 | Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (3)vezi toate articolele de Liviu Antonesei26 Jan 2010 la 20:10 281 comentarii 2644 vizualizari. |
În general, limbile moderne ne oferă un singur termen pentru a desemna dragostea. Chiar cînd utilizează mai multe cuvinte, acestea sînt de obicei sinonime perfecte sau foarte aproape de acest tip de sinonimie. În limba noastră, de pildă, este aproape imposibil să faci o diferenţiere semantică între iubire şi dragoste. Mă refer, desigur, la substantive, pentru că, în cazul verbelor, situaţia este oarecum diferită. Nu e chiar acelaşi lucru dacă spui te iubesc sau mă îndrăgostesc de tine. Pe de altă parte, celălalt substantiv, amor, utilizat încă la modul serios de un Eminescu, a căpătat nuanţe ironice, în cel mai bun caz tandru ironice. Limbile vechi par mai înţelepte în această privinţă. Ele par să fi înţeles mai bine importanţa nuanţelor în ceea ce priveşte un sentiment fundamental cum este dragostea, în cele din urmă, cel mai important dacă ne gîndim la spusa Ecleseastului, devenită atît de populară la noi, după ce a fost preluată de Preda într-un roman la fel de popular. Şi, poate, romanul îşi datorează popularitatea tocmai acestei preluări şi nu implicaţiilor sale politice ori caracterului senzaţional al întîmplărilor prin care trece eroul principal. Dar voi opri aici această paranteză, altfel risc să-i evoc pe toţi scriitorii importanţi de la Homer la Dante ori contele Tolstoi ca să ilustrez faptul că „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Şi nu mă refer aici la rolul biologic al dragostei, pentru simplul motiv că nu o confund cu sexualitatea, o activitatea comună şi atîtor altor vieţuitoare, cu atît mai mult nu o confund cu perpetuarea speciei. Mă refer pur şi simplu la dragoste care, în cazul omului, înglobînd desigur sexualitatea, o şi depăşeşte. Pentru cine mai confundă dragostea cu sexualitatea sînt suficiente două argumente. Mai întîi acela că, deosebit celelalte vieţuitoare sexuate, în cazul omului, cele mai multe acte erotice nu urmăresc înmulţirea speciei, ci sînt, într-un anume sens, acte gratuite. În al doilea rînd, sexualitatea umană este marcată cultural. „Îndreptarul” lui Ovidiu, Kama Sutra sau Ars amatoria sintetizată de Tong Hsuan sînt doar cîteva din probele „de autor” ale acestui marcaj. Dar despre dragoste, erotism şi sexualitate voi glosa în alt capitol, aşa că voi reveni acum la chestiunile terminologice de la care plecasem.
Prin urmare, limbile moderne au, de obicei, un singur cuvînt pentru a desemna acest cel mai important sentiment uman, poate sentimentul ce-l diferenţiază de celelalte vieţuitoare chiar mai mult decît inteligenţa raţională. Nu la fel stau lucrurile în cazul limbilor vechi. Nu mă voi referi la sanscrită, aramaică sau ebraică, pentru că n-am toate cunoştinţele necesare. Pe de altă parte, dacă vechii elini, în chiar primele traduceri ale Bibliei, au utilizat termeni distincţi pentru a echivala pe cei din textul originar, trebuie să credem că aceştia erau deja distincţi acolo. Iar greaca trebuie să fi prezentat destule asemănări cu limbile indo-europene înrudite, precum sanscrita de pildă. Însă utilizarea unor cuvinte diferite pentru a desemna diversele forme sau diversele aspecte ale dragostei este mai veche, la greci, decît traducerile din era creştină. Ele apar în scris încă de la Platon şi se vor menţine atîta vreme cît greaca va fi folosită de creştini ca limbă de cult, pînă tîrziu după căderea Constantinopolului. Prin urmare, vechii elini utilizau pentru a desemna dragostea termenii : philia, care ilustra iubirea de ceva, fie că era vorba de bani – arghirofilie - , fie de înţelepciune – filosofie – , agapé, care numea iubirea firească a aproapelui, reunind specific virtuţile prieteniei şi ale comuniunii – probabil cel mai potrivit era folosit termenul atunci cînd definea relaţiile din confreriile tinerilor ori, mai tîrziu, pe cele din interiorul comunităţile creştine, călugăreşti sau laice. În sfîrşit, trebuie să amintim termenul eros, celebru între toate, ce referă la iubirea pasiune, la procesul de fuziune totală ce se produce între doi îndrăgostiţi, de obicei bărbat şi femeie, dar nu în exclusivitate, pentru că, de la Sapho, Socrate şi Alcibiade, grecii recunoşteau posibilitatea existenţei sentimentului amoros şi între parteneri de acelaşi sex. Ei, bine, grecii lucrau cu aceşti trei termeni pentru a defini diferitele ipostaze sau, uneori, paliere ale iubirii. Latinii, care au aspirat cultura greacă prin toţi porii, procedau aidoma. Era, oare, acest scrupul terminologic inutil, era vorba doar de un lux lingvistic? Nu mi se pare, cred că era proba unui rafinament al limbajului pe care noi, modernii, l-am pierdut pe drum. Şi nu am reuşit să-l regăsim nici măcar după ce limbile vernaculare au alungat greaca şi latina din cult şi din alte manifestări ale culturii. Fericiţi trebuie să mai fost Erasmus, Olahus sau Cusanus că mai puteau utiliza perfecţiunea marmoreeană a unor limbi moarte!
În acelaşi timp, nu aş pune această mutaţie lingvistică doar pe seama unui deficit de subtilitate de care am da dovadă noi, modernii, faţă de cei vechi. Mi se pare că este vorba şi despre o mutaţie de mentalitate şi chiar de sensibilitate. Cel puţin de la romanele Graalului, de la amorul curtean al trubadurilor şi de la Dante, se produce în cultura europeană o mutaţie semnificativă în ceea ce priveşte, ca să zic aşa, fizica şi metafizica iubirii. Chiar la misticii germani sau spanioli, cele trei ipostaze ale iubirii se contaminează, interferează, se reunesc, astfel că nu ne mai miră sonurile erotice din textele Sfintei Tereza sau din cele ale lui Jakob Boehme. Însă, probabil, literatura modernă, cea de la Petrarca şi Dante încoace, rămîne principala „vinovată”. Nu insist asupra acestei chestiuni pentru că mi se pare rezolvată cel puţin satisfăcător în Iubirea şi Occidentul de Denis de Rougemont, ca să nu mai invoc/evoc literatura specializată într-o arie tematică sau alta. Literatura a produs, prin efectul cumulat al manifestărilor sale, o adevărată mistică a iubirii, căreia nici măcar descoperirile lui Freud nu i s-au mai putut opune. Şi e excelent că s-a întîmplat aşa, altfel am fi fost privaţi de operele unor Georges Bataille, Lawrence Durrell sau Henry Miller. Nu e inutil să amintesc că acesta din urmă a fost un adversar impenitent al doctorului de la Viena – et pour cause! Este de altfel foarte dificil să găseşti un mai viguros adversar al lui Freud decît acest rebel american al iubirii – în toate formele sale, de altfel. Un adversar destul de inteligent şi cu suficient simţ al umorului ca să cîştige o mulţime de bani făcînd-o pe „analistul” la New York, calitate în care a reuşit să întindă pe divan chiar şi un analist profesionist! Este interesant că, răspunzînd unui articol pe care i-l dedicase Durrell, îşi recunoaşte influenţele dinspre psihanaliză, dar preferă să se revendice de la Rank şi Jung, nu de la Freud. Şi aceasta în ciuda faptului că Durrell îi scrisese, pe l ianuarie l946, pur şi simplu: ”Dumneavoastră şi Freud sînteţi cei doi giganţi ai acestei epoci”. În ce constă farmecul lui Miller, de ce în pofida limbajului adesea foarte crud nu poate fi confundat cu un pornograf oarecare? Literaţii vor răspunde că, în primul rînd, diferenţa constă în talentul literar. E un adevăr în această afirmaţie, dar nu întregul adevăr şi nici măcar partea cea mai însemnată a acestuia. Există o mulţime de pornografi care nu sînt mai puţin „talentaţi” decît Miller. Diferenţa esenţială, marea diferenţă constă în viziune. Din acest motiv, cum îi scrie în ianuarie 1939 aceluiaşi Durrell, atunci cînd reciteşte Tropicul Capricornului, este el însuşi frapat „de subînţelesurile metafizice de care abundă cartea”. Ce este, oare, viziunea ? Probabil, cea mai bună „definiţie” o vom găsi în Sexus: ”Şi prin viziune nu înţeleg o imagine proiectată asupra viitorului, un ideal imaginar devenit real. Ci mă gîndesc la ceva mai flexibil, mai constant, o supraintuiţie permanentă. Ceva ca un al treilea ochi”. Probabil, tocmai această formă specială de intuiţie i-a călăuzit pe cei care au instituit tradiţia mistic-erotică, iar Miller se înscrie în această tradiţie parcursă de la intersectarea celor trei cuvinte greceşti care desemnează iubirea. Întotdeauna, la acest Zarathustra din Brooklin, dincolo de sexualitate, se mai află ceva, şi anume dragostea, deci metafizica. Cu Miller, ne situăm, cum se întîmplă cu toţi autorii cu adevărat mari, în plină mistică a iubirii. Iar cine se mai îndoieşte de asta n-are decît să recitească acest pasaj din Sexus, intercalat, desigur, între două scene hard: „ Şi ce urmăream aici – unde rîul subteran curge cristalin? De ce această imagine a Arborelui Vieţii? De ce era atît de încîntător să guşti din nou otrava mărului, să îngenunchezi cu veneraţie la picioarele femeii din Biblie? De ce surîsul Mona Lisei e cea mai misterioasă dintre toate expresiile umane? Şi de ce transplantăm surîsul acesta din Renaştere pe buzele unei Eva pe care o cunoaştem numai din gravuri?”. Din acest motiv, pudibonzii care exclamă „blasfemie” atunci cînd autorul lui Sexus vede în sexul iubitei o epifanie sînt de fapt nişte proşti. Femeia, ca şi bărbatul, este o creaţie a Domnului. În această calitate, are mai multă îndreptăţire la manifestare epifanică decît icoana pictată de un ticălos plin de păcate. Trăiesc o profundă oroare cînd îmi imaginez reacţia lor la ideea că un îndrăgostit adevărat, un poet poate privi în actul ce-l împlineşte, în intimitate, cu iubita lui, oficierea unei misa solemnis sau a unei rugăciuni către divinitatea pe care iubita o reprezintă. Iar dacă Miller, ca autor modern, nu prezintă suficiente garanţii de autoritate, să recurgem la Millarepa şi la înţelepciune tibetană: „Drept templu, mulţumeşte-te cu trupul”. Dar, întotdeauna, cum am constatat şi pe propria-mi piele, atunci cînd mi-am publicat poemele gnostic-erotice, asemenea acuzaţii provin de la spiritele fariseice, uscate, sterpe, pentru care literatura este o ocupaţie destinată îndeosebi persoanelor de vîrstă preşcolară. Lucrurile tind însă să se schimbe. În fond, pînă la mijlocul anilor şaizeci, Miller nu era editat integral nici măcar în liberala Americă. Iar acum, cele două Tropice şi primul volum din Răstignirea roz pot fi deja citite şi în româneşte. Vrînd – nevrînd, sîntem cuprinşi în maelstromul literaturii moderne, ne situăm în paradigma misticii iubirii. Desigur, cei care ştim despre ce este vorba, prin urmare, cei care încă mai putem iubi. A putea iubi – iată o capacitate ce nu ţine atît de Viagra, miraculoasa pastilă albastră, ci de o anumită alchimie a spiritului şi a sufletului. Din nefericire, nu s-a inventat încă o pilulă la fel de miraculoasă şi pentru aceste dimensiuni ale fiinţei noastre, iar drogurile nu provoacă intensificarea sentimentelor, ci ne introduc doar într-un surogat al vieţii care, uneori, poate să poarte semnele înşelătoare ale intensităţii. Iarăşi din nefericire, cred că această capacitate nu este distribuită deloc democratic, cum presupunea Descartes că ar sta lucrurile cu bunul simţ. Ca şi în anecdota pe care o povestea cu umor Noica, cred că iubirea este numai pentru cei aleşi. Aşa cum există o aristocraţie de sînge, una a spiritului ori alta a banului, cu siguranţă că există şi o aristocraţie legată de dragoste. Sînt cei care, dincolo de faptul că iubesc ceva sau pe cineva, iubesc şi acest sentiment care este iubirea. Adică acei foarte puţini care mai citesc Ovidiu, care nu-şi pot controla respiraţia citind Fraţii Karamazov, care se mută dintr-o cameră într-alta cu un volum de Henry Miller în mînă, cei care de abia îşi stăpînesc lacrimile vizionînd Pacientul englez, în fine, cei care mai pot tremura din tot corpul atunci cînd, întîmplător, într-un spaţiu public, îşi ating din greşeală iubita. Sau care, într-o fracţiune de secundă, observînd din întîmplare o femeie, în galeria unei „expoziţii suedeze de pictură”, îşi dau seama că s-au îndrăgostit pînă la sfîrşitul timpului. Nimic mai potrivit decît o nouă întoarcere spre Miller cu care, vorba Autodidactului lui Sartre, iar „m-am întîlnit în gînduri”: ”În istoria iubirii umane ne aflăm încă la primul capitol. Şi chiar în domeniul individualului pur, statistica e sărăcăcioasă. Avem oare mai mult de o duzină de eroi şi eroine ale iubirii care să ne poată servi de exemplu? Mă îndoiesc că avem tot atîţia îndrăgostiţi cîţi sfinţi iluştri”. În ciuda aparenţelor, nu am citat din corespondenţa cu Durrell, ci din acelaşi recent tradus Sexus! Din corespondenţă, voi adapta însă un pasaj ce spune că îndrăgostitul trebuie să fie întotdeauna dedesuptul sau deasupra normalului, a mediei statistice. Şi asta pentru simplul motiv că intensitatea nu provine niciodată dintr-un exces de moderaţie, iar „sănătatea” îndrăgostitului este una întemeiată pe hybris. Pînă şi „calmul” iubirii este un calm al excesului funcţiilor psiho-afective, nu unul al diminuării acestora. Iar recunoaşterea calmă seamănă mai degrabă cu furtuna, decît cu o ploaie molcomă de toamnă.
Florin Puscas azi la 14:27 |
Dan Dianconescu, prin intermediul OTV şi al partidului de troglodiţi pe care îl conduce, vine [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu azi la 11:41 |
O veste tristă. A murit Cornel Mihai Ionescu, unul dintre cei mai mari erudiţi pe [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 17 Feb la 22:59 |
Vezi şi Catavencii.ro
Fix 1,5 la sută din PIB vrea premierul MRU să aducă la buget, în două [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 17 Feb la 12:01 |
Mircea Sandu: Acum... o să vedem asta cu băut din iaz...
