 | Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (6)vezi toate articolele de Liviu Antonesei02 Feb 2010 la 09:29 190 comentarii 1853 vizualizari. |
O reformulare a mitului androginului
În eseul precedent, am legat sexualitatea strict de dimensiunea fizică a persoanei şi am opinat că erotismul reprezintă a depăşire meta-fizică a acesteia. Trebuie precizat că zona metafizică nu este superioară celei fizice în mod absolut, printr-un fel de ucaz pronunţat, încă de la începutul timpului, de divinitate. De altfel, nici nu există metafizică în absenţa fizicii, şi asta „literalmente şi în toate sensurile”, după formula lui Rimbaud. Prin urmare, iubirea fără dimensiunea fizică este la fel de puţin iubire ca şi sexualitatea nudă. Metafizica singură este un inamic la fel de redutabil al iubirii, ca şi sexualitatea exclusivă. În privinţa dragostei, superioritatea relativă a metafizicii nu provine din vreun motiv de ierarhizare a dimensiunilor fiinţei, ci din simplul fapt că ea amenajează terenul fuziunii integrale a fiinţelor pereche, a celor două corpuri-suflete-spirite ce locuiesc regatul iubirii mistice. În cele din urmă, dincolo de aparenţele pur formale ale gestualităţii, erotismul este altceva decît sexualitatea tocmai în virtutea acestei fuziuni pe cît de totale, pe atît de rare. Şi, desigur, ar trebui să ne reamintim mereu ceea ce ne-au spus grecii - şi anume că, în vreme ce dragostea are zeiţa sa, iar erotismul însuşi îşi trage numele de la un mic zeu complice acesteia, sexualitatea goală este, mai degrabă, de origine animală decît de sorginte divină. Şi nici nu cred că Dumnezeul nostru iudeo-creştin ne-ar fi spus „înmulţiţi-vă şi umpleţi pămîntul” cu acelaşi ton cu care s-a adresat celorlalte vieţuitoare. Oricît de tulburat ar fi fost El de întîiul nostru păcat, capital, deci cel de la capăt.
În vreme ce sexualitatea înseamnă simplă intersecţie de traiectorii, oricît ar dura relaţia între cei doi parteneri ai jocului corporal, erotismul semnifică reîntîlnire, regăsire şi „drum împreună” oricît de scurtă ar fi această relaţie. Pentru erotism, intensitatea trăirii este mai importantă decît durata. O clipă se transmută oricum în eternitate. Iar reîntîlnirea nu înseamnă neapărat – în acest loc Platon este,totuşi, neaşteptat de naiv – că ar fi existat un prim moment, un fel de proton kinoun, în care cei doi parteneri alcătuiau o sferă nostimă şi drăgălaşă care ar fi fost sfîrtecată în două, iar jumătăţile de sferă, amestecate cu alte milioane de jumătăţi de sferă, ar fi fost condamnate să se caute, la infinit, una pe cealaltă. Ştiu că, pentru greci, sfera era unul din simbolurile perfecţiunii, dar am reţinerile mele în ceea ce priveşte o perfecţiune obeză! De altfel, dacă am acorda credit mitului în forma sa originară, ar trebui să renunţăm la o dimensiune esenţială a fiinţei umane, şi anume la liberul arbitru, cu care Dumnezeu ne-a dăruit – iar după unii pedepsit! – la aruncarea noastră în lume. Nu voi face însă aici istoria culturală a temei androginismului, pentru că, oricum, în Mefistofel şi androginul, Eliade o face cu mult mai multă competenţă decît aş putea s-o fac eu. Nu pot, totuşi, să nu-mi amintesc tulburătoarele Dialoguri despre dragoste ale lui Leon Evreul şi, mai ales, ingenioasa punte pe care o lansează acesta între mitul platonician şi istoria biblică a căderii în păcat, privită ca o sfîşiere dramatică a Omului Primordial. De altfel, Eva a fost smulsă din coasta lui Adam. Privesc în această splendidă scînteiere a spiritului un moment astral din geneza tradiţiei noastre iudeo-greco-creştine. Şi, iarăşi, nu pot să trec sub tăcere că singurul roman balzacian tratat în superlative de Henry Miller – una din călăuzele mele privilegiate în aceste eseuri despre dragoste – este Séraphita, roman straniu de nebalzacian, totuşi, dedicat tocmai tratării temei androginului. În toamna şi iarna anului 1938, de la Big Sur, Miller îi scrie de mai multe ori lui Durrell despre acest roman, iar pe 28 octombrie îi oferă chiar referinţele bibliografice complete privind ediţiile englezeşti ale acestuia. Un gest care nu era în spiritul, mai degrabă libertin în ceea ce priveşte exactitatea bibliografică, al americanului, dar care spune totul despre dorinţa de a împărtăşi o lectură esenţială cu prietenul din, în acel moment, îndepărtata insulă Corfu.
Deci, nu a existat niciodată o fiinţă sferică, sfîşiată de un Dumnezeu Rău, ale cărei jumătăţi au fost trimise în lume să se regăsească una pe cealaltă. Mă şi gîndesc dacă dintr-o sferă n-ar fi trebuit să iasă jumătăţi absolut identice, ceea ce ar contrazice ideea de completare, conferind, în schimb, un argument valabil în favoarea homosexualităţii. În realitate, ceea ce pre-există în androginism este posibilitatea întîlnirii, întîlnirea ca virtualitate ce doreşte să se realizeze. Prin urmare, va trebui să facem conexiunile necesare între căutarea cu sens, întîlnire, androginism şi erotism, iar de cealaltă parte, între rătăcire, intersecţie, iubire aparentă şi sexualitate. Atunci cînd are loc o întîlnire autentică, o aşa-numită reîntîlnire, nu este vorba despre o simplă intersecţie, ci de trecerea de la rătăcire la fixare, de la posibil şi virtual spre real. Ceea ce este posibil se actualizează, prinde corp, dragostea îşi instaurează toate prerogativele sale pe cît de fermecătoare, pe atît de exclusiviste. Acest exclusivism provoacă, de altfel, şi egoismul în doi al îndrăgostiţilor, un egoism manifestat paradoxal şi printr-o aproape la fel de excesivă generozitate. În fond, nu au nevoie de nimic din lume pentru a se iubi, îşi sînt suficienţi unul altuia, le este destulă iubirea lor dar, dacă lumea tot există, aceasta ar trebui să fie invadată, în întregime şi în toate detaliile sale, de dragoste. Singurul panteism autentic mi se pare a fi acest panerotism al îndrăgostiţilor veritabili.
