Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (2)

incepe greul. pana acum a fost joc nevinovat in nisipul cald al Prefetei(autorul a ales cuvantul Prefata probabil datorita polisemiei un pic prea cuprinzatoare a cuvantului Introducere)

@) Nu da, ca nu

Nu stiu cit de greu poate fi, am incercat, pe cit a fost posibil, sa fiu cit mai “literar”, deci cit mai putin tehnic sau teoretic… Pina la urma, e o carte scrisa mai degraba cu inima…

Liviu Antonesei@
1) deci liber arbitru-fiinta iubita-autolimitare a libertatii
2) un pic diferit de “iubeste si fa ce vrei”, unde nu iei decizii de autolimitare, ci insasi iubirea traseaza limite in mod spontan atat inteigentei cat si actiunii( la fiecare dintre cei doi).
3)si probabil ca nici limitele acestea nu sunt percepute ca limite reci, ci poate doar ca afluenti venind dinspre si curgand inspre aceeasi mare. afluentii or fi ei limitati cumva, dar marea nu e
4)libertatea asta totala, in care doar iubirea vorbeste atat inteligentei cat si actiunii(-si nu poate sa greseasca ), nu se poate sau ar fi un dezastru?

@LA

“Iar moartea unei iubiri adevărate este sinonimă morţii pure şi simple. Nu există, probabil, o formă de asasinat mai perversă.”

Si daca moartea pura este doar o forma de renastere ? Xibalba…..

@) Nu da, ca nu

2) Si aici, cred, ai iluzia ca trasezi tu limite, de buna seama ca ele se traseaza de la sine. Omul insa are tendinta sa “rationalizeze” ce i se intimpla.
3) De buna seama ca exista o anumita “fluiditate” a limitelor, insa lucrurile se mai precizeaza pe parcurs, nu poti spune totul “dintr-o data”. Sau, daca tii neaparat, poti, dar ar fi pacat!
4) E o interbare!

2) Nicolae Hurduc

Cei norocosi pot avea parte de o re-nastere, de buna seama! Nu stiu insa exact citi vor fi fiind norocosii cu pricina!

deci totul e chestiune de autoritate: dragostea conduce totul , indiferent de consecinte (uneori autodistrugerea, hai sa zic ardere de tot, ca nu suna asa rau si e mai aproape de ce vrobim) SAU vorbim de o relatie IN DOI (de iubire, in acest caz)

@LA

Xibalba… Moartea…..intrarea in Hypersfera …. prin dragoste…

mie mi se parea ca dragostea e mai mare decat fiecare dintre cei doi. si am o singura dovada: cand cel/cea care iubeste isi da si viata pentru celalalt atunci RENUNTA LA RELATIE pentru ca dragostea nu il lasa sa faca altfel. cei doi, fara indoiala, se regasesc in iubire chiar daca unul dintre ei nu mai e. deci iubirea e mai mare

Asa cum am spus-o in din adolescenta inca,fara poeti,nu ne putem auto-descifra.Ramanem noi fara cuvinte(eu,cel putin)dar ei ne dau inimaginabil de mult,pentru inimaginabil de putin.Sa le multumim ca exista.Dl Antonesei este unul dintre ei.

Val_one@
subscriu. nu putem fara poeti. poetii nu pot fara muza. deci noi nu putem fara muza

@) Val_one, Nu da, ca nu

Va multumesc foarte mult! Iaca, as spune, un fel de argument ontologic in favoarea existentei poetilor! Merci encore!

@nu da,ca nu: of topic-de ceva vreme ma chinuie o intrebare.Eu vad in tine mai mult decat un simplu comentator pe bloguri.Nu cred ca e un simplu hobby,ar fi pacat.Ai prea multe de spus,ca sa o faci doar aici,pe voxpublica.Gresesc?Daca da,scuze!

Sunt extrem de curioasa sa urmaresc parerile barbatilor contemporani despre dragoste, ca romane am citit eu multe. Ma refer si la eseul in cauza, dar si la comentariile postate, ale caror semnatari preupun ca sunt fiinte masculine. Poate pentru ca as dori sa inteleg cine se face vinovat de experientele mele nereusite de dragoste. Din cele citite deja pot deduce ca, in fond, la capitolul dragoste autentica nu existe perceptii conditionate de sex, fiecare om este parte si tinde, vorba autorului acestui eseu, spre “perechea lipsa ca element inalienabil al perechii androgine”. Cine reuseste sa treaca macar pentru un scurt timp peste prejudecatile si convenientele sociale (e vorba aici de rolul barbatului si al femeii in relatia de dragoste concreta intr-un anumit timp si spatiu)stie macar ce e fericirea. Dar, traim in societate si trebuie sa tinem cont de asta. Chiar si dragostea dintre Alan si Maitreyi s-a consumat, caci nu se inscria in normele sociale. In orice caz, tot a fost un sfarsit mai fericit decat cel al cuplului Romeo si Julieta.
Incantata de scriitura propusa, incantata de discutiile civilizate!

@Ali: Napoleon a spus-o:”Dati-mi mame bune si voi shimba fata omenirii”.Cred ca este unversal valabila si inca actuala.Nu cumva e o simpla chestiune de educatie,care se perpetueaza la nesfarsit?De ce-or fi barbatii atat de egoisti(generalizez)?Nu cumva trebuie sa cautam in copilaria lor cauza?

Val_one@
daca-ti zic multzam inseamna ca-s increzut, si chiar sunt. lasand gluma la o parte :aici se vorbesc lucruri misto si gazda e un maestru, in primul rand al experientei, ceea ce e arhisuficient pentru mine, dar ma intereseaza si cum si ce citeaza,evident:) suntem in discutii libere si asta e o senzatie la fel de misto. sigur, exista si autolimitari

@) Ali

Eu am un obiectiv ceva mai modest, ca nu stiu ce si cum gindesc toti barbatii contemporani! Insa, pe cit pot, incerc sa dau seama cu onestitate de ceea ce gindesc eu, acum, trecut deja de jumatatea vietii…

@) Val_one

Freud insusi ne trimite sa cautam cauzele in copilarie si nu se inseala! Dar nu e valabil doar pentru baieti!

@) Ali, Nu da, ca nu

Si eu sint incintat ca discutiile sint civilizate. Detest orice forma de cenzura si, poate din pricina asta, adesea asimiliez si moderarea cu cenzura. Asa ca daca nu sint nevoit sa moderez, ma simt foarte bine aici…

@nu da,ca nu :placerea e,oricum,de partea mea.Eu ziceam ca,daca nu te-ai apucat de scris pentru marele public,trebuie s-o faci,n-ai voie sa stai intr-un turn de fildes.Ar fi pacat.Ai tot ce-ti trebuie,nu te mai ascund dupa deget.

@) Val_one

Si eu cred la fel, dar banuiesc ca deja scrie!

pasaj cheie, din miller :„A fi în stare să te dăruieşti în întregime, fără nici o reţinere, e cea mai mare bucurie pe care ţi-o poate îngădui viaţa. Iubirea adevărată începe de la acest punct de disoluţie.”

Sentimentul dintre B.P. Hasdeu si Iulia Hasdeu poate fi numit dragoste? Dar cel dintre aviator si Micul Print? Am senzatia ca nu va puneti nicio clipa problema existentei unui tip de iubire non-sexuala, alta decat cea pentru divinitate (sau cel putin nu explicit sexuala, fiindca un substrat erotic subconstient exista, probabil, in orice forma de iubire).

@val_one: asa e, iubindu-si baiatul, mama oarecum il deprinde cu ideea ca el este cel mai important. Dar ce ar inseamna o “mama buna” fara acea dragoste neconditionata fata de fiul ei, si ce ar fi barbatul fara certitudinea ca a avut parte in copilarie de acea dragoste autentica. Da, ar fi de discutat mult referitor la complexul Oedip.

Val_one@
n-am zis ca nu m-am apucat dar asta e cu totul secundar aici si oriunde, crede-ma ca stiu ce zic

@Dl Antonesei:multumesc,eu voiam doar sa ne dezvaluie si noua secretul lui.Daca scrie mai mult decat aici,unde se vede doar varful icebergului,chiar imi doresc sa-l citesc.Niciodata nu vor fi prea multi cei ce scriu bine.

Raluca@
asta ce zici tu e o BOMBA ,si cu atat mai mult ca vine de la o fata : “un substrat erotic subconstient exista, probabil, in orice forma de iubire”
fii buna si detaliaza pe un exemplu din cele pe care le-ai dat, te rog

@nu da,ca nü:
daca nu se refera la Freud(complexul Oedip),deja e nevoie de exemple.Si Freud e deja controversat.

Val_one@
pe mine sa ma ierti, dar nu cred ca libido, destrudo, subconstient etcetc ar fi altceva decat fictiuni, convingatoare, e drept, dar fictiuni. nu am pretentia sa-l atac pe Freud (nimeni nu se mai oboseste, de fapt). freud cade oricum putin cate putin in uitare, spre deosebire de Darwin, viu si cu dusmani la greu si azi

@) Raluca

Eu mi-am propus un lucru mai modest decit analiza tuturor formelor de dragoste! Credeam ca am spus asta inca din prefata!

@) Val_one

Nu am informatii mai multe decit ceilalti, dar m-am ghidat si eu tot dupa stil.

@) Nu da, ca nu

Freud nu cade chiar asa de vertiginos in uitare, mai ales ca a lasat o cohorta de urmasi directi sau prin liniile dizidente (Adler, Jung etc)…

Nea Liviule, ma asteptam la altceva. Mi se pare prea tehnic, prea rece si prea sec.

Misto ie asta: “În faţa iubirii, pînă şi zeii Olimpului rămîn dezarmaţi, şi chiar cei mai vechi, ai Indiei sau Egiptului.”

@) Neamtu Tiganu

Pai, abia a inceput, nu?

@Dl.Antonesei:
Eu sunt un simplu sapator in cautarea valorii,o simt cind e prin preajma.Ma refer la valoarea spirituala,altceva nu cred sa merite vreun efort prea mare.Si tot mai sper ca vom afla de la ” nu da,ca nu” mai multe,cand va crede el de cuviinta.Eu ii respect discretia.

Liviu Antonesei@
de acord cu Dvs, traieste prin urmasi. dar cate dezbateri freud si cate cruciade impotriva lui mai sunt fata de cand a aparut pe piatza?
daca nu mai trezesti reactii contra mori incet. cazul marx, alt caz. marx si freud se studiaza la liber.
darwin are interdictie pe mintile de liceeni, cel putin in state, unde parintii de o anumita orientare religioasa au un cuvant de zis

uitati ca Raluca a aruncat bomba si a fugit

Liviu Antonesei@
1. Există iubire autentică doar acolo unde partenerii sînt dispuşi să primească servitutea voluntară reciprocă, adică să renunţe la unele atribute ale suveranităţii personale în mod reciproc şi, pe cît este omeneşte posibil, echitabil, prin urmare simetric.
2 aici cuvantul importanta mi se pare UNELE(atribute). pai il contraziceti pe miller, citat un pic mai sus, care vorbeste de capacitatea de daruire TOTALA. ori sari in gol, ori nu te mai incurci. asa si mic burghezii(urat cuvant, in fine) renunta la o parte din atributiile suv personale.

Liviu Antonesei@
rectific ultima: asa si m. b. renunta la o parte din atributele suv pers cand e vorba de relatiile lor amoroase

Liviu Antonesei:

Daca il convingeti pe Dragos Stanca sa scoata prostia aia de captcha va pot demonstra -daca sunteti interesat desigur- paragraf cu paragraf , pe capitole si per total ca gresiti. Va aflati in eroare cu aproape toate parerile pe care le-ati scris in eseu.