Dragoș Năstase: Nu... e un pahar de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 16 Feb la 11:11 |
Numărul deceselor în urma hipotermiei este tot mai mare. Autoritățile iau măsuri, Raed Arafat [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 16 Feb la 11:07 |
Geamurile fumurii se lasă ireal de încet în jos. Albul zăpezii îmi lovește retina. Îmi [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 16 Feb la 01:43 |
Aveam șase ani când am auzit o teorie frumoasă despre tineri. Cel care mi-a spus-o nu era un [ citeste mai departe ]
Marius Cosmeanu 15 Feb la 22:15 |
Într-un audiovizual în care ayatolah e Dan Diaconescu iar precursor, mai bretelatul său [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 20:56 |
E şi-n Caţavencii.ro
Fiindcă tot sîntem în criză de prezidenţiabili n-ar fi momentul să [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 17:05 |
Asocierea dintre Federația Română de Fotbal și Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a fost [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 15 Feb la 15:35 |
Se pare că presa a atins limita: fundul lui Boc. Facebookul a ars în flăcări deontologice şi [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 15 Feb la 14:36 |
Coaliţia la guvernare susţine tratatul fiscal european, deşi părerile privind tratatul privind [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 13:29 |
Vezi şi Caţavencii.ro
Dacă nu s-a dus cu Ponta în America, fiindcă nu ştie engleza, Crin [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 15 Feb la 12:45 |
Noul guvern promoveaza si un nou program de guvernare. Acest program are 3 mari componente : 1) [ citeste mai departe ]
riscograma.ro 15 Feb la 11:22 |
Mihai Răzvan Ungureanu: "Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 09:05 |
Marți (ieri), în jurul orei 18.00, un prieten mi-a semnalat un articol publicat de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 15 Feb la 05:12 |
Celor 300 de candidați tineri şi cu studii în străinătate care aspiră la funcția de consilier [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 23:21 |
... de fiece data cand cred ca mai jos nu se poate cobori, ceva se incapataneaza sa ma convinga de [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 14 Feb la 23:15 |
Dacă întreaga masă a lui Stamate reuşea să se sprijine pe calcule şi probabilităţi, iată [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 14 Feb la 23:14 |
În ultimele zile, ortacii lui Voronin se plâng pe site-ul grenada.md că poliția a inițiat o [ citeste mai departe ]
Mihai Eminescu 14 Feb la 22:02 |
Iunie 1882
Îngerul meu blond,
Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 14 Feb la 13:59 |
În anul de graţie 2009, când un cumul de factori externi si interni au forţat Romania să [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 14 Feb la 13:10 |
Zahar Prilepin, un scriitor rus de care v-am mai povestit aici, spunea zilele trecute pe BBC despre [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 14 Feb la 10:36 |
Pe când era Prim Secretar al Partidului Socialist Francez, François Mitterand a fost întrebat de [ citeste mai departe ]
Dan Duca 14 Feb la 10:06 |
"Asta este o ţară care a făcut vedete din toate pipiţele şi nu-şi respectă veteranii de [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu 14 Feb la 09:19 |
Din 40.000 de bucureșteni anunțați pe facebook au fost numărați la Protestul [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 00:41 |
… si nu, asta nu are nimic de-a face cu ecologia. Are de-a face cu politica. Mai exact, cu [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 13 Feb la 18:57 |
E şi-n Caţavencii.ro
Acum vreo cîţiva ani, cînd se bătea în apariţii la inundaţii cu pe [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 13 Feb la 18:55 |
Economia Romaniei opereaza intr-o lume aflata in flux in care diferentele si nuantele conteaza. [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 13 Feb la 16:38 |
Update. Nu rezist. Am auzit declarația lui MIrcea Toader (PDL): unul [ citeste mai departe ]
| 1[...] voxpublica.real../ Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this post. [...]... | ||
| 2@Cristian TeodorescuSunteti un pic nedrept cu MRU. Nu-i rau ca, in prima etapa , baga un pic de disciplina acolo sus.Cu evaziunea. E chestie grea. Daca ar fi o regina sau un grup restrans care... | ||
| 3"Dragă", mai bine judecători coruptibili decât o trupă de "simpli cetăţeni" (aşa scrie, nu?) care nu au habar de legi şi aplicarea lor. Aş mai zice câte ceva şi despre formula "tâlhari de Hohenzorern",... | ||
| 4@mac gregor"Despre evaziunea la petrol nu au aparut atatea informatii / n-am fost eu pe faza."Ai state vechi in tupeu din ala gros, PDL-ist...Stai linstit ca au aparut despre evaziune in petrol... | ||
| 5draga, e vorba de jurati. Domnul Dan are de gand sa faca ca mai inainte de razboi. Adica juratii iau decizia vinovat sau nevinovat, judecatorul da sentinta, prezideaza etc. Ca sa nu se poata cumpara judecatorul.... | ||
| 6Vai cati debili iau in serios manevra asta ieftina....Bai baietasi ia fiti atenti acilea cum sta treaba:1. Sa scoti in 60 de zile o asemenea suma din controale indiferent cat de "serioase" si "sprijinite"... | ||
| Mihai Goţiu 26306 citiri |
| Cristian Teodorescu 10947 citiri |
| Costi Rogozanu 10272 citiri |
| Ciprian Domnişoru 9430 citiri |
| Remus Cernea 5509 citiri |
| Alin Fumurescu 4389 citiri |
| Cristian Bândea 3942 citiri |
| Constantin Creţan 3795 citiri |
| Dan Duca 3792 citiri |
| Dorin Tudoran 3140 citiri |
| Mihai Goţiu 6 postari |
| Cristian Teodorescu 5 postari |
| Costi Rogozanu 4 postari |
| Constantin Creţan 2 postari |
| Lucian Isar 2 postari |
| Alin Fumurescu 2 postari |
| Daniel Oanta 2 postari |
| Dorin Tudoran 2 postari |
| Tudor Darie 2 postari |
| Ciprian Domnişoru 2 postari |
| Mihai Goţiu 114728 citiri |
| Costi Rogozanu 59601 citiri |
| Cristian Teodorescu 50194 citiri |
| Alin Fumurescu 30450 citiri |
| Ciprian Domnişoru 21393 citiri |
| Remus Cernea 21088 citiri |
| Iulian Leca 17536 citiri |
| Dorin Tudoran 16652 citiri |
| Viorel Dobran 16220 citiri |
| Cristian Bândea 12908 citiri |
| Mihai Goţiu 39 postari |
| Costi Rogozanu 26 postari |
| Cristian Teodorescu 26 postari |
| Dorin Tudoran 16 postari |
| Alin Fumurescu 10 postari |
| Iulian Leca 10 postari |
| Constantin Creţan 10 postari |
| Viorel Dobran 9 postari |
| Ciprian Domnişoru 7 postari |
| Bogdan Ciuclaru 6 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Mircea la
Drumul spre iubire nu este la îndemâna oricui.
Te naşti din iubire, dar puţini trăiesc pentru a iubi.
2010-01-26 20:43:09 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:buna seara.subtila sinteza,ce denota un spirit de observatie ce nu se dezminte!Dar eu raman cu o nelamurire.Avem nevoie de exemple in ale iubirii?Cum le-am putea urma?
2010-01-26 20:46:25 | Raporteaza
1 nu-i frumos ca dau citate, dar e unul care chiar merge aici. e din crowley: if thou drink, drink by the eight-and-ninety rules of art; if thou love, exceed by delicacy; But exceed! exceed!
2 suna bine “expozitie suedeza de pictura”, am remarcat expresia de la prima lectura. nu intreb nimic, doar am constatat
2010-01-26 20:47:21 | Raporteaza
@ LA
O întrebare, domnule profesor: Sunteţi, cumva, clasicist?
2010-01-26 20:55:18 | Raporteaza
@nu da, ca nu,@Daca_nu_nu:buna seara.Si voi imi puteti raspunde la intrebarea asta,pare o provocare.Cel putin pentru mine.
2010-01-26 21:27:36 | Raporteaza
@) Val_one
Exemplele sint bune pentru “invatat” orice! Iar literatura universala, mitologia, celelalte arte se strduiesc de milenii sa ne ofere exemple – ba chiar si contra-exemple! -, insa cum ar putea fi ele urmate… asta e o ecuatie personala!
2010-01-26 21:32:11 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Nu, nu sint clasicist, nici macar n-am facut liceu umanist, ci real, dar e greu sa fii cit de cit umanist daca nu te descurci putin si in greco-latinesti, ca doar stau la fundamentul culturii noastre occidentale, nu? Bun, ca mai trebuie sa stii ceva si din cele iudeo-crestine, e la fel de adevarat. Iar in vremurile astea universaliste si globalizante, nu strica sa vezi pe ce s-au cladit si alte mari culturi – indiana, chineza… E, dar daca e sa facel lista!
2010-01-26 21:34:41 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Seara buna! Da, merge foarte bine citatul!
2010-01-26 21:35:35 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: va intrebam pentru ca,din ce mi-aduc aminte,cu mult inainte de a ma fi indragostit vreodata,eram deja doldora de poezie si literatura.La o varsta destul de frageda,iubeam ceva ideal,sublim,poate doar esenta feminitatii.Cand s-a INTAMPLAT,cred ca uitasem totul.Nimic din ceea ce asimilasem eu pana atunci,n-a fost de folos.Si cred ca e greu sa urmam vreu exemplu,pentru ca suntem atat de diferiti…
2010-01-26 21:46:42 | Raporteaza
@) Val_one
E si nu e asa! Ce e, pina la urma, cultura? Ce ramine dupa ce uiti cam tot ce-ai invatat! Sigur ca nu iubim in functie de ceea ce am auzit, citit, vazut despre dragoste, dar toate acelea sint undeva pe fundul retortei sufletului nostru…
2010-01-26 22:06:43 | Raporteaza
Seara buna tuturor!
@val_one
Nu stiu cum si cat putem invata din sentimentele altora. Cutia neagra. Dar revin la relatie si sentiment. Despre relatii de iubire sigur e de invatat. Zic
Cand, la capitolul anterior, s-a adus in discutie dragostea materna si iubirea neconditionata, tare ma gandeam cat conteaza sa ai sansa sa vezi in copilarie si adolescenta relatii care merg bine, oameni care se iubesc desi-pentru-ca. Absurdul in miscare.
Pentru cei care n-au sansa asta si pentru cei care cauta mereu mai mult, arta ramane realitatea paralela si necesara. Plus ca in arta identitatile sunt create, distilate, cauzalitatile sunt mai putin… inefabile.
2010-01-26 22:18:38 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: un raspuns mai complet nu cred ca mi-ar fi putut da cineva.Multumesc.Si ma bucur enorm de sansa unui dialog cu dvs.Nu va imaginati cat de mult inseamna pentru mine.
2010-01-26 22:24:10 | Raporteaza
Partea aceasta pare mult mai tînără decît prima parte, parc-ar fi chiar începutul eseului, trecut apoi în rîndul al doilea. De ce? Or fi nişte explicaţii. Mi-ar plăcea ca, oricare-ar fi, să nu fi premeditat surpriza pe care o produce “adevăratul început”.
Nici un autor nu propune modele ci experienţe “exemplare” – unde “exemplar” e un gen literar, ca Nuvele exemplare, în literatura spaniolă. Astfel că nici un cititor nu trebuie să ia drept model experienţa exemplară. În caz contrar, riscă depresii severe.
Un boem filosof comunist, Miguel de Unamuno, scrie – într-un eseu despre Don Quijote: Omul e copilul faptelor sale.
Dacă e aşa, atunci aceia care mult au făptuit în iubire, sînt nişte copii buni ai iubirii. Iar aceia care puţin ori deloc, sînt copii buni ai altor fapte omeneşti.
Se-ntîmplă – nu mă avînt a spune de ce – ca primii să fie mai mereu fericiţi, ca nişte copii, pe cînd ceilalţi să nu mai cunoască nicicînd fericirea copilărească.
2010-01-26 22:26:06 | Raporteaza
@) Val_one
Ma bucur daca am putut fi de folos. Va doresc tot binele – si in dragoste, desigur, dar si in toate celelalte ale vietii.
2010-01-26 22:29:31 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Nu, nu a fost nimic premeditat! Este foarte posibil sa ma fi “incalzit” mai bine la pasul al doilea…
Ma gindesc acum la finalul d-voastra – am impresia ca am avut noroc in existenta asta! Prietenii stiu de ce!
2010-01-26 22:32:04 | Raporteaza
@aosms: de necrezut cum poate cineva(eu)sa treaca prin viata pe langa atatea lucruri evidente,sa nu constientizeze ca exista.Nici macar nu-ti pui intrebari evidente pentru altii,pana cand cineva nu-ti deschide ochii.Sau oi fi uitat eu,cu trecerea anilor…
2010-01-26 22:33:06 | Raporteaza
all@
“te iubesc” vrea sa zica acelasi lucru in toate limbile pamantului?
2010-01-26 22:56:47 | Raporteaza
adica intervine vreo alta conditionare, culturala de exemplu, sau toata lumea intelege despre ce e vorba cand aude “te iubesc”?
2010-01-26 22:58:33 | Raporteaza
@) Val_one
Sigur ca mai si uitam, sigur ca unele lucruri le stim, dar nu ne dam seama ca le stim si, de buna seama, despre unele nu aflam nimic si niciodata! Sintem, oricum, am lua-o niste fiinte cu limite de tot – pe care, desigur, ne straduim sa le depasim, doar ca uneori si in unele privinte ne iese, alteori nu…
2010-01-26 23:02:32 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Asta chiar o las pentru “all”, ca sint si eu foarte curios si chiar n-as vrea sa influentez!
2010-01-26 23:03:19 | Raporteaza
@val_one
Vorbeam si eu ca patitul care nici macar nu-i priceput. Daca are vreo noima si pentru altcineva, ma bucur din tot sufletul.
Noapte buna tuturor!
2010-01-26 23:08:29 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: si atunci cand ai sansa de a intalni oameni care sa te invete sa pui intrebari,ai fi ingrat sa nu multumesti providentei.De multe ori nici nu-ti dai cat pierzi trecand prin viata fara intrebari,fara stii ce intrebari porti in subconstient.
2010-01-26 23:13:40 | Raporteaza
Bine, maître, cum zici. Şi, da – sînt sigur că eşti un om norocos.
—
Se zice că era odată un bărbat cu fioroasă reputaţie printre cucoane aşezate. Reputaţie alimentată de bărbaţi pentru care “muieratic” era vorbă de ocară. Era pe cînd adulterul era greu păcat. Deşi, tot pe-atunci, trăia – e drept că-n altă lume – un bărbat care semna San-Antonio şi care afirma că existau multe neveste virgine, pe pămînt. Şi tot în altă lumea, era unul Kazantzakis, care pusese mare vorbă în gura lui Zorba: Dacă femeia vrea, Dumnezeu vrea.
Şi iată că una dintre cuconiţele dedicate exemplarei vieţi de familie a lumii sale se simte irezistibil atrasă de neantul iubirii vinovate. Nu că nu-şi iubea soţul, care-o pierdea din ochi de dragă. Şi nici că n-ar fi avut mintea de a şti că povestirile erotice erau mai mult fantezii decît reale experienţe ale autorilor. Atunci, poate că inima-i fierbinte nu-şi găsea locul în tihna vieţii domestice? Traiul lipsit de griji nu-i chiar pentru toţi, pare-se.
Înarmat cu cele două mari învăţături, bărbatul păcătos a primit firesc darul femeii, nesilindu-se nicicum a-i procura sofisticate delicii sexuale. A fost nevoie ca ea să preia iniţiativa pentru a se dumiri dacă “asta” merita ori nu cearcănele consecutive agitatelor nopţi cu vise erotice. Il se laissa faire, oarecum contrariat. Ba chiar a-ntrebat-o, o dată, cum se făcea de era nesatisfăcută în patul conjugal, cînd avea atîtea de oferit. Şi a aflat că-ntre ea şi soţul ei funcţiona un soi de complicitate vinovată, căci amîndoi se-nsuraseră virgini. Că rămăseseră într-o stare de semivirginitate, pe care ea nu avea pur şi simplu curajul de a o ataca, de frica de a nu părea destrăbălată.
Vorba lui Thomas Mann: Povestitorul amar clatină din cap, văzînd tragica uşurinţă cu care o pornire firească se-ntoarce împotriva lumii, spre a-şi împlini firescul. Şi, totuşi, noi nu putem învinui lumea.
Înlăuntrul acestui cuplu adulterin, nici unul nu recunoştea că iubirea-i reunea în disperat-fierbinţi întîlniri de taină şi de mare risc. Lui, de altfel, îi plăcea riscul – dă o savoare incredibilă “actului”, zicea. Iar ei, nu-i mai păsa de nici un risc. Dar începuse a-i păsa de “concurenţă”, ajunsese – cam repede, credea el – la scene de gelozie. Absurde, deplasate, enervante. Dar viclean-necesare căci împăcările frizau toridul sfîrşitului lumii (varianta Apocalipsei cu foc).
După ani buni de dragoste furată, el a hotărît: Dacă nu-mi spune că mă iubeşte, o părăsesc definitiv.
Şi i-a şi spus-o. Iar ea i-a răspuns: Nu poţi să-mi faci una ca asta. Doar ştii că nu pot iubi un nemernic ca tine.
2010-01-26 23:14:33 | Raporteaza
Inima-rea@
asta-i ca in bancul ala cu o femeie atat de , cum sa-i zic, nesatisfacuta sexual, incat pana si barbat-su si-a dat seama.
insa de data asta barbatul era cel care intreba “cum poti sa-mi faci asta?”
2010-01-26 23:23:54 | Raporteaza
Inima-rea@
dar se vede ca iti place zborul la semi-inaltime. nici cashalot care merge-n marile adancuri, da nici vultur, de ala care citeste ziarul de la 1400 de metri
2010-01-26 23:26:50 | Raporteaza
@) Val_one
Da, e foarte important sa stim sa punem, sa ne punem intrebari. Imi amintesc titlul unui eseu al lui Noica: Un Parsifal pune intrebarea potrivita…, daca mi-l amintesc exact!
2010-01-26 23:27:10 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Foarte frumoasa povestea, parca vine din Barbey d`Aurvilly!
Si, da, San Antonio avea mare dreptate, Dumnezeu sa-l ierte!
2010-01-26 23:28:27 | Raporteaza
Inima rea@
de ce am senzatia ca atunci cand ai zis povestea asta, aveai deja concluziile clare dinainte? mie mi se pare mai degraba comic ca exista neveste virgine, si asta mai ales ca-i o vorba de-a lui san antonio. imi suna a fake aerul de drama.
2010-01-26 23:36:39 | Raporteaza
ok. fraierul este io
ne iei cu lugu lugu de la inceput pana la sfarsit. esti bun!!!!!
2010-01-26 23:39:23 | Raporteaza
Păi:
1) Mie mi se pare mai curînd trist decît comic că.
2) “lugu lugu” e o tehnică literară prin care-s înşelate aşteptările cititorului, spre propria sa satisfacţie.
Dacă nu e supărăcios.
PS: Sfîrşitul e fortuit dar inevitabil. Dacă eşti călare pe situaţie, poţi termina cînd vrei. De preferat, potrivit vorbei “Decît doi flămînzi, mai bine unul sătul”.
2010-01-26 23:50:01 | Raporteaza
Inima rea@
la punctul doi: pai n-am zis ca esti bun?
la punctul unu: ce vezi trist in a unge PAINEA PE unt? “casatoria e inchisoare”- afirmatia asta e trista sau comica?
2010-01-27 00:02:36 | Raporteaza
virgil? esti?
2010-01-27 00:11:39 | Raporteaza
daca esti, scoate-ne tu. ce-i zice tu e definitiv
2010-01-27 00:13:13 | Raporteaza
lasa asa necorectat, ca intelegem
2010-01-27 00:17:05 | Raporteaza
o pagina cu peste 420 de vizualizari sta dupa tine, virgil.
2010-01-27 00:19:50 | Raporteaza
cersim o virgula, un punct. ai un punct macar?
2010-01-27 00:23:08 | Raporteaza
am ceva care te intereseaza, nu esti curios?
2010-01-27 00:26:13 | Raporteaza
Trist şi comic depind de context. Căsnicia e un aranjament în care confortul depinde mai mult de variabile decît de principii. Părerea mea este că ajunge închisoare pentru incapabili de schimbare majoră. Comicul, în astfel de situaţii, este de genul Familia Bundy.
2010-01-27 00:26:37 | Raporteaza
nu e ceva, e cineva-a, eh?
2010-01-27 00:29:18 | Raporteaza
raspunsul a venit, chiar daca nu coincid IP-urile.
2010-01-27 00:34:18 | Raporteaza
dar,asa, ca parere personala: contractele sunt fie triste fie comice fie intr-un echilibru de trist si comic. nu as sti unde sa incadrez casatoria.
2010-01-27 00:38:42 | Raporteaza
Eu mă opresc aici. Pe mîine!
2010-01-27 00:50:49 | Raporteaza
@) Inima-Rea, Nu da, ca nu, All
Daca suna stingerea, noapte buna si pe miine! Am vazut insa ca a ramas o intrebare fara raspuns, de fapt ca e cam ocolita! Nu intrebare a mea, Doamne iarta!
2010-01-27 00:53:08 | Raporteaza
ne mai gandim, ca tema nu-i usoara! noapte buna!