Întrucît sîntem înzestraţi cu liber arbitru, aş ezita să folosesc termenul predestinare în definirea relaţiei de tip androgin, singura formă de dragoste autentică în cele din urmă. Oricît ar părea de straniu, prima întîlnire, recunoaşterea ca atare, este un fruct al hazardului, datorat fie feromonilor, cum cred savanţii de astăzi, fie unor cauze cu totul inefabile cum ne imaginăm de peste două mii de ani. Oricum, indiferent de aceste nelămurite cauze, iubirea adevărată este, întotdeauna, „la prima vedere”. Şi, poate chiar înainte de „prima vedere”, dacă ne amintim replica personajului feminin, nu mai ştiu de cine jucat, dintr-un film cu Tom Cruise: „Te-am iubit, chiar înainte să te întîlnesc”. În orice iubire adevărată se întîmplă la fel. Într-un mod misterios, terenul este pregătit, de aceea îndrăgostitul realizează instantaneu ce se întîmplă, ce i se întîmplă împreună cu altcineva. Acolo unde nu există un coup de foudre iniţial, fie şi unilateral pentru început, acolo nu va exista niciodată iubirea mistică. Chiar şi în cazul partenerilor care se cunosc superficial de ani şi ani, important este momentul de iluminare în care, în sfîrşit, ei reuşesc să se vadă, prin urmare să se re-cunoască în calitatea lor de pereche „predestinată”. Iar feromonii pot avea un rol în declanşarea procesului, nu însă şi în menţinerea acestuia. Marele merit şi marele cîştig al celor care se „reîntîlnesc” constă, mai întîi, în faptul că reuşesc să-şi recunoască întîlnirea, să intre în recunoaşterea calmă şi, în doilea rînd, în aceea că sînt capabili să creeze împreună spaţiul de joc şi regulile pentru iubirea lor. Am spus bine „împreună”, pentru că orice iniţiativă unilaterală conduce, în cele din urmă, la degradarea şi apoi la moartea iubirii. Cum mi s-a întîmplat de cîteva ori în viaţă, cum ni s-a întîmplat tuturora. Nu e nici un paradox aici, iubirea mistică, iubirea androgină este chiar mai fragilă decît iubirea aparentă, aceasta din urmă fiind mult mai receptivă la compromis, infinit mai adaptabilă. Îndrăgostiţii adevăraţi sînt, în acelaşi timp mai tandri, mai devotaţi celuilalt, mai atenţi unul cu altul, dar sînt şi mai intransingenţi. De ce? Pentru că ei au în comun, în primul rînd, nu bucuriile şi necazurile, nu trecătoarele bunuri lumeşti, ci chiar esenţialul vieţuirii în lume, adică dragostea. Iar cînd este vorba despre esenţial, intransigenţa este maximă, îndrăgostitul preferînd să păstreze sentimentul, amintirea şi nostalgia acestuia, fie şi cu riscul de a pierde persoana împreună cu care a putut să cunoască incandescentele trăiri. În cele din urmă, ceea ce încearcă să ilustreze/definească Stendhal prin conceptul metaforic de cristalizare este un proces care, invariabil – şi asta ne dovedeşte o dată mai mult că dragostea este de origine divină – , va parcurge următoarele trepte obligatorii: recunoaşterea spontană în „reîntîlnire”, recunoaşterea fiecărui partener faţă de sine că „s-a întîmplat ceva”, recunoaşterea calmă ca recunoaştere reciprocă şi, în sfîrşit, drumul împreună pe cărările dragostei şi ale erotismului, a cărui lungime depinde, aproape exclusiv, de ei înşişi. Este vorba, de fapt, de o prise de conscience succesivă unei lovituri de fulger, prin care partenerii înţeleg că nu sînt actorii unei simple intersecţii de destine, ci protagoniştii unei veritabile întîlniri, făptuitorii unui destin comun.
Paradoxul fermecător al androginismului consistă în aceea că o întîlnire absolut întîmplătoare, datorată purului hazard, devine, din chiar momentul producerii sale, obligatorie, fatală. O fatalitate a întîmplării. Parafrazînd, am putea spune: „nu m-ai fi întîlnit dacă nu mai fi găsit deja”. Unde? Cum? Greu de răspuns. Poate în memoria speciei pe care ne-o induce feromonii, poate în fantasmele din copilărie, poate în imaginarul provenit din inconştientul colectiv, poate în acel ceva atît de personal şi indefinibil care face persoana, fiecare persoană în parte, ireductibilă şi irepetabilă. Ceea ce este sigur este faptul că, din momentul în care întîmplarea capătă chipul fatalităţii, noi trebuie să fim în stare să rămînem la înălţime, să ne comportăm ca atare. În sfîrşit, avem o grijă pe măsura aspiraţiilor noastre, o grijă de care foarte puţini au avut, au sau vor avea parte. Iubirea mistică, iubirea androgină este apanajul unei elite. O grijă care înseamnă şi Sorge, îngrijorare. Dacă nu vom şti să păstrăm acest dar ca pe un fel de Sfînt Graal, riscăm să trecem pe lîngă porţile Paradisului, aruncînd eventual o privire înăuntru, plini de invidie şi nostalgie, iar porţile să ne rămînă veşnic închise. Pentru că nimeni nu ştie dacă ele se vor mai deschide vreodată. O „întîlnire ratată” nu înseamnă neapărat că toate întîlnirile urmează să fie ratate, dar niciodată nu poţi să ştii dacă nu a fost ultima ocazie. „Les jeux sont faites”, exclamă crupierul. Şi nimeni nu ştie dacă Dumnezeu nu este Marele Jucător, Marele Crupier şi Marele Spectator, unul în trei, o altfel de trinitate, despre care speculau gnosticii şi alţi iniţiaţi dintr-o tradiţie ocultată, dar nu mai puţin legitimă decît cea oficială. Deci, „nu vă fie teamă”, dar aveţi grijă! Rămîneţi în îngrijorare. În această privinţă, aş încerca să întorc înţeleapta spusă a Scripturilor : iubeşte-te pe tine ca pe aproapele tău. Şi atunci vei şti să ai grijă şi de dragostea ta. Pentru că nu poate iubi pe cineva, nu poate iubi sentimentul de iubire cineva care, în adîncul său, se urăşte ori se detestă. Iubirea începe, întotdeauna cu tine, pentru că eşti promisiunea androginismului, dar nu se poate cantona acolo, dacă nu vrei să rămîi o biată promisiune, o veşnică speranţă ce nu ajunge niciodată să se actualizeze, să capete consistenţă, să existe cu adevărat.