Scris chiar si dintr-un punct de vedere strict si intentionat limitat subiectiv si personal -al dvs.- eseul dezamageste prin superficialitate si prin abordarea -din partea unui psiholog- incredibil de amatoriceasca.
Auguri si no ofense.

Zam@
pai daca ai desfintarea intreaga, posteaz-o intreaga si de-odata, nene! asa nu ne mai obosim restul

Zam@2
de curiozitate, tu ai liber arbitru?

@Zam:
O analiza strict stiintifica a unei opere de arta de mare valoare(o pictura,sa zicem)ar putea-o arunca in derizoriu.Acel “ceva”inefabil din orice arta care rezoneaza cu sufletul omului scapa oricarei analize tehnico-stiintifice,de care,sincer sa fiu,nu cred ca are nevoie cineva.Poetul rezoneaza cu sufletul meu,savantul cu intelectul meu.Eu sunt pasionat de ambele,dar nu le amestec niciodata.

@43-precizare:ma refeream la arta si stiinta.

Liviu Antonesei@
vad ca aparut voyeristul cu bomba: se uita, arunca bomba in scris, pleaca. Raluca si Zam, cata asimetrie totusi(la continut ma refer), dar totusi: yin si yang, isolda si tristan, androginie curata si fara stersaturi

io sterg si de la capat, deh: e voyeurist nu voyerist voyeuristu cred ca-i cel/cea care practica voyeuristica( altfel de euristica, mai fantasmatica un pic)

@) Zam

Doamne iarta! Dar eu nu m-am pretins detintorul adevarului, nici macar relativ, d`apai absolut! Eu cred ca n-ar trebui sa va incurcati in timpania aia daca aveti intr-adevar ceva important de spus!

@) Nu da, ca nu

As putea pune mina in foc pentru asta – nimeni, nici macar Miller, nu renunta la TOATE atributele suveranitatii personale, sub amenintarea aneantizarii…

@) Nu da, ca nu

Nu sint freudian, mai degraba tin cu Jung, dar cum una fara alta nu se poate, tind sa formulez o mica aparare a lui Freud. Cred ca am conchis deja ca traieste mult prin urmasi – iata, de pilda, Complexul Narcis al Scolii de la Chicago, sub semnul caruia pun baietii aia lumea contemporana, cum cea mai veche ar si stat sub semnul lui Oedip, nu cred ca ar fi fost posibil fara formularea celui din urma de Papa Sigi…
Pe de alta parte, popularitatea lui Darwin vine si din aceea ca el a sosit in cultura noastra dupa logica sau-sau (aut/aut), deci sau evolutionism, sau creationism, pe cind Freud e in logica si/si. Ca sa nu mai spun ca prostia unor decidenti in educatie etc fac un serviciu urias popularitatii lui Darwin!

Staţi să ne şi gîndim! Pîn’ la Papa Freud – măcar cu Totem şi tabu (le roman noire de la psychologie, cum zicea M Eliade)- să luăm aminte la “recunoaşterea calmă”. E zenitul sub care se reunesc jumătăţile androgine. Sîntem în plin platonicianism, adică – în imperiul poeziei aşa puţin înţelese apoi, că s-a fost numit filosofie. Şi aşa şi este – “dragoste de înţelepciune”, căci iubirea e însăşi înţelepciune.
Aşadar, încercînd omul felurite combinaţii, iese ori ba la limanul calmei recunoaşteri. Aici, m-aş îndoi că-i musai le coup de foudre. Nu că n-aş fi visat şi eu la, dar mie mi s-a-ntîmplat “recunoaşterea calmă”, cel mai devreme după 2 ani.
Iarăşi mă-ntorc şi zic – bună treabă “devotamentul” (i-aş fi spus “altruismul” ori chiar “bucuroasa renunţare”): dă seama de obligativitatea fidelităţii vieţii de cuplu.
I-aş linişti pe cei mai slabi de înger, încruntîndu-se la gîndul fidelităţii. Fidelitatea e ambalajul în care se prezintă conţinutul calmei recunoaşteri. Dacă te-ai săturat or ai terminat de consumat, te poţi debarasa de, încercîndu-ţi şansa cu alte ambalaje. Ştiu eu unele cu picioare coborînd direct din canini – o nebunie!

@) Inima-Rea

Bon soir, maitre! Fii putin atent, cind spun “coup de foudre” nu spun ca nu e posibil ca partenerii sa se fi zarit, chiar sa se cunoasca, dar e momentul acela in care ei se “recunosc”, calm ca sa spun asa, care e instantaneu, nu e de durata, chiar de vor fi fost pregatiri subconstiente, dar ei habar n-au pina nu se produce asa, un fel de iluminatio!

Ai dreptate, eu am luat-o ad litteram. Ştiu ce spui – e momentul ăla cînd îţi dai seama că “ţi-a intrat în sînge”.
După care, te poţi bucura de asta ori te poţi vindeca – are Breban o soluţie, în Don Juan.

@) Inima-Rea

Da, da, da, exact despre asta e vorba! Bun Breban, acolo, chiar foarte bun!

“Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt…”
Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

EXTRAORDINAR TEXT – CU ADEVARAT POETIC SI, TOTODATA, FILOSOFIC, DE O IMPRESIONANTA ELEVATIE SPIRITUALA !

@) Egilcescu

Se prea poate ca Preda sa aiba, in general, dreptate, dar e subiect foarte greu si nu ma bag!

@) Serban Nichifor

Serban, cher maitre, chiar tu esti? Ma simt foarte onorat de vizita! Multumesc mult.

Liviu Antonesei@
1 “Nu există un gest mai cinic decît uciderea dragostei cuiva, sau sufocarea propriei iubiri. Şi, din nefericire, este crima ce nu poate fi practicată decît între fiinţele îndrăgostite. Intervenţiile exterioare nu au nici o putere”
2 ii luati pana si lui miller capacitatea de daruire totala, in schimb le dati indragostitilor control total asupra iubirii dintre ei. doar de ei depinde-ziceti-ca dragostea dintre ei sa traiasca sau sa moara. ca si cum,zice-se, dragostea ar fi un animal cu patru picioare .
mie mi s-a parut ca dragostea e complet autonoma in stilul ei, ca orice ai face vine si pleaca cand vrea ea, si in plus cand vine rupe tot, cand urca in om mai ales ii da si capacitatea de daruire si de renuntare totala. si nu numai la mistici ci si in formele ei profane se simte asta.

Mi-a intrat, pe vremuri, un papagal pe fereastra. Cineva mi-a spus ca papagalu trebe sa aiba neaparat pereche, deci m-am dus la Obor sa-i cumpar pereche. Am vazut una frumoasa si desi era mai scumpa am vrut s-o cumpar. Vinzatoru imi spune insa ca papagalu trebuie sa-si aleaga singur perechea. Asa ca am bagat-o din cusca-n cusca sa-si gaseasca. Peste tot se-ntorcea cu curu. In sfirsit intr-o cusca cu din alea mai ieftine, cu defecte, s-a repezit la una cu ciocu spart si a inceput sa gingureasca. A fost clar, asta-i aleasa.

Uite asta-i dragostea, cind te-ntorci cu curu la alea frumoase si-ti plac alea cu ciocu spart.

P.S Serban Nichifor e compozitoru?

incepe unde vrea, cum vrea, un gest mai nashpa sau neatent poate ca o alunga pentru un timp, dar, daca iashte revine, nu poate fi asa ushor distrusa de nimeni si de nimic atat timp cat ea, dragostea, a decis ca ii place locul

@) Nu da, ca nu

Vorba banateanului, se poate si ase, se poate si ase… Eu emit doar opinii, cum am mai spus!

@) Neamtu Tiganu

Absolut revelatoriu exemplul cu papagalul! Probabil, la celealte fiinte, rolul feromonilor e mai puternic decit la noi, oamenii, mai modelati cultural, cums e intimpla sa fim!

Da, este vorba despre compozitor, un prieten foarte bun, dar nu credeam ca ar intra pe blog, desi e familiarizat cu aparatele astea, inclusiv cu muzica electronica si computerizata!

Liviu Antonesei@
ceea ce se percepe, si am citit aproape tot eseul, e ca va simtiti cumva responsabil de bunul mers al dragostei, ca incercati cat puteti sa o protejati. ca o buna gazda. ca si cum i-ati spune dragostei: tu vino la orice ora fara probleme, ca vei fi bine primita

@) Nu da, ca nu

Pai, daca mi-ar fi fost indiferenta, ca sa nu spun de-a dreptul ostila, nu cred ca m-as fi chinuit in vara cu pricina, cu temperaturi ce oscilau pe la 35 grade C, cind nu ajungeau la 40, sa scriu carticica asta!

Liviu Antonesei@
e un fel de: cand vii, ai toata casa la dispozitie: uite dormitorul da nu e nici o graba, aici e bucataria daca ti-e foame, aici e baia daca vrei sa faci un dush sau ai baut prea mult(ca de mancat vad ca mananci degeaba, tot putine kile ai), aici e salonul-ne asezam comod si vorbim cu muzica in surdina sau o dam cat de tare vrei tu-numai e rog sa tinem putin cont si de vecini.
Kestii d-astea. ei, ce dragoste e atat de proasta incat sa refuze asa oferta tentanta?

nu e portretul exact al unui mare devot al shkolii de gandire “Creatie din nimic”

@) Nu da, ca nu

Dar nici n-am spus ca refuza!!!!

@Liviu Antonesei: Nu prea ti-ai facut bine temele. Incearca sa nu mai amesteci Dragostea cu Iubirea si Iubirea cu Sexul. Chiar daca cele trei se imbina foarte bine sunt chestiuni cu totul diferite.

Uuups!

cristal@
amesteca oul cu uleiul , c-asa se face maioneza. ce-are oul cu uleiul, zici tu? probabil ca au ceva in comun: ii omoara neamestecarea, care e si ea p-acolo

@) Cristal

Si am spus eu altceva? Daca ati fi avut rabdare pina la capitolul urmator… Dar asa e omul, indeosebi romanul, nerabdator!

@) Nu da, ca nu

Undeva, pe la Caseta cu bijuterii, cred ca am preluat de la un scriitor metafora maionezei… Sau o fi in alta parte, in alta carte?!

@nu da, ca nu: Inteleg ce spui. Eu am afirmat ca le amesteca in sensul confuziei. Desigur ele merg perfect impreuna si aproape ca nu pot sa existe una fara celelalte doua. Insa confuzia genereaza de cele mai multe ori conflicte, deceptii sau pozitii ireconciliabile care pot fi evitate.

maioneza e din carte, clar. dar cine o aplica-n contur o scotea ca esenta a matrimoniului

Cristal@
1 “confuzia genereaza de cele mai multe ori conflicte, deceptii sau pozitii ireconciliabile care pot fi evitate.”
draga nu fi asa rea cu confuzia, asta ce zici tu era odata.toata lumea, pana si studentii la examenul de logica, stiu ca tre sa atace confuzia ca si cum ar fi raul in sine. io invat cel mai mult din confuzii, ale mele, evident, nu stiu altii cum sunt

@nu da, ca nu: Adica un fel de ba-da-ba-nu, ca-da-ca-nu, ca-nu-da, nu-da-ca-nu, samd. Un fel de ce o fi. Inteleg.

adica DA, fara rezerve

Aparte:
Du, Doamne, deochiul, şi-l poartă cu Soarele pe toate răzoarele… etc. ş.a.m.d.
Ptiu, ptiu, ptiu, cruce-n sân!!!

