoare si sa ma prezint la infruntare cu ficatul cit mai odihnit posibil!

ro-dica
v-ati speriat?
sa stiti ca nu va fi nevoie de bandaje!

Prea onorabile maestre,
arbitrarea Domniei voastre ne va onora
chiar daca vom pierde.
Dar,
ardelean capatinos cum sunt, repet: pe 17 martie (la o ora pe care n-am stabilit-o cu respectabilul Inima_Rea) voi fi la “Bolta rece”, in Iasi, pregatit sa primesc un glont in piept
(As dori sa se consemneze de acum ca ne-umblarea trenurilor din te miri ce pricini nu va fi un motiv ca
“dueleistii” sa nu se imbratiseze!
Maestrul de c eremonii poate parafa!

Cum trece timpul! Din unul se fac doi si gata vreun duel. Dar eu as avea o intrebare ca va vad specialisti: duel (lasati etimologia) se poate si in trei? Pe alta zi!

@ro.dica:

Cand sunt 3 se numeste politica

Domnule Virgil, stiti foarte bine ca atunci cind sunt 3, sunt mai mult de doua ( si asta se poate traduce), si mai putin de patru ( si, si asta se poate traduce).
Altfel, toata admiratia mea!

youtube.com/wat../

@vasile gogea:

Imediat dupa ce am postat la 67 mi-a venit o alta idee care pare mult mai “tare” cand sunt 3 se numeste Miorita (stiti dvs baciul ungurean si cu cel muntean )

@Daca_nu_nu:

Frumos duelul dar cam incrancenati baietii

@ Virgil
Bărbaţi, nu glumă…
Io mă uitam numa la fiarele-alea ce le purtau pe ei şi mă-ntrebam câte kile trebuie să aibă… Ori şaua aia, ori sabia, Doamne iartă-mă, că-ţi trebuia sânge-n tine, nu glumă, să le poţi purta cum se cădea…

@) Vasile Gogea

Multonorate, am retinut, va 17 si nu conteaza ploaie, vint, nisori, tunete si fulgere…

@) All

Text nou si foarte interesant pe blogul lui Dorin Tudoran

dorin2tudoran.w../

Nu inteleg niciodata de ce nu inteleg si ceilalti ceea ce eu inteleg.
Un duel e, simplu, intre doi “cavaleri’. Nu pricep de unde intrebarea “in trei”! Probabil e o “alunecare semantica” a temei care, totusi, ne tuteleaza pe acest blog.
Pe de alta parte (domnu’ Virgil nu pinditi semantic la … crepatura!), cred ca e un eveniment comun in lumea noastra ca doi oameni sa-si dea intilnire la o cafea, intr-o anumita zi, intr-un anumit oras, intr-un anumit loc (acum imi dau seama ca n-am stabilit si ora!)
Oricum, avem un “maestru de ceremonii” care va avea grija sa ne expunem “inimile” in egala masura!
Acum, cred ca am spus destul.
(NU: n-am spus destul – “cuvintele” pe care trebuie sa le scrii…)

@Daca_nu_nu:

Am imbracat la un moment dat un soi de vesta facuta din zale mici (de fapt un osi de vesta crosetata din sarma) . A naibi de grea.

In acelasi timp am incercat sa manuiesc o sabie (mai mica decat ce aveau oamenii astia aici ) si desii ma consider om puternic imi era greu sa o manevrez hai sai zicem cu acuratete. Acu mai e si o problema . Cand stii ca daca nu o manuiesti cum trebuie dai coltul s-ar putea sa ai resurse (cel putin mentale) mult mai mari .

Dar duelul (sau trielul ca sigur se baga si “arbitrul” acest este mult mai placut si cel mult poti capata niste dureri de cap si o sete mare a doua zi dimineata

@) Vasile Gogea, Inima-Rea

Pai ora depinde de trenul cu care veniti. Pentru ca, prin miracolele tehnicii moderne, ati putea sa fiti impeuna inca de la Suceava si sa puneti la punct detaliile duelului!

@) All

Cind aveti vreme, va puteti uita la acest film placut

megavideo.com/?../

@vasile gogea:

Domnule Gogea,

Imi mai place cate o data sa “bag batul prin gard” si sper ca nu sar gardul. Ideea mea era de la intrebarea pusa de doamna ro.dica cum se numeste daca la infruntare participa mai multi de doi.