O singură chestiune m-ar mai interesa în acest punct – şi anume cea a unicităţii sau a pluralităţii relaţiei androgine. Cu alte cuvinte, într-o singură viaţă, poţi trăi de mai multe ori această experienţă tulburătoare ori numai o singură dată? Dacă aş fi acceptat teoria lui Platon fără obiecţii, răspunsul ar fi fost evident. În fond, o sferă originară are două singure jumătăţi, şi ele se vor regăsi sau nu se vor regăsi. Însă, cum caracterul fatal ab initio al teoriei nu mă poate satisface, din cauza predestinării care încalcă liberul arbitru, lucrurile devin ceva mai complicate. Adevărul este că, în vreme ce majoritatea oamenilor nu are acces la acest mister, odihnindu-se în iubirea aparentă, o mică parte a acestora au şansa de a-şi multiplica experienţa de-a lungul unei singure vieţi. Sînt o mulţime de motive pentru care o iubire androgină se poate, totuşi, încheia, poate să dispară. Nu există însă decît o singură cale pentru a avea acces la această experienţă atît de altfel decît tot ceea ce poate trăi îndeobşte o fiinţă omenească. Trebuie să priveşti iubirea, oricare iubire ce-ţi iese în faţă ca şi cum ar fi acea iubire, indiferent cîte iubiri spulberate, cîte eşecuri şi dezamăgiri s-ar afla în urma ta. Această atitudine de deschidere totală, de disponibilitate absolută a fiinţei diferenţiază, de fapt, pe alcătuitorii eiltei iubirii de toţi ceilalalţi oameni. Însă, pe de altă parte, nu cred că multiplicitatea înseamnă infinitate. Ţi se poate întîmpla, într-adevăr de cîteva ori, dar nu de oricîte ori. De aceea este important să nu ratezi ocazia atunci cînd aceasta se manifestă. Nu se întîmplă, totuşi, în fiecare zi, nu orice parteneră posibilă statistic este şi o „jumătate” posibilă. Deşi detest pariul lui Pascal, simt nevoia să-l parafrazez: este mai bine să constaţi cu toată fiinţa ta, în durere nevindecabilă, că n-a fost să fie, decît să te interoghezi, la fel de dureros, dacă ar fi putut să fie, fără să ştii vreodată răspunsul, pentru că n-ai avut „înţelepciunea” să-ţi pus întrebarea potrivită la momentul potrivit.
Florin Puscas azi la 14:27 |
Dan Dianconescu, prin intermediul OTV şi al partidului de troglodiţi pe care îl conduce, vine [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu azi la 11:41 |
O veste tristă. A murit Cornel Mihai Ionescu, unul dintre cei mai mari erudiţi pe [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 17 Feb la 22:59 |
Vezi şi Catavencii.ro
Fix 1,5 la sută din PIB vrea premierul MRU să aducă la buget, în două [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 17 Feb la 12:01 |
Mircea Sandu: Acum... o să vedem asta cu băut din iaz...
Dragoș Năstase: Nu... e un pahar de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 16 Feb la 11:11 |
Numărul deceselor în urma hipotermiei este tot mai mare. Autoritățile iau măsuri, Raed Arafat [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 16 Feb la 11:07 |
Geamurile fumurii se lasă ireal de încet în jos. Albul zăpezii îmi lovește retina. Îmi [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 16 Feb la 01:43 |
Aveam șase ani când am auzit o teorie frumoasă despre tineri. Cel care mi-a spus-o nu era un [ citeste mai departe ]
Marius Cosmeanu 15 Feb la 22:15 |
Într-un audiovizual în care ayatolah e Dan Diaconescu iar precursor, mai bretelatul său [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 20:56 |
E şi-n Caţavencii.ro
Fiindcă tot sîntem în criză de prezidenţiabili n-ar fi momentul să [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 17:05 |
Asocierea dintre Federația Română de Fotbal și Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a fost [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 15 Feb la 15:35 |
Se pare că presa a atins limita: fundul lui Boc. Facebookul a ars în flăcări deontologice şi [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 15 Feb la 14:36 |
Coaliţia la guvernare susţine tratatul fiscal european, deşi părerile privind tratatul privind [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 15 Feb la 13:29 |
Vezi şi Caţavencii.ro
Dacă nu s-a dus cu Ponta în America, fiindcă nu ştie engleza, Crin [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 15 Feb la 12:45 |
Noul guvern promoveaza si un nou program de guvernare. Acest program are 3 mari componente : 1) [ citeste mai departe ]
riscograma.ro 15 Feb la 11:22 |
Mihai Răzvan Ungureanu: "Militarii îngheaţă la deszăpeziri, locuitorii stau la căldură. [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 15 Feb la 09:05 |
Marți (ieri), în jurul orei 18.00, un prieten mi-a semnalat un articol publicat de [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 15 Feb la 05:12 |
Celor 300 de candidați tineri şi cu studii în străinătate care aspiră la funcția de consilier [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 23:21 |
... de fiece data cand cred ca mai jos nu se poate cobori, ceva se incapataneaza sa ma convinga de [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 14 Feb la 23:15 |
Dacă întreaga masă a lui Stamate reuşea să se sprijine pe calcule şi probabilităţi, iată [ citeste mai departe ]
Tudor Darie 14 Feb la 23:14 |
În ultimele zile, ortacii lui Voronin se plâng pe site-ul grenada.md că poliția a inițiat o [ citeste mai departe ]
Mihai Eminescu 14 Feb la 22:02 |
Iunie 1882
Îngerul meu blond,
Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă [ citeste mai departe ]
Daniel Oanta 14 Feb la 13:59 |
În anul de graţie 2009, când un cumul de factori externi si interni au forţat Romania să [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 14 Feb la 13:10 |
Zahar Prilepin, un scriitor rus de care v-am mai povestit aici, spunea zilele trecute pe BBC despre [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 14 Feb la 10:36 |
Pe când era Prim Secretar al Partidului Socialist Francez, François Mitterand a fost întrebat de [ citeste mai departe ]
Dan Duca 14 Feb la 10:06 |
"Asta este o ţară care a făcut vedete din toate pipiţele şi nu-şi respectă veteranii de [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu 14 Feb la 09:19 |