@) All

Buna dimineata, tout le monde! Mai arunc un ochi pe ce-am tot mosmodit eu zilele astea geroase la cursurile cu pricina si revin. Aveti grija daca iesiti, aici se cam apropie de -30 grade C si nici in restul patriei nu pare sa fi venit vara!

@all

Poate e adevarat ca stiintificii nu ar avea ce cauta intr-o astfel de dezbatere, dar asa cum am mai spus, stiinta nu este altceva decat o alta cale spre Dumnezeu. LA spunea ca poate incerca sa discute despre dragoste, dar nu are nici un fel de idee despre ura. Daca analizam putin cele doua sntimente (sau daca vreti sa generalizam punem pune in balanta binele si raul) probabil ca in lumea in care traim, spiritul trebuie sa fie insotit de trup, iar sentimentele contrare trebuie sa existe si mai mult, sa fie in echilibru. Dragostea si ura, binele si raul etc. sunt astfel asamblate intr-o sfera, fara a putea insa depasi limitele ei. Una dintre intrebarile fundamentale adresate Divinitatii (iertata sa-mi fie nepriceperea intr-ale scriiturii) a fost intotdeauna legata de tolerarea raului. Posibil insa, ca raul sa nu poata lipsi din lumea noastra, pentru ca ar strica echilibrul sferelor. Din sfera (lumea tridimensionala) insa nu poate iesi decat spiritul si atunci ar fi nevoie de o rupere a simetriei, de o distrugere a echilibrului. O solutie ar fi dragoste+dragoste sau ura+ura. In functie insa de modul in care este rupta simetria, accesul catre hypersfera s-ar face numai catre una dintre cele doua sfere tangente in toate punctele in acelasi timp. Dragoste+dragoste ar putea fi calea catre sfera Luminii. Ura+ura ar putea fi drumul catre sfera Intunericului. In concluzie, eu cred ca exista si dragoste in forma sa pura, distibuita insa in sfera in cantitati foarte mici si de aceea doar celor alesi le este dat sa o cunoasca.

@) Nicoale Hurduc

Eu cred ca la aceasta tema, toata lumea are drept de dezbatare, fiind vorba despre unul din acele lucruri “cu adevarat importante”, cum spune regretatul Al. Paleologu, care ne privesc, ne afecteaza pe toti macar o data in aceasta viata! Asa ca bun venit intre interpreti! Nu exclud posibilitatea de a discuta despre dragoste si in corelatie cu ura, chiar intr-un fel de binom, doar ca eu – si asta poate fi si o deficienta, de altfel, eu o iau insa doar ca un dat – nu am acces la ura. Fiindu-mi un sentiment pe care nu l-am trait cu adevarat, cel putin nu in decursul vietii mele adulte, nu l-as putea privi decit cumva din exterior, sau din carti. Cu celalalt e altceva, pentru ca am avut experienta sa.

Bună dimineaţa, domnule profesor,
Servus, Liviu.

Oricine are, după mintea mea, dreptul – poate chiar obligaţia – să intervină într-o astfel de discuţie, câtă vreme vieţile noastre sunt la cheremul celor două contrarii, cum le spune dl profesor Hurduc. Aici nu mai e vorba de ştiinţe sau umanioare, nici viceversa.

Din ce-am citit până aici, în comentarii, am văzut păreri diferite: dintre extreme, unii susţin că Liviu a tratat problema ”superficial”, probabil prea ”cu suflet”, alţii spun că a tratat prea ”sec”, probabil prea ştiinţific. S-ar putea să existe şi aici un dram de adevăr, pentru că nu văd cum ar fi putut fi discutată altfel de către un psiholog care ţinteşte un public cititor cât mai cuprinzător. Probabil că ar fi ieşit un tratat de specialitate dacă s-ar fi adresat colegilor săi psihologi, dar mă întreb ce beneficiu am fi avut noi din asta; şi, în aceeaşi proporţie, ar fi ieşit, probabil, o fîşie de literatură în stare pură, dar susceptibilă de iterferenţă cu ficţiunea.

Dincolo de ce-”a vrut autorul să ne spună” (eterna poveste cu ”intentione auctoris”), cred că şi pentru ură, ca şi pentru dragoste, trebuie să te naşti.
Cum ştiu sigur că există oameni care n-au vocaţia urii, ştiu la fel de bine că există oameni care trăiesc numai din şi prin ea.

O fi tot o alchimie, domnule profesor???

@) Daca_nu_nu

Eu am scris carticica asta mai degraba ca un scriitor care-si exploateaza experientele si putinele lecturi decti ca un psiholog. Sigur, nimeni nu poate sari peste umbra lui, deci niste ecouri din partea psihologului din mine se prea poate sa existe, dar nu asta a fost intentia. Daca ar trebui sa o aloc unui gen anume, as spune ca este un eseu literar cu o relativ consistenta dimensiune autobiografica. Nu e insa o, cu un termen tehnic mult utilizat acum, autofictiune – decit, desigur, in masura in care fantasmele fac si ele parte din noi.

Dacă ar fi să trag interpretarea spre zona mea de explorare, atunci, fără să trasez frontiere între dragoste-iubire-unabucatăpartidăsex, aş nuanţa, totuşi, – în funcţie de percepţia personală – uşor, uşor, pe marginea a doi termeni: servitutea voluntară aş numi-o ”dăruire”, iar ”suveranitatea personală” aş numi-o ”demnitate”.

Aşa mi-ar fi mai uşor de stabilit un echilibru:
- individul (bărbat sau femeie), ca fiinţă implicată, ştie că (se) dăruieşte, prin urmare este conştient că şi celălalt face acelaşi lucru cu bună ştiinţă;
- individul (iar, bărbat sau femeie), ca fiinţă implicată, ştie până unde se poate dărui, demn şi fără umilinţe, prin urmare nu poate avea pretenţia de mai mult de la celălalt.

Altfel, judecând lucrurile în stricta dispoziţie ”servitute-suveranitate”, chiar trecând peste limitele relaţiei ”sclav-stăpân”, părerea mea este că, dincolo de aparenţe, persistă un dram de conştiinţă ascunsă a relaţiei acesteia arhaice, dacă nu primitive, incapabilă să înnobileze ori să înalţe fiinţele implicate, în egală măsură.

@ LA
Eu am înţeles despre ce e vorba. Încercam numai să găsesc o explicaţie din afară.

@) Daca_nu_nu

Da, cred ca daruire si demnitate ar fi niste sinonime foarte potrivite, daca am mai face un pas dincolo de, sau in afara lui Hegel, pe care l-am luat drept punct, pina la urma conventional, de plecare.

@ LA
Cu siguranţă s-ar mai găsi şi altele, cum s-ar potrivi şi alte interpretări. Eu am pornit de la fragmentul lui Miller citat de tine şi-am căutat ceva de pus în balanţă la termenul ”dăruire” aflat de el.
De aceea spuneam că un text – în cazul de faţă, textul tău – răspunde sau nu aşteptărilor cititorului în măsura în care află vreo rezonanţă în el/în conştiinţa lui/în cunoaşterea/în experienţele sale.

@) Daca_nu_nu

Si, daca, de buna seama, cititorul chiar e cititor, adica e inzestrat cu ceea ce stramosii numeau bunacredinta.

Bomban pe marginea textului de ieri Ma bomban pe mine, nu textul. Dar, daca zice Daca_nu_nu, ca e, poate, chiar obligatoriu sa zicem ce credem… trec la una dintre problemele care ma framanta de ceva vreme si apare si in text: iubirea si indragostirea. Textul se refera frumos la cei dintr-o relatie de iubire ca fiind “indragostiti”… Dupa o relatie de 15 ani, m-am pomenit de niste luni bune in fata intrebarii: In ce masura poate si, respectiv, in ce masura trebuie sa existe indragostire intr-o relatie de lunga durata? Diferite prietene (alminteri tinerele, in jur de 30 de ani) m-au asigurat ca aiurez si ca indragostirea e o etapa (!) si e si firesc sa fi trecut de ea. Mai rarut cu euforia.

Plecand de aici, revin la “relatia de dragoste”. Dupa mine, e foarte important sa pot concepe separat sentimentul si relatia, chiar daca imi e clar ca lucreaza impreuna. Punct in care ne asalteaza cam antagonic retorici hollywoodiene in care de la sentiment trebuie sa asteptam totul (musai cu roiuri nesfarsite de fluturi albastri), dar, pentru relatie, sa oferim putintel. Fiindca asta e identitatea noastra si daca-i place bine, daca nu… nu Gasisem si o interesanta (si trista) analogie intre conceptia despre o relatie si abordarea “shop till you drop”. Cu alte cuvinte, unii cauta “produsul” de-a gata, sa se potriveasca perfect de la inceput si sa nu fie nimic de facut. Senzatia mea e ca atitudinea asta (Take it or leave it!) este promovata masiv. Or fi mai putine de vandut pentru intretinerea unei relatii?

Deci cum e cu dragostea si indragostirea? Zice undeva autorul: “Persoanele care, într-adevăr, se iubesc îşi intuiesc prea bine reacţiile pentru a le armoniza aproape fără să mai delibereze.” Nu stiu. [Se lasa cu persoana I] Ne stim de ceva vreme, dar nu pot sa prezic oricand cum va reactiona (ceea ce, dincolo de unele nelinisti, ma bucura). E drept, ma surprinde mai des prin ce stie decat prin ce fel reactioneaza. Dar ce stie este parte din ce face. Putem ramane indragostiti de ceva ce credem ca ne este intru totul familiar sau predictibil?

PS: Va trimit si linkul melodiei care m-a ajutat sa ma rabd scriind: youtube.com/wat../

@ LA
Bunăcredința e de dorit în toate.
Din nefericire, ne înverşunăm să ne privim unii pe alţii cu neîncredere, ca mai apoi să ne mirăm de ce nu ne putem pune de acord.
Da, e de dorit un cititor de bunăcredinţă. Cum şi un scriitor la fel. Câtă vreme nu există o modalitate sigură de verificare nici de o parte, nici de cealaltă, poate n-ar fi rău să căutăm în noi ecouri la ceea ce discutăm.

@Daca_nu_nu:

“Cum ştiu sigur că există oameni care n-au vocaţia urii, ştiu la fel de bine că există oameni care trăiesc numai din şi prin ea.

O fi tot o alchimie, domnule profesor???”

Eu sunt convins ca este. Numai ca nu prea stim bine cum sa descifram legaturile dintre cele doua parti ale sferei. In mod evident intr-o analiza trebuie sa pornim de la sistemul unitar trup/suflet (spirit) pentru ca in lipsa unei conexiuni directe ale celor doua componente, lumea in care traim ar fi fost populata doar de trupuri fara suflet si de suflete fara trup. Discutia aceasta a mai fost inceputa odata: adica la baza Universului sta UNU sau DOI. Eu cred ca e vorba de UNU, dar acest UNU se poate divide la diferitele niveluri de organizare (pe principiul dezvoltarii fractallilor) nu numai in DOI (probabil ca ar fi banal) ci in nenumarate forme, de unde si rezulta diversitatea Universului. Ceea ce putem noi sa facem, este sa descompunem si sa recompunem sistemele (experimentul Monstrul) sperand ca in final vom intelege algoritmii care stau la baza organizarii fractalilor.

Da si eu cred ca sunt oameni predestinati sa cunoasca doar dragostea sau numai ura, insa asa cum spuneam acestia sunt foarte-foarte putini. In rest, exista in fiecare dintre noi mai mult dragoste, sau mai multa ura, dupa felul cum ne alegem calea (si aici intervine liberul arbitru). Foarte posibil, ca atata timp cat dragostea sau ura nu sunt fortate sa coboare sub un nivel critic, sa fim captivi sferei. Si este suficient sa privim in jurul nostru ca sa vedem ca pe Pamant avem nenumarate exemple de spatii care ar putea fi asimilate cu un Purgatoriu, sau chiar cu Infernul.