Am facut specificarea ca duelul in 3 de obicei se numeste politica sau mai avem un exemplu (care din pacate ne cam marcheaza social) miorita.

In cazul dvs si ceilalti participanti se numeste depinde de vremuri ceai , chef , bauta, etc iar daca participanti nutresc relatii de prietenie este cu atat mai frumos.
(sincer sunt un pic cam gelos pe dvs )

Dacă am stabilit locul şi data, ora trebuie să fie foarte exactă: pe-la-prînz ori mai-pe-seară. 17 martie e miercurea – anul acesta. Deci, va fi o negociere, căci nu pe Cîmpul lui Marte ne-ntîlnim. Dar parcă văd că venim marţiali şi plecăm marţieni.

@ Virgil # 76
Măi, să ştii că, dincolo de glumă, m-am pomenit că am re-văzut fragmentul ăsta – acum, după ce am dat linkul – de câteva ori, că tot sunt aşa, epuizată, de la atâta scripţogărie.
Şi m-am uitat eu la multe, multe de data asta: păi cât kile de stofe, catifeluri, mătăsuri, şi pe muieri, da şi pe bărbaţi, mamă dragă! Plus câtă lumeee!!! Oare toate-ndatoririle aferente unei astfel de înfruntări intrau în fişa postului fiecăruia? Cum îi plăteau? În baniţe de grâu? Şi, mai ales, cruzimea, domnule. Omul e crud, se pare, iar sângele-l face de-a dreptul fiară.
Virgil dragă, io una eram moartă de câteva ori în timpul unui spectacol de genul ăsta, că n-apucam să văd care-mi ia eşarfa…

@Daca_nu_nu:

NU stiu cum ii plateau dar sigur stiu ca cea mai teribila fiara e omul.

Desi ma gindeam ca toate datele sunt stabilite, revin nu pentru “nelamurirea” d-lui Virgil (aici nu e vorba de “politica”, iar “cistigul” ar putea fi o prietenie – pentru care eu, asa batrin, desi nu “bunic”, cum sunt sunt gata sa ma urc pe un tren – in care, eventual, asa cum senala SENIORUL nostru, s-ar putea sa ne pre-intilnim), ci pentru a-l asigura pe Onorabilul Cavaler Inima-Rea, ca in acest an este duelul!
Fac aceasta mentiune deoarece am in urma, experiente cu “intilniri” la care partenerii au “sosit” dupa doi ani cu aerul ca intirziasera zece minute!
Sper ca trenurile sa circule la data stabilita. Altfel vom avea un motiv foarte solid sa ne adresam Curtii de la Haga!

zitella: Mulţumesc pentru link! Nu întîmplător spusesem aşa dar n-aveam idee că filmul pleacă de la o piesă de teatru.

Am reţinut precizarea, mîndre cavaler: anul acesta, nu anul trecut, nu anul viitor.
Pentru mine, e importantă anume precizarea anului căci am eu o problemă cu anii – îmi scăpase unul şi abia ce l-am recuperat. Exact anul acesta era, aşa că n-am cum să-l încurc cu alţii.

@Inima-Rea:

Un zambet! A vrut sa fie, fara cuvinte; un zambet pentru Inima-Rea, un zambet pentru fiecare! Mai adaug unul:

Asa incit toate datele “duelului” fiind stabilite, avind si un Mare Maestru de Ceremonii pentru a ne echilibra de la anumite posibile balansari,
nu mai vreau sa spun decit citeva cuvinte pentru Nobilele Domnite care vor astepta vesti de la “singerosul” duel:(va fi martisorul! pentru dinsele, noi cavalerii vom fi ocupati cu lustruirea armurii!):
“Amore, more, ore, re probantur
amicitiae.

Si o votca mica, maestre.

Si o votca foarte mica.”

(probabil corect e “vodca”; va asigur ca real e trotil!)

@) Vasile Gogea

In Polonia, e vodca, in Rusia nu stiu exact, dar ce conteaza daca e buna?!

Cred că, la ruşi, e votca. Nu zicea Ivan Turbinca “votchi”?

Non culpa votcae, sed culpa bibentium.
NUNC EST BIBENDUM!

Votcă era şi la noi, după vechiul DOOM, dacă bine ţin minte, dar, după ăsta nou cică e bine şi vodcă…
S-or prins până şi lingviştii cum se-ngăzdăcesc făgădarii. Să toarne apă şi în vodaaa… Dooomnule, de când eşti n-ai văst aşe ceva!!!