2010-01-27 00:54:05 | Raporteaza
@All: eu ma dau batut.M-asteapta o zi la fel de lunga,maine.Noapte buna.
2010-01-27 01:26:36 | Raporteaza
Buna seara,
Am fost cam cu treaba sa ca iar am lipsit la apel.
banc repede : Stiti de ce isi ia un intelectual o amanta ?
Nevasta sa creada ca e la amanta
Amanta sa creada ca e la nevasta
si el sa aiba timp suficient sa stea pe bloguri
Si acu comentariu la comentariu lu Inima rea
Domnilor moravurile evolueaza (ma rog ca sunt unii care zic “uite si la tineretul din ziua de azi” dara aceeasi replica am auzit-o si eu )
Nu mai tin minte titlul unui film a carui actiune se cam petrecea la 1900 primavara cand un domn din inalta societate “afurisea” pe tinerele domnisoare ca li se vedea incaltamintea in acelasi timp laudandu-se ca nu i-a vazut buricul sotiei. Cred ca daca le-ar vedea pe fetele din ziua de azi ar muri instant (de inima sau de ciuda)
De aceea cred ca iubirea dragostea amorul sau cum vreti sa o numiti este “time dependent” .
Aceasta dependenta este strans legata de moravurile si societatea la momentul in care se intampla .
2010-01-27 05:41:08 | Raporteaza
Silogismul cuban.
Nu am mijloace si nici timp sa ma aventurez pe u2b dar mi s-a n’timplat azi sa fiu in deplasare si sa ma reped, insotsit de cineva, la adresa gasita pe blog, a unui “hombre perfecto”, link nu in dezacord cu ordinea zilei pe-aci. Am vizionat video-ul, din motive ce-mi scapa, fara sonor (oarecum) ; oarecum pentru ca ritmica sincopata a imaginii mi s-a parut cel mai notabil lucru to write home about. Cam atit. Am facut “vizita” pentru ca in urma cu citiva ani am fost pe viu en el pays de Fidel y su hermano. Am aterizat intr-un loc cu nume limpede (Santa Clara) si rezonantsa revolutionara. Se innopta si , trecind prin oras, la curbe , farurile autocarului luminau placarde cu lozinci ori vreo firma. Prima placarda: ¡Cuba es revolucion! Dupa vreun minut, doua, alta: ¡Mujer es revolucion! Mai, sa fie, imi zic astia au pus de un silogism…O sa urmeze acuma, precis, ¡Cuba es mujer!Vehicolul vireaza , farurile se incapatsineaza sa lumineze drept inainte o cladire cam mitutuca ce avea firma …Escuela de partido… Sa te simtsi depayzat sub tropice? Am rememorat in sederea cubaneza Concierto barroco si El recurso del metodo al “colabo”-ului Carpentier si m-am minunat ca in vreme ce in “democratica” noastra bastina se epanuisau manelele, in cite-un cintec cubanez se reincarna poezia adevarata (e.g “Amada/ supón que me voy lejos/tan lejos que olvidaré mi nombre…Amada/supón que en olvido/la noche me deja prisionero/amada,/habra un lucero nuevo/que no estará vencido de luz y de optimismo/y habrá un sinfin latente bajo el dulce abismo” , El dulce abismo, cintec cu acompaniament de ghitara al lui Silvio Rodriguez, potrivit, como se puede ver , cu desfasurarile de pe blog).
Lexic si infirmitate.
Adolescent, si-apoi adult, am ajuns sa nu pot spune in romaneste unei fiinte dragi:”Te iubesc!” iar in limbi straineze suna…Mi se trage de la revelatsia slavismului fundamentelor noastre lexicale in materie pe care am avut-o vazind filme sovietice in junetsea timpurie(filme cit se poate de onorabile, altminterea: Zboara cocorii ori Razboi si pace, ambele cu minunata Tatiana Samoilova, cred). Am fost singurul din sapte frati care n-am facut rusa la scoala insa “daragoi” si “ ia liubliu tibia” din filme mi-au dat senzatia ca la nivel lexical-amoros locuiesc intr-o limba colonizata (“sovietic”, par dessus le marché ). Stinjenit, a TREBUIT sa-mi explic infirmitatea si nu stiu cu cita convingere am facut-o. S-a’ntimplat ca una din cele mai patimase declaratsii de iubire care mi s-a facut (de catre o fiintsa intelectual superioara mie) sa fie “ma prapadesc fara tine”. Reintoarcerea “colonizatorului” (in verb).
2010-01-27 06:54:16 | Raporteaza
Lectura zilei.
Nu am ajuns sa ma lamuresc ce morfologie umple/imbraca eseul si, “contabilizind” ceea ce pare sa-l informeze cel mai substantsial (trimiterile la literar/fictiune), mi-a fost destul de greu sa-mi reprim sentimentul ca, punind punctul de mira pe iubire, dai, volens, nolens, ca in marele mit fondator quijottesc, de “sminteala carturareasca” . Ma tot perpelesc sa intseleg de ce discursul atit de abundent in legatura cu ceva ce e un epifenomen (in cel mai bun caz) al instinctului de reproducere (las sa se odihneasca iubirea mistica, philia ori agapé). Daca, vorbind De amicitia, De anima , despre ironie, etc., potsi , à la rigueur, essayiza sprijinindu-te pe cite un (cit de pipernicit) absolut, singurul absolut despre iubire e ca n-are niciunul (ori il preferati pe “acela” al interjectivului pasional ori al paradoxului?). Nu prea pun mare prets pe expertiza harshitului Sieur de Seingalt (Casanova), da’, pina la urma, daca tot a inventat loteria si a scris cele ce urmeaza :”Qu’est-ce que donc que l’amour ?! J’ai beau avoir lu tout ce que des prétendus sages ont écrit sur sa nature et j’ai beau y philosopher dessus en vieillissant que je n’accorderai jamais qu’il soit ni bagatelle ni vanité. C’est une espèce de folie sur laquelle la philosophie n’a aucun pouvoir; une maladie à laquelle l’homme est sujet à tout âge et qui est incurable si elle frappe dans la vieillesse (sic!). Amour indéfinissable! Dieu de la nature! Amertume dont rien n’est plus doux, douceur dont rien n’est plus amer. Monstre divin (vedetsi, d-le Antonesei, ne intoarcem la teratologie!) qu’on ne peut définir que par des paradoxes”, poate il mai inalts in vrednicie…
2010-01-27 06:57:29 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Domnule Antonesei, nu stiu cite episoade vor urma din eseu si ma intreb daca ati fi de-acord sa inserez in “foileton” cam 80 de rinduri de versiune “epic baladesca” sui generis a ceea ce Tina Turner fredona ca “I love to love…” si ce ar putea fi acompaniament literar al expunerii “teoretice”. E intr-o engleza destul de accesibila (punctual as putea face lamuriri, si necessaire) si poate fi citita si ca “thriller”. Pun inceputul ca mostra si daca c’est d’acc pentru continuare, la urma ar putea veni si o “anumita” sanctiune premiala pentru eventualele ”victime” cetitoare…
………………………………………………
I Love My Love
There was a man who married a maid. She laughed as he led her home.
The living fleece of her long bright hair she combed with a golden comb.
He led her home through his barley fields where the saffron poppies grew.
She combed, and whispered, “I love my love.” Her voice like a plaintive coo.
Ha! Ha!
Her voice like a plaintive coo.
He lived alone with his chosen bride, at first their life was sweet.
Sweet was the touch of her playful hair binding his hands and feet.
When first she murmured adoring words her words did not appall.
“I love my love with a capital A. To my love I give my All.
Ah, Ha!
To my love I give my All.”
She circled him with the secret web she wove as her strong hair grew.
Like a golden spider she wove and sang, “My love is tender and true.”
She combed her hair with a golden comb and shackled him to a tree.
She shackled him close to the Tree of Life. “My love I’ll never set free.
No, No.
My love I’ll never set free.”
2010-01-27 07:05:22 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
“Probabil, cea mai bună „definiţie” o vom găsi în Sexus: ”Şi prin viziune nu înţeleg o imagine proiectată asupra viitorului, un ideal imaginar devenit real. Ci mă gîndesc la ceva mai flexibil, mai constant, o supraintuiţie permanentă. Ceva ca un al treilea ochi”.”
Sa ai viziune nu inseamna sa te proiectezi in viitor, ci inseamna sa te proiectezi in prezent in asa fel incat toti cei prezenti sa realizeze ca au ramas in urma!!
) 
) 
) Este un motto cu care lucreaza arhitectii care chiar schimba lumea, nu doar fac exercitii de imaginatie. Cu toate astea, succesul lor este extrem de redus!… Lumea este ancorata in
mainstream, care este o aparenta de “prezent”, dar in realitate are mai degraba legatura cu trecutul…
“Arta” prezentului ar fi cea mai interesanta, dar si cea mai dificil de observat, construit, trait,…
2010-01-27 08:49:54 | Raporteaza
@) Virgil
Iubirea, dragostea, amorul, in esenta lor, nu sint dependente de nimic, nici macar de timp, fenomenalitatea lor, sa, sint! Iaca, ma trezesc un filosof dis-de-dimineata, ceea ce imi cam displace! Buna dimineata, tout le monde!
2010-01-27 09:13:27 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Ma prapadesc fara tine! Dar suna strasnic, ca sa utilizez si eu un slavism!
2010-01-27 09:16:24 | Raporteaza
@liberal
…chiar imi place imaginea asta a prezentului, ca un gregar sistem digestiv care, desi n-a digerat inca trecutul, incearca sa ingurgiteze si viitor…
…si, pina la urma, prezentul nu lsa dupa el decit o gramada mare de…
…ar mai fi vorba si despre apetit…
…patologie:bulimie sau anorexie …
2010-01-27 09:19:46 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Daca discursul despre… e atit de abundent merita, cred, sa nue punem intrebarea daca e doar un epifenomen al fenomenului de reproducere, nu? Pentru ca e ceva care nu merge in explicatia cu pricina, ba chiar doua lucruri, cred ca amintite chiar in capitolul de fata – deosebit de celelalte vietuitoare, unde actele sexuale vizeaza suta la suta reproducerea, la om, un numar infim au aceasta finalitate. Si al doilea – doua fiinte din speciile pre-umane, au ante- sau ne-, fac lucrul cu pricina cum le faceau si stramosii traitori cu sute de mii de ani in urma, sau de la antipozi, pe cit sexualitatea umana este marcata cultural si istoric! La ce bun daca ar fi vorba doar de perpetuare?
2010-01-27 09:21:33 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Sigur ca sint de acord!Cred ca vor mai fi 12 – 15 episoade, in functie de numarul de episoade in care voi imparti Caseta cu bijuterii, sectiunea finala.
2010-01-27 09:23:40 | Raporteaza
Despre dragoste. Anatomia unui incident: I Left My Wallet in El Segundo!!!
)
o dimineata cat mai buna si uditie vizionare/placuta!!!
dailymotion.com../
2010-01-27 09:26:32 | Raporteaza
@) Liberal, Binedarinsa
Relatia aceasta intre trecut-prezent-viitor, spatiul acesta pina la urma cu granite foarte miscatoare, e zona de predilectia a explorarii scriitorului, poate si a celorlalti artisti… Iti poate suci mintea!
2010-01-27 09:28:15 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
) Si da, nu e usor deloc, sa ma bata zeii!
In mod sigur si a arhitecturii!!!
@Binedarinsa:
) 
) 
) Se poate spune si asa!!!
2010-01-27 09:33:17 | Raporteaza
Casanova e reperul benign al epocii dedicate industriei erotice – din sec. XVII/XVIII. Ferdinand de Laclos este reperul malign (Legături primejdioase).
Cetăţile italiene din vremea lui Casanova cultivau curtezane şi castraţi, pentru gusturi subţiri, cum cultivau ţăranii din Latium sparanghel si pommmodoro, pentru aceleaşi.
Rafinamentul erotic ameninţa cu năruirea groaselor ziduri monastireşti, dincolo de care Casanova trăia juisante scene de amour a trois.
Astfel că, citîndu-l pe Casanova, ne putem face o idee de ce-ar putea-nsemna femeia pentru un campion al Amorului, nicidecum despre ce-ar putea fi iubirea.
Un stră-strănepot al lui Casanova s-a-ntîmplat să-mi fie unchi. Odată, îmi povestea despre “femeia vieţii lui”: Asta e aşa că, şi după ani de la despărţire, tremuri de dorinţă cînd o atingi (“ţi se scoală”, în varianta lui). Deci ai iubit-o – întreb.
- Sigur c-am iubit-o, pe toate le-am iubit. Şi-aş mai iubi încă pe-atît.
Astfel că mi-a fost uşor a-nţelege tristeţea lui Casanova – bătrîn.
2010-01-27 09:43:50 | Raporteaza
Aparte:
2010-01-27 09:59:57 | Raporteaza
@) Liberal
Fara indoiala ca si arhitectura, fara indoliala ca toate artele de fapt, iar asta pare a fi unul din locurile, poate cel mai important, pe care le au in comun.
2010-01-27 10:05:53 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Da, asa este – ma refer la observatia legata de Casanova si secolul cu pricina. V-am trimis prin mail Timpul 1, 2010, in pdf, tiparit exact pe 26 ianuarie, ca sa fim vrednici, cum ne-a indemnat Tatuca!
2010-01-27 10:07:22 | Raporteaza
@) All
Cei care vor sa-l citeasca pe Inima-Rea si in alta ipostaza, pot merge pe timpul.ro../ , de unde pot descarca, gratuit desigur, numarul 1, 2010, din Timpul, ieri seara iesit de sub teascuri, cum se spunea pe vremuri!
2010-01-27 10:13:03 | Raporteaza
@) All
E o virgula suplimentara mai sus – rog a se trece peste!
2010-01-27 10:13:42 | Raporteaza
În urmă cu vreo 3-4 ani începeam cercetarea pentru grantul cu ”Înţelegerea textului” şi culegeam fragmente din comentariile de la Coti. Am remarcat un condei, care, pentru mine, era, în mod limpede, condeiul unui scriitor. L-am analizat vreme de vreo 2 ani, m-am şi contrat cu el de câteva ori. Cu toate astea, nu l-am putut nici identifica, nici asocia vreunui nume care semna în Coti la vremea aceea.
Atunci am decis să-l abordez direct (o sa va dpun şi de ce) şi-am crea nick-ul ”Lainimăesteunleac”. Azi sunt fericită că am avut acea scânteioară: m-am îndrăgostit de scrisul unui necunoscut şi-am decis că aşa va rămâne, necunoscut, până când el va hotărî să se ”deconspire”. Acum ştiu cine este Inimă-Rea. Şi mă bucur că m-a onorat cu atenţia lui, chiar dacă-s numai vreo două zile de când ne-am sfădit cumplit.
Sunt mândră de tine, George!
Felicitări!
2010-01-27 10:48:31 | Raporteaza
@aosms: val_one
“Cand, la capitolul anterior, s-a adus in discutie dragostea materna si iubirea neconditionata, tare ma gandeam cat conteaza sa ai sansa sa vezi in copilarie si adolescenta relatii care merg bine, oameni care se iubesc desi-pentru-ca. Absurdul in miscare.
Pentru cei care n-au sansa asta si pentru cei care cauta mereu mai mult, arta ramane realitatea paralela si necesara. Plus ca in arta identitatile sunt create, distilate, cauzalitatile sunt mai putin… inefabile.”
Pentru ca ati intrat in zona alchimiei si implicit a magiei, ucenicul vrajitor a gasit un motiv ca sa-si dea cu parerea. In urma cu mai bine de 15 ani, atunci cand am inceput “aventura franceza”, am fost oarecum mirat sa constat in muzeele parieziene prezenta unui numar foarte mare de copii, cu varste de sub 1 an, purtati si plimbati cu foarte mare grija de parinti. Venit dintr-o tara in care perioada copilariei cu cheia prinsa la gat in jurul blocului era ceva “normal”, am crezut la inceput ca prezenta acestor copii in muzee se datoreaza faptului ca parintii nu au cu cine-i lasa acasa. Ciobaneasca eroare ! Nu mica mi-a fost mirarea, ca sa observ la un moment dat faptul ca multi dintre acesti copii chiar priveau uneori cu mare atentie la anumite tablouri, sculpturi, obiecte de arta….Si atunci am intrebat un intelectual adevarat, care este explicatia prezentei acelor copii in muzee. Nu mica mi-a fost mirarea la vremea aceea, sa aflu cat de importante sunt pentru un copil, razele de lumina primite din exterior, in special in primii trei ani de viata.
Mai tarziu mi-am pus problema la nivel magic si am ajuns la concluzia ca spiritul are nevoie de o matrice in care trebuie sa fie turnat, iar matricea asta se formeaza in primii ani de viata. Se poate discuta cu siguranta despre o arhitectura a sufletului si este foarte posibil ca structura de rezistenta a acestei arhitecturi sa se formeze la varste mai fragede decat ne inchipuim (poate de aceea La Medeleni, are pentru multe persoane reverberatii speciale, chiar la varste inaintate). Ideea dezvoltarii unei anumite arhitecturi a sufletului, seamana probabil pe undeva cu discutia purtata cu Liberal, in sensul umplerii spatiului la nivel tridimensional prin muzica sau prin simbolistica gesturilor. De aceea cred ca orice un om normal are nevoie de fluxurile magice ale artei, pentru a-si putea construi o anumita amprenta a sufletului. Probabil ca odata cu trecerea timpului, mai putem lustrui cate ceva la vitraliile sufletului, mai putem construi cate un contrafort pe ici colo cand viata ne incearca mai tare, dar nu cred ca-i putem modifica structura de rezistenta in totalitate.
2010-01-27 10:55:21 | Raporteaza
Mulţumesc, dom Profesor! Mulţumesc, doamnă!
Sînt norocos cu asemenea prieteni.
2010-01-27 10:57:20 | Raporteaza
Şi noi suntem norocoşi că te-am cunoscut, George.
(Răspund eu că Liviu a fost nevoit să plece; are o şedinţă, din câte-am înţeles).
Eu una, sigur!!!
2010-01-27 11:03:09 | Raporteaza
N Hurduc: Faină stare de spirit, la Ucenicul vrăjitor, dom Profesor. “Arhitectura sufletului” e o metaforă – pentru “caracter” – cu care şi-un literat s-ar făli.