@) Aosms

Mai intii, multumesc pentru atentie, in care includ si melodia. Apoi, chiar daca indragostirea e o etapa a dragostei, eu cred ca ajuta mult daca este si mereu re-gasita, re-inventata, in aceeasi dargoste vreau sa spun!, ceea ce presupune, adesea, si multa inventivitate. Fara inventitivitate, pindeste rutina, care e un inamic redutabil al dragostei. Este ceea ce ruineaza dragostea din multe relatii legalizate, ca sa spun asa – iar faptul ca ruinindu-se dragoste nu se ruineaza si relatia, tine ori de calcul, care poate fi si altruist, nu doar egoist, ori de vreun incredibil miracol!

@) Daca_nu_nu

De buna seama ca bunacredinta e binevenita in toate, dar aici era vorba despre carte si cititor. Nu avem nevoie de mijloace sofisticate de diagnostic, prezenta, respectiv absenta ei, se simt…

Vad ca se trage serios la rame si eu ramin fara coledz daca nu ma arat….Doar DOUA lucruri at a time:

-Exista, pina acum, materie a lamuri daca ensayo-ul (eseistului, of course) se constituie intr-o morfologie anume dincolo de faptul evident ca se constituie ca text (auto-)referentsial? La morfologie avem pina acum o reflectie –ramine sa ne mai gindim la tip- si un obiect convietsuind analitico-synthetic. La text ne intilnim cu intreprinderea comparativ inter/trans si meta textuala…Personal, am fost miscat, sa nu zic, tulburat, sa constat ca , prin “metode specifice” eseistul a avut acces la arhiva stenogramelor olympice, din care si eu, cu smerenie am citat mai inainte cuvintele lui Jupiter Tonans (“Amare et sapere vix deo conceditur…Amantes sunt amentes”) si de faptul ca inca mi-e greu a vedea incotro se indreapta “incercarea”: spre cunoastere? Spre o lume virtuala (fictsiune)? A suivre, donc, si in sensul de a urmari si in cela de a urma.

-Se poate trece de la psihologic la filosofic in abordarea “servitudinii”? Pai , de ce nu? Daca ne gindim la ea atit ca formula nicasiana de spetsa “limitei care deschide” cit si ca vinovata expansiune care limiteaza…precum si ca abordare a ceea ce se numeste experientsa unului multiplu. Pe de alta parte, ar trebui sa raminem la impracticul gind/impractica gindire or sa taiem nodul gordian si sa trecem la act? Care act?
Dupa cum vedetsi, doar DOUA lucruri at a time…

@Liviu Antonesei, #83
Ma scuzati ca nu-mi pot tsine trompa in buzunarul personal: “Sigur, nimeni nu poate sari peste umbra lui” …How about Die Frau ohne Schatten? Just asking.
-

@) Daniel StPaul

Multumesc pentru zabava! Daca vi se pare ca merita, sper ca veti proceda la “a suivre”, in ambele sensuri. Eu as spune ca da, dar eu sint prea implicat in chestiune!

Se poate trece dintr-un plan in celalat, se poate proceda si la un retour, nu asta este problema, ci cit mi-au iesit sau nu mie trecerile cu pricina!

Ha, ha, ha! Acum, citeam ultimul paragraf!

All. Buna dimineata

weekendul asta nu am fost acasa asa ca am lipsit la apel.

@Liviu Antonesei. Domnule profesori spuneati ca va modificati notitele de curs. Sigur nu ati gresit si ati postat aici acele notite si pe copii ii aruncati in “mrejele iubiri” He he he

Cat priveste dragostea “inca” imi adunc aminte din tinerete ca au fost multe cazuri cand inainte de a incepe focul vedeai foarte multe “defecte” la persoana in cauza (nas forma borcan, gura mare , par valvoi samd vorba aceea suntem neam de carcotasi). Dar dupa ce se declanseaza incendiul toate acele “defecte” devin simpatice si stiu unele cazuri cand tocmai acele defecte erau “declicul” care declansa avalansa.

cum apar aceste procese la noi cred ca este greu de explicat.

aldous huxley zicea cred ca in viata cel mai bine e sa fii pe jumatate beat. nici mort de beat adica, da nici prea treaz. cam asta vrea omu, mi se pare: sa fie si indragostit si sa si conserve demnitatea.

l-am vazut si pe Alin! dar nu cel care revine ci cel care este (doar citam din Vanghelie, cucerirea parandisului)

@) Virgil

Ei, copiii, saracii, intra de saptamina viitoare – unii mai grabiti chiar de saptamina asta – sesiune! Ma rog, poate dragostea nu strica nici in asemenea triste imprejurari, ca doar se spune ca mobilizeaza resurse nebanuite ale fiintei!

E corecta observatie! Inclusiv ca anumite asa-zise defecte pot declansa atentia, daca nu chiar si iubirea! “Perfectiunea” sau, sa spunem, simetria excesiva pot provoca si o anume senzatie de raceala, pe cind micile neregularitati dimpotriva…

@Virgil: o explicatie foarte simpatica a gasit cineva la piata Obor!Vezi postarea #59.Genial!

Nicolae Hurduc@
1 ceea ce spuneti Dvs de dragoste plus dragoste si de ura plus ura ar suna foarte bine, mi se pare, la urechea oricarui mistic.
2 iar accesul foarte limitat (numeric vorbind) la ceea ce e in afara sferei se cheama predestinare intr-un sens foarte precis. cei mai pesimisti intre gnostici (ba chiar am vazut si la o secta baptista americana asa ceva) zic si ei la fel : majoritatea n-are cum pentru ii lipseste esentialul din nastere

vad ca din start si din definitii i-ati exclus de la iubire pe patriarhii Vechiului Testament, poligami convinsi, ba chiar unii dintre ei multipoliplurigami eram curios de ce

Off, Doamne, cât poate fi de frig… Brrr!!! Şi n-am ieşit decât scurt!, pân-afară şi-napoi… Frig, frig, de să nu laşi muierea din braţe şi nu altceva…

Despre ce vorbeam?…

Liviu Antonesei@
#102 era pt Dvs

Îmi pare rău, băieţi, cred, totuşi, că voiam să spun ceva esenţial sau, mă rog, cât de cât important, sau aşa ceva…
Din păcate, nu mai ştiu ce voiam să spun.
Sorry…

@Daca_nu_nu

S-a intros lumea cu fundu in sus . aici sunt +3 grade si ploua

@val_one Daca ne gandim ca explicatia vine de la “neamt” cam cel mai mucalit dintre participanti atunci trebe sa fie si adevarat.

@Virgil: daca reusim sa imbinam utilul cu placutul,traim o tzara mai frumos.Ma refeream la un pic de umor fin si de bun simt.

@) Nu da, ca nu

Stiu eu? Poate pentru ca sintem in alta paradigma…

@) Virgil

In Canada, sint +3??? Aici, dupa ce l-a priz mai urcase citeva grade, pina pe la -20, acum, iar se indreapta spre -30… Bine macar ca e clad in case si putem discuta despre dragoste!

Liviu Antonesei@
ati scris cartea la +40 si o comentati la -30

@aosms: Ceea ce iti doresti este pe cat de imposibil pe atat de periculos. “Betia” dragostei pe care o cauti este urmata mai mereu de “mahmureala” dragostei. Problema in aceasta privinta este ca starea aceea de, hai sa ii spunem beatitudine de aceasta data se datoreaza renuntarii la sine. Atunci cand intalnesti o persoana de care te indragostesti te predai cu totul, se intampla ceva cu tine, abia atunci devii ceea ce esti. Persoana cealalta are meritul ca exista insa izvorul acelei stari esti tu. Si celalalt poate simti la fel, dar nu este o regula. Pericolul de care spuneam mai inainte este ca “indragostirea” nu poate fi un scop in sine si nu este bine sa fie pentru ca urmatorul pas este deceptia. Imi permit sa dau 3 scurte definitii care sa separe conceptele dicutate aici.
Iubirea este mai curand pace, contemplatie, admiratie, cuprindere a spatiului in care se afla obiectul iubirii.
Dragostea este contradictorie: atractie irezsitibila mistuitoare sau gelozie, dorinta de a domina si poseda sau supunere pana la renuntarea la sine, orice fel de complementaritate aflata intre grotesc si sublim. Atunci cand crezi ca ai gasit-o este deja pierduta.
Sexul este cautarea eterna a unei jumatati lipsa.

Da sunt +3 grade. Bine acu o saptamana au fost -32 (recordul pe anul asta). Mai pe seara o sa se transforme in “freezing rain” ploaie care ingheata in contact cu solul. Maximum care l-am prins a fost -39 (reali) acu 2 ani . Bine ei mai dau si temperaturi de genul “feel like” care sunt mult mai joase cand bate vantul (wind chill ). Minimul pe care l-am atins a fost -47 “feel like” Chiar si atunci nu am vazut ceva sa se opreasca (transportul in comun samd)

Dar aici sunt invatati cu chestiile aste si nici o data nu am auzit de sosele suspendate pe timpul iernii. Iar anul trecut toata zapada cazuta a fost de 3.9 m aici in Ottawa .

@) Nu da, ca nu

Da, da, da! Ce diferenta de temperatura! Asta ar arata si cit de rezistenta poate fi fragila asta de natura umana! Poti lua un individ din Siberia, de la -60, si transporta in Sahara, sa spunem la vreo +50, si traieste! Putine specii au aceasta adaptabilitate…

@) Virgil

Cu alte cuvinte, pe ei nu-i iau niciodata iarna prin surprindere, cum se intimpla la noi, la tropice!!!

msc.ec.gc.ca/ed../

Aici exista un calculator care poate sa va arate cum se simte corpul omenesc la temperaturi negative atunci cand bate vantul . Faceti cateva teste si vedeti

Liviu Antonesei@
aici va dezamagesc putin. stiu ca am citit mai demult ca eschimosii nu au rezistat (au palmat) la ecuator. in schimb afroafricani de la ecuator au rezistat perfect(haine adecvate included) la cercul polar.
asimetria, bat-o vina

@Liviu Antonesei.

Nu nu am auzit de asa ceva. Dar lucrurile sunt aranjate din vara si nici tarifele cerute de “transportatorii” oficiali nu sunt (asa cum am vazut in Bucuresti) de un Eur/tona/km un tarif bun pentru companiile aeriene de transport cargo

@nu da, ca nu si cu cat e mai frig afara cu atat dragostea este mai calda

mi-a placut ce zici de indragostire, care “nu poate fi un scop in sine”. sigur ca poate fi, ajunge omu si obsedat dupa multa seceta dar esti pe linia intelepciunii, care zice in rezumat ca atunci cand cauti in mod direct fericirea poti fi sigur ca nu o s-o gasesti niciodata

dar definitia pe care o dai sexului este INEGALABILA. in viata mea n-am citit ceva mai sincer, mai ales ca vine de la o fata: “Sexul este cautarea eterna a unei jumatati lipsa.” uite in sfarsit o fata care a inteles!

Cristal@
#118 si#119 sunt pentru tine

Iar cineva a lasat o dovada efemera a sentimentelor lui….sibiu.ro/LiveOK../

Îhîîî!!! Îhîîîî!!!