Nema culpa, devocika!
Ia fii atentă colea!
Ivan moţăie după cuptor. Vine Maşa şi-l dă jos de-acolo, să plece la pescuit – că doar stau pe malul Volgăi. Ivan ia undiţa şi se tîrăşte zgribulit, spre malul apei. Aruncă undiţa, şi-l ia cu tremurat subţire. Tremură şi firul. Ivan înţeapă, şi aduce la mal un peştişor de aur.
- Ivane, nu mă omorî! Eu sînt fiul împăratului peştilor din Volga, şi tatăl meu îţi poate-ndeplini 3 dorinţe, orice dorinţe.
Ivan se chiorăşte la peştişor – prăpădit! – îl scote din cîrlig şi-l aruncă-n apă. Pe dată, se fc valuri uriaşe, apare un peşte gigantic, strălucind orbitor.
- Ivane, eu sînt împăratul peştilor din Volga, şi-am să-ţi îndeplinesc trei dorinţe. Poţi să fii puternic, poţi să fii bogat, poţi să fii înţelept.
Ivan duce mîna streaşină la ochi, lăcrimează, şi zice neîncrezător: Dă şi tu o votcă!
Apele se liniştesc, peştele dispare, Ivan se freacă la ochi, ridică din umeri – pesemne, i se nălucise. Dar nu, lîngă el – un pahar plin cu votcă! Ivan îl dă pe gît şi se-nviorează.
Iar valuri, iar orbire, iar peştele-mpărat:
- Ivane, mai ai două dorinţe de-ndeplinit, poţi să fii bogat, poţi să fii puternic…
- O sticlă de votcă, zice Ivan pe nerăsuflate.
Apele se liniştesc, peştele dispare, sticla-i lîngă Ivan. O dă pe gît, o gălgăie-ndelung, oftînd de plăcere. O goleşte şi o aruncă-n Volga. iar valuri, iar peştele-mpărat:
- Ivane, mai ai o dorinţă – poţi să fii bogat…
Ivan se ridică şi face-un semn larg cu mîna:
- Să curgă numai votcă-n faţa mea!
Valurile se liniştesc, peştele dispare, Ivan intră-n Volga. Duce palma căuş la gură, soarbe – e votcă adevărată! Ivan se scaldă-n votcă, bea cu burta.
Cu chiu cu vai, se-ntoarece la mal şi o ia spre izba lui, lălăind de mama focului. Maşa îl vede beat turtă şi se cruceşte: Da’ unde-ai putut bea, Ivane, de te-ai făcut în halu’ ăsta? Că nu-ţi mai ajunge, bătu-te-ar Bunul Dumnezeu de beţiv nenorocit, care…
Ivan îi zîmbeşte drăgăstos, o ia pe după cap şi-i spune: Ia mai taci, şi dă şi tu o votcă!

Iiiiştenem!!!
Doamne fereşte!!!
Vezi de ce spunea latinul EST MODUS IN REBUS???

pe tvr 3 e “doctor jivago”…
pentru … “pastirnacul” asta am avut de tras ceva…

@) Daca_nu_nu

Clasicisto, ai gresit citatul – Primum bibere, deinde philosophari…

Pe mîine-atunci! Toate bune!
PS: Inimioară, est modus in rebus a dat, în română, să bei cu măsură… cît mai mare. Dar să nu duci cofa la ureche!

Cred că era, mai curînd primum bibere deinde dregere.

Ha!-Ha!-Ha!
Nimic mai adevărat, Magistre, numai că eu lucram ceva Horatius şi de-acolo mi se trage…
Sunt o mediocră, ce să fac…

Hopa.
Trebuia să fi pus io vocativul la plural…

Dacă-i pe-aşa, feciorii mei, las teoria pe altă dată, dar nu mă rabdă inima să nu plasez o bucăţică de Horaţiu în cinstea Domniilor Voastre:

Înaintea sfintei viţe, alt pom, Varrus, nu sădi
Pe-ale Tiburului coaste priincioase de-a rodi
Şi spre-ale lui Cátil ziduri; celor ce nu-şi udă gâtul
Bacchus le dă drept tovarăşi tot necazul şi urâtul:
Numai bând se duce grija rozătoare pe pustii!

Cine, după băutură, l-ale vieţii sărăcii
Ori la truda ostăşească se gândeşte? Oare cine
Nu te cântă, tată Bacchus, mai cu drag atunci pe tine
Sau pe Vénera frumoasă?