Din 40.000 de bucureșteni anunțați pe facebook au fost numărați la Protestul [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 14 Feb la 00:41 |
… si nu, asta nu are nimic de-a face cu ecologia. Are de-a face cu politica. Mai exact, cu [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 13 Feb la 18:57 |
E şi-n Caţavencii.ro
Acum vreo cîţiva ani, cînd se bătea în apariţii la inundaţii cu pe [ citeste mai departe ]
Lucian Isar 13 Feb la 18:55 |
Economia Romaniei opereaza intr-o lume aflata in flux in care diferentele si nuantele conteaza. [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 13 Feb la 16:38 |
Update. Nu rezist. Am auzit declarația lui MIrcea Toader (PDL): unul [ citeste mai departe ]
| 1MRU tre sa faca rost pana la 1 aprilie de bani, nu conteaza cum...va dati seama ca nu economia neagra va fi redusa ci hingherii se vor duce la firmele pe care le mulg oricum si vor mulge de 3 ori pe atat...de... | ||
| 2@G-man: Daca prin anul 2000, eram surprinsi neplacut de ascensiunea prm si a lui vadim, multi realizand culpele multiple ale cdr si ale lui constantinescu, azi putem identifica regizorul, beneficiari si... | ||
| 3A inviat "loda", rodica nitzu, ex-suptprefecta de Zalau, os de os de activist ceausist. Mamaie, bucura-te de penzie si numai imputzi atmosfera pe bloguri, desi in cazul lui teodorescu ai nimerit-o: duhoare... | ||
| 4Si bineinteles, nici jurat nu poti sa pui orice retard analfabet. Procesul trebuie, bineinteles, prezidat de un om cu pregatire juridica solida.... | ||
| 5Faci confuzie intre jurati si judecatori. In multe tari asa se judeca toate procesele. Bineinteles trebuie sa ai o democratie functionala, nu ca in Romania anului 1955. A nu se deduce de aici ca as fi... | ||
| 6Stimabile comentator, una e să ai un "jury" şi alta e să pui "simpli cetăţeni" să judece, aşa cum propune OTV-ul. În cele 20 de puncte ale PP-DD se zice într-adevăr că juraţii o să judece alături de judecător.... | ||
| Mihai Goţiu 26274 citiri |
| Cristian Teodorescu 10923 citiri |
| Costi Rogozanu 10240 citiri |
| Ciprian Domnişoru 9428 citiri |
| Remus Cernea 5506 citiri |
| Alin Fumurescu 4387 citiri |
| Cristian Bândea 3941 citiri |
| Constantin Creţan 3794 citiri |
| Dan Duca 3790 citiri |
| Dorin Tudoran 3140 citiri |
| Mihai Goţiu 6 postari |
| Cristian Teodorescu 5 postari |
| Costi Rogozanu 4 postari |
| Tudor Darie 2 postari |
| Ciprian Domnişoru 2 postari |
| Constantin Creţan 2 postari |
| Lucian Isar 2 postari |
| Alin Fumurescu 2 postari |
| Daniel Oanta 2 postari |
| Dorin Tudoran 2 postari |
| Mihai Goţiu 114696 citiri |
| Costi Rogozanu 59569 citiri |
| Cristian Teodorescu 50170 citiri |
| Alin Fumurescu 30448 citiri |
| Ciprian Domnişoru 21391 citiri |
| Remus Cernea 21085 citiri |
| Iulian Leca 17536 citiri |
| Dorin Tudoran 16652 citiri |
| Viorel Dobran 16219 citiri |
| Cristian Bândea 12907 citiri |
| Mihai Goţiu 39 postari |
| Costi Rogozanu 26 postari |
| Cristian Teodorescu 26 postari |
| Dorin Tudoran 16 postari |
| Constantin Creţan 10 postari |
| Alin Fumurescu 10 postari |
| Iulian Leca 10 postari |
| Viorel Dobran 9 postari |
| Ciprian Domnişoru 7 postari |
| Cristian Bândea 6 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Witt la
@) All
Vreau doar, deocamdata, sa dau de stire ca Dorin Tudoran a postat un excelent text pe noul sau blog, adica aici
dorin2tudoran.w../
2010-02-02 09:36:09 | Raporteaza
Maître, bucuros mă alătur ideii că numărul iubirilor unice măsoară genuinul androginismului fiecăruia.
2010-02-02 11:59:08 | Raporteaza
VIOARA SIGLA PDL Dece nu vioara,ca tot sintem in registru asta.Domnule ,insemnele derapajului clanului basescu erau vizibile mai demult ,nu doar de acum.Reprezentantii clanului basescu ne servesc mai mereu cite o aroganta .ce poti spune de amnezia Ioanei Basescu ,cu privire la provenienta unui apartament de aproximativ un milion de coco.Dar de mezina ,care ne reprezinta la Bruxelles(colega domnului Preda ,reformistul).Dar de relatiile strinse cu Haisam ale basescului.Un cancelar al Germaniei,H.Kol,a platit cu izolarea pe scena mediatica provenienta unor bani pentru partid,nu pentru el personalCurios este insa altceva ,cum in acest climat al cumetriilor de clan ciracii basescieni au tupeul sa vorbeasca de echitate sociala,de transformarea Parlamentului intr-o satra supusa marelui bulibasa Asta a mai ramas de cucerit,destul institutiilor statului i-au fost aservite…Dea bahtalo
2010-02-02 12:48:51 | Raporteaza
Aoleo.
(Leşină iar.)
2010-02-02 12:54:15 | Raporteaza
As veni cu sugestia de nu contrazice o intuitie cu o alta . Ar trebui sa luam de buna revelatia lui Platon a celor doua jumatati de sfera ratacitoare. Asta pentru ca intreaga iubire de care suntem capabili o regasim in noi iar acest NOI are o intindere mai mare decat Eu si Ea si reprezinta probabil SFERA. Dusa la limita minimizarii , aceasta sfera , perfect viabila , ar fi alcatuita din cei doi . Nimeni nu ar putea sa traseze o limita perfecta intre EL si EA asa ca delimitarea nu poate fi decat teoretica, adica metafizica : doua jumatati perfecte . De aceea egoismul unei iubiri nu poate decat sa o circumscrie fara rest. Iubirea este perfect egoista si in acelasi timp perfect generoasa ( nu poti oferi decat ceea ce iti prisoseste). Asa ca daca dam la o parte amanuntele erotismului si sexualitatii , putem gasi iubirea oricand si la fiecare pas : ne trebuie doar putina detasare ,ochii deschisi si urechile ciulite.
2010-02-02 13:42:07 | Raporteaza
Hopaaa!!!
(Ciuleşte urechile. Deschide ochii. Leşină iar…)
2010-02-02 13:52:25 | Raporteaza
Iacătă-mă-s şi DJ…
youtube.com/wat../
2010-02-02 14:02:08 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
I pak dau stire ca iti multumesc. In plus, sper sa te apuci — curind-curind — sa scrii “la zi”, ca altfel te trecem, ca pe vremuri, la “evazionisti” si de acolo nu te va ma readuce “la realitate” nici o revolutie: fie ea de catifea ori de “glaşpapir”
2010-02-02 14:43:23 | Raporteaza
“iubeşte-te pe tine ca pe aproapele tău”
Iertare, nu inteleg. Credeam ca e invers (de exemplu, Luca 10:27).
2010-02-02 14:51:36 | Raporteaza
Ma bucur sa gasesc aici si linkuri spre muzica.