Dacă tot jucăm în travesti, am să fiu eu avocatul diavolului – inginerul de serviciu.
Îţi deprinzi copilul cu Frumosul – din cea mai fragedă a sa pruncie, astfel că – deschizînd el ochii în lume – caută “instinctiv” Frumosul. Totodată, “nu recunoaşte” Urîtul, disimulat cel puţin sub tot atîtea forme ca şi Frumosul.
Atunci, ar trebui desenată aria în care necunoaşterea Urîtului nu devine fatală.
2010-01-27 11:54:39 | Raporteaza
Cred, sper ca am si eu parte de un pic de noroc prin aceasta “zona”.
Prin urmare, ar fi motive de o… agapae!
2010-01-27 11:56:52 | Raporteaza
@7o, Inima-Rea
Foarte importanta precizare: a nu recunoaste frumosul poate fi o imputinare a fiintei; dar, a nu recunoaste uritul este, sigur, un pas spre demonizarea ei.
Sta marturie toata istoria secolului XX.
2010-01-27 12:07:28 | Raporteaza
V-am spus eu că bărbaţii fac jocul???
Dl Gogea vrea ”agape”!!! Dacă eu, care-s femeie, vreau altceva??? Dar, ce, parcă asta contează…
Domnule Gogea,
Vă asigur de cea mai fertilă dragoste!!!
Hooo, nu săriţi, fraţilor!!! I-am spus omului că scriu despre Anselm-ul d-sale!!!
Doamne, Doamne, numai femeie să nu fii între atâţia bărbaţi, în ziua de astăzi!!!
Bizară gândire mai pot avea…
2010-01-27 12:11:22 | Raporteaza
@Daca_nu_nu
“bizara”, brizara si bazara – totusi, sunt convins ca
“Anselmus” va avea parte de un tratament “corect”!
Prin urmare: si dator, si indatorat!
Fapt pentru care, tot la agape ma gindesc.
2010-01-27 12:22:14 | Raporteaza
V Gogea: Aţi mers mai departe decît m-am gîndit eu, iniţial – şi spre binele Frumosului, aş zice.
Acum, în fară de Frumos şi Urît, mai avem Normalul – definit de unii ca “aurea mediocritas”, de alţii ca (sub)mediocritate, ceva anost – oricum.
E un teritoriu sferic, nu plan, astfel că petele de Frumos, Urît şi Normal sînt lipite pe aceeaşi sferă a Vieţii dar neuniform.
Inginereşte vorbind, cu peste 50% Normal, iar cu Frumosul şi Urîtul egal distribuite, Viaţa ar fi bună.
Dar n-are cum fi dacă Normalul se defineşte după distribuţia Frumos-Urît.
2010-01-27 12:31:58 | Raporteaza
@ Vasile Gogea
Dar, vă place cum am ştiut să ”maschez” declaraţia cu două flancuri (avangarda şi ariergarda!!!), ca să mă pun la adăpost???
NU aveţi nicio datorie, domnule Gogea. Mie îmi place Anselm şi cu asta basta!
Iar frumosul este ceea ce place, dacă bine ştiu eu.
Ce este atunci urâtul?
Eu cred că este ceva despre care, în lipsa unui contact direct, nici măcar n-am fi în stare să ne facem vreo imagine.
Eu înţeleg foarte bine ce vrea să spună Inimioara: dac-ai crescut în puf şi pat de flori, te poţi sminti când dai cu ochii de noroaie…
Da, da!!!…
2010-01-27 12:35:32 | Raporteaza
@Inima-Rea:
“Faină stare de spirit, la Ucenicul vrăjitor, dom Profesor. “Arhitectura sufletului” e o metaforă – pentru “caracter” – cu care şi-un literat s-ar făli.”
Ma simt onorat pentru apreciere, insa Monstru este responsabil pentru starea de spirit. Chiar se intampla un lucru interesant acum, cel putin din punctul meu de vedere. Lucrez la un material pentru un Seminar de nanostiinta si nanotehnologie (si sunt in mare criza de timp) insa ceva ma trage mai mult spre “disecarea” sentimentelor decat spre disecarea moleculelor, chiar daca totul se leaga intr-un mod cat se poate de armonios. Mi-a placut mult ideea de recunoastere a “Frumosului” pentru ca in mod asemanator se petrec lucrurile si la scara moleculara. Recunoasterea moleculara este din punct de vedere chimic, principiul de baza care asigura functionarea oricarui organism viu si am putea spune ca asigura si existenta suportului “material” al sufletului. Sigur insa ca trebuie sa avem si reflexe de recunoastere si de aparare impotriva “Uratului”, pentru ca trebuie sa existe si un sistem imunitar al sufletului. Daca acceptam ideea echilibrului din interiorul sferei, atunci nu ne putem astepta la disparitia Uratului si in consecinta, sufletul ar trebui invatat sa se apere.
2010-01-27 12:37:59 | Raporteaza
@ Nicolae Hurduc
În mod obişnuit, sufletul se cam apără, domnule profesor. Dar cu ce preţ!!!
Am înnebuni dacă ne-am pune pe socotit pierderile…
2010-01-27 12:40:38 | Raporteaza
@#75, 76
Daca, intr-un “model” luat la repezeala, “normalul” este linistea, atunci frumosul vom fi de acord ca va fi reprezentat de muzica si uritul, de zgomot. Dar, imediat ne vom lovi de nevoia de a le da definitiile: este “linistea” doar absenta oricarui sunet? Este “muzica” orice constructie ordonata de sunete?
Este “zgomotul” doar o dizarmonie?
Ajunsi aici, imi pare ca putem vedea ca nu numai “normalul” poate fi “mediocru”; inca mai rau, Frumosul si Uritul pot imbraca forme monstruoase de mediocritate. Ca sa nu mai vorbim de formele alterate,
hibridate de “frumosurit” si “uritfrumos”.
Sa ne fereasca Dumnezeu de cei ce fac frumosul urit, mai degraba decit de cei care se straduiesc sa faca uritul frumos! Exista, mi se va spune, totusi, si o “estetica” (“etica”) a lui Lucifer! Da, dar aceea nu e omului!
Da, “declaratia” cu “doua flancuri” este demna de orice mare strateg al retoricii! Dar atacul principal, tot pe “centru” se va da! Astfel ca vom mai aduce “pedestrime”!
2010-01-27 12:58:28 | Raporteaza
Dom’ Profesor, pe mine m-a tulburat serios – la vremea respectivă – să aflu că omul e un produs biochimic, prin excelenţă. Îmi amintesc cum m-am gîndit, atunci, că biochimia te poate trăda cînd ţi-e lumea mai dragă. Chiar găsisem o broşură – nu-mi amintesc nici titlul, nici autorul – în care erau prezentate matricele biochimice şi “cheile”lor. După care, se exemplifica prin funcţionarea urechii la vîrstă tînără şi la vîrstă înaintată: era jalnică imaginea scărilor ruinate ale urechii bătrîneşti!
Acum, dacă am fi să facem o paralelă între “recunoaşterea” celulară şi recunoaşterea Frumosului, m-aş gîndi întîi la “emoţie”: Exist vreun indiciu că moleculele se recunosc bucuroase?
2010-01-27 13:04:09 | Raporteaza
@Prof. N.Hurduc
Stimate Domnule Profesor,
ingaduiti-mi, va rog, sa supun atentiei d-voastra (observ, foarte frumos de-centrata!), aceste rinduri ale unui filosof roman, mare admirator al lui Lucian Blaga, (Vasile Bancila):
“Lumina dispare, dar nu se transforma in intuneric.
Intunericul dispare, dar nu se transforma in lumina.
Fiindca aici atingem cele doua principii ultime ale existentei, care sunt reciproc inconvertibile.
Intunericul e o lumina mai slaba si lumina un intuneric mai slab?
Orice parere ar avea fizicienii (ce bine ca, V.B. n-a scris “chimistii”!), moralmente sau ontologic nu poate fi o tranzitie de la una la alta. Din acest punct de vedere, cel mult lumina poate distruge intunericul sau invers, dar nu se pot transforma una in alta.”
Cum “se vede” asta “din sfera”?
2010-01-27 13:36:18 | Raporteaza
@Vasile Gogea
Strict fizic vorbind avem doua abordari
1. lumina corpuscul unde prezenta lumini inseamna prezenta acestor corpuscului numiti fotoni , iar intunericul inseamna absenta lor. In acelasi timp foton inseamna energie.
2. Lumina “unda” (wave) unde exista cazuri in care unda chiar prezenta fiind nu lumineaza (de ex plasati-va intre doua difuzoare sinfazate si veti constata cu stupoare ca nu auziti nimic). Fenomenul se numeste interferenta si nu apare numai la lumina ci si la alte tipuri de unde (valuri, sunet). Miscandu-va in dreapata sau in stanga veti auzi sunetul mai tare sunetul produs de difuzorul mai apropiat
2010-01-27 15:04:09 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc, postul #67:
Eu as indrazni sa merg si mai departe: acesta structura (sufleteasca) trebuie sa fie re-programabila, pentru ca daca nu este asa inseamna ca viata este un set evolutiv liniar si alienant, bazat exclusiv pe functia de memorie. Re-complexizare si dez-alienare (accidentala, periodica?) a omului pentru a re-inventa “the logic of meaning”.
2010-01-27 15:08:57 | Raporteaza
Si in continuare: frumosul si uratul sunt puncte de in-flexiune, de ne-claritate, in sfarsit..anomalii care declanseaza procese si subiectivitati,… care re-programeaza structura sufleteasca. Daca nu se intampla asa atunci vorbim de o in-sensibilitate a arhitecturii interioare.
2010-01-27 15:18:11 | Raporteaza
All,
As arunca in discutie o ideea a unui om simplu (unnchi de al meu taran de meserie si nu in sens peiorativ)
Spunea el. Domne iubire e ca foamea. Vrei nu vrei trebe sa mananci. Ca uni se multumesc cu ciorba de stevie iar altora nu le place nici macar friptura (maximul gastronomic la care putea ajunge) este o alta problema. In acelasi timp unii manca ca apucatii alti abea baga lingura in farfurie. Dar e musai sa mananci macar o data pe zi altfel nu esti un om normal (zicea el)
2010-01-27 15:20:51 | Raporteaza
@Virgil: Pot fi de acord cu unchiul dvs.
)
bucataria.net !!?
) 
) 
)
2010-01-27 15:34:52 | Raporteaza
Daniel StPaul@
1 te credeam facut din citate. dar nu, faza cu cuba e misto tare. totusi te iei de carpentier, pe motive politice: nu uita ca el a inventat realismul magic, e un fel de tatic literar al lui garcia marquez si al multor altora.
2si mie mi-ar fi sunat teribil de bine “ma prapadesc fara tine”. te invidiez ca ai auzit asta.
(3 asta nu voiam s-o vad, dar probabil ca ti-a scapat: A este C si B este C nu au cum sa dea in silogism. doar daca C e casatorita si virgina, ca sa citez un preopinent. mai stii?)
2010-01-27 15:45:59 | Raporteaza
@All:Buna ziua,si scuze pentru intarzierea cu care am ajuns.Munca,bat-o vina.In primul rand,i-am ramas dator dlui Hurduc cu un cuvant de multumire.Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni,multumesc tuturor in egala masura pentru incantarea cu care citesc zilnic tot ce se posteaza si se discuta aici.E cea mai buna hrana sufleteasca,de foarte multi ani incace.Am inceput ” sa merg” dupa multi ani de paralizie a sufletului.O marturisire:afinitatea pe care o simt eu in legatura cu acest club de elita din jurul dlui Antonesei mi-l explic si prin originea mea:sunt nascut in Dolhasca,Iasi fiind unul din orasele mele de suflet.
2010-01-27 15:57:52 | Raporteaza
@val_one
La tine tine explicatia da cum explici prezenta mea aici oltean fiind
Si chiar imi place sa spun ca sunt “oltean pur sange”
Nu ma intrebati de unde ca sigur va schimbati parerea mai ales ca sunt alte doua “personalitati” din acelasi oras.
2010-01-27 16:10:19 | Raporteaza
Inima rea@
” şi după ani de la despărţire ţi se scoală ” genial! inseamna ca tine minte!
2010-01-27 16:13:44 | Raporteaza
@Virgil:
) 
) 
)
Durere…esti din Dragasani!!??
2010-01-27 16:19:49 | Raporteaza
@liberal
Nope mai incearca
sunt doi cica oameni de televiziune
Dar daca ghicesti nu spune pe site
2010-01-27 16:25:13 | Raporteaza
Inima rea@
felicitari! de un’ sa stiu io ieri seara ca azi e zi de (re)nastere pt I r? da mai bine ca n-am stiut
2010-01-27 16:33:44 | Raporteaza
@Virgil: Cei doi concitadini la va referiti,ar trebui sa se simta ei onorati ca provin din aceesi urbe cu tine.Referinta mea la Dolhasca si Iasi,poate fi inteleasa si altfel,dorul de locurile natale,pe care le vad prea rar.
2010-01-27 16:34:36 | Raporteaza
val_one@
arsinel e si el din dolhasca, nu?
2010-01-27 16:44:57 | Raporteaza
Mulţam fain, domnu’ cu nick firoscos. Mai bine-l chiteai “Să nu dai că fac scandal”.
-
Virgile, şi eu sînt oltean dunărean, mai din aval. Dar nu-i nici o ruşine să fii caracalean. Iar dacă te-atacă vreunul cu veşnica poveste, zi-i şi tu olteneşte: Mă, neică, oi fi io prost da’i alţii şi mai proşti ca mine! Uite-acu’ ţi-i arăt!
Ş’apoi, zi-le-o p’aia cu olteanca, să vază şi ei care-i mai vîrlav: Ardeleancă zice, la aşternut: Mai uşor, Ioane, să nu te vatemi drăguţule!
Moldoveanca: Ioane, mai dă şi pe la mărjioare, nu numa pi la miljoc!
Iar olteanca: Dă, Ioane, mai cu inimă – că nu-s mă-ta!
2010-01-27 16:51:33 | Raporteaza
@Inima-Rea
intre oameni de o anumita conditie nu am de ce sa ma rusinez de origini. Nu am nici un merit si nici o vina ca m-am nascut acolo. Era doar ca aceasta informatie sa nu atraga anumite personaje precum mustele.
Apropos de vina
Discutie Ion si Maria de data asta moldoveni
Ion: Maricico esti divina
Maria: Amandoi suntem di vina
Totusi nu ai informati despre Ion si Ildico
2010-01-27 16:57:12 | Raporteaza
Aparte:
Io-s cătrănită de mă ia mama supărării şi ăştia-ai mei visează virgine, auzi???
No, apoi să nu te trăsnească din senin???
2010-01-27 16:59:42 | Raporteaza
@nu da, ca nu, ba da.
2010-01-27 17:03:27 | Raporteaza
@Virgil:
Aha! Foarte bine! Eu am copilarit prin zona, bunicii mei dupa mama sunt din oltenia, dar mai din nord un pic!
2010-01-27 17:06:53 | Raporteaza
@Inima-Rea:
“Acum, dacă am fi să facem o paralelă între “recunoaşterea” celulară şi recunoaşterea Frumosului, m-aş gîndi întîi la “emoţie”: Exist vreun indiciu că moleculele se recunosc bucuroase?”
Am primit doua intrebari destul de grele si incerc sa le raspund incepand cu cea care este mai aproape de domeniul meu de expertiza. Inca nu exista un indiciu conform caruia moleculele ar fi bucuroase sa se intalneasca, insa exista unele indicii cum ca proteinele (niste molecule ceva mai mari) comunica intre ele pentru a se putea intalni. In cadrul atacurilor virale, proteinele care alcatuiesc capsida (invelisul virusului) si care sunt produse in interiorul celulelor atacate “vin unele catre altele” conform unor mecanisme nu foarte bine intelese. Se presupune astfel ca exista anumite secvente ale proteinelor care actioneaza ca niste antene de emisie si altele care sunt capabile sa receptioneze undele radio. Frecventele de comunicare intre proteine sunt situate domeniul microundelor, ceea ce ar putea explica problemele ce apar in momentul utilizarii excesive a telefoniei mobile (perturbarea campurilor de unde biologice). Mai mult decat atat, nu este deloc inteles sistemul de “propulsie” al proteinelor, care vin una catre cealalta pentru a finaliza procesul de recunoastere moleculara, contrar principiilor agitatiei browniene.
Din punct de vedere (al)chimic este foarte putin probabil ca un organism viu sa fie rodul intamplarii si al selectiei naturale. Teoria aparitiei vietii ca rezultat al unor ciocniri intamplatoare dintre atomi care au generat in conditii extreme molecule simple, iar acestea la randul lor s-au asociat in forme din ce in ce mai complexe, este din punctul meu de vedere imposibila.
2010-01-27 17:06:56 | Raporteaza
Virgil@
1 mai nasol era sa fii din pitesti.(de unde esti? din pitesti. 2 b continued)
2 e, totusi o mica mare diferenta intre ciocolata laura si ciocolata veronica
2010-01-27 17:13:30 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc: Maestre,eu n-as putea decat sa ma bucur daca asistentza ar considera o provocare de dezbatere ideea dvs.E un domeniu fascinant:creationism-determinism!
2010-01-27 17:16:34 | Raporteaza
Inima rea@
1″ Mai bine-l chiteai “Să nu dai că fac scandal””
2 io dau numa “pi la mărjioare”, da mai iau si cate-o groapa, ca-s mai mult cu faza scurta
2010-01-27 17:24:59 | Raporteaza
@Vasile Gogea:
“Orice parere ar avea fizicienii (ce bine ca, V.B. n-a scris “chimistii”!), moralmente sau ontologic nu poate fi o tranzitie de la una la alta. Din acest punct de vedere, cel mult lumina poate distruge intunericul sau invers, dar nu se pot transforma una in alta.”
Cum “se vede” asta “din sfera”?”