(Horatius, Lui Varrus, in trad. lui D. C. Ollanescu)

@) Daca_nu_nu

Acu`, ce sa zic? Adevar mai graiesc si poetii astia citeodata!

@) Inima-Rea

Noapte buna, atunci…

Păi, de ce crezi domnia ta, Bunicule, că-i iubesc eu?

multumim cu plecaciune,
aducem, tot deodata, lauda textulei domniei vostre din timpurile cele mai noi!

cred ca e necesar sa specific: “TIMPUL”, nr.2.
(sa mai lasam ceva de dibuit si pentru heilalti!)

@) Vasile Gogea

Da, da, da, poate ar trebui sa spunem ca textul d-sale poate fi citit pe site-ul revistei, deci la adresa

timpul.ro../

@) All

Nu stiu daca ati dat atentie linkului catre film. E excelent – si de dragoste, si cu un paradox temporal. Il recomand indeosebi d-lor Hurduc si Virgil! Si celorlalti, desigur.

jim d. :amiaza zilei de 17 decembrie 19.. eram singur acasa, cand aud o sunetul groaznic, parca ar fi fost al unei rachete explodand la mine in curte. gainile noastre cotcodaceau si parea ca toate innebunisera. ies sa vad ce s-a intamplat. in mijlocul curtii, un uliu mare, cu ghearele infipte intr-una din gainile mele Leghorn. aripile uliului, in semicerc, protejau gaina. gaina inca traia. cu ciocul semideschis, imi amintea de expresia crucifixelor mexicane.
uliul se uita direct in okii mei. okii lui erau aproape de culoarea sangelui. in viata mea nu vazusem ceva mai salbatic si mai hotarat. eu stateam la mai putin de 3 metri de uliu si nu intelegeam de ce nu isi ia zborul si pleaca. era evident ca nu vrea sa dea drumul gainii si eu nu stiam ce sa fac. nu ma incanta deloc ideea ca uliul imi mananca gainile, asa ca am incercat sa-l sperii tzipand la el si facand gesturi amenintatoare cu mainile. dar uliul nu se misca aproape si ma fixa cu okii lui ingrozitori. m-am oprit. o fi cumva turbat?!?!
am facut cativa pasi inapoi. imi venise ideea de a lua o folie de plastic si sa o arunc peste …nu stiu…dupa aia vad eu cum fac sa scap de el. (…)
)dar pe masura ce ma apropiam de uliu cu folia de plastic in mana, imi dadeam seama ca trebuie sa arat eu insumi ca spectrul mortii in persoana. cand ma apropiasem deja suficient de mult,uliul deschise aripile si zbura pana la teiul din apropiere. gaina Leghorn se scutura, in aparenta nevatamata.
m-am intors in casa. dupa 5 minute, toate gainile din curte cotcodaceau din nou. da ce draq? uliul se intorsese. de data asta l-am gasit cu ghearele infipte in spatele unuia din iepurii nostri, care se agita cuprins total de isterie. m-am indreptat furios spre uliu, care a lasat iepurele si a zburat din nou spre teiul cel mai apropiat.

2 m-am dus spre tei si am inceput sa arunc cu pietre, dar nu direct in el, ushor pe langa. nici nu se misca si ma privea cu oki implacabili. m-am dus in casa, am luat pusca, am incarcat, am tras din nou pe langa , putin pe langa. nimic. nici nu se misca. am tras in ramura de langa. nimic. si atunci m-am enervat. ce puuula mea e cu pasarea asta? nu as fi vrut sa-l omor,uliul era magnific. pur si simplu nu doream sa-mi manance gainile. atunci m-am gandit dintr-o data: ORI il las si o sa-mi manance gainile, ORI il ucid. o aura de indiferenta cosmica cu privire la orice as fi ales sa fac plutea in aer.
am tras. n-a cazut. in armata eram lunetist expert, cea mai de sus categorie. am tras de 7 ori inainte sa cada uliul din tei. inca traia! eu eram aproape in pragul nebuniei, din cauza unor emotii pe care nici acum nu le-as putea descrie. am mai tras o data si atunci uliul a murit. dar atunci inghetul iadului s-a coborat intreg in mine. tocmai facusem pacatul cel mai ingrozitor. un vers din Robinson Jeffers imi venea mereu in minte: “mai degraba omor un om decat un uliu”. am luat trupul in casa. (…) au trecut anii. am inceput sa inteleg. poate ca am inceput sa inteleg