Mai aproape de subiect decat comentariile mele, adaug un link spre un fragment din coloana sonora a filmului “The Fountain”
youtube.com/wat../
2010-02-02 15:05:03 | Raporteaza
Buna dimineata
@Liviu Antonesei
“Deşi detest pariul lui Pascal, simt nevoia să-l parafrazez: este mai bine să constaţi cu toată fiinţa ta, în durere nevindecabilă, că n-a fost să fie, decît să te interoghezi, la fel de dureros, dacă ar fi putut să fie, fără să ştii vreodată răspunsul, pentru că n-ai avut „înţelepciunea” să-ţi pus întrebarea potrivită la momentul potrivit.”
Si din pacate acest paragraf se poate aplica cu mici modificari pentru o gama larga de alte situatii cand ne punem intrebarea “daca faceam atunci … acu era altceva”
2010-02-02 15:52:22 | Raporteaza
@ Dorin Tudoran
Domnule Tudoran
Tare mă tem ca nu cumva să aveţi dreptate…
Că ne-am retras noi aci, în literatură, nădăjduind oleacă de evadare, măcar cât să ne tragem sufletele, dar văd că nici iluzia nu mai e cea fost… Nici măcar nu ne mai putem preface că nu vedem…
Şi-apoi astăzi taci, mâine taci, poimâine mai un cântec, mai o poezie, da, vorba aia: până când???
Numa ce mă uitai peste stănoagă şi văzui un titlu: ”Şi profesorii fac grevă! Ăştia ce mai vor?”
No, auziţi, titlu!!!
Mai poţi tăcea???
2010-02-02 17:10:23 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
unul din cele mai bune capitole din carte, acesta
1 “În fond, nu au nevoie de nimic din lume pentru a se iubi(…)” aici e! aici e!
2 “Singurul panteism autentic mi se pare a fi acest panerotism al îndrăgostiţilor veritabili.” continuati sa fiti tot asa de sigur ca e “singurul”?
2 ” iubirea androgină este chiar mai fragilă decît iubirea aparentă, aceasta din urmă fiind mult mai receptivă la compromis, infinit mai adaptabilă.” prin “iubire aparenta” intelegeti “sex” cand vor si ea si el?
3 “o prise de conscience succesivă unei lovituri de fulger”. de ce succesiva? de ce nu simultana?
4 “din momentul în care întîmplarea capătă chipul fatalităţii, noi trebuie să fim în stare să rămînem la înălţime, să ne comportăm ca atare.” aici nu vorbiti de iubire. ci de faptul ca omu tre sa fie gentleman.
2010-02-02 17:58:54 | Raporteaza
bonjur, oameni buni!
adevaru-i ca nu inteleg nika din revelatia lu platon numita mitul androginului. Inima rea vorbea de aspiratie spre o stare perfecta. continui sa nu inteleg. chiar tot timpul tre sa lipseasca ceva ca sa ne simtim bine?
2010-02-02 18:09:07 | Raporteaza
Staaaaaaaaaai!!!
Că-s pachet de nervi!!!
Auzi că am ajuns ”ăştia”!!!
Acuma, tu ştii cât mă zdrobesc io cu şcoala şi cât mă agit că lucrurile nu merg cum trebuie, dar, când aud pe cineva că spune, despre colegii mei, ”ăştia”, ba, mai mult, fac şi-o glumă, să nu-i bat omului direct obrazul, ştii, iar el se face că nu pricepeeee, apoi mă şi ia mama lu supărarea!!!!
Şi tu-mi vii cu Platon!!!
Mintenaş, numa să mă linştesc, că iar fac, dracului, vreun infarct, şi-apoi să vezi ce urât ţi-a fi fără mine…
2010-02-02 18:13:51 | Raporteaza
daca nunu@
sharmanta demuazela, calmé vu! silvuplé, silvuplé
2010-02-02 18:16:02 | Raporteaza
Of, Doamne!!!
Inima-mi de columbelă
În etern te va iubi,
Pour toujours-toujours!!!
Merci!!!
2010-02-02 18:21:05 | Raporteaza
Iar sună!!! Ţi-am spus io că-i balamuc în toată regula…
Reviu brusc!
2010-02-02 18:24:13 | Raporteaza
Buna sara la lume.
@Daca_nu_nu:sa nu fie cu banat,am gasit eu :
32@Daca_nu_nu:
considerasem intrebarea ca fiind retorica, pentru ca ”astia” se refera chiar la cei pe care i-ati pomenit: incompetentii si liderii de sindicat;
altfel e derizoriu sa ne contram pe tema ”cine are venituri mai mici”, e o comptetitie pe care niciunul dintre noi n-ar vrea s-o castige
Mihai Goţiu
2010-02-02 18:08:21
2010-02-02 18:34:16 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Spiritele inalte se regasesc in multe privinte!
2010-02-02 18:43:04 | Raporteaza
@) Dorin Tudoran
Se va intimpla mai repede decit crezi, mon cher, de pe 9 februarie inaugurez o rubrica in Adevarul…
2010-02-02 18:44:08 | Raporteaza
@) Aosms
Da, in Evanghelie, e invers, aici faceam aluzie la o interpretare a lui Nae Ionescu din Metafizica I.
2010-02-02 18:45:20 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Mi se pare mie sau esti/ai fost cam agitata in seara asta? Tocmai la asa capitol reusit?!
2010-02-02 18:46:33 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Da, e un capitol bun, m-am concentrat destul de mult la el, ca e destul de dificil sa te apuci sa-l contrazici pe Platon!
- la 2 – Cred ca inca mai cred asa.
- la 3 – Chiar simultana e destul de greu, oricum intervalul e extrem de mic! Trebuie sa te izbeasca fulgerul ca sa realizezi ca ti s-a intimplat!
- 4 – In cazul acesta, si femeia lady!
2010-02-02 18:50:23 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Multumesc, e de citit
Ma bucur sa aflu de rubrica din Adevarul.
2010-02-02 18:51:18 | Raporteaza
@) Virgil
Fara indoiala ca merge si in alte contexte, aici, fiind vorba despre dragoste, m-am limitat la tema!
2010-02-02 18:51:40 | Raporteaza
@) Aosms
Voi incepe pe 9, e o rubrica foarte libera nu doar politica, voi aborda subiectele care mi se vor parea in ziua in care voi scrie, lunea, cele mai interesante – politice, culturale, sociale, internationale…
2010-02-02 18:53:10 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
“- 4 – In cazul acesta, si femeia lady!”. ce simplu e cand e frumos, nu? )
2010-02-02 18:53:56 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
“e destul de dificil sa te apuci sa-l contrazici pe Platon”. mie nu mi s-a parut ca l-ati contrazis. mi s-a parut ca ati zis altceva. cu cuvintele lui, asta da
2010-02-02 19:01:29 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Da, e minunat cind e frumos!