Asta e a doua intrebare grea. Sincer sa fiu, fara ajutorul lui Virgil nu stiu daca va puteam raspunde. Evident ca asta nu inseamna ca raspunsul meu este unul corect, insa macar este o idee. Asa cum ne-a explicat Virgil, din punct de vedere fizic putem transforma lumina in intuneric printr-un soi de artificiu, insa experimentul este valabil intr-un sistem 3D (adica in interiorul sferei). De altfel lumina este si ea un soi de artificiu, prin intermediul caruia interactionam cu lumea exterioara. Intr-o camera perfect intunecata desi nu vedem nimic, obiectele care ne inconjoara nu inceteaza sa existe. In Univers, atat cat il cunoastem noi in momentul de fata, exista in proportie de 65% energie neagra, 30 % materie neagra (se sparie gandul !) si doar 5 % materie si energie aflate in forma pe care noi o cunoastem si o putem “pipai” cu ochii. Ce este materia neagra e destul de greu de explicat in momentul de fata, insa oricum ea nu interactioneaza cu lumina. Daca acceptam teoria unificarii fortelor in Univers si existenta strunelor, atunci da, putem transforma lumina in intuneric si intunericul in lumina, pentru ca lumina si intunericul au originea comuna. Acesta este un raspuns strict stiintific.
Filosofic vorbind lucrurile sunt ceva mai complicate, insa acceptand ideea existentei hypersferei in care cele doua spatii sferice (lumina/intuneric sau bine/rau) sunt complet separate, VB are dreptate. Acolo nu putem transforma lumina in intuneric si nici binele in rau. In hypersfera insa nu au acces decat spiritele si nici macar gandul nostru poate patrunde. Acolo se verifica principiul “daca nu ma intrebi stiu, dar daca ma intrebi nu stiu sa-ti raspund”.
2010-01-27 17:37:19 | Raporteaza
@val_one:
“Maestre,eu n-as putea decat sa ma bucur daca asistentza ar considera o provocare de dezbatere ideea dvs.E un domeniu fascinant:creationism-determinism!”
Nu ma avansati in grad va rog frumos. Nici macar ucenic vrajitor nu stiu daca pot fi numit. Ma mai auto-intitulez cateodata ucenic vrajitor, doar asa… ca sa ma dau mare. Cu siguranta ca un ucenic ar fi reusit sa raspunda mai bine la intrebarea domnului Gogea.
2010-01-27 17:45:50 | Raporteaza
@Liviu Antonesei, #55
Nu mi-am pus in gind sa exagerez/glosez/eminescianizez pe tema ”un instinct asa de van/ce s-abate si la paseri de vreo doua ori pe an”… Un epifenomen nu e (necesarmente), cel putsin aparent, in relatsie cauza-efect cu fenomenul. In India sec XVII-XVIII maharajahii isi produceau gheatsa din vipie (evaporarea produce scaderea temperaturii). Oricum, formula pe care am folosit-o este, “un epifenomen (in cel mai bun caz) al instinctului de reproducere”…Nu vad cum instinctul de reproducere, sexualitatea umana (cu “ancilarele”-i) si iubirea erotica pot fi disociate, chiar cu toate reflectoarele pe teleologie (ori pe absentsa ei). Nimeni, ni kakda, nu ne va furniza ADN-ul iubirii… Pe de alta parte, cam vorbim despre acelasi lucru. Nu intimplator am pomenit”in treacat” de loteria casanoviana si nu intimplator am mentsionat “sminteala carturareasca”, “paradox”, “a iubi iubirea”, caci vizam cocktailul psiho-noetico-civilizational ce le subintinde/subintins…. Ma intreb daca avem temei sa ne resbelim: la vremi in care se vorbeste de psihobotanica, de ce sa subestimam psyché-ul si Wissenschaft-ul (macar ca-i fem.) animale, inclusiv cele din om? Chiar daca sint un sceptic (nemintuit, dar poate mintuibil), sint si optimist: cita vreme ma mai pot minuna , ori cel putsin, pot fi intrigat, astept sa vina cineva sa desparta apele deterministe, stochastice ori nedeterministe ale iubirii…
Merci si de feu vert
2010-01-27 17:48:19 | Raporteaza
@ nu da, ca nu #87
1 Intotdeauna am crezut in binefacerea credintsei: intuitsia nu v-a inselat. Sint facut, intr-adevar din citate, unde a=i…dar i nu este egal cu a. I may have been labouring under the mis/apprehension ca pot emite orice opinii, despre oricine, inclusiv Carpentier (care, au passage, NU a inventat el realismo maravilloso, doar a dat putsin tsarina, praful, la o parte de pe el, arhetipalul)
2 Invidia e buna
3 Si eu am credintse si prejudecatsi: e.g. fac prezumtsia de prezentsa a simtsului umorului. Incercatsi sa punetsi Tranzitivitatea -de o am fost invatsata in oarele de armetca ale scolii ajutatore- in contextul cu pricina “Mai, sa fie, imi zic, astia au pus de o Tranzitivitate”…
2010-01-27 17:52:58 | Raporteaza
Nicolae Hurduc@
Darwin zicea bine: “e imposibil sa vezi ceva, mai putin in situatia in care ai deja o idee despre ceea ce speri sa vezi”
2010-01-27 17:53:45 | Raporteaza
Daniel StPaul@
1 nici io n-am zis ca a inventat el realismo maravilloso, ziceam doar de ala magico
2 ma refeream doar la titlu: silogismul cubanez, parca. deci sa inteleg ca nici vorba de silogism, nici vorba de cubanez, ci mai degraba silogism special daniel stpaul-ian
2010-01-27 18:02:14 | Raporteaza
@liberal:
“Eu as indrazni sa merg si mai departe: acesta structura (sufleteasca) trebuie sa fie re-programabila, pentru ca daca nu este asa inseamna ca viata este un set evolutiv liniar si alienant, bazat exclusiv pe functia de memorie. Re-complexizare si dez-alienare (accidentala, periodica?) a omului pentru a re-inventa “the logic of meaning”.”
Nu stiu daca neaparat viata ar fi un set evolutiv liniar. Haideti sa plecam chiar de la exemplul cu tangoul. Dansatorii pot umple un spatiu 3D, insa limitat pe verticala. Modul in care ne construim noi structura verticala a sufletului este doar o problema de optiune. Pentru unii sufletul poate ramane doar la nivel de temelie. Exista si o categorie a celor mai putin norocosi care patesc precum Mesterul Manole si in lipsa unui sacrificiu, se reintorc periodic la stadiul de temelie. Si in sfarsit exista grupul celor care incearca si reusesc sa dezvolte pe verticala constructia sufletului. Cat de sus reusim sa ne inaltam constructia, asta depinde de liberul arbitru si de aici cred ca apare si diversitatea.
Nu neg insa faptul ca acei dintre noi care incep sa inteleaga regulile jocului cu margele de sticla, pot umbla putin si pe la temelie, crescandu-i anvergura.
2010-01-27 18:13:54 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc: #105
Materie neagra , energie neagra , simteri samd .
Desi toate aceste teorii sunt adevarte dpdv matematic si sunt chiar niste experimente care par sa le confirme parerea mea ca sunt de fapt scoase din “top” pentru a rezolva niste ecuati (exact cum introducem constante in ecuatiile diferentiale). Bine unele constante se justifica si sunt “palpabile” in timp ce altele nu au un corespondent real. Este oarecum similar cu ce se intampla cu oameni cand evenimente si fapte le scapa de sub control si dau “vina” pe Dumnezeu sau soarta .
2010-01-27 18:51:37 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Dragul bunicului, as spune ca si eu, si noi de fapt, sintem norocosi! Intr-o lume atit de plina de nenoroc, nu-i rau sa ne mai izbeasca si norocul! Sa fie in ceas bun si, desigur, spor la scris!
2010-01-27 19:04:39 | Raporteaza
2) All
Constat ca n-ati stat deloc degeaba cit am lipsit eu! E drept, mai intii am avut o sedinta, nu lunga, dar inainte de a se termina, m-am trezit invitat la o emisiune de TV, apoi la o masa, ca oamenii aia au simtit asa nevoia “sa se simta”, daca tot m-au luat pe neasteptate, dupa care am facut si eu o plimbare prin ger…
2010-01-27 19:06:51 | Raporteaza
@) Val
Dumnezeule, Doamne, cite povesti despre/din Dolhasca am auzit de la Emil Brumaru, care a profesat, e un fel de spune, ca l-au pus director sa nu dauneze bolnavilir!, mai multi ani pe acolo! Una frumoasa e cu Mihai Ursachi si Mircea Ivanescu, care au facut de vreo zece ori drumul Pascani _ Suceava, adunind un teanc de bilete, nereusind sa coboare in Dolhasca, unde voiau sa-l viziteze pe Brumaru, din motove ce tin de un zeu antic grec nu foarte temperat!
2010-01-27 19:15:39 | Raporteaza
@) Virgil
Dar la fel de bineprimiti sint cititorii din toate locurile, provinciile si tarile! Sa adapatam o vorba celebra: Cititori din toate tarile uniti-va! Aici, la mine pe blog, desigur!
2010-01-27 19:17:12 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Cu precizarile de acum, chiar nu vad nici eu vreun motiv, cit de micut, de sfada!
2010-01-27 19:24:26 | Raporteaza
Îmi place asta – proteine cu antenuţe, contactîndu-se, dîndu-şi parola şi – dacă sînt pe aceeaşi lungime de undă (frecvenţă) împreunîndu-se.
Ideea de bază funcţionează şi mult mai sus, în lanţul trofic, pînă pe la St Paul – chiar (ca să dau un exemplu de erudit). Dar simplitatea ei – absolut necesară la nivelul I – se pierde în combinaţii etice, estetice, teleologice.
S-ar putea spune că iubirea e una din aceste complicaţii?
Pe de altă parte, iubirea poate fi epifania comenzii iniţiale a antenuţelor, dar se mai poate spune şi că antenuţele au cam exagerat dorinţa de a se-ntîlni, inventînd plăcerea întîlnirii.
Oare-am putea susţine că sexul este epifania plăcerii măsurate în microunde?
2010-01-27 19:48:09 | Raporteaza
Bunicule! Ai venit!!!
Offf, Doamne!!!
Mulţam din adâncul inimioarei mele betege pentru revistă: am cetit-o cu drag şi bucurie, doară ţi-am zis că o cetesc dinainte de a te cunoaşte pe tine.
Trei lucruri am ţinut pentru mine (le iau pe rând):
Unu:
Articolul profesorului Liviu Franga: ”Portretul unui clasicist”. Nu-l cunosc pe dl profesor (pe vremea meaaa… etc., am dat în mintea bătrânilor!!!), dar sunt fericită că a deschis o rubrică (dacă bine am înţeles eu) despre clasicişti. Este un semnal, şi încă unul binevenit – salutar! – cum că şi clasiciştii sunt o specie care trebuie să intre sub protecţia legii (anume suntem pe cale de dispariţie şi trebuim protejaţi!!!). Felicitări şi mulţumim pentru gândul bun!!!
Doi:
Articolul dlui profesor Nicolae Hurduc: aranjat, revăzut, adăugit, să sperăm că va afla şi un ecou (măcar că tocmai am primit un mail în şepte colori, în care se spunea că tră să fac tot atâtea lucruri până… ieri!!!, de m-am spăriet aşa de rău că am picat pe scări!!!).
Să fie într-un ceas bun.
Şi TREI:
Articolul INIMIOAREI MELE!!!
2010-01-27 20:18:51 | Raporteaza
Acuma:
George, poţi fi cât de grav vrei, că, pentru mine una, tot Inimioara mea rămâi!!! Aşa că, lăsând eu toate la o parte – cum ar fi alegerea între ”cunoaştere”/”cogniţie” pentru ”cognitio” sau ”fruct”/”roadă” pentru ”fructus” – în mod excepţional, în seara asta beau un pahar de vin în cinstea ta, că, pentru mine, tu eşti sărbătoritul zilei. Nu ştiu de ce, dar aşa simt eu acum.
Închin Domniei Tale şi-ţi zic: ”La mai-mare, George!”
P.S. Aoleo, nici n-am băut şi-am zis ”articol”. Apoi dacă mai şi beau… De-aia-i bine să fie scris pe oarece reţipenturi: ”A nu se lăsa la însemâna femeii!!!”
2010-01-27 20:20:25 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Pai, Liviu Franga, clasicistul cu pricina, tine rubrica de vreo doi ani, pe diverse teme… clasiciste, nu? Acum, a simtit nevoia ca tema sa fie portretul unui alt clasicist!
Pai, as spune ca e cazul sa inchin si eu un pahar pentru George, nu? Ca la masa cu pricina, am baut apa, sa induc in eroare lumea! Va fi de la Unchiul Jack si, desigur, nu un pahar plin!!!
2010-01-27 20:30:04 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Daca n-ai baut si ai spus articol, de buna seama ca dupa ce bei un pahar de vin, lucrurile se vor reaseza si vei spune poveste!
2010-01-27 20:31:14 | Raporteaza
@ LA
Înţeleg ce spui tu. Doar că, de data aceasta, este manifestă intenţia profesorului Franga de a trata chestiunea pe îndelete, într-un serial, dacă bine am înţeles eu, doară a notat cu II (roman).
Iar dacă dl profesor a decis acum să recurgă la această modalitate de a spune lumii cine sunt clasiciştii, interpretarea mea este că momentul ales nu e întâmplător, şi-aici nu-mi vine deloc să râd, ba, dimpotrivă! Mulţi profesori ai noştri s-au dus, Bunicule. Cei din generaţia mea s-au cam dus şi ei pe-afară.
Eu văd sub condeiul profesorului Franga un strigăt, demn, de bună seamă, dar totuşi, un semnal. Un apel!!!
2010-01-27 20:43:18 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Da, nu incape discutie ca este un strigat, un semnal! Dar la halul, ca altfel nu stiu cum sa spun, cum au ajuns sa fie tratate studiile clasice oare nu era cazul?! Si citi clasicisti mai sinteti in viata si pe aici, n-ar trebuie oare sa faceti un cor, fie el si se camera?!
2010-01-27 20:53:59 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ca, vorba aceea, m-am ocupat eu, in acest capitol, de trei vorbe grecesti, dar greaca are mult mai multe!, si oricumam facut-o ca un diletant, nu ca un specialist in clasicitati. Bun, ma mai pot ocupa de vreo doua, mai iau si vreo trei latine, una ebraica, alta sancrita, intr-un ceas bun, poate si una aramaica, dar aici vorbim de continente – si nu oarecare, devreme ce, macar de la Valery ar trebui sa stim, daca nu de la nemtii mai vechi, ca toata civilizatia noastra – ori ce-a mai ramas din ea! – e cladita pe acele fundamente…
2010-01-27 20:57:42 | Raporteaza
@ LA
Îmi place când te-aprinzi. Eşti chiar fain, mai ales că nu te-aprinzi aşa, la orice nimic.
Tocmai am primit un mail de la o colegă latinistă, în care-mi dădea un link spre un articol din Observator cultural, unde-am găsit un apel al elevilor cum că ar vrea să înveţe latina şi elina în şcoală.
observatorcultu../*articleID_23062-articles_details.html
2010-01-27 21:08:32 | Raporteaza
@ LA
Mulţumesc, Bunicule!
Nu ştiu ce-am apăsat de s-a postat dublură…
E ok!
2010-01-27 21:23:54 | Raporteaza
Şi-acuma, până n-ajung să ciocnesc în cinstea lui George, vreau să mai spun ceva…
2010-01-27 21:25:18 | Raporteaza
M-am gândit mult la George astăzi, ca la orice necunoscut pe care-l… cunoşti.
Fac o paralelă, sper că nu tocmai nepotrivită, deşi uşor… exagerată:
Mărturisesc cu toată sinceritatea că n-am citit Biblia de la cap la coadă niciodată. Am căutat de fiecare dată ce m-a interesat, dar n-am făcut popas la o lectură… sistematică.
În schimb, lucrând pe textele unui Cipariu sau Cantemir, a trebuit să citesc… Coranul.
Ei, Coranul l-am citit cu creionul în mână. M-am gândit mult şi la acest… interes exagerat, probabil, apoi mi l-am explicat prin curiozitatea în faţa a ceea ce nu cunoşteam. Or, Biblia era deja parte din mine: prin educaţie, prin însăşi fiinţa(rea) mea eram parte din ea… Din Coran, însă, nu.
Revin acum la povestea lui/cu George.
Întreba el mai sus dacă moleculele/proteinele se bucură atunci când se întâlnesc/se recunosc.
Fără studii de specialitate, bazându-mă pe o judecată rudimentară, de… psihologie naivă, dacă vreţi, îndrăznesc să-i răspund lui George: DA!
Moleculele bune se bucură atunci când interacţionează şi, vorba ta, George, caută pretext de noi şi noi interacţiuni.
Contactul cu orice particulă – fie ea cât de minusculă (să fie cu iertare) – de rău, produce, însă, respingere, repulsie. Chestie verificată pe moleculele… proprii!!!
2010-01-27 21:36:28 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Excelenta veste! Asta-mi confirma ca-s mai destepti copiii astia decit banda asta de politruci sinistri!
2010-01-27 21:38:39 | Raporteaza
M-am gândit la asta – fără să ştiu că o voi discuta vreodată cu cineva – coborând din Apuseni, de la Zlatna spre Alba Iulia. Căile de acces spre inima munţilor au fost tăiate forţat de mâna omului, iar pădurile au fost secţionate şi despărţite de drum şi… asfalt. Deasupra-n înalt, vârfurile arborilor se ating peste drum, pe distanţe de câţiva kilometri buni: ai zice că frunzele lor se sărută. Nu cumva e o… chemare – mută şi mutuală – a ceea ce se (re)cunoaşte???
2010-01-27 21:40:45 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Da, eu cred ca ai dreptate – lumea micro, lumea noastra fizica si cea macro, universul, au oricum niste izbitoare analogii structurale…
2010-01-27 21:41:00 | Raporteaza
Dar oamenii?
Se (re)cunosc ei cu-adevărat???
Multă vreme am crezut că nu. Că, de fapt, se amăgesc cu această recunoaştere, de frica singurătăţii. Şi, probabil, chiar aşa este!