@tx2:

@tx2: erata; a se citi:

tx2: Hombre, mă bucur c-ai revenit.
Adevărul e că uliul (şoimul, eretele)merită şi el o găină din cînd în cînd. Dar sînt şi ciudaţi, pe lumea asta, care-mpuşcă mîndreţe de uliu, pentru o amărîtă de găină de ogradă. De parcă uliii ar putea fi crescuţi în incubatoare, din ouă stresate.
Era o vorbă, pe la noi: Mai bine-o zi – şoim, decît o viaţă – cioară.
Dacă ar fi fost şi-adevărată, ţara asta ar fi fost minunea lui Dumnezeu. Da+ vezi că-ntre timp, s-a schimbat vorba: Decît o zi şoim, mai bine-o viaţă găină de carne.
O viaţă de găină de carne – ăsta ideal în viaţă, părerea mea…

Drajilor, jugul meu familial se lasă greu, în dimineaţa asta. Revin mai pe seară.
Toate bune!

@tx2: interesanta parabola,morbida as spune, sau poate e vreo influenta din Poe? Sarcasmul ti se potrivea mai bine

Diaristul a facut ce trebuia, in fond, uliul a trebuit sa plateasca inexorabil pentru faptul de a fi uliu. Fiecare isi duce crucea sa pe lumea asta

@) All

Bua dimineata tuturor, desi e mai degraba spre buna ziua.

@Liviu Antonesei: Buna dimineata!
Grazie Dottore! Filmul a meritat asteptarea!
Pentru cei ce vor sa-l reasculte pe Paul …

youtube.com/wat../

@) Zitella

Ma bucur ca v-a placut!

@) Zitella

Si multumesc si eu pentru cintec, acum l-am reascultat. W end placut tuturor.

@Liviu Antonesei: Multumiri pentru atentie, sunteti foarte atent la toti si la toate! Am inceput sa vizionez filmul asta noapte dar nu m-au lasat sa-l vad in intregime, am adormit la pauza “obligatorie” pe care mi-au dat-o cei cu saitul (cum ne recomanda sa spunem George Pruteanu!). Am vazut si revazut finalul azi. As dori sa reascult unele replici din dialog dar … Acum trebuie sa termin o … limba cu masline (pacatoasa, tot pacatoasa ramane!). Voi pune si putin vin rosu, de Panciu. Asta fiindca n-are cin’ sa-l bea!
Am citit si recitit si traducerea (cred ca e o traducere, nu stiu cine e Jim D., are si ignoranta falitii ei!) textului pe care ne-a daruit-o “Textu”. El spune: “poate am inceput sa inteleg”. Eu pe el il inteleg, textul … il mai recitesc mai pe seara! Si mai cred ca textul era pentru dumneavoastra, o declaratie … asa cum numai el poate sa faca. Dumneavoastra l-ati inteles? Nu-i nevoie sa raspundeti, timpul are o valoare mult mai mare pt. Dvs, mie-mi place sa comunic in scris, adesea cu mine insami.
In concluzie, multumesc pentru timpul pe care ni-l acordati, n-o fi timp, o fi o dragoste speciala pentru semeni, sau ce-o fi nu stiu, eu va multumesc! Ma-ntorc la limba mea, in timpul si spatiul pe care le recunossc. Un placut si relaxant sfarsit de saptamana! A presto!

@) Ali

Absolut corect, fie cioara, fie uliu, fiecare isi duce crucea!

@) Zitella

Limba cu masline? Nu-i rau! Pofta buna! Am Textul lui textu` in studiu, ca sa spun asa…

@Liviu Antonesei: Ancora grazie! Cand terminati studiul, dati-i un semn! Asteapta! Oare el stie sa astepte?
Da’ ce ma bag eu mereu asa .. ca un liant … artificial, chimic …

nu e nici parabola, nici influenta din poe. e real. jim descrie ce s-a intamplat pe 17 decembrie 1973. nu e repros, nu e rezumat, nu e contrapunct.(ce apofatic m-am facut ultimamente ) jim, stai calm, nu te uit eu asa de usor.

poza cu jim n-am. totusi linkul de mai jos poate fi cumva util
toothandclaw.or../