Sigur, de contrazis, l-am contrazis, dar nu mi-a fost usor! De asta spuneam ca am lucrat mai mult la capitolul asta decit la altele…
2010-02-02 19:03:46 | Raporteaza
Servus, Lume!
Servus, Bunicule!!!
Cum mama supărării să nu mă lovească guta??? Când am ajuns ”ăştia”???
Bine, bine, că-mi răspunde omul după ce m-am oţărât la el (thanks, Val!), dar, una: îmi explică ce şi cum e cu titlul (de parcă eram prostă, nu puteam deduce şi singură, din articol!!!), şi, două: zice să nu ne comparăm în salarii!!!
Of, of, măi, măi!!!
Mai că mi-ar veni să-i spun: fratele meu, eu nu-ţi pot spune ce salariu am, nu atât din considerente confidenţiale, ci pentru că mă ruşinez, domnule, să afle lumea cît valorează ştiinţa mea!!!
Norocel cu ”Nu da, că nu” – Doamne, ţine-l!!! – că m-o făcut să râd şi m-am calmat!!!
Apoi, urmând io vorba dlui Tudoran, mai că mă suspectez că-s şi chioară, nu doar mioapă!!!
2010-02-02 19:45:36 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Fata bunicului, omul cu pricina a pus un titlu cretin ca sa atraga ctititorii si sa-i irite, ceea ce, cum am vazut, i-a si iesit! Dar nu uita un lucru – bune sau idioate, opiniile sint ale sale si tu poti fi de acord au ba cu ele, dar sa pui la inima e absolut contraindicat! Pacat de sanatate, care e mai buna decit toate – iata, o chestie de adevarul careia ma conving de la virsta incoace! Opiniile dumisale nici nu-ti maresc salariul, nici nu-ti vorba reduce pensia!
2010-02-02 20:16:49 | Raporteaza
@) Torino
Eu nu-l contrazic pe Platon de dragul de a-l contrazice, ci pentru ca versiunea sa ma trimite la predestinare, iar eu sint adeptul nasterii cu liberul arbitru la purtator…
2010-02-02 20:18:56 | Raporteaza
@ LA
Mulţam de gândul bun, Bunicule!
Dacă nu ne-am sparge capetele s-o scoatem cumva la liman, nu mi-ar fi ciudă, încaltea, vorba cui ştim…
2010-02-02 20:26:02 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Calm, calm, blind, adevarul iese la lumina ca undelemnul deasupra apei…
2010-02-02 20:33:29 | Raporteaza
@Daca_nu_nu: cunosc jenu`de dascali asemenea tie.Datorita unor astfel de Dascali,fata mea a trecut prin toate ciclurile scolare cu deosebita multumire.A avut mereu profesori cu care a putut avea mai mult decat o simpla relatie dascal-elev.Cu unii dintre ei tine cu drag legatura.Nu esti singura,sunt sigur de asta.
2010-02-02 20:35:29 | Raporteaza
@) Val_one
Ati citit-o! Si aveti dreptate, nu e singura pe lume, nici macar in invatamintul nostru atit de blamat, uneori nu pe nedrept…
2010-02-02 20:40:20 | Raporteaza
Mulţumesc, Val.
Apreciez.
Ştiu că nu sunt singură.
De ce crezi că m-am aciuat pe-acilea???
2010-02-02 20:41:09 | Raporteaza
Mulţumesc şi ţie, Bunicule!!!
2010-02-02 20:42:26 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Sa cresti mare! Intre altele, asta ar insemna si sa nu pui la inima toate timpeniile! Corazonul e important, crede-ma, iar fara el, nici dragostea nu se poate, c sa revin si la topic!
2010-02-02 20:44:09 | Raporteaza
Daca mi se poate ierta gestul,va pot arata ca am si alte motive de a fi mandru de fata mea,care acum este pe langa mine,citind Eliade.
youtube.com/wat../
Este cea cu suvite blonde…
Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau.E o destainuire,mai mult.
2010-02-02 20:56:58 | Raporteaza
Ascult şi mă supun.
Sfioasă…
2010-02-02 20:57:34 | Raporteaza
@) Val_one
Sa va traiasca! Am descarcat clipul. Ce copii frumosi! Mai bine i-ar trimite pe ei la Eurovison, decit “vedetele” noastre obosite si netalentate!
2010-02-02 21:05:12 | Raporteaza
@ Val
Hai să-ţi zic: s-a nimerit fiu-meu pe-aci şi m-a zis: ”Nu cântă rău şi e chiar drăguţă.” Zic eu: ”Care dintre ele?” Zice: ”Toate!”
”No, zic, spune-i lu tac-tu!!!”
Că eu atâta mi-am dorit o fetiţă, să-i pot eu pune fundiţe…
Am botezat, în schimb, două fetiţe şi le iubesc de, vorba aia, mă prăpădesc de dragul lor!!!
2010-02-02 21:09:09 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: multumesc mult,dar videoclipul e de acum 8 ani.Intre timp,fata mea a considerat ma utila scoala.Nu regreta nimic,acum e studenta la Universitate.
Asa ca,mai in gluma,mai in serios,sunt si eu un “bunic”!
2010-02-02 21:10:14 | Raporteaza
@) Val_one
Oricum, daca fata d-voastra, laolalta cu celelalte doua ar fi decis sa continuie, am fi avut si noi niste voci in muzica autohtona, altele decit cele avem marele noroc sa le primim de-a gata de peste Prut! Ce studiaza?
2010-02-02 21:13:12 | Raporteaza
@Daca_nu_nu: din cate-mi dau seama,nu e tarziu,nu?Copilul are dreptate…
2010-02-02 21:13:31 | Raporteaza
Inginereste s-o iau, ca Dumnezeu cand a facut lumea, tot pe rand si pe puncte se pare c-a facut-o:
1. metafizicu’ in afara fizicului nu se poa’ sa existe, o spuneti, domnule Antonesei, si dvs, in chiar prima parte a textului. Intru totul de acord! Din acest punct de vedere, al fizicului, imi e si mie evident, fara de ajutorul lui Platon, ca nu suntem foarte intregi, suntem jumatati, nu de sfere, ci de unitati reproductibile. Ca tre’ sa ne mai si reproducem, nu? Sa se aiba cine se mai iubi si pe viitor!