Dacă tu, Liviu, m-ai convins prin multe, multe, multe, că oarecum ne asemănăm, şi dacă George m-a convins şi el, de foarte multe ori, prin fraza lui sprinţară, dar, totuşi, profundă şi grea, că avem ceva-ceva în comun, tot n-aveam cum şti, la momentul acelor ”convingeri”, ceva ce aveam să pun doar azi laolaltă…
Nu râdeţi, nu-i flacără violet!
E, poate, un fel de justificare (faţă de mine, în primul râns) a prezenţei mele aici, cu voi:
Cum era, oare, să ştiu eu, atunci, că, dacă eu m-am născut prea târziu, iar tu, Liviu, prea devreme, George – cum azi am aflat – s-a născut de două ori???!!!
2010-01-27 21:50:33 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Pai, nu e lumea asta plina de mistere? Oricum, aflind ca nu-i vorba de flacara violet, chiar m-am simtit mai linistit. Cind m-am intors eu de la Cracovia, exact peste nebunia asta (basca doi consilieri experti financiari la finantele d-lui Vladescu!) am nimerit si, sincer vorbind, desi roman, nascut aici, trait cu mici pauze aici, chiar nu intelegeam nimic din ce se petrece! Oricum, acasa, am un straniu sentiment de irealitate, parca as intra intr-un film – din pacate, si foarte prost pe deasupra, cu decoruri coscovite si actori mai degraba de bilci decit filmele lui Fellini, Bergmann sau Wajda, ca tot i-am vazut ultimul film inainte de a ma intoarce!
2010-01-27 22:03:51 | Raporteaza
Şi altfel, da!, – şi cu asta şi închei – ai dreptate: copiii aceştia sunt foarte deştepţi!!!
Eu spun de multă vreme că vine o generaţie de copii de foarte bună calitate. Îi văd la curs, îi văd la seminarii, la practica pedagogică, la clasă, pe stradă. Sunt minunaţi!!! Au atâta viaţă-n ei şi atâta forţă!!! Iar noi îi dăm-nainte cu dl Iliescu, cu dl… Escu, cu comunismul (cucufoniile sunt intentionate).
Nu-i interesează, oameni buni!!! Ei s-au născut liberi, cum, iartă-mă, Doamne, liberă a fost şi generaţia mea, sau, mă rog, gruparea fericită că n-a trăit cu gândul la ciocolată, ca ştimnoicine. Copiii aceştia, care vin, au alte repere, au alte sisteme de valori, la care, cu regret o spun, mă tem că (încă) noi nu facem faţă. Noi vorbim aici, în seara aceasta despre dragoste, o dragoste aparte, într-un milion de nuanţe şi o mie de esenţe, cuprinzând în sine substanţa vremii noastre: nevoia de a ne cunoaşte şi de-a ne lega prin cuvânt.
Suntem rupţi unii de alţii, dar, oricât ne-am opune, suntem desprinşi unii din alţii…
Dovada?
Iată: aceşi copii minunaţi, cu NIMIC mai răi decât noi!!!
2010-01-27 22:11:14 | Raporteaza
Flacără violet???
)…
Fii cuminte!!! Doară mă ştii, ce Dumnezeu!!!
Descântecele mele-s culese ca fapte de limbă populară, pentru istoria limbii…
Superstiţiile mele-s de amuzament (am mâţă neagră aici, în curte, şi mă distrez teribil când vine vecina şi-şi face trei cruci
Iar interpretările mele ”numerologice” îşi au originea în şcoala pitagoreică şi-n patristică…
Io cred în puterea minţii, dar, totuşi, după explicaţii… ştiinţifice!!!…
Doară nu l-oi lua pe Toma cu leacuri băbeşti…
2010-01-27 22:17:11 | Raporteaza
Acum vă las, Bunicule drag, să discutaţi, voi, bărbaţii, în linişte, despre dragoste. Pentru mine a fost o zi luuuungă şi plină de surprize. Mă duc sus, că mă aşteaptă Adi, să bem în sănătatea lui George!!! Şi-n sănătatea ta, Bunicule!!! Şi-n sănătatea oaspeţilor tăi!!!
Noapte bună, copii!!!
2010-01-27 22:20:24 | Raporteaza
Ei, Doamne – lipsii şi eu cît ai ceti oarece, şi iaca veste: Lumea bea în cinstea mea. Aferim!
Acu’, ce să zic? Aş be şi eu da’ azi – nu, abia pe sîmbătă, dacă mă lasă tanti doctoriţa – că m-am pricopsit cu o viroză.
În schimb, vă mulţumesc din tot sufletul, amîndurora. Iar ţie, maître, îţi fac cunoscut că, de vreme ce ştii datele biografice “adevărate”, eşti binevenit la următoarea aniversare de Vărsător.
Binevenită ar fi şi Marcela, cu Adrienii ei – dacă n-ar fi atîta drum de-acolo, aici. Dar, mai ştii poznă? Dumnezeu e mare!
2010-01-27 22:34:21 | Raporteaza
Ha! Te-am prins!!! Noroc că am lăsat totul pornit şi-a trebuit să revin!!!
Vezi cum te prind???
Păi, dacă nu mi-ai fi răspuns tu mie, nu te-ai fi pomenit cu mine-n poartă???
Aşaaa, că ai fost galant şi cavaler, poate-o să vin, dar pe anunţate…
Aş veni de ziua ta, da nu pot: pe 9 e ziua lui Adisor, iar Adi e plecat toată spătămâna. În week-end, când se întoarce, e petrecerea!!!
Dar ţi-oi scri una bucată scrisoare amor, mama la dânsa!!!
2010-01-27 22:54:42 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Imi place cum ai dat-o la intors! Iti ardea buza dupa paharul acela, cum cred eu, si cica ne lasi pe noi barbatii sa discutam in liniste despre dragoste! Cum insa paharul e in cinstea prietenului nostru, de buna seama ca vei fi iertata si de data asta!
2010-01-27 22:57:02 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Dar cu ce tertipuri mai umbli, fata bunicului! Si spune o data – s-a fost baut paharul acela au ba?
2010-01-27 22:58:34 | Raporteaza
Este că mă ştiu???
2010-01-27 22:58:51 | Raporteaza
Acuma!!! E în curs de…
2010-01-27 22:59:33 | Raporteaza
Da de ce tertipuri, Bunicule???
De ce… tertipuri???
Nu-i oare, tumna ăsta, farmecul femeii???
Tertipul?!
2010-01-27 23:00:44 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Imi pare rau de viroza, dar mie toti medicii mi-au recomandat, de cite ori am trecut prin asa ceva, si o tarie, sustinind chiar ca whisky-ul mai ales ar fi inamicul virusilor! De cind cu porcina, eu mai pacatuiesc seara la un paharel si pina acum am scapat.
Multumesc pentru invitatiune, trebuie insa sa vad cum va merge sesiunea asta blestemata, care incepe luni – ma rog un fel de prefata deja a inceput! – si se aduna sute de lucrari de corectat, ca s-au inumultit studentii in zilele noastre mai ceva decit iepurii in Australia acum niste sute de ani!
2010-01-27 23:02:48 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Daca ma gindesc bine, intra si tertipul in alchimia aia care produce farmecul femeii… Iar Daca_nu_nu si gata!
2010-01-27 23:05:40 | Raporteaza
Korrekt!!!
(vorba unui clasic în viaţă)
Şi vorba altuia:
Eu pot fi în câte feluri doriţi dumneavoastră…
Am citat întocmai???
2010-01-27 23:07:48 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Am spus eu chiar asa ceva?! Eu insumi, moi meme, myself, sau vreun personaj de-al meu?
2010-01-27 23:13:20 | Raporteaza
2010-01-27 23:15:20 | Raporteaza
Noapte bună, Bunicule drag!!!
2010-01-27 23:18:18 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Noapte buna si tie, noapte buna tuturor celor de fusele orare care trimit la somn!
2010-01-27 23:55:34 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
“sustinind chiar ca whisky-ul mai ales ar fi inamicul virusilor!” Eu iau acest “medicament” preventiv de aceea nu ma cam prind virusii. Din pacate nu se poate administra pe “stomacul gol” ci combinat cu un taifas cu prietenii . O data /saptaman la 2 saptmani reusim sa ne strangem mai multi pentru o “terapie de grup”
#116 Va multumesc si marturisesc ca ma simt bine pe aici chiar daca cate o data mai trebe sa pun mana pe DEX sa inteleg anumite cuvinte (asa-mi trebe daca am facut avioane din cartile pe care trebuia sa le citesc
)
Limbi si literaturi clasice: Ideea nu este rea de loc (desi ca unul care a considerat chiar si limba romana limba straina) insa mie mi-ar place mai mult partea de literatura si ideile mari generate la acel timp decat sa stim sa “parlim” pe latineste.
Din pacate capetele prafuite puse sa diriguiasca invatamantul romanesc se gandesc doar cum sa castige voturi si sa taie din cheltuieli de parca invatamantul este ca si cand ai merge la piata si ai cumpara un kg de minte.
Sincer (si sa nu credeti ca as avea ceva impotriva religiei) as vedea mai degraba cursuri de literatura clasica in scoala in loc de religie. Religia se poate face foarte bin la biserica la decizia parintilor cand pot sa-si aleaga preotul samd.
@Daca_nu_nu “Iată: aceşi copii minunaţi, cu NIMIC mai răi decât noi!!!” Inseamna ca Adi cel cretoman se poate considera un copil norocos (cel putin)
2010-01-28 03:31:50 | Raporteaza
Un alt nume pentru iubire.
Peste citeva minute se incheie aci ziua de 27 ianuarie. Azi am ramas acasa. Asa, tout doucement, sans faire de bruit. A fost ziua lui Wolfie -WAM (254 de ani, i-am daruit lui Wolfie un star fruit, o leechee si un qumquat, e tot ce-am gasit mai deosebit in dotarea-mi; vazut-ati mai de curind filmul lui Forman?) Un post de radio local , comercial, alas!, a transmis 24 de ore exclusiv din muzica lui, n-a ramas gen neatins. Iubire in mii de chipuri. Am avut si un moment de mindrie compatriotica :Missa in do minor cu Ileana Cotrubas prima soprana (inregistrare 1973). Desfid pe oricine sa gaseasca o interpretare mai inspirata, macar a Kyrie-ului. Ce iubire-i aceea in care nu ajungi sa implori indurarea celuilalt? Ce face vocea incredibila a Ilenei Cotrubas e agonia implorarii , sfisierea strigatului ultim ramasa cintec pur; nu veti gasi, am certitudinea, un Christe eleison mai quintesential si mai miscator.
Asta a fost de dimineata . Acum pe noapte, a venit, surprinzator, si un raspuns la implorarea matinala: o arie de concert (K.505) pt soprana si orchestra, cu pian obbligato “Non temer, amato bene”. Credeti in coincidentse?
S-a facut si-aci 28 I. Wolfie a plecat si mi-a lasat mie star-fruit-ul, qumquat-ul si leecheea; aceeasi marinimie ca de 250 de ani incoace.
Zi buna s-avetsi.
2010-01-28 07:04:06 | Raporteaza
1 gec denielz in cinstea lu I er. nu conteaza ora. sper sa se prinza si virusii, care de obicei ne mananca virgula cu fulgi cu tot.
2 Liviu Antonesei #115@ heraclit, respecte!
nu te poti plimba de doua ori in acelasi tren chiar daca trece pin dolhasca!repetir nu-i cu pericol, coborir poate!
2010-01-28 07:04:57 | Raporteaza
@) Virgil
Deci, medicii cu pricina au dreptate! Si, da, intr-o lume mai asezata ca a noastra, in care laicitatea scolii este o realitate, educatia religioasa nu e treaba acesteia, ci a familiei, bisericii, scolilor parohiale…
2010-01-28 08:01:04 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
De asemenea o zi buna. 24 de ore de WAM? Iata un post de radio care pare sa stie ce e aceea muzica! Nu, nu am revazut recent filmul lui Milos F, dar poate ar fi un moment bun…
2010-01-28 08:04:48 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Ei,dupa cum se vede, poetii foarte bune il desfid si pe Heraclit!
2010-01-28 08:06:05 | Raporteaza
Ştiu şi eu tratamentul dar mai ştiu că nu funcţionează mereu. Singur mi-am făcut-o, m-am expus gerului aceluia de -27 ori cît o fi fost, chiar gîndind că “ăştia” iar mint, uite că de-abia mi-a-ngheţat capu’. Bine că nu mă bîntuie alte năstruşnicii care să-mi arate că n-am îmbătrînit încă!
Dar – dincolo de plăcutele trăiri ale guturaiului înnobilat cu febră moderată – am avut şi oarece cîştig întru cunoaştere. Căci am aflat, cu această ocazie, că nevastă-mea habar n-avea de tratamentul clasic, cu aspirina săracului. Ea a luat expresia telle quelle şi m-a pus pe Coldrex, Parasinus, draci-laci – “că doar nu sîntem aşa amărîţi”!
2010-01-28 09:27:15 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Cum s-ar spune, pina la urma viroza asta e cu folos, ca provoaca efecte educative! Da, e bine sa scoti partea buna din treaba proasta!
2010-01-28 09:36:44 | Raporteaza
Inimioară, taci şi fii cuminte: ascultă de nevastă, că ştie ea ce face!!! E prea târziu pentru aspirina săracului. Aia tre administrată înainte, nu în timpul. Acuma, pare rău, vremea-i de Coldrex…
Fă-te bine şi nu comenta!!!
P.S. Că şi io, tot nevastă, de. Şi există, să ştiţi, o solidaritate nerostită a… nevestelor!!!
P.P.S. Vă daţi seama ce-ar fi pe lumea asta dacă ne-am pune toate de acord???
Păzea!!!
2010-01-28 09:39:51 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
In legatura cu PPS – Doamne apara si fereste!
2010-01-28 09:41:26 | Raporteaza
Eu am văzut un pic dintr-un serial coreean – Furtună la palat – unde toate nevestele regale se puseseră perfect de acord. Mi s-a părut mişto.
2010-01-28 09:45:39 | Raporteaza
Şi coşmaru-i tot un vis…
2010-01-28 09:45:46 | Raporteaza
@Inima-Rea:
“Îmi place asta – proteine cu antenuţe, contactîndu-se, dîndu-şi parola şi – dacă sînt pe aceeaşi lungime de undă (frecvenţă) împreunîndu-se.”
@Daca_nu_nu:
“Întreba el mai sus dacă moleculele/proteinele se bucură atunci când se întâlnesc/se recunosc.
Fără studii de specialitate, bazându-mă pe o judecată rudimentară, de… psihologie naivă, dacă vreţi, îndrăznesc să-i răspund lui George: DA!
Moleculele bune se bucură atunci când interacţionează şi, vorba ta, George, caută pretext de noi şi noi interacţiuni.”
Pai hai sa ne gandim putin de ce se bucura doi oameni cand se intalnesc ? Nu cumva tocmai pentru ca identifica o compatibilitate alchimica ? La Universitatea Paris 6 am avut ocazia sa cunosc un personaj foarte interesant, specialist in semantica. De origine poloneza, preda la UP6 limba japoneza si era casatorit cu o frantuzoiaca. Evident ca vorbea franceza impecabil si daca n-as fi stiut ca e polonez, as fi putut jura ca s-a nascut in Paris. Mi-a povestit cum a ramas surpins sa constate faptul ca de fiecare data cand se nimerea impreuna cu sotia intr-un grup de francezi, se simtea imediat strain, in ciuda faptului ca nu avea nici un fel de probleme legate de limba franceza. El punea acest fapt pe seama unui sistem suplimentar (bio-energetic) de comunicare, strict legat de regiunea in care te-ai nascut. Ca un fel de cuplare la un server comun (un fel Vox Publica) care-ti mareste brusc capacitatea de procesare a informatiilor. Daca punem alaturi si ideea de matrice a sufletului, care in mod evident va fi influentata de comunitatea in care te-ai nascut, nu putem concluziona decat ca d-na Marcela are dreptate si ca moleculele bune se bucura atunci cand se recunosc.
2010-01-28 09:47:27 | Raporteaza
@ Nicolae Hurduc
Mulţumesc, domnule profesor!!!
Mulţumesc! Mulţumesc! Vă iubesc!!!
2010-01-28 09:50:48 | Raporteaza
Aparte:
Aoleo!!! Poate aia cu iubitu nu trebuia s-o spun. Uuups! Mi-a… scăpat!!!
Tare:
Sorry…
2010-01-28 09:51:48 | Raporteaza
@Prof. Hurduc
Mai intii, multumesc pentru atentia acordata intrebarii (metodice) de ieri.
Acum, prin invocarea “matricii” sufletesti,iata, ne “intoarcem” – chiar daca nu la Vasile Bancila – la Lucian Blaga. Avem, aici, un “spatiu ondulatoriu” (si iata-l “convocat” si pe Vasile Conta!)pe care l-am putea (oare?) considera “o sfera” de-construita?
2010-01-28 10:07:54 | Raporteaza
Aşadar, simpatia şi antipatia au rămas doar necontrolabile, căci explicabile au devenit.
Dar se-ntîmplă că, la vîrste diferite, să am preferinţe diferite. Astfel, în tinereţe mă atrăgea felul cum arăta, abia interesîndu-mă de felul de a fi. Acum, e invers, mă farmecă felul de a fi, pe cînd cel de a arăta mai curînd mă pune în gardă.
Care din antenuţe se tocesc, în timp? Dar cresc altele, mai mămoase, în locul lor?
2010-01-28 10:08:11 | Raporteaza
@Inima-Rea
Dupa cum ne spun bio-chimistii, la fiecare saote ani ne
“innoim” complet, in sensul ca TOATE celulele corpului nostru s-au schimbat! Suntem, practic, altii! “Memoria”, atita cita se pastreaza, cea care va da continuitate fiintei noastre (nu numai materiale) se afla ascunsa, unde? Este o intrebare, oarecum, similara aceleia pe care si-o pun cei care studiaza “gaurile negre” din Universul Macro – se pastreaza, oare, informatia corpurilor “inghitite” de aceste “gauri negre”? Si daca da, unde/cum “explodeaza” ea din nou?
2010-01-28 10:23:03 | Raporteaza
@Vasile Gogea:
“Avem, aici, un “spatiu ondulatoriu” (si iata-l “convocat” si pe Vasile Conta!) pe care l-am putea (oare?) considera “o sfera” de-construita?”