@tx2: te cam contrazici, iese ca jim a impuscat in jim/sine si ca tinea gaini, uffff, ceva nu e in regula sau doua puncte nu inseamna ca urmeaza cuvintele lui jim. Citez “jim d.:”

ali: te-ai prins. cine se prinde se prinde nici nu e mare filosofie

da, ali, iese ca jim s-a impuscat pe el

@tx2: norocul gainilor, apocalipsa se amana

nu doresc la nimeni asa noroc

@tx2: daaa, cam apofatic esti si misterios pe deasupra, dar e bine ca ai continuat sa traiesti si noi am avut ocazia sa-ti auzim povestea

daca era a mea, ziceam pana acum. da e a altuia

@tx2: Ce dragut e prietenul tau

youtube.com/wat../

si ce apetit are

nu e chiar el. dar lumina e cam aceeasi. de amiaza

@Daca_nu_nu: Iarta-l te rog pe tx2 ca e trist, tare trist, hai ca mai gresesc ei barbatii

nu prea e loc de intors, ali. nu de data asta

dar stai bine la capitolul imaginatie

@tx2: 139 esti, deci, in forma si nu mai are rost sa-mi terorizez imaginarul

mie mi s-a parut ca il tratezi cu ingaduinta

@tx2: da, nici tu nu faci mari eforturi cand vrei sa superi pe cineva, ai exersat mult, ai dexteritate

nu-i asa nostim sa vad ca vrei sa rezumi totul la emotii. sau e de fapt chiar e

@) All

Ma bu cur ca v-ati simtit bine laolalta! Eu m-am indeletnicit putin cu Morrison. Auguri!

@L A
multzam. n-o scoatem la nici un capat pana la urma, sa stiti dar asa-i jocu

@) Tx2

Cit jocul respecta un minimum de reguli, e ok!

@Liviu Antonesei: merci maestre, de jim morrison e vorba deci; nu l-am citit asta e problema si nici rockul nu ma pasioneaza.

1 da. chestiunea dificila e ca pentru fiecare de aici acceptabilul are alta definitie. suportabilul la fel. scuzabilul la fel. niciodata n-o sa existe consens pe chestiunile astea.
2 IAR DACA DISCUTAM LUCRURILE ASTEA SE AJUNGE INEVITABIL LA SCANDAL, PENTRU CA FIECARE VA INCERCA SA IMPUNA CEEA I SE PARE LUI CA E CORECT.
3 pana si in sah sau in fotbal apar probleme de interpretare, desi regulile-s foarte clare…

@) Tx2

Fals. In oice comunitate civilizata, exista un set minim de reguli respectat de toata lumea. Nu e nici o rusine in asta, nici o pierdere a libertatii ori, Doamne iarta!, autenticitatii!

pare ca-i simplu. nu e. aici nu a vorbit nimeni de reguli pana nu am inceput sa ne suparam unii cu altii

youtube.com/wat../

@All: buna seara!

@tx2: Good Will Hunting(the moovie),iti spune ceva?

@ #152, “movie” (typo)

1 dar haideti sa va spun direct ce cred eu, ca sa mai economisim din timp: tot ce nu este delict tipificat in codul penal romanesc actual AR TREBUI SA FIE PERMIS SI AICI.parerea mea.dvs cum vedeti ?
2 dar si asa, presupunand ca nickul ” vasile” afirma despre nickul “gheorghe” ca-si inseala nevasta: avem delict de calomnie?!?!

val_one: salut
am vazut filmul mai demult.

@tx2: salut.Nu l-am amintit ca fapt divers!

val_one
m-am uitat pe wikiquotes la good wil hunting si am vazut ,cred, la ce te referi.

ies. noapte buna tuturor!

@tx2: voiam sa-ti dau un indiciu.Ca esti preferatul meu pe voxpublica.Dintre “nickurile” fara chip si nume.

Vreau sa ramai asa!

@) tx2

Problema ar fi ca un CP prevede delicte! Proasta crestere nu e neaprat un delict, dar nici nu creeaza o atmosfera placuta. N-am stabilit reguli? Ba da, am spus de la inceput ca nu vreau sa fiu nevoit sa moderez, sa inchid comentariile sau blogul. Prima data cind era sa se intimple asa ceva a fost acum citeva zile. Sper sa nu mai am prilejul. De altfel, am unde ma exprima, nu am nevoie neaparat nevoie de spatiul asta. Citiva cititori par insa sa aiba nevoie… Sigur, poate nici sa nu va pese de ei… Ce cistigati?