De acord:
”Sexul este căutarea eternă a unei jumătăţi lipsă.”
Bun. Să zicem că-i aşa.
(Pentru că nici nu putem spune că n-ar fi…)

Întrebare:
Ce facem când începe să scadă… apetitul?
Căutăm altă jumătate?

daca nunu@
1 eu ma bucuram in mod deosebit ca o fata intelege in sfarsit ca sexul e cautare (mi se pare foarte tare definitia).
2 dar cand am citit cautare ETERNA, ei, abia atunci am fost cu adevarat dat peste cap, cutremurat, zguduit, trantit pe jos, urcat pe dulap si apoi pe tavan si din nou la taste . bulversat interior, ce mai

@Daca_nu_nu

Era un banc apropos de jumatatile astea.

Cica un baietel vine la mama sa si spune.
- Mama am vazut ca cocosul se juca intr-un anumit fel cu gainile.
- si de cate ori s-a jucat intreaba mama
- de zece ori raspunde copilul
- atunci du-te la tatal tau si povestestei poate intelege ceva.

Se duce copilul povesteste tatalui saui si ajuge la intrebarea:
-si de cate ori s-au jucat ?
-de zece ori raspunde copilul
-si era aceeasi gaina intreaba tatal ?
- Nu raspunde copilul nedumerit
-atunci du-te la mama ta si povestestei poate intelege si ea ceva

Adevărul este că ne lipseşte educaţia necesară abordării deschise a unui subiect atât de… delicat cum e dragostea, fără să fim tentaţi la oarece bagatelizare, la oarece derîdere etc.
E şi foarte dificil să punem noi acum de-un sistem de referinţă comun, câtă vreme fiecare o percepe în manieră personală, chiar ultra.
Partea bună este că, citind, poţi afla ce cred alţii despre alta.
Partea proastă este că, scriind, poţi afla cât de dezarmat te afli în faţa dragostei.
Bine, că ne place să bravăm, e şi acesta un adevăr. Părerea mea este că bravăm cu toţii, fără excepţie, bărbaţi, femei, de-a valma şi-n devălmăşie, ca să fie tacâmul complet.
Însă…

@)Daca_nu_nu

Bagatelizarea nu e neaparat semn ca oamenii n=ar lua dragostea in serios – cred ca mai degraba e o forma de autoprotectie, cit fata de ceilalti, cit fata de ei insisi, e o ecuatie personala…

daca nunu@
pornesc de la premisa ca despre dragoste e imposibil sa zici ceva gresit.no

daca nunu@2
d-aia vin si te provoc: zi tu ceva gresit despre dragoste, poti?

Cu riscul de-a părea desuetă, vă spun, totuşi, la modul foarte sincer, că, după mine, nu există cuplu perfect decât în măsura în care ”perfecţiunea” lui este trasată de bărbat.
Anume:
Se vorbea, mai sus, despre UNU. Eu i-aş zice: ÎNTREG. ”Întreg”, anume refacerea acelui ”ceva” de la începuturile lumii, pe care omul l-a uitat, dar sufletul l-a păstrat în amintire. Acel ”ceva” este starea de bine iniţială, în care sufletul trăieşte un confort atât de înalt, încât se găseşte dispus la ”înălţare”. O înălţare în faţa celorlalţi, o înălţare faţă de sine.
(NU vă gândiţi la implicaţii biblice, că discutăm aici strict adamic.)

Or, în afara celor confirmaţi în graţie (sfinţi, patriarhi, călugări), în lumea noastră, a oamenilor simpli, înălţarea aceasta n-o putem atinge decât ”fiecare prin celălaltul nostru”, după mine, femeia prin bărbat şi bărbatul prin femeie.
Nu cred în femei-bărbat, cum nu cred nici în bărbaţi de fier.
De bună seamă că această odisee, dacă vreţi, poate căpăta diverse culori şi diverse aspecte, uneori turnate în diverse forme. Dar forma păleşte în faţa emoţiei, atunci când fiecare îşi (re)cunoaşte celălaltul. Bineînţeles că această (re)cunoaştere nu exclude sexul, ba, dimpotrivă, l-ar putea cuprinde în varii ipostaze – de la pretext la împlinirea finală – dar nici nu cred că sexul este factor de decizie în povestea aceasta.

“Omul se naşte liber şi suveran. Dumnezeu sau natura – ca să rămîn în neutralitatea axiologică lebniziană – îl înzestrează, de la bun început, cu liber arbitru.”

Nu este deloc asa si nu vad rostul pentru care la

“Lucrurile nu stau altfel nici în relaţiile ce se stabilesc numai între doi oameni, chiar şi atunci cînd este vorba despre cea mai importantă dintre acestea, relaţia de dragoste.”

se compara o parere cu o serie de neadevaruri. Omul se naste si multa vreme se dezvolta total dependent, fara nici un fel de libertate sau suveranitate. Iar liberul arbitru apare numai odata cu aparitia constientzei de sine , mult dupa momentul nasterii , ca sa nu mai vorbim ca liberul arbitru , discernamintul, nici macar nu e dobindit cu adevarat de prea multi oameni. Nici nu stiu cit de liber arbitru mai exercita cineva cind este produsul cultural al manipularii si dezinformarii. Chiar si in dragoste si in sexualitate modelele propagate de mass-media au foarte mare impact.

Autorul a scris ceva de genul:

“Oamenii se nasc cu cinci picioare si sapte ochi , mai tirziu invatza sa merga pe tavan cu capul in jos iar lucrurile stau la fel si in dragoste. Asta am aflat eu facind anatomia unui sentiment”.

Ce poate demonstra comparatia cu un neadevar atunci cind pretinzi ca cele doua ar fi asemanatoare ? Care este rostul insiruirii de neadevaruri si inexactitati si de lucruri ilogice ?

Autorul a pus intr-un sistem comun de referintza o serie de neadevaruri cu o opinie. Are tot dreptul la a expune opinia personala a dinsului despre un sentiment insa argumentarea anterioara si comparatia pe care a ales-o sunt ca nuca-n perete. Chiar si un eseu, chiar si o poezie trebuie sa pastreze macar o bruma de relationare cu realitatea inconjuratoare pentru ca altfel ramin simple elucubratii fara valoare estetica sau literara.

sincronicitate pura

riolobo@
esti zam care ameninta ieri cu distrugerea textului punct cu punct? ca ti-a reusit perfecta supa originara.daca o si incalzesti si vii si cu o bere buna la felul 3, ai asigurate doua stele michelin

@) Daca_nu_nu

Barbatul si femeie sint animus si anima, doar ca proportiile difera?

@) Riolobo

??????????????????????????????????

@ Nu da, că nu
Vaaai, ce-ţi fac!!!
Ştii ce m-ai putut speria, omuleee???!!!
Ooof, Doamneee…
M-ai fi avut pe conţtiinţă!!!

Nu cred că diferă nimic, Liviu.
Sunt sau nu sunt.
Atât.

daca nunu@
ce-ar mai fi de adaugat?

@) Daca_nu_nu

Ba da, difera proportiile, nu stiu de ce am pus semnul intrebarii!

Intru numai din dorinta de a salva pianele.
Marturisesc ca ma simt f. prost. Vad ca toata lumea, in par, nu stie si nu poate sa urasca. Io sunt mai cu mot, l-am urit pa Ceausescu cu toata finta mea, cel mai tare il uram ca ma obliga sa-l urasc si n-as fi vrut sa fiu stapinit de acest sentiment.
Cum zicea Mircea Crisan: la defilare, tovarasu, mata de ce nu strigi uraaa, pai io tov. secretar port ura in suflet.

@nu da, ca nu:

“1 ceea ce spuneti Dvs de dragoste plus dragoste si de ura plus ura ar suna foarte bine, mi se pare, la urechea oricarui mistic.
2 iar accesul foarte limitat (numeric vorbind) la ceea ce e in afara sferei se cheama predestinare intr-un sens foarte precis. cei mai pesimisti intre gnostici”

Pai orice alchimist serios trebuie sa accepte misterul intr-o proportie mai mare sau mai mica, fiind deocamdata prizonierii sferei si neputand judeca lucrurile din afara ei.

Nu stiu daca este neaparat vorba despre o predestinare, sau despre o distilare in timp a unui sentiment (dragostea in cazul nostru). Nu am nici o idee despre ceea ce se intampla cu majoritatea celor care nu pot iesi din interiorul sferei (cei care nu au coborat sub valoarea critica). Se intorc inapoi si reiau drumul intr-un sens sau in altul ? Initiatul poate fi rezultatul mai multor cicluri de distilare a sentimentelor (stiu ca nu suna foarte ortodox ideea) ? Oricum nu cred ca e vorba doar de o predestinare, pentru ca s-ar elimina principiul liberului arbitru pentru acesti “alesi” ei iesind in afara regulilor jocului.

@) All

Wow! M-am “avatarizat”! Daca doriti sa vedeti cum ati arata daca ati locuitori ai Pandorei, puneti o poza in programul din link si acesta rezolva!

avatarizeyourse../

@) Nicolae Hurduc

Esti ales, insa asta e o chestiune evaluabila a posteriori, nu ceva apropioric, tocmai pentru ca exista liber arbitru si nu predestinare! Cum s-ar spune, ajungi ales daca meriti, nu meriti pentru ca ai fi fost ales!

Liviu Antonesei, Nicolae Hurduc@
imi vin in gand doua lucruri, apropo de predestinare:
1 Blake: “aceeasi lege pentru leu si pentru bou ar fi opresiune” (bou=animal, nimic peiorativ-pentru suspiciosi zic asta)
2 “in fiecare om se ascunde un dobitoc”, zice un proverb romanesc. UN(adica nu acelasi in fiecare)mare intuitie, as zice

Daca_nu_nu #125, Liviu Antonesei and all

Intr-un fel gresesti in alt fel ai dreptate si asta din cauza acest “fenomen” apare si la savant apare si la analfabet, si la barbati si la femei si la homosexuali si heterosexuali. In acelasi timp se intampla o data (si sfarseste de regula in fata altarului) si sunt multe cazuri in jurul nostru cand se intampla de mai multe ori (uneori chiar de prea multe ori) . De asemenea apare si la copilul cuminte si la cel “vagabond” si asa cum spunea LA nu intotdeauna simetric sau analog (adica bazat pe aceleasi criterii) . In acelasi timp poate fi iubire hai sa-i zicem biologica (cand te indragostesti de o femeie/barbat) poate fi o iubire de tip credinta in Dumnezeu sau alti demiurgi (oare la ei e iubire adevarata ?)

De aici o multime de abordari. Iar daca incerci sa pui acest fenomen intr-o matrice si sau formula (desii cred ca este foarte greu daca nu imposibil (stii bancul cate benzi vrei sa aiba autostrada) ) cred ca nu vei reusi nici odata sa-l explici in totalitate. Eu cred ca de fapt este un “features” al omului care ne deosebeste de celelalte primate (chiar si la ele se manifesta dar probabil “trigger-ate” de diversi hormoni) .

virgil@
stii ca si diogene tinea o lumanare aprinsa in mana, doar doar o vedea vun copac, da el saracu nu vedea decat padure, padure, padureeeeeeeeee(aia care-i frate cu romanu)

@nu da, ca nu

Corect dar in acelasi timp se zice ca nu poti vedea padurea din cauza copacilor.

virgil@
da. unul nu gaseste pod peste apa, altu nu gaseste apa de baut

@nu da, ca nu

Auzi daca toate femeile ar fi la fel te-ai putea indragosti de una ?

virgil@
la fel in ce sens?