2. din oricare alt punct de vedere decat al sexualitatii cu scop, fie si nedeclarat, de reproducere, suntem, noi oamenii, unii mai intregi, altii mai putin intregi, majoritatea de-a dreptul nulitati chiar perfecte. Intalnirea ultimilor nu vine sa le adauge/strice perfectiunea, ca 0 + 0 fac tot zero, iubirea lor e sterila, spiritual vorbind, chiar daca poate fi foarte zgomotoasa. Pot fi insa foarte activi sexual si prolifici intr-ale reproducerii, nu de alta, dar Dumnezeul cel hatru se pare ca numai lor le-ar fi spus sa se inmulteasca exponential si sa cucereasca pamantul. Cine stie ce planuri o fi avand, nici nu pot sa-mi inchipui!
3.ceilalti, mai putinii, isi pot gasi in celalalt perechea mai mult sau mai putin perfecta, intru navigare pe marile vietii. Ca unde-s doi, e mai mult decat unul, si-i mai bine!
4.aia care-s aproape intregi, spiritual vorbind, sunt foarte putini, probabilistic vorbind sunt f mici sanse sa se intalneasca doi. Si nici c-ar avea mare nevoie, si nici c-ar merita oricate sacrificii numai sa iubeasca si ei ca tot omul.
5. fenomenul de cristalizare e cel raspunzator de sentimentele de deja vu, deja connu, deja predestinee, si nu se bazeaza decat pe confirmarea asteptarilor noastre, oricat de banale si triviale ar fi ele, asteptari ce ne modifica perceptia pana la modul si momentul in care si-o naluca, daramite o gasca, iti poate parea lebada adevarata. E placut sentimentu’, dar intelectu-i complet obnubilat! Imi place sa-l traiesc si eu din cand in cand, ca pe-o forma de betie permisa si chiar respectabila, cat nu se repeta prea des.
2010-02-02 21:14:41 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: Geografia Turismului.Considera turismul un domeniu de viitor.
2010-02-02 21:17:27 | Raporteaza
@) Play-off
Ha, ha, ha! Aveti foarte mult umor! Sa fie primit!
2010-02-02 21:17:57 | Raporteaza
@) Val_one
Are dreptate! Este de viitor, in alte parti, din pacate nu si la noi, e si de prezent!
2010-02-02 21:19:04 | Raporteaza
play off@
m-ai uns la inima, frate! misto tare!
Liviu Antonesei@
vorba lui cocteau “libertatea e doar o capcana a destinului ca sa ne faca sa credem ca el-destinul- nu exista” —vorba asta m-a pus pe ganduri cand am cetit-o prima oara. ca doara nu de libertate zice, ci de liber arbitru. acuma mi se pare un misto subtzire spre fin. un fel de menaj a trua, cu cocteau maestru de ceremonii
2010-02-02 23:44:18 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Nu e rea vorba lui Cocteau, dar el era un maestru al paradoxurilor, asa ca nu e de mirare!
2010-02-03 00:22:05 | Raporteaza
@) All
Pe blogul lui Vasile Ernu, a fost postat cel de-al treilea film. Foarte bun. Poate fi vazut aici
ernu.ro/anticas../
2010-02-03 00:23:02 | Raporteaza
De cite ori ne intoarcem la androginul lui Platon ca sa ne intemeiem pulsiunile ori sentimentele sau se ne reimprospatam nostalgiile/aspiratiile erosului, simt, concomitent, frustrare turbaroida si induiosare . Sa incep cu induiosarea.
Daca din perfectiunea sferica a androginului primordial s-a ales sa fim ce sintem, conform discursului aristophanesc din Symposion, e din cauza cutremuratoarei ageamii matematice a lui Zeus. Binentseles ca nu i se face explicit afrontul. Pensez-y, totusi, sintem ce si cum sintem pentru ca Zeus abia de se descurca in impartsirea cu doi iar in materie de geometrie spatiala apexul stiintsei lui a fost sectionarea verticala dupa un plan de simetrie. Sintem la androginul sferic, patru picioare. Bun (nu va aminteste de Ferma animalelor?) Zeus, cu Apollo ca anestezist, concocteaza un plan punitiv-chirurgical: un hirssht de sus in jos si avem doua fiintse cu doua picioare. Dublam numarul adulatorilor/inchinatorilor si-i invatsam minte pe oameni (Contingency plan: daca acestia nu se cumintsesc, inca o data hirrsssht! Si obtsinem un monoped si si mai multsi adulatori…). Deci, matematic, toata izbinda lui Zeus in proba de anatomia androgineasca a fost o serie geometrica avind doi, hai, eventual, trei, termeni si ratsia ½ (4:2:1). Iar Zeus era Capo dei capi si n-a putut asocia/imagina la testul de chirurgie nici macar o serie ca a fiului lui Bonaccio (pentru cine nu e la curent, o serie Fibonacci e de genul: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13…, un termen al seriei fiind suma a doi imediat precedentsi, a se vedea minunatia asezarii solzilor in conul de pin) . La capitolul geometrie spatsiala Zeus a fost si mai lamentabil: a facut ce ar face si un prunc ce imparte un mar cu brisca Swiss Army. Ginditi-va la sfera perfecta (cum naiba o fi perfecta sfera, daca are in ea pe π si tot scolerul stie ca cesta e un numar zecimal infinit!?) . De ce n-a fost in stare Zeus sa-l scoata din sfera pe barbat, daca nu ca icosaedru, macar ca dodecaedru, femeia fiind ceea ce ramine in urma scosului. Zeus n-a avut imaginatsie nici cit compatriotul care a facut stabilopozii, perfect sferoscribili. Domnilor, daca Zeus ar fi avut cit de cit imaginatsie si cit de marunta dotare in ironie, azi, noi, barbatsii romani –cel putsin, dar sa nu fim sovini-am fi putut arata ca niste stabilopozi… (Paranteza: daca Zeus era la comanda manetelor perfectiunii, cum mama amarului e biped si antropomorfic –cind nu e lebada, ploaie ori taur..- in reprezentarile artistice? Ah, stiu, ceci n’est pas une pipe)
Frustrarea incepe de la cit de minabil de incrincenatsi cetitori putem fi. Ne cramponam de mii ani de mitul androginului povestit de Aristophanul banchetesc ca sa incropim penibil o tentativa de a da un pedigree, lettres de noblesse ori genealogie nostalgica sarimanului nost eros… Ori, numai un pic mai inainte, in interventsia lui Pausanias, ni se aminteste ca :” Mai intii a fost Chaosul, apoi Gaea cea cu sin imbelsugat, temelie si leagan a toate, si Eros…” (Hesiod, Theogonia) Deci, inainte de zei, (pe)la inceput fost Eros-ul (eu stiu pe cineva care opineaza ca “Al comienzo fue la PALABRA Amor”, enfin), ‘natura’ cosmica , dar noi, nu si nu, ca vrem sa ne unim cu tsara (ma rog, jumatatea mai buna) , ca sa probam eros sublimat si dor de androgin. Pentru cei mai evoluatsi dintre noi si sustsinatori infatigabili ai evolutsionismului, chestiunea cu erosul sublimat vs eros(exclusiv) sexualizat e oarecum asemanatoare situatsiei din rindul moimelor (ce se talmacesc “maimutsa”): unele, dintre care cei dintii sintem, is antropoide, iar altele-s de rind si vai de capul lor. Tocma asta ne sopteste si Pausanias cind ne zice ca exista un Eros superior e se insotseste cu Aphrodita Ourania (celesta, inaintemergatoare zeilor) si alt Eros, de duzina, ce merge de mina cu Aphrodita Pandemos (populara, cea de genealogie discutabila, din spuma de talaz ori, eventual, din “coapsa” lui Zeus). Voilà, folks, cite unele din ce simtsasc la oare mezonoptere. Da’ io va zic ziua buna, ca sintetsi mai harnici.