Aici cred ca trebuie sa primim un sprijin si de la Virgil, insa plecand de la scara sub-atomica unde se discuta despre fluctuatiile spatiului (mecanica cuantica) si ajungand la scara cosmica unde vorbim despre deformarea spatiului (teoria lui Einstein generalizata) si implicit a traectoriei luminii, evident ca putem demonta si reconstrui sfera in nenumarate moduri.
2010-01-28 11:12:29 | Raporteaza
@Inima-Rea:
“Dar se-ntîmplă că, la vîrste diferite, să am preferinţe diferite. Astfel, în tinereţe mă atrăgea felul cum arăta, abia interesîndu-mă de felul de a fi. Acum, e invers, mă farmecă felul de a fi, pe cînd cel de a arăta mai curînd mă pune în gardă.
Care din antenuţe se tocesc, în timp? Dar cresc altele, mai mămoase, în locul lor?”
Poate ca doar arhitectura sufletului sufletului se schimba, sau mai exact se definitiveaza poate putin altfel decat atunci cand a inceput constructia sa.
2010-01-28 11:16:54 | Raporteaza
Vasile Gogea: “Numai pe tine te am, trecătorul meu trup”, zice Blaga. Dacă un filosof se resemnează poetic, la gîndul condiţionării biologice – singura certitudine – cred că e cazul să primim cu prudenţă vioiciunea filosofică a biologilor.
Cum spunea prof. Hurduc, hyperspaţiul acela poate conţine toate probabilităţile teoretice imposibil de demonstrat altfel decît vizionar-teroretic, de aceea se şi aruncă în el tot inexplicabilul. În nădejdea că, poate, i-o veni şi lui rîndul să ni se dezvăluie. Pînă atunci, e doar ipoteză de lucru.
Înnoirea şeptelului pare, mai curînd, un mit agricol. Unul promiţînd nemurirea – în condiţii favorabile. Promisiune imediat amendată de ciclul vacilor grase/slabe, pentru a condiţiona nemurirea şi a o proiecta ca aspiraţie, iar nu ca opţiune.
Dacă într-adevăr ne înnoim biologic tot la 7 ani (pe mine, unitatea asta de timp mă sîcîie, cîtă vreme “anul” e destul de imprecis definit) atunci Bing-Bang trebuie ţinut responsabil de tot ce se-ntîmplă, ca impuls iniţial.
Evident, cel care a dat bobîrnacul se ascunde în spatele speculaţiei că materia/energia au voinţă proprie.
Cam viclean scenariu, parcă.
2010-01-28 11:17:34 | Raporteaza
“Viclean” – desigur, dar nu “criminal”!
Daca acceptam “viclenia ratiunii” in Istorie, am putea accepta (macar “metodic”) si “viclenia materiei/energiei”
in Univers.
Sau nu?
2010-01-28 11:33:40 | Raporteaza
@) Vasile Gogea, Inima-Rea, Nicolae Hurduc, Daca_nu_nu
Mama, acum imi dau seama cu ce filosofi si oameni de stiinta m-am inhaitat! Poate ma molipsesc?!
2010-01-28 12:23:35 | Raporteaza
@L.A.
“Oameni de stiinta” – poate, unii. Dar, cu siguranta, aproape toti “oameni pentru stiinta”.
In orice caz, ne simtim bine in “laborator”…
2010-01-28 12:32:17 | Raporteaza
Aparte:
Bag de samă că io-s tăt pe lângă situaţie: când mă aflu savantă, lumea-i dă cu plăcerea; când îmi bat io capul cu plăcerea, tătă lumea-i savantă…
Of, of, măi, măi…
2010-01-28 13:09:24 | Raporteaza
@) Vasile Gogea
De fapt, asta e lucrul cel mai important, sa ne simtim bine, fie si in laborator! Auguri!
2010-01-28 13:32:14 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ha, ha, ha! M-ai facut sa rid, ceea ce e chiar bine inainte de a pleca la o multime de trebi si pe fondul primirii unei vesti triste…
2010-01-28 13:33:18 | Raporteaza
Ei, nu un criminal – aşa – de rînd, ci unul în serie infintă, căci mare iubitor de infinte experimente . Ca un afectuos crescător de animale destinate consumului.
2010-01-28 14:19:12 | Raporteaza
Scuze pentru întîrzierea mesajului de răspuns! Ritmul diurn s-a suprapus pe cel cosmic şi l-a ecranat, temporar. Cam cum ne bagă Luna în întuneric, uneori. O nelumină a cărei umbră obturează lumina. O umbră ca a lui Jung, poate.
2010-01-28 14:24:14 | Raporteaza
@Inima-Rea “Timpul” le rezolva pe toate . Te-a demascat
@Nicolae Hurduc
Lucrurile sunt un pic mai complicate. De fapt nu exista o fluctuatie a spatiului la nivel cuantic ci doar probailitatea de a localiza o particula cuantica intr-un anumit spatiu. In acelasi timp exista un principiu de incertitudine care spune ca nu poti avea o precizie infinita de mare in determinarea pozitiei unei particule si impulsului pe care il are (impuls =viteza). Sunt alte concepte bune care vin de la nivel cuantic (chiar daca la nivel de atom) cum ar fi valenta ce determina “atractia” intre atomi si molecule, carcaterul statistic al unor procese macro (explicatia temperaturii bazata pe viteza haotica a particulelor)
La nivel cosmologic avem cu totul alta abordare si mai interesanta pentru “filozofia” noastra este abordarea 4-dimensionala a universului nostru (unde a 4 dimensiune este timpul si unde este posibil sa curga inapoi) .
Ca o conluzie depinde cu ce umplem sfera.
Eu o vad ceva de genul asta sfera noastra este inclusa intr-una mai mare care inseamna tot universul (cunoscut si necunoscut) iar sfera noastra este formata dintr-o “gramada” de sfere ce determina omul ca individ la randul ei formata din alte sfere ce inseamna “cuantica”
Dapa spre cuantica lucrurile incep sa devina din ce in ce mai clare spre univers (macro) avem nevoie de un alt Einstein care sa puna lucrurile la punct. Unificare fortelor fundamentale a parut la un moment dat o solutie dar care a fost abandonata chiar de catre Einstein tot ce s-a facut dupa fiind doar un soi de chibitzeala .
Sincer sa fiu nu stiu cum va trebui abordata problema dar intuiesc ca intr-un interval de 10-30 ani cineva va avea suficienta inspiratie sa axiomatizeze lucrurile ce vin din univers.
Dar pentru asta va treebui sa nu-ti alterezi imaginatia cu experienta.
2010-01-28 16:31:54 | Raporteaza
Inima rea@
)
domle, am citit. incepi incet si povestea e delicioasa pe alocuri, ca sa nu mai zic de stil, molcom, asezat. asta-i muzica ce-mi suna( mie, cel putin). io as reaseza (nu din temelii, ca temeliile e bune) totul in frecventa asta alfa, in jurul carora s-ar misca tot restul de frecvente, cumva ca-n sadoveanu. mai taiat un neologism, mai insistat putin aici sau acolo. (sper ca n-am dat cu paru
2010-01-28 16:35:16 | Raporteaza
Inima rea@
corectez erori gresite: in jurul careia nu in jurul carora (scuza n-am)
2010-01-28 16:42:45 | Raporteaza
Ce zici c-ai citit, Inimioară?
2010-01-28 17:19:20 | Raporteaza
2010-01-28 17:25:41 | Raporteaza
@Virgil
Multumim pentru condensatul expozeu. La perspectiva “filosofica”, as indrazni sa evoc (vag) o anumita tentatie de a aborda “coltul nostru de univers” si dintr-o perspectiva pentadica – pornind de la o “sugestie” platoniciana, care numara si numea astfel cele cinci “genuri supreme”:1)fiinta; 2)miscarea; 3)repausul; 4)identicul; 5) altul.
Ar urma, nu-i asa, ca e posibila o abordare “pentadica” a iubirii… (dar ma tem ca, deja, incep sa fac “patinaj”
in “patinoarul” altcuiva, si nu “se cade”…).
2010-01-28 17:40:22 | Raporteaza
Aha!…Păi, ar mai fi pînă la urmă – cînd o să-ţi parvină ţie gata coaptă pentru o anatomizare cum numai tu ştii găti – pardon, găta.
Aşa, ca un punct de sprijin într-o viitoare bătălie lexicală: neologismele, barbarismele, ţigănismele, regionalismele, golănismele şi arhaismele sînt din limba română (strict) contemporană. Mai exact, de pînă în 2007-8, căci eu nu pot ţine pasul cu vioiciunea sa argotică. De cînd m-am refugiat pe bucovine, mi-am dat seama că trebuie să prind anii ăştia publicarea căci, în următorii, nu se ştie de-or mai fi cunoscători ai limbii în care-i scrisă Casa. Iar pentru cei din recolta 2000, slabă nădejde să mai ajungă la ei ceva din vremea asta! Mai ales la cei care chiar se ţin de şcoală. Cu ăilalţi, ar mai fi o şansă dar ălora cine să le citească?
2010-01-28 17:47:44 | Raporteaza
VG: Iar biochimia legiferează: identicul e bun, altul e rău. Dar proteinele şi aminocaizii, la pubertate, sînt cam nărăvaşi – aleg rău, căzînd sub incidenţa norocului biochimic – combinaţie viabilă/neviabilă. Numărul infim al celor viabile are a da seama de lentoarea schimbării generale.
2010-01-28 17:54:23 | Raporteaza
Inima rea@
lasa, nu fi modest! strugurii sunt ca lumea,butoiul e bine si el, vinul zambeste, anton, colonelul , colonelitza, burtosul din cei 4, taximetristul, coana violoncel, pana si lentu statie de autobuz m-au convins, is bini trashi in condei.
2010-01-28 17:58:29 | Raporteaza
tu baga-n continuare si nu te lasa stresat de nimicuri!
2010-01-28 18:00:57 | Raporteaza
@) Vasile Gogea
Mestere, daca simti nevoia, patineaza, patineaza, aici e u spatiu liber!
2010-01-28 18:20:48 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Maitre, vezi ca ati facut o greseala de atribuire! Deci, reamintesc ca Nu da, ca nu e aceeasi persoana cu Daca_nu_nu, martori sint IP-urile!
2010-01-28 18:22:06 | Raporteaza
Inima rea@
io nu-s albinikea, confirm
2010-01-28 18:25:27 | Raporteaza
Inima rea@
dar emotiile confunda vocile, fenomen firesc d-alfel
2010-01-28 18:27:41 | Raporteaza
@L.A.
De acord pozitiv, numai ca, de cind n-am mai “umblat” pe gheata, s-au oxidat canturile patinelor si mi-au “inghetat” reflexele!
Mai chibitez si eu, de linga “mantinela”!
2010-01-28 18:33:18 | Raporteaza
@ Inimă-Rea # 184
O supărare, Doamne iartă-mă!!!
Lucrez la traducere, Summa, prima secundă, şi-s taman la chestiunea Despre plăcere. Şi dă-i, şi luptă!!!
Toma ăsta nu-i aşa de simplu cum pare…
El pune o problemă în discuţie, apoi aduce câteva argumente – de regulă 3, dar pot fi şi mai multe uneori – , apoi pune o problemă contrară – de regulă din gândirea unuia tare de tot (Augustin, Aristotel, Ap, Pavel) – , apoi răspunde el însuşi cu argumente proprii după care combate cele 3, 4 (câte-or fi) argumente de la început.
Problema e că, de se-ntâmplă să te-mpotmoleşti la traducere, ai cam pus-o, că nu poţi trece de pasajul respectiv – chestia cu, hai să văd mai departe, că revin io când pot – că este un şir întreg de raţionamente şi se merge la nuanţă extrem de fină, uneori abia perceptibilă…
No.
Mai mult de două, hai trei ore, de mers continuu, nu prea rezistă cerebelul nostru modern…
De-aia mă gândeam că musai să mă-mbăt dacă voi să pictez un om beat…
2010-01-28 18:37:29 | Raporteaza
@ All
Nu cred că Inimioara ne-a confundat…
A lansat o întrebare pentru mine – separat! – , dup-aia i-a răspuns lui ”Nu da, că nu”. Că nu şi-o putut lua şi omu ăsta altu nume, numa să mă-ntoarcă pe mine pe toate părţile…
Mrrrrr!!!
2010-01-28 18:40:01 | Raporteaza
daca nunu@
vreai penca sa ma renickuiesc?
2010-01-28 18:44:53 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Amu-i târzîu…
2010-01-28 18:47:20 | Raporteaza
acu-i divremi, scuzatz
2010-01-28 18:49:17 | Raporteaza
Ca-n bancu-ăla cu Ion şi cu Mărie:
Mărie croşeta, Ion sfîrnyie la cucuruz… Şi Mărie, ca muierea, băga de vină…
- Al dracului să fii şi fostu-m-o şi pcherdut muma de când te-am cunoscut etc. etc. …
Ion:
- Taci tu…
Mărie:
- Şi să mă bată pe mine Dumnezo de n-am fo proastă că nu m-am dus după ăla lu…
Ion:
- Taci tu…
Mărie:
- Da di ce să tac, mă, di ce să tac? Ce, mi-ar fi stat rău preoteasă? Ce? Îi mai bună gloaba asta de…
Ion să ridică di pă scaun…
Mărie:
- Bine, Ioane, tac!…
Ion:
- Amu-i târzîu…
2010-01-28 18:51:23 | Raporteaza
ni la iea, citiaza din summa
2010-01-28 18:55:09 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
De unde stii tu ca asa s-a intimplat? Sa-l asteptam pe dl.Inima-Rea sa ne lamureasca in persoana!
2010-01-28 18:58:31 | Raporteaza
Măi oameni buni, voi mă puneţi pe gânduri… Deşi eu nu văd de ce mi-ar fi răspuns Inimioara mie, că eu n-am discutat cu el despre ce discută el acolo…
Însă, dacă-i aşa cum credeţi voi, iar Inimioara ne-a confundat, ce vă luaţi voi de om, bre???
Nu ştiţi voi că-n dragoste vezi numa Inimioare pe un-te uiţi???
2010-01-28 19:03:45 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Ai văzut ce faimă-au prins Ion şi Mărie???
Au intrat şi-n cărţile sfinţilor!!!
2010-01-28 19:05:10 | Raporteaza
daca nunu@
“Ce, mi-ar fi stat rău preoteasă?”
asta e din secunda secundae, nu?
2010-01-28 19:05:40 | Raporteaza
Op. cit., pp. …-…, id. ib., etc. ş.a.m.d. …
2010-01-28 19:11:04 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc
“Probabil ca odata cu trecerea timpului, mai putem lustrui cate ceva la vitraliile sufletului, mai putem construi cate un contrafort pe ici colo cand viata ne incearca mai tare, dar nu cred ca-i putem modifica structura de rezistenta in totalitate.”
Multumesc. E straniu ca-mi raspundeti aici la o intrebare nerostita. Proasta veste pentru un destin de coafeza.
Va multumesc si pentru faptul ca, datorita unei mentiuni a dumneavoastra, ieri am revazut filmul “The Fountain”…
@Liviu Antonesei
Ieri n-am prea avut acces la internet, asa ca m-am bucurat de eseul descarcat, din fericire, de saptamana trecuta. N-am avut rabdare sa il citesc cu frumosul, de la cap la coada, am inceput cu interviul si am cam topait 5 pagini incolo, 5 pagini incoace. Doar atat: “iubirea platonică este la fel de
odioasă ca şi sexualitatea pură.”
Ar merita si autorii sa-si vada cititorii parcurgand cate un rand, razand ca la o gluma buna, ca in aceeasi zi sa fie loviti intre ochi/atrii/emisfere de revelatia ca… asa e. Va multumesc pentru scurtatura.
2010-01-28 19:12:20 | Raporteaza
daca nunu@
marie shtia,tu shtii sh io shtiu, ion shtia?
2010-01-28 19:14:44 | Raporteaza
@) Aosms
Sa fie primit! Si eu citesc uneori cartile de la coada la cap, sau pe sarite, mai intii. Apoi, le iau si in ordinea fireasca…
2010-01-28 19:19:32 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Dumnezo-l ştie!!!
2010-01-28 19:25:55 | Raporteaza
daca nunu@
of of of . pai cine spunea ca barbatu-i shi cu inceputu si cu “shtiutu”?
2010-01-28 19:29:29 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Staaai, domle, nu mă-mpinge, c-ameţesc!!!
Ce-am zis io???
Ia ceteşte-aci:
”Să pot da muierile tăt păstă cap, că tăt cum vor bărbaţii rămâne…”
(Vide postarea precedentă, concluziunea la ultimul comment, anume @286).
Aia cu ştiutu-i de la mătăluţă!!!
Io am zîs-o numa pe-aceie cu voitu!!!
Fii atent că aci-i chestiune de răspundere, stimabile!!!
Nu-mi pune-n tastatură vorbe de nu le-am tastat!!!
2010-01-28 19:35:31 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
“Apoi, le iau si in ordinea fireasca…”
Just.
Creierul meu nu parea de acord cu multe lucruri si cand e catar nu se poate lucra. Asa ca macar mi-am dat intalnire cu textul integral pentru vremuri mai putin palpitante. In orice caz, sper sa pot urmari capitolele si discutiile de aici.
2010-01-28 19:37:05 | Raporteaza
daca nunu@
daca insisti ca nu si nu…:
“Eu cred însă că singur bărbatul ştie care-i femeia ce-l poate umple şi tot el ştie cum şi cu ce” #156 din Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (2)
2010-01-28 19:44:25 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Aaaa, stai aşe!!!
Aia era premisa!!!
Dup-aia am rumegat-o şi-am ajuns la o concluzie!!!
După părerea mea, GREŞITĂ!!!
CONCLUZIA!!!
Nu daaaaaaaaaaaaaaa!!!
2010-01-28 19:47:09 | Raporteaza
Aparte:
Aoleo!!!
Te pomeneşti că tăt intuiţia o fi mai bună decât judecata…
Hm…
Da, dacă nu???
2010-01-28 19:48:17 | Raporteaza
daca nunu@
pai ci credeai mneata? ca afirmatiune ashe di gre s uita ashe ushor?