@nu da, ca nu Adica identice (clonate)

aaaaaaaaa, in sensul asta identice. o padure de clone.

virgil@
nu stiu daca m-as putea indragosti prin padurea de clone, dar probabil ca as avea pentru foc toata iarna

@daca_nu_nu
Continuare la 143

Iar daca mai punem la socoteala si cum se manifesta aceasta iubire (de la contemplare sub clar de luna la scatoalce aplicate peridic “ca stie ea de ce”) avem de fapt imaginea domeniului. Eeei fata tatei (licenta poetica de la LA modifcata din fata bunicului) acu pune matalica in ecuatie to acest “fenomen”. (Nu ma injura daca da cu virgula se mai intampla )

Am revenit. Scuzaţi, dar am fost nevoită să lipsesc de-aci o vreme…

@Daca_nu_nu ai de la mine doua mesaje (143 +152)

Eu nu pun nimic în ecuaţie, Virgil, pentru că eu nu iubesc după reguli şi nici nu fac reguli după iubirile mele…
Fiecare face cum crede.

Eu cred însă că singur bărbatul ştie care-i femeia ce-l poate umple şi tot el ştie cum şi cu ce. De aceea, el alege, el hotărăşte. A, că femeia aruncă ea prima ocheadă, o fi şi aici un dram de adevăr, dar nu cred în iubiri conduse de femei (să nu mai vorbim de cele între/dintre femei – ?!?!?). Să fie cu iertare. V-am prevenit din start că oi fi io mai depăşită de situaţie. Nu mă-ntreba mai mult, că-s habarnistă-n rest…

Altfel, nici n-am trăit iubiri sub clar de lună, nici n-am luat vreo palmă, cu toate că iubirile mele n-au fost întotdeauna comode, iar flăcările-au pârjolit tot pe-atât, pe cât au şi-nfierbântat.

Un lucru e sigur din punctul meu de vedere: nu doar ceea ce duce la altar e iubire, cum nu poţi spune că nu mai e loc de iubire după altar…

Tocmai ţi-am răspuns, Virgil.

daca nunu@
pasam toata responsabilitatea inceputului si a “stiutului” barbatilor. frumos!

@Daca_nu_nu. Eu ma refeream la “diversitatea” comentariilor. Aceasta diversitate vine din diversitatea celor carora li se intampla si este daca vrei determinata de educatie caracter si daca vrei tu ceva aleator (random) care nu poate fi explicat. Nu cred ca este vorba ca esti depasita de subiect desi poti spune ca esti luata de val (perioada oarba sti cum se zice cand ti se intampla sa te indragostesti) de acest fenomen. Si chiar tu zici ca iubirea nu trebuie sa fie neaparat “pasionala” exista si iubire dupa iubire (numai ca se manifesta un pic diferit )

@Daca_nu_nu

“De aceea, el alege, el hotărăşte” Nu sunt de acord cu chestia asta . Stiu ca exista “don juan” dar stiu foarte multe cazuri in care doar el/ea iubea celalalt find indiferent (in cazurile bune) sau de ce nu speculand aceasta iubire. Si ma refer la fenomenul curat nu la tot soiul de “mutatii gentice” cand se alearga dupa situatie materiala samd.

“Eu cred însă că singur bărbatul ştie care-i femeia ce-l poate umple şi tot el ştie cum şi cu ce.” Ee aici iti spun teoria “nefestei” care la afirmatii de genul “barbatul este capul familiei” raspunde cu “femei este gatul si uite asa intoarce capul dupa cum doreste.

Cred ca ambi “combatanti” sunt la fel de implicati in fenomen chiar daca unul din ei devine mai “lucid” intr-un timp mai scurt

Ori io-s ambiguă, ori io-s ambiguă, ori io-s proastă, ori io-s proastă… Din două, amândouă!!!

Dragilor,
Încerc să fiu mai clară:
Eu sunt îndrăgostită tot timpul!!!
Normal că nu pot fi… lucidă!!!
Auzi la ei: luciditate în dragoste…
Măăăi…

Bineînţeles că ambii sunt la fel de implicaţi. Cum adevărat trebui să fie şi că, într-o familie, bărbatul e capul, femeia e gâtul. Aşa e. În familie!!!

Dar în afara ei??? Înainte??? După???

@E asta e
Eu sunt îndrăgostită tot timpul!!! Eeei asta e cel mai frumos comentariu de asta ma tem eu sa nu raman indragostit toata viata

daca nunu@
esti a doua femeie despre care aud ca spune ca e indragostita tot timpul. declaratia asta m-a lasat interzis si atunci si acum

@) Daca_nu_nu, Virgil

Ha, ha, ha! Dar stiti ca, nu stiu cum, asa de pe pozitii cumva antagonice, imi creati o frumoasa bunadispozitie!

dacanunu@
ei, atunci io si Virgil cel putin stam si cascam gura la fenomene ceresti

@daca_nu_nu, Liviu Antonesei. Eu nu le vad deloc antagonice. Chiar imi demonstreaza “teoria” ca iubirea nu este ceva care poate fi axiomatizata si ca fiecare bordei are un alt obicei.

Păi, io ce să spun???
Cum să… căscaţi gura, dragă???
Vreţi să spună lumea că am nişte prieteni… căscaţi???
Vă rog frumos!!!

Altfel:
Nu mă surprinde că sunt… a doua femeie care, sau care, sau care…
M-am obişnuit! N-am fost niciodată prima. Şi nici n-am oftat din cauza asta. Fiecare cu istoria lui.

Ce-am ştiut însă întotdeauna e că am ştiut de cine să mă îndrăgostesc. No.
Hoooooooooo!!! Nu trageţi!!!

Întotdeauna am găsit pe ăla în stare să mă-ndrăgostească.

@nu da, ca nu

Tocmai ca eu in nici un caz nu sunt din cei care ma las prea mult purtat de val decat dac stiu unde este malul . Dar din cand in cand imi place sa ma uit la un rasarit sau apus de soare sa ma las purtat de val (bine acu intr-un cadru de 4 indivizi ) . Ba din contra eu o vad pe daca_nu_nu falfaind din aripi cu sageata lu cupidon infipta in corp dandu-ne cu sac pentru ca noi ne gandim ca “intram in sesiune”, trebe sa platim ratele la banca sau mai rau sa ne vizitam soacra (persoanele excluse sunt de fata)

@daca_nu_nu
“Întotdeauna am găsit pe ăla în stare să mă-ndrăgostească.” Si el stie ?

Poate fluturând din aripi…
Că, de fîlfîit… nu prea poate fi vorba.

Sigur că ştie!!!
Ce-ţi închipui, că n-are atâta minte???

daca nunu@
nu sari asa. am un prieten care aude invariabil “tu esti al doilea” si nu se mai da lovit

daca_nu_nu

Te-am prins cu mata in sac
“Sigur că ştie!!!
Ce-ţi închipui, că n-are atâta minte???”

Pai parca ziceai ca dragostea e “oarba” ?

daca nunu@
dar vad ca incepe sa-ti placa: io cu virgil fluturii,poate moliile, si tu lampa, poate becul.

virgil@
auzi, virgile, lampa e comestibila?

@daca_nu_nu

te-am prins cu mata in sac
“Sigur că ştie!!!
Ce-ţi închipui, că n-are atâta minte???”

pai parca ziceai ca dragostea e “oarba” .

@nu da, ca nu daca o mananci din ochi da

virgil@
io auzisem varianta gresita a altei scoli de gandire, cum ca inainte trebuie stinsa

Măi Virgil,
Am zis io că-i reciprocă chestia???
Io am zis că-s îndrăgostită şi că omul ştie.
De-aci-nainte… fiecare vede cât poate!
Ce faci acuma?
Te interesează dragostea sau dragostele mele???

virgil@
poate ca au dreptate aia care zic ca intai trebuie stinsa

daca nunu@
pe el il intereseaza dragostea, da nu cu d mare,ca-n Dragostea. prefera minuscule peste tot

@Daca_nu_nu

“Te interesează dragostea sau dragostele mele???”
Tu spuneai ca dragostea nu e planificata
Never say never

virgil@
domle, zi-i mai clar ca ii ceri prietenia. hai ca iti tinem pumnii

@nu da, ca nu

Hai domne ca am trecut de varsta ai cand ceream sa fim prieteni.

Si prieteni (chiar daca never meet ) suntem .

A P L A U Z E
(nu ma consider voyeurist)

virgil@
un pas inainte, doi inapoi . fii domnule barbat!

@nu da, ca nu

Sau mai bine ma impiedic

virgil@
asa, asa, impiedica-te spre inainte!

virgil@
uite, zi-i asa: te iubesc da nu voiam sa-ti spun. am si o poezie(kiar daca n-ai, tu zi ca ai!)

all@
ziceti ceva oameni buni! poate ca s-o rupt ceva in el

Ce faceţi, dragilor???
Aţi bolunzit???
Doamne fereşte!!!
E plină lumea de fete frumoase şi voi vă pierdeţi vremea cu-o acritură de latinistă…
Oof, of!

youtube.com/wat../

ajutoooooooooooooooooooooooooooor! virgiiiiiiiiiil, hai c-am glumit

@nu da, ca nu

Bre cal batran in buiestru mai greu

@) Virgil, Nu da, ca nu, Daca_nu_nu, Val_one

Ce nebunie! De mult n-am ris cu atita pofta. Si nici eu nu voyeur! Sau nu stiu daca sint!

Lasă-l că vine!!!
Are mai mult umor decât îţi închipui.

@nu da,ca nu: uite,si galeria te sustine.

nu da, ca nu nu da, ca nu

Stiu

aceste cuvinte ale tale, Virgil…uite mi-au dat lacrimile

Ai văst că dracu nu culcă-te???

Tulaaaaaaaaaaai, Doamne!!!
Mă doare stomacul…

Nu suntem normali, să mor io…

@Nu da, ca nu

“uite, zi-i asa: te iubesc da nu voiam sa-ti spun. am si o poezie(kiar daca n-ai, tu zi ca ai!)”

Pai daca ma duc la “daca_nu_nu” cu poezi iti dai seama ca imi gasesc beleaua. Ma trece la tabla sa-i fac analiza literara si m-am fript . Ma mai pune sa le zic si pe latineste (chiar daca numele meu e derivat din Latina nu stiu o boaba ) Neah coane. Stai deoparte de foc daca nu vrei sa-ti parlesti parul

@) All

Chestia asta parca e un montaj in care intra, bine asortati Caragiale, Urmuz si Ionesco!

@Liviu Antonesei: din randu-intai,n-avem cum sa fim voyeuri,nu?

virgile@
parlit, da, repeta: parlit, parlit

virgil@
ce zi e azi? vrei un pahar cu apa?

Greşit!
Nu voiu cere nicio analiză literară!
Voiu ruga de-o recitătură!
Concurs ca-ntre Tytir şi Moelibeu (apropo de Vergil, săracu).
Val, nu te trage deoparte, că nu ţine! Ai intrat în joc… gata!

Puteţi recita orice.
Da să fie poezie…

daca nunu, esti totul pentru el, stiu! dar stai sa-si revina omul

Da tu de unde ştii?
Hai?
Ţi-a spus el?

sa nu recazi, Virgil! virgil, ramai cu noi! uite, e si daca nunu aici! Virgil!

Eu cred ca in afara de “catelus cu parul cret” nu cred ca mai stiu

iar daca ma duc cu poezii ca

en.wikipedia.or../
en.wikipedia.or../

sigur imi arunca un pahar de apa ca sa ma racoresc.

Chiar daca pentru mine chestiile astea au poezia lor.
Nu imi bag capu in jug.

ar fi frumos pentru cei care spun poezi sa recite din creatia propie sau de ce nu un colaj. Ar fi interesant experimentul.

La mine ar suna ca dracu. Ia ganditiva la o poezie de genul

Cobor in jos luceafar bland
si anuleaza gravitatia.
Cobor in casa si in gand
da fi atent la spectru

Pai sa nu ma trimita la spitalul ala de glumeti.