@) All

Nopate buna tuturor!

@) All

Pe blogul lui Dorin Tudoran, un articol despre demiterea s-lui Marius Oprea si inscaunarea cuplului comic de anticomunisti format din d-nii Tismaneanu si Stanomir!

@L A
1 proasta crestere nu e delict. nici ipocrizia nu e. daca ar fi sa alegeti intre un prost crescut si un ipocrit bine crescut, pe care l-ati alege? intrebare directa pentru Dvs, dle Antonesei.
2 in ceea ce ma priveste, aleg prost crescutul care spune ce gandeste, chiar daca nu creeaza atmosfera placuta.
3 dar evident ca imi sunt simpatici si nu am nimic contra celor bine crescuti, pentru ca buna crestere are infinit mai multe forme de manifestare decat proasta crestere

@) tx2

Pai, daca ar fi vorba doar de mine, nu mi-ar fi greu sa aleg prost crescutul, pentru ca eu sint un om antrenat! Cum e vorba de mai multa lume, venita in vizita la mine, de buna seama ca as opta pentru ipocrizie. Nu e deloc placut ca o persoana sa-ti insulte musafirii!

@) All

Buna dimineata tuturor! In scurta vreme, daca nu apar iar probleme tehnice, voi posta discutia cu Al. Paleologu…

@) Tx2

Adoasuri. Cind am spus ca n-as avea dificutati sa aleg prost crescutul, n-am spus ca mi-ar face neaparat si placere. In al doilea rind, sa identificam buna crestere cu iopocrizia este un groaznic reductionism.

1 acum e randul meu sa zic ca sunteti in forma
2 eu am antrenament la bine crescuti
3 iubesc cu pasiune reductionsimul
4 sunt aici de la primul episod despre dragoste si ati vazut ca nu am scapat nici o ocazie de a va jigni invitatii
5 acum serios : se vede la dvs multa oboseala acumulata. nici tanar poate nu mai sunteti asa cum ati fost odata. nu ca asta ar fi dezavantaj. din contra
6 nu e putin lucru sa supravietuiesti, SI NU ORICUM. poate ca mai stim si noi cate ceva despre asta

dar cum #167 vine de la un prost crescut ipocrit -ca ipocrizia nu are BARERE … zambiti va rog si treceti peste. peste, nu PESHTE

Bunadimineata!
Ia … prind eu 169?

@) Tx2

De buna seama ca am si zimbit si am si trecut peste asta, dar nu eu eram in primul rind in cauza, eu nu eram decit o biata gazda care s-a trezit cu invitatii luati, simbolic din fericire, la bataie!

acum am vazut si ce s-a mai vorbit aseara pe blogul lui costi rogozanu. dar doar dupa ce m-am mirat cumva pe blogul lui alin fumurescu. ma scuzati, dar tre sa iau notite. ce produce it morar la rogozanu e mai mult decat util pentru unu ca mine, un simplu incepator. ce ti-e si cu numele astea grele cu poza!
L A@
singura chestie care i-a iesit lui ITM a fost cand v-a taxat cu “temporar-temporal”. cand ITM a scris “desigur” am avut o tresarire preorgasmica.( asa-s io cu naturelu neschimbabil, cum zicea cineva). atunci l-am iubit pe ITM. noroc ca nu stie cine sunt altfel din “curin” nu m-ar mai scoate

@) tx2

Da, ITM e genial, insa nu se cauta unde trebuie!

hahahhhahahahha

apai doara numa-n cur nu s-o fi cautat

kur-desigur

@) tx2

Se poate, nu-s chiar expert in toata opea dumisale!

proverbiala confidentialitate

@) tx2

Absolutly right, my dear Watson!

unu se kaka pe el pe strada. 1 preten ii recomanda psihanalist. “ALA CHIAR TE REZOLVA. a avut numa succesuri pana acum”…………… dupa vo 3 luni cei 2 preteni se reintalnesc intamplator:
-ei… ai fost la sihanalistu de care ti-am zis?
-da
-si?
-pai de kakat tot ma kak pe mine pe strada, dar acu nu-mi mai pasa

@) tx2

Si asta e o poveste adevarata!

@) All

Dupa lupte seculare, care au durat aproape 30 de minute, am reusit sa postez capitol nou, discutia cu regretatul Al. Paleologu, la adresa

voxpublica.real../