2010-01-28 19:51:29 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Nu. Nu credeam.
M-am chiar mirat că a rămas nesesizată această contradicţie, recunosc, intenţionată.
Mulţumesc!
Eşti mare!!!
2010-01-28 19:53:49 | Raporteaza
Amu-i târzîu…
2010-01-28 19:56:07 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Niciodată nu târziu, prietene!
Pentru că trăirile noastre sunt contradictorii, trebuie să fie contradictorii, altfel nu ne-am mai pune întrebări. Asta nu înseamnă musai inconsecvenţă. S-ar putea ca tocmai pe baza unor experienţe contradictorii să deprindem consecvenţa cu adevărat. Pentru că se creează un sistem de referinţe.
Îţi mulţumesc pentru atenţie şi pentru gândul bun! E una dintre puţinele ”contradicţii” rezolvate, din cele câteva pe care le-am strecurat.
2010-01-28 20:00:20 | Raporteaza
Erată:
A se citi: ”Niciodată nu-i târziu…”
Scuze.
2010-01-28 20:01:34 | Raporteaza
daca nunu@
bine, nu-i tarziu. ion asculta-n continuare, calm, calm, calm, din ce in ce mai calm
2010-01-28 20:05:46 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Mă bucur. Chiar mă bucur. Poate dacă mă concentrez puţin şi-i suflu uşor-uşor peste pleoape, adoarme… Uneori face bine un somn bun.
Acum te las, nickulecaremaiintorspetoatepărţile, şi te asigur că mi-ai înseninat seara!!!
Mă duc puţin la Toma, că am primit mail monoverb: ”Turbo!”
Poţi domnia ta pricepe aşa ceva???
2010-01-28 20:10:25 | Raporteaza
daca nunu@
doar daca ma radic di pi scaun…
2010-01-28 20:12:20 | Raporteaza
2010-01-28 20:15:35 | Raporteaza
Pledez “Vinovat” – am crezut că Inimioara ‘cea că. Foarte mulţumesc, maître, că era cît pe ce s-o probozesc pe Marcela, că nu vede ea unde bat eu cu “limba română (strict) contemporană” şi mă ia cu mîngieri pe creştet.
Aşa că, Inimioară, textul de la 187 îţi este adresat chiar dacă oarecum nemeritat.
—
nu că zic da’ spui/variante: Mulţumesc, acum înţeleg mai bine că ai o critică de întîmpinare favorabilă. Venind ea după lectura unor fragmente – şi puţintele şi nedelimitate în text – arată că eşti dintre cunoscători. Ceea ce este cu atît mai flatant pentru “debutul meu oficial”, pe care-l datorez prietenului Liviu Antonesi.
2010-01-28 20:20:55 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, Nu da, ca nu
Ma bucur sa vad ca nu daunati reciproc in ciuda asemenarii nick-urilor!
2010-01-28 20:21:41 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Cum spune ardeleanul, “daca turbo, turbo!”
2010-01-28 20:22:48 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Nu-mi datorezi nimic, maitre, datorezi asta talentului si muncii lu` matale! Mie mi-a facut placere sa ma nimeresc la drum prin apropiere!
2010-01-28 20:24:31 | Raporteaza
Inima rea@
tocmai am avut o dificila discutie in plan gnoseologic cu inimioara. un fel de răstignire roz
2010-01-28 20:28:36 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
io eram pacientu englez
2010-01-28 20:31:50 | Raporteaza
@nu da, ca nu , @Liviu Antonesei ,@Daca_nu_nu ,@Inima-Rea
He he. Cine spunea ca dragoastea e oarba ?
2010-01-28 20:41:46 | Raporteaza
dragostea e oarba dar vecinii, nu, virgi
2010-01-28 20:46:13 | Raporteaza
Virgi@
ai noutati, ceva?
2010-01-28 20:47:59 | Raporteaza
@) Virgil, Nu da, ca nu
Excelent!
2010-01-28 20:49:22 | Raporteaza
@nu da, ca nu
Vecina de langa casa nici-o data nu te lasa
2010-01-28 20:53:13 | Raporteaza
ziceam noutati, virgi
2010-01-28 20:54:43 | Raporteaza
@nu da, ca nu
Toate-s noi si vechi is toate . Depinde la ce tip de news te astepti
2010-01-28 20:58:54 | Raporteaza
o noutate care sa ne dea pe toti pe spate. ceva ce nu ne-ai spune decat noua
2010-01-28 21:00:38 | Raporteaza
ceva incredibil, de domeniul stiintifico-fantasticului
2010-01-28 21:07:42 | Raporteaza
virgi tine numa pentru el…
2010-01-28 21:09:53 | Raporteaza
din pacate sunt cam obosit (am inca dou hoby-uri acasa pe care vreau sa le transform in jobs sau cel put ) asa ca ma multumesc sa citesc ce scriu ceilalti.
Proiectele sunt de tip educational software si detaliile de finish sunt cele mai suparatoare. Cat a fost hoby mi-a placut
acu cand trebe sa arate perfect deja ma ia lenea
Cand e de fizica sau matematica i-mi mai dau cu parerea (consuma mai putini neuroni pentru ca cunosc domeniul)
2010-01-28 21:10:06 | Raporteaza
o zi normala, asadar
2010-01-28 21:13:35 | Raporteaza
auzi, virgi, da unde e baiatu ala extraordinar care se emotiona din orice? de tine zic
2010-01-28 21:15:19 | Raporteaza
@) Virgil
Da, da, da, e interesant cum ceea ce e atit de interesant cita vreme e hobby devine brusc mult mai plicticos cind incepe sa se tranforme in obligatie, in job, in sarcina…
2010-01-28 21:17:23 | Raporteaza
As dori sa-ntreb daca s-a spus ca dragostea trece prin burta? Daca nu s-a spus, zic io “Dragostea trece prin burta”.
Multumesc de atentie!
2010-01-28 21:20:44 | Raporteaza
@nu da, ca nu
Poti sa spui multe despre mine dar in nici un caz ca sunt emotiv. Insa nu prea pot intra intr-o discutie ca elefantul in sticlarie (mai ales ca nu o data am gafat).
Insa acum sunt pe punctul de a merge la niste fundatii (finantatori) pentru proiectele mele si lucrez in draci (plus serviciul). Propunerile vreau sa fie acceptate dar nici nu pot bate campii cu idei care deja s-au vehiculat. Mai ales ca sunt chesti educationale (de scoala) domeniu cu care nu glumesc
2010-01-28 21:23:24 | Raporteaza
@) Neamtu Tiganu
Din cite imi amintesc, parca inca nu se spusese, asa ca sa fie primit! Multumesc pentru vizita!
2010-01-28 21:23:41 | Raporteaza
virgi, hai ca nu te cred. vrei sa zici ca nu te-a emotionat niciodata nimic pana la lacrimi. nu te cred
2010-01-28 21:27:15 | Raporteaza
dorinta de a ajuta, multa timiditate, mult bun simt, un pic de teama de a nu gresi, asta e ce se vede la tine, virgi
2010-01-28 21:33:38 | Raporteaza
Nea Liviule, nici nu stiti ce bucuros sunt ca am putut sa contribui si io cu ceva.
Sa stiti insa ca vorba nu-i a mea, prima data am auzit-o de la un medic dupa aici, e specialist in sexologie, adica sfatuieste familiile care au probleme de divort. E un baiat f. dragut da sfaturi gratis peste tot pe unde se afla, l-am intilnit deunazi la un balet si mi-a dat o multime de sfaturi in pauza. Se juca Olandezu zburator, inscenare f. moderna cu niste schelete care faceau sex, sincer sa spun n-am inteles de ce, mai ales ca multi fluierau.
Nu trebe sa mai adaug ca medicu arata f. bine acum, a slabit vro 20 de kg. are numai 130.
P.S Daca vreti ii dau si lui linku eseului d-voastra sunt sigur ca ar putea contribui decisiv.
2010-01-28 21:36:56 | Raporteaza
@neamtu tiganu
Am spus-o eu inainte (chiar daca in alta forma )
@Liviu Antonesei devine plicticos in momentul in care lucrezi mai mult la hartogarie decat la concept . Si este exact lucrul care nu imi place.
Oricum ca informatie generala primul proiect este legat de un program de matematica pentru copii in clasele 1-4 si cand softul se transforma din hobby in product trebe sa faci o gramada de lucruri (de la online banking la support samd)
Al doilea proiect este si mai mare si ma lupt pentru finantare atat guvernamentala cat si de la niste fundatii. IN mare este vorba de un portal de educatie pentru copii de la clasa 1 la 12 si de ce nu pentru adulti. Si inca lucrez la concept iar dead-line de 1 martie cand trebe sa ma duc cu dosarul la finantatori este destul de aproape
si aici sunt o gramada de idei care trebe sa le fac sa se pupe (domenii stiintifice + varsta + articole + assignmenturi + programa curiculara care este destul de “nu exista”
Plus ca vreau sa integrez si o compunenta de tip online school class unde copii pot sa lucreze la proiecte comune samd .
Ca sa faci fundatia la chestia asta (si sa fie doar aditiva in mopmentul in care doar adaugi un “features” trebe sa fi atent la cum incepi
Bine lucrez de cateva luni dar acu am inceput sa i-mi asignez cam 3-4 ore pe zii numai pentru proiect. Daca mai puneti la soctela si lectiile pe care trebuie sa le fac cu cei mici + cumparaturile zilnice samd cam ramn 5 ore (max de somn)
2010-01-28 21:38:21 | Raporteaza
@) Neamtu Tiganu
Pai, de buna seama ca ii puteti da link-ul – si nu doar lui, ci oricui doriti, ca doar toata lumea a avut, are si/sau va avea probleme cu dragoste!
Dar m-am mai gindit la vorba d-sale – bun trece ea, dragostea, prin stomac, dar daca e sa ne luam dupa rata natalitatii, ca tot legau unii comentatori dragostea si reproducere, pare sa bintuie mai abitir prin stomacurile mai golase…
2010-01-28 21:42:22 | Raporteaza
Virgil@ imi vine sa te intreb si cand mai ai timp sa mai si traiesti? da mai bine nu
2010-01-28 21:44:26 | Raporteaza
@) Virgil
Da, programul nu e simplu, hirtogaria e asasina peste tot, insa proiectele ca atare mi se par nu doar interesante, ci si importante, asa va vint bun al pupa! Ca tot traim in epoca, ma rog aici, Marinelului…
2010-01-28 21:45:19 | Raporteaza
Fiindcă, seara – la ăi cu burta goală – se-nfiripă următorul dialog: Ce mîncăm? Nu mîncăm, ne pupăm şi ne culcăm.
Aşa că, Neamţule, dacă dragostea trece prin stomac, atunci musai ţine de foame.
2010-01-28 21:49:07 | Raporteaza
@nu da, ca nu
weekends. Atunci nu vreau sa aud de nimic legat de job , hobby samd. Ne intalnim cu prieteni si chiar daca discutia aluneca pe hobby-uri este indulcita de whisky
si oricum proiectele astea sunt acu urgente. O data start-ate incep sa o las mai moale .
2010-01-28 21:49:29 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Da, da, da, lucrurile par sa se invirta in sensul acesta!
2010-01-28 21:50:16 | Raporteaza
@Inima-Rea:
Mai ales in perioada studentiei am verificat cu varf si indesat aceasta teorie (varf si indesat este doar expresie nu faceti analogii suplimentare)
2010-01-28 21:53:54 | Raporteaza
apropo de “dragostea trece prin stomac” era un banc care se termina cu “tata ia-ne si pe noi”. da e umor negru si greu tare, plus ca e vorba de nationalitati conlocuitoare, asa ca …
2010-01-28 21:55:47 | Raporteaza
all@seara buna in continuare! tre sa ies in real life
2010-01-28 22:01:59 | Raporteaza
nea Liviule, nu cred ca ati facut bine ca m-ati incurajat ca uite chiar acum imi mai trecu o idee prin cap. S-o spun repede sa n-o uit. Da cu bautura cum e, ca bautura-i temelie? Ia uite ce spun astia “Ca daca ar curge vodca din sinii tai, iubito”. youtube.com/wat../
Nu ca la asta nu s-a gindit nimeni. Sincer sa fiu mi se pare o chestie f. interesanta. Ce ziceti?
2010-01-28 22:03:52 | Raporteaza
Aparte:
Doamne, apără şi păzeşte!!!
S-o zărghit de cap şi Inimioara me!!!
De-ave cole, vo 17 anişori, aş mai fi priceput. Da om în tătă hirea…
Ptiu, ptiu, ptiu!!!
Musai tră să-i descânt!!!
2010-01-28 22:05:49 | Raporteaza
@ Neamţu # 263
Ba, io, Neamţu meu drag, io m-am gândit. Când am zîs că, de la o vreme, leac sigur, lăpticul şi fetiţele!!! La ce fel de ”lăptic” crezi că m-am gândit io???
Da nu s-o prins nime-n-afar de tine, Neamţule!!!
Vezi di ce te iubesc io???
Că tumna ţi-am spus asta şi la tine-n cârciumioară…
2010-01-28 22:09:14 | Raporteaza
Old Will cică-ar fi decretat: Vinul naşte dorinţa şi ucide plăcerea.
L-am ţinut de autoritate în materie pînă mi s-a-ntîmplat o cumplită beţie cu vin alb, rece, tare. Eram paralizat şi panicat, mă temeam să nu mă sparg în cioburi dacă mă mişcam. Mintea – limpede, a dracu’, de parcă n-avea nici în clin, nici în mînecă cu ce mi se-ntîmplase.
Mă băgase-n belea o Marişică di pi la Chiatra – o şarlă negruţă şi rea/bună de, criminală – ce mai! Numai că eu eram lemn de-acum. Aşteptam să-mi treacă.
Şi mi-a trecut, domnule – în cam o oră jumate. Şi m-am pus pe treabă. Nu’ş’ce-or fi pus oamenii ăia în vin – că la Athenee Palace îl băusem – dar funcţiona de-a băgat-o-n draci pe Marişica. Nu că se lăsa – nici cu dat dracu’ nu se lăsa – dar, după fiecare altă ispravă, mă tot ameninţa: Mă, tu să nu-ţi pui mintea cu mine!
Ei, dimineaţa, la despărţire, mi-a zis: Mă, tu nu eşti sănătos! Eu ziceam că mori şi, cîn’ colo, era să mă omori tu pe mine.
Adevăr spui vouă, fraţilor, ca n-am mai dat de vinu’ ăla, de-atunci încoace.
2010-01-28 22:18:54 | Raporteaza
Hei poa ca era vro fata citita care stia si “George nu mai vine.”
Mie mi se-ntimpla pa vremea comunistilor de la apa, ca puneau comunistii o groaza de calcar in apa, era apa tare. Acum beau vin puterea ursului da parca nu mai e chiar asa.
2010-01-28 22:28:21 | Raporteaza
Namţule, p’aci e la modă vinul “sînge de taur”. Nu că-s tîmpiţi? Păi, aia-i fudulia taurului – sîngele?
2010-01-28 22:35:00 | Raporteaza
@)Neamtu Tiganu
Ma gindeam la poehtul cu pricina – dar oare ceva whisky n-ar putea curge? Nu de alta, dar vodca era din plin si in junetea mea, dar scotianul se prohibise de tot…
2010-01-28 22:51:12 | Raporteaza
Nea Liviule stii cum e, fiecaruia ii place ce n-are. Cind aveam tuica vroiam whisky, acum am whisky cacalau si-mi arde buza dupa o tuica d-aia galbena in butoi de dud. Asa o fi si cu dragostea, cind o ai n-o pretuiesti si cind n-o mai ai, plingi dupa ea.
2010-01-28 23:14:23 | Raporteaza
Noapte bună, copii!!!
youtube.com/wat../
2010-01-28 23:22:53 | Raporteaza
@) Neamtu Tiganu
Asta cam asa este, omul nu vrea ce are la lungimea bratului…
2010-01-28 23:25:07 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu, All
Noapte buna, desigur, dar inainte de asta, anunt ca am postat episodul 4. Poate fi gasit la voxpublica.real../
2010-01-28 23:26:56 | Raporteaza
@) All
Adaos – In PS, dau si adresa noului blog a lui Dorin Tudoran, inaugurat acum. Ii doresc viata lunga!
2010-01-28 23:28:33 | Raporteaza
@aosms:
“E straniu ca-mi raspundeti aici la o intrebare nerostita.”
NU e straniu deloc. E alchimie.
Si pentru mine a fost o bucurie sa revad The Fountain, asa ca am vrut sa se bucure si altii.
2010-01-29 12:25:19 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
“Da nu s-o prins nime-n-afar de tine, Neamţule!!!”
Pai la cadenta asta de mesaje, e cam greu sa tii pasul ! Mai ales la batranete.
2010-01-29 12:41:22 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!!!
Sunt greu bătrânii de pornit, da, de-i stârneşti…
Este???
2010-01-29 14:29:17 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
“Sunt greu bătrânii de pornit, da, de-i stârneşti…
Este???”
Pai nu se vede ? Era sa fac o analiza alchimica pana si in legatura cu impresiile exprimate de d-rele (d-nele) Sara si Ioana. Noroc ca m-am abtinut. Mi-a ramas insa o nedumerire. De ce toata lumea viseaza asa de interesant, pe cand eu indiferent pe ce parte ma culc, tot procese de asamblare si dezasamblare moleculara visez ? Nu ca n-ar fi la fel de interesante….
2010-01-29 15:12:37 | Raporteaza
@ Nicolae Hurduc
Nu cumva diferă doar expresia, în vreme ce semnificaţia este aceeaşi??? În fond şi la urma urmei, toate au o poezie…
2010-01-29 18:49:38 | Raporteaza
“Aşa cum există o aristocraţie de sînge, una a spiritului ori alta a banului,”
trebuie pus in ghilimele. Schopenhauer
2010-02-13 03:58:20 | Raporteaza
“Aşa cum există o aristocraţie de sînge, una a spiritului ori alta a banului, cu siguranţă că există şi o aristocraţie legată de dragoste.”
pai daca exista una a spiritului, nu-i nevoie de una a dragostei. Pt ca dragostea este o rezultanta a spiritului.
2010-02-13 04:01:44 | Raporteaza