@ LA
Chiar, tu ce eşti?
Scenaristul?!
Că tu ne-ai îmburdat aici claie peste grămadă: oameni cu familii, cu copchii, cu doctorate, am bolunzît tăţi!
Doamne fereşte, ce poate face dragostea din om…

gata, l-am perdut! din cauza ta, daca nunu, femeie fara inima!

asta nu-i virgilu pe care-l stiam toti!

Măăăăi, fizicologule!!!
Tu cu jmekerii de-astea vii la mine???
Ce om de ştiinţă eşti dacă n-ai găsit o rimă la ”gravitaţia”???

Putea fi ”concentraţia”, ”inflaţia”, ”inflamaţia” sau, de ce nu?, ”elongaţia”!!!

Tu-i dai cu spectru…

Repetir!

nu da, că nu

Fii, domle, om serios!
Cum să-l pierd pe Virgil???
Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă!!!
Las pe mine:

Virgi-il!!!
Virgiiil…

finis operae. cortina. ies toti. mersi bocu

P.S. Cu inima, ai nimerit-o!
N-am!

Galeria abia-si trage sufletu`.Se tine de burta…

sau finis opera? virgil?

@ CRISTAL
Va multumesc pentru comentariu. Reactia mea a venit tocmai pentru faptul ca nu consider ca dragoste = indragostire, iar in eseu apare in mai multe randuri “indragostiti” cu referire la cei care se iubesc. Am folosit pretextul sa-ntreb: E musai?

Spuneti: “Ceea ce iti doresti este pe cat de imposibil pe atat de periculos. “Betia” dragostei pe care o cauti este urmata mai mereu de “mahmureala” dragostei.”
Trecura 15 ani. Nu de mahmureala ma tem, ci de rutina. Si de nevoia de a te indragosti, care – daca o fi avand vreo realitate – poate pica in afara cuplului alminteri iubitor, dar prea asezat.

@ Liviu Antonesei
“eu cred ca ajuta mult daca este si mereu re-gasita, re-inventata, in aceeasi dragoste vreau sa spun!, ceea ce presupune, adesea, si multa inventivitate.”
Si eu cred la fel. Fara sa-mi imaginez ca e posibila sau de dorit o euforie perpetua, dar, asta e, trebuie sa-mi asum ce par cuvintele mele rupte de fapte si instrainate de ganduri.

@ Daca_nu_nu
Pareti o persoana indragostita de viata si chiar nu mi-e greu sa-mi imaginez ca puteti fi “indragostita tot timpul”. Mare dar sa stii de cine sa te indragostesti

martieni, hopa, martieni!

in amintirea a ceea ce ai fost, Virgil, fa tu un mic pas catre ei, ca io-s paralizat de frica!

@ nu da, ca nu
)
Voyeuristi, bag sama

astia o vinit s-o fure pi daca nunu.

o duci martzienii-n hipersfera, ii spala creieru, shi-i ca noua

hai, virgil, scoala taica, azi ii indipendanz dei

@All

Sorry. Short meeting . Nu am putut sa citesc comentariile.

V-am zis ca ma lasa “restantier” cititi ce a scris la 211.

Va las pentru o perioada de timp. Trebe sa plec acasa , sa-mi strang odraslele de pe la scoli si ne mai auzim mai pe seara .

ni la iei, ma, o luat-o pi daca nunu! tragi-n iei, virgil! cu amandoua manili!

ti-ai gasit!

sh-am incalecat p-o shea, daca nunu va mai revenea

@) All

Incredibil! Am incercat sa-mi imaginez toata treaba asta pe scena, desi in afara de Daca_nu_nu nu cred sa mai cunosc pe cineva dupa chip si port, si cred ca ar fi un spectacol extraordinar! Ceea ce e sigur e ca miine voi avea febra musculara la abdomen de la atit ris!

Ei, poftim, si vorbim despre dragoste! Dar de ce ar trebui sa fie o discutie tenebroasa, pina la urma?

Am picat si eu din alt banc si imi pare rau Zau. Ar trebui sa zaca si comentariile si sa le scoata autorul-moderator frumos cand le vine vremea.

Deci nu vine…
Atunci mai ascult o data treaba asta: youtube.com/wat../
ofticandu-ma cum ajung sa recit niste versuri in care nu cred pur si simplu fiindca imi place melodia. “To fix the twist in you”… Cum sa te cheme “Sick Puppies” si sa te dai alfa? Suna ca iepurasul cu tigaia. Dar melodia am fredonat-o toata ziua, care-o mai rade de zburatorul indragostit de papagalita cu ciocul spart.

Noapte buna tuturor!

A fost o petrecere pe cinste, băieţi!
Un fel de… scoatere din sistem a dragostei…
Dar ne-a încărcat bateriile.
V-am pupat!
Noapte bună tuturor!

@) Aosms

Nu, nu cred deloc ca ati cazut din alt banc – in fond, e nevoie si de contrapuncte, altfel pina si risul poate deveni monoton si plictisitor. Succes in perpetua re-inventare, asta salveaza iubirea si, pina la urma, salveaza orice!

@Maestre,aveti materialul,ramane sa-l distilati.O sa va incante esenta obtinuta.Si pe noi.

noapte buna, daca nunu
domle, au picat in replici toti la fix. si virgil, si aosms.noroc de bafta

@) All

Daca e de dormit, noapte buna tuturor! In fond, si eu as avea miine vreo sase ore de vorbit…

@) Val_one

Dar a iesit asa de bine, ca ar fi pacat sa se mai lucreze pe ce e aici!

@aosms: Intradevar rutina este cea care ne ucide “inocenta”. Nevoia de a te indragosti este nevoia de a-ti preda egoul, de a scapa de rutina de deveni ceea ce nu ai vrut niciodata sa fii; o masina. Insa explicam ca acest fenomen este interior si nu depinde de altcineva cu atat mai putin de cineva anume. Este adevarat ca in apropierea anumitor persoane ne este mai usor sa ne “predam egoul”. Ar trebui sa ne recapatam inocenta pentru a ne indragosti de o raza de soare, sau de parfumul unei flori, sau de orice lucru simplu fara sa asteptam aceasta de undeva sau de la cineva. Pana la urma ceea ce cauti tu este inocenta – starea in care esti permanent indragostit pentru ca totul este nou. Trezeste-te maine si spune-ti ca nu stii nimic despre viata! Nu vei mai avea trecut si nici viitor pentru ca prezentul va umple eternitatea.

Domnilor noaptea este un sfetnic bun (desi se mai zice ca esti prost ca noaptea) si am analizat prestatia mea de Don Juan cuceritor de Dulcinee Doltobozo.

Si oricat de indulgent am fost tot nu am gasit rezultate decat cel mult pentru infrangere desi am avut o galerie care m-a sustinut.

Drept pentru care am facut consiliu de coroana prezidat de nevasta .

Si am zis cum pot sa-mi schimb eu aura dintr-un fizicolog posac intr-un om “spiritual” degraba cuceritor de inimi.

si am zis. Domne e latinista deci nu prea merge cu cele 20 de citate din latina (cele mai multe arhicunoscute de genul in vino veritas , “quod licet jovis non licet bovis”) si alte cateva. Stiu sigur ca fortuit nu inseamna fortat asa cum mai zic unii militieni prin romania (ehe vedeti ce tare sunt)
sa ma dau rotund cu beletristica iar nu tine. Cartile citite de mine de specialitate sunt cu 2 ordine marime mai multe decat “beletristica” asa ca n-am nici o sansa.

Si de odata BINGO am gasit. O vrajesc. Se uita nevasta la mine cam neincrezatoare si imi spune: bre tu nu ai fost in stare sa ma “vrajesti” pe mine a cam trebuit sa ma vrajesc singura. Si vorba aceea am terminat aceeasi facultate.

Asa ca nu imi ramane decat sa bravez zicand ia sa vedem daca “contrapartea” poate sa-mi faca o declaratie de dragoste. las la atitudinea ei modalitatea.

daca_nu_nu ce zici te prinzi sa-ti biciuiesti metaforele sa seduci un catar posac ca mine ?

vita brevis

Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit!

Întâi o lămurire, pentru toată lumea:
Eu semnez ”Dacă_nu_nu”.
”Nu da, că nu” este altă persoană.

@ ”Nu da, că nu”, te rog să confirmi.

Nu, Virgil, dragul meu, nu mă prind, fiindcă nu sunt în stare să duc o astfel de misie.
De fapt, să fiu sinceră, tocmai acest lucru am admirat la tine aseară: că nu te-ai dat bătut! Şi-aici cred că te-a ajutat structura ta realistă. Dac-ar fi fost, în locul tău, vreun filolog de-ai mei, nu cred că ar fi rezistat, cu timidităţile şi tarele lor. Dup-aia tot ei de către pădure, că vin inginerii şi le suflă gagicile, ştii…

Bun. Acuma să-ţi spun şi de ce nu-s în stare?
Hai să-ţi spun.
Dar n-o voi spune în cuvinte proprii, că-s foarte stângace. Recurg, aşadar, la un poet destul de controversat, care mie îmi place pe alocuri. Se numeşte Alexandru Andriţoiu. Lumea nu-l place, în general, că ar fi cântat în struna regimului comunist. Cum eu nu ştiu multe despre comunism, dar văd şi azi – cum am văzut în toate vremurile – poeţi cântând în struna puterii, am decis să-i trec cu vederea această meteahnă ardeleanului meu, şi-ţi las aici – cu îngăduinţa gazdei – nişte versuri, ca să înţelegi de ce-şi pot pierde oamenii puterea de a spune vorbe faine:

Prinos de flori

Veneam cântând spre ochii-ţi visători,
cu mari buchete-n braţ. Aveai pe masă
grădini şi-alei de felurite flori,
ca în Liban, pontifica mireasă.

Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi,
sau flori în munţi, pe nişte stânci severe,
flori grase tolănite-n clime dulci
şi flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.

Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
şi de neprihănita-i vâlvătaie,
ai pus sub indoială un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.

M-am răzbunat atunci pe flori. Şi sunt
duşmanul lor temut. Dau foc prin Rome
de trandafiri, cutreier devastând
hectare mari de flăcări şi arome.

Fără grădini prin anii mei te plimbi,
prădând frumos dactilii amintirii.
Am pălmi însângerate şi cu ghimpi,
că-n drum am pălmuit toţi trandafirii.

Buna dimineata tuturor si… un ger cat mai placut!! )

Pentru descifrarea iubirii va recomand omul perfect, exercitiu de stil/discurs cinematografic bazat pe obstructionarea autorului (Jørgen Leth): Cuba, 12 cadre pe secunda, un barbat si o femeie.
Vizionare placuta!
youtube.com/wat../

@aosms, CRISTAL: iubirea trebuie sa fie harnica (si inventiva), altfel …pe curand! ) ) )

@) All

Bun dimineata tuturor! Aici gerul pare mai mare decit ieri, ca sa nu mai vorbesc de alaltaieri! Dar vom razbi, ceea ce va doresc si d-voastra!

@) Virgil

Interesant cum ajunge un fizician la “vrajitorie”! Dar, devreme ce un chimist se intorsese deja la alchimie, poate ca normal sa se intimple asa…

@) Daca_nu_nu, Nu da, ca nu

Pot confirma si eu ca sinteti persoane diferite sau, cel putin, asa imi arata mie IP din maruntaiele blogului.

@) Daca_nu_nu

Sigur ca Al A e un poet controversat, intre timp si destul de uitat, dar poezia citata nu e rea, iar finalul e chiar expresiv.

@Liviu Antonesei:

“Interesant cum ajunge un fizician la “vrajitorie”! Dar, devreme ce un chimist se intorsese deja la alchimie, poate ca normal sa se intimple asa…”

Dati repede de mancare la Monstru ca azi avem o sansa in plus sa aflam cum e cu dragostea ! S-a rupt simetria la Iasi: e 26 ianuarie si sunt -28 grade ! Da repede, pana nu se incalzeste.

@ Liviu Antonesei 231
Cu umor si credinta… Doamne-ajuta.

@CRISTAL
Frumos, multumesc. Dar simt nevoia sa zic o vorba buna si despre rutina: fara ea nu ar fi posibila zodia parodiei (impartasite), care e absolut adorabila. Apropo de complicitate.

@liberal
Asa se pare.

@) Nicolae Hurduc

Sint deja -28 de grade? Acusi trebuie sa merg la ore! Dar o sa postez capitol nou inainte de plecare, pentru cei ce au norocul sa ramina azi prin case…

@ Nicolae Hurduc

Nu vă temeţi, domnule profesor. Atâta ţinere de minte am: ştiu ce-au sărbătorit românii, ani în şir, pe 26 ianuarie, însă, din fericire, n-am apucat astfel de ”sărbători”.
Că tot veni vorba, însă, îmi pare rău că, într-o discuţie care se voia despre dragoste, am atins, fără să vreau, o coardă sensibilă, motiv pentru care cer scuze atât gazdei, cât şi oaspeţilor domniei sale.

Măcar că, această alunecare n-ar trebui privită musai-must ca ceva rău, pentru că, se pare, în cugetele noastre există un soi de informaţie latentă care, la cel mai mic stimul, prezintă iritare manifestă.

Poate n-ar strica un studiu de specialitate, întocmit de savanţi, care să cuprindă o taxonomie a situaţiilor în care se poate vorbi despre dragoste şi în care nu; plus, care sunt dragostele bune şi care sunt cele rele.
În lipsa unui astfel de studiu, mizez pe psihologia simţului comun şi-mi exprim nădejdea că, măcar în privinţa dragostei, putem uita de stereotipii generatoare de conflicte.

@) Daca_nu_nu

Hei, fata bunicului, nu te apuca de facut un capat de tara! Dl. NH a facut o precizare meteo mie foarte utila, macar sa stiu cum ma imbrac cind o iau spre cele sase ore de curs…

@) Daca_nu_nu, All

Sa ne despratim de trecut rizind? Pai, chiar asta se intimpla aseara tirziu in sedinta de creativitate de grup!

@ LA
Mulţam că m-ai linişit, Bunicule drag! Că n-aş fi vrut, pentru nimic în lume, îţi dai seama… Nici măcar n-am ştiut că azi e 26 ianuarie!!!
Iar cu poezia, tu mă ştii: îmi place – e bună!, nu-mi place – nu-i bună!, şi basta!

Fiuuuuuuu!!!
Mi-ai luat o piatră de pe… cuget!!!
(că inimă n-am până nu apare Inimioara să mi-o dea înapoi!).

Să ai cursuri frumoase, Bunicule!
Şi mulţam că m-ai liniştit de două ori: o dată cu nick-name-ul care, repet, NU-i al meu; a doua oară cu… trecutul istoric, Doamne iartă-mă!!! Şi Virgil mai vrea declaraţii de dragoste de la o expertă în gafe…
Of, of, măi, măi!!!

P.S. Dacă mai apare şi Inimioara să-mi dea inima-napoi, chiar pot spune că sunt o norocoasă!
Dacă_nu_nu!

@) Daca_nu_nu

Am vazut ca Inimioara ta bintuie pe niste bloguri, asa ca e posibil sa ajunga si pe aici. Dar daca iti dau au ba inima inapoi, asta numai el o stie!

@ LA
Aşa face mereu… (Şi el tot bărbat, de!!!)
Vine, dă o tură val-vârtej, îmi învăluie sufleţelul şi pleacăăă, dus e!, cu sufleţelul meu cu tot!
Dup-aia i se face milă de mine: se-ntoarce, lasă o picătură, pleacă iar. Dup-aia mă copleşeşte. Şi când să-mi zic şi eu: ”Gata!, acum chiar că…”, dispare again, iar inima meaaa… cu dânsul!!!

Salut pe toata lumea!
Mic adagio la “calendar”: imi aduc aminte ca in alti ani, la temperaturi similare dar fara foc in soba exclamam exasperat: “Iubeste-ma, dar nu ma dezbraca!”
Astazi, insa ma gindesc ca e ziua in care un mare spirit al culturii romane, ultimul reprezentant in viata al Cercului literar de la Sibiu, Domnul Nicolae Balota, implineste 85 de ani (dintre care, vreo 8 prtrecuti in temnitele comuniste)!
Si, iata cum, fara sa vreau, am introdus in “ecuatia”
iubirii, cu mult farmec “calculata” pina acum la acest “seminar”, si notiunea de “sacrificiu”!
Am zis, si, gata, sub patura!

@Daca_nu_nu:

“Nu vă temeţi, domnule profesor. Atâta ţinere de minte am: ştiu ce-au sărbătorit românii, ani în şir, pe 26 ianuarie, însă, din fericire, n-am apucat astfel de ”sărbători”.”

Culmea e ca eu le-am apucat, dar uitasem de ele. Eu voiam sa-mi verific teoria evadarii din sfera. Acum doua zile pe 24 ianuarie erau la Iasi -24 de grade. Care va sa zica simetrie. Nu puteam iesi din sfera. Azi pe 26 erau -28 de grade, altfel spus simetria era ferfenita. S-a ratat insa sansa pentru ca acum iar e simetrie si sunt numai – 26 de grade.

Acum ca veni vorba, realizez faptul ca ideea captivitatii in sfera era prezenta si in Xibalba

youtube.com/wat../

fara sa o constientizez cand am vazut filmul. Mai sa fie! Stiam eu ca nu-mi mai functioneaza decat un neuron si nici macar nu e din clasa UNU de performanta.

@) Vasile Gogea

Ce trece timpul! Chiar daca nu-l vad umblind pe bloguri, ii doresc d-lui Balota sanatate si multi ani! Si fostul meu sef de la Institut, profesorul Holban, Dumnezeu sa-l odihneasca, pe care, cred, l-ai cunoscut, era nascut tot in aceasta zi! Iti dai seama ce nostim era cind il sarbatoream!

@) Daca_nu_nu

Am o presimtire ca barbatul cu pricina, acusi trece pe aici! Daca nu pe episodul urmator…

@ Către LA (în şoaptă):
Să treacă, să treacă…
Io mă prefac aici cuminte, nici nu suflu, auzi? Nici nu suflu…

@) All

Upsss! Mi-am dat seama ca intru in criza de timp, am de printat ceva si imprimanta mea e la sanatoriu! Postez diseara capitol nou! Dupa-amiaza placuta, dragii bunicului!

@) Daca_nu_nu

Tin pumnii! Ma imbrac de oras si o iau din loc! Bye!

@ LA
Fugi! Baftăăă!!!

Aparte:
S-o dus…
No. Nu spuneam io? Tăche-s păn la dragoste!!!
De-acolo-ncolo-i nebunie curată…
De boala asta, ore mori, ore bolunzăşti…
Io ştiu, c-am avut-o!!!

@Liviu Antonesei:

“Upsss! Mi-am dat seama ca intru in criza de timp, am de printat ceva si imprimanta mea e la sanatoriu! Postez diseara capitol nou! Dupa-amiaza placuta, dragii bunicului!”

Pacat ca a plecat LA. Tocmai voiam sa-i propun sa-si tina cursurile pe Ceahlau ca-s numai -11 grade. La noi sunt – 21. Dar s-a rupt din nou simetria. Cred ca se-apropie Inima-Rea.

J’y suis.
Voi să nu credeţi că nu bîntui p’aci, de nu m-amestec în vorba voastră. Şi să nu credeţi că inima Marcelei e la mine. Eu am închis demult casa de amanet – nu se mai merita, dacă vreţi să-nţelegeţi.
Căci, drajii moşului, atunci îi mai faină iubirea cînd nu te paşte primejdia de a iubi. E o dulceaţă!…

@Inima-Rea:

E tare Alchimia ! Daca da, pot sa vad in hyperspatiu cand va apropiati de sfera. Daca_nu_nu.

Dom Profesor, aveţi dreptate. Alchimia dv funcţionează ca un radar. Sper să nu şi declanşeze ceva arme supărate.

Aaaa-VAI!!!

Doamne, cum m-o putut izghi ceva-n chept!!!
Au-au-au-aaau…
Oari să-mi fi vinit inima la loc???

Aparte:

No auzi la el…
Io gândesc că ni nu ştie c-am fost la fărmăcătoriu, şi-acolea, poticarăşu mi-o spus:
Madame, LEACURI LA INIMĂ NU-S!!!

Omu ăsta chiar mă crede proastă!!!

#240 @
nu-s daca nunu, cofirm. io de fapt am luat nickul ei si am aplicat o mica fragmentare , urmata de reducerea la jumatate a diacriticelor(ca e criza) plus ca diacritica mea nu e si-a ei. plus ca nici ordinea consoanelor si a vocalelor in nick nu coincide.
sper ca am confirmat destul de clar, daca nunu

Buna dimineata de pe aici din calduroasele plaiuri Canadiene (-5C)

Adevarul ca azi dimineata cand citeam despre temperaturi de -25C + comandamente de iarna si legi “martiale” eram un pic indignat ca romanii fac din tantar armasar. Dar dupa aceea mi-am adus aminte ca in ultimi 4 ani m-am dedulcit la “racituri” si incep sa consider temperaturi mici de la -40 incolo.

nu_da_ca_nu, da_nu_ca_da , daca_nu_nu si orice alte combinatii doriti. Marcela a fost doar o afirmatie nu o acuzatie. Nu mai starni vijelii ca nu s-a intamplat nimic.

Vrajitorie, alchimie, deochi si alte tehnologii moderne amintite aici fac parte din uman in special cand nu le putem inlocui cu formule.

“Virgil mai vrea declaraţii de dragoste de la o expertă în gafe…” Sincer prefer o maciuca de la un gafeour (pentru ca sunt sigur ca este ultima) decat “by purpose” (pentru ca suntem fani ai diverselor flacari care mai de care mai colorate)

si acum at least but not last declaratia de dragoste.
@daca_nu_nu Vezi si tu ai preferat sa te impiedici in loc sa alergi mai tare s-au mai incet .

Nu inteleg mesajul de aici
“Am pălmi însângerate şi cu ghimpi,
că-n drum am pălmuit toţi trandafirii.”

daca nunu@
1.citez :
Dar tu ai râs de gestu-mi desuet
şi de neprihănita-i vâlvătaie,
ai pus sub indoială un poet
buchetul risipindu-l prin odaie.
2 la astea te refereai ca sa-l linistesti pe virgi, nu? cum ca tu NICIODATA n-ai putea face nici una din urmatoarele trei: ras de gest, punere poet sub indoiala, respectiv risipire de buchet

virgi ridica o problema serioasa. hai ca primul vers citat de el se mai intelege cumva: “Am pălmi însângerate şi cu ghimpi”
in schimb urmatorul si ultimul din poezie “că-n drum am pălmuit toţi trandafirii” ridica multiple intrebari: care drum? asfaltat sau nu?, daca asfaltat cu gropi sau fara?, daca cu gropi cat de adanci acele gropi?, vo victima cazuta in , ceva?

@nu da, ca nu

Iar bagi batul prin gard ?

@) Buna seara, all! Inainte de ultimul curs, un salut calduros din mijlocul a` vreo – 28 de grade! Cind ajung acasa, dupa 20, pun capitol nou. Vad insa ca n-ati stat degeaba, macar nu sint singurul care munceste! Auguri!

Virgil@
povesti nemuritoare, Virgi!