2010-02-03 07:01:51 | Raporteaza
serial (aci incepe thrillerul, de-adevaratelea); am reluat II, inainte de linia punctata, dupa care urmeaza continuarea de azi
I Love My Love
Whenever he broke her golden bonds he was held with bonds of gold.
“Oh! cannot a man escape from love, from Love’s hot smothering hold?”
He roared with fury. He broke her bonds. He ran in the light of the sun.
Her soft hair rippled and trapped his feet, as fast as his feet could run,
Ha! Ha!
As fast as his feet could run.
…………………………………………….
III
He dug a grave, and he dug it wide. He strangled her in her sleep.
He strangled his love with a strand of hair, and then he buried her deep.
He buried her deep when the sun was hid by a purple thunder cloud.
Her helpless hair sprawled over the corpse in a pale resplendent shroud.
Ha! Ha!
A pale resplendent shroud.
Morning and night of thunder rain, and then it came to pass
That the hair sprang up through the earth of the grave, and it grew like golden grass.
It grew and glittered along her grave alive in the light of the sun.
Every hair had a plaintive voice, the voice of his lovely one.
NB
grave= mormint; strand of hair=suvitsa de par(impletit); sprawl= a se imprastia, revarsa; shroud= giulgiu; spring= a tsishni, a rasari
2010-02-03 07:14:13 | Raporteaza
@LA
“Oricît ar părea de straniu, prima întîlnire, recunoaşterea ca atare, este un fruct al hazardului, datorat fie feromonilor, cum cred savanţii de astăzi, fie unor cauze cu totul inefabile cum ne imaginăm de peste două mii de ani. Oricum, indiferent de aceste nelămurite cauze, iubirea adevărată este, întotdeauna, „la prima vedere”.”
Sunt disperat ! Sunt disperat ! Sunt disperat !
Observatii recenzori, refaceri manuscrise, completare experimente, consiliu profesoral, reforma universitara, batut doctoranzi lenesi (care nu vor sa munceasca mai mult de 10 ore pe zi), pregatiti doctoranzi lenesi pentru plecare stagii externe, actualizat cursuri (incepe sem II)…….. Si tocmai cand apare un subiect alchimic nici nu stiti cat de interesant, nu am timp sa scriu. Ufffff ! M-am mai racorit.
Feromoni ! Acest subiect ar putea aduce putina lumina in ceea ce eu nu prea inteleg, relatia dintre trup si suflet. Feromoni inseamna recunoastere moleculara, insa o recunoastere de tip special. In mod normal, mesajele chimice sunt transmise in organism prin intermediul hormonilor, care sunt niste molecule ceva mai mari cu structura proteica (capabile sa inmagazineze un volum ceva mai mare de informatie). Feromonii sunt niste molecule mici si dragute de cateva zeci de ori mai mici decat hormonii. Pentru a fi procesati insa la nivelul aparatului olfactiv, feromonii trebuie sa complexeze mai intai cu un hormon (nivelul 1 de recunoastere moleculara). Procesarea (trasmiterea de informatie) se face intr-o anexa a sistemului olfactiv, numita VNO (vomeronasal organ). Si de-aici incep ciudateniile. Sistemul VNO nu este conectat la creier, care este probabil interfata dintre corp si spirit. Nu toti indivizii au VNO (aici nu mi-e foarte clar inca, insa s-ar putea ca numai la barbati sa discutam despre VNO). Am putea deci concluziona ca feromonii se adreseaza doar animalului din noi. Idee oarecum hazardata, pentru ca la oameni exista un sistem mai complicat de alerta feromonica (adica pot fi emise si procesate mai multe tipuri de feromoni simultan). Unii dintre feromoni sunt responsabili de intensitatea semnalului de alerta (excitatie), altii de durata acestuia etc. Altfel spus, cand te-a lovit dragostea (??) cu leuca in cap, poate fi pe termen lung, mediu sau scurt.
Si ne putem conecta acum si cu semiotica parfumurilor si cu recunoasterea moleculara, si cu mesajele chimice si eu n-am timp !!! Oricum, v-am deschis macar o tema de dezbatere.
2010-02-03 10:12:55 | Raporteaza
buna ziua tuturor!
) 
)
@Nicolae Hurduc: interesant mecanismul! dupa cate stiu tigancile, pe vremuri, stiau sa opereze cu “sistemul” si in caz de defectiune unele erau capabile sa manipuleze mirosul pacientilor!…
2010-02-03 11:02:03 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Foarte palpitant si plin de umor parcursul mitologic! Si, cum vad, n-ati uitat de serial, cum crezusem eu si voiam sa reamintesc. Auguri!
2010-02-03 11:06:54 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
A, nu, nu e corect! Ne-ati deschis dezbaterea si raminem sur notre soif! Pe mine, chiar ma interseaza tema asta, vreau sa inteleg mecanismul, asa ca voi incerca sa smulg o promisiune – daca nu acum, inteleg si eu obligatiile astea acadenice, atunci cu alt prilej, va trebuie sa-mi explicati, fie si privat provestea asta despre care eu stiu foarte putine si, oricum, nu la nivelul acesta de complexitate.
2010-02-03 11:10:45 | Raporteaza
@) Liberal
Adica, tigancile, vrajitoarele, operau intuitiv asupra mecanismului feromonic?
2010-02-03 11:12:00 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
intradevar, asa pare,… citeam undeva de tratamente pe care le faceau tigancile in trecut celor care isi pierdeau capacitatea de “miros”. 
) 
) un fel de re-setare generala!!! 
)
2010-02-03 11:20:25 | Raporteaza
@) Liberal
Mi se pare foarte interesant! Daca tiganii vin intr-adevar din India, dupa unele teorii, ar insemna ca au adus de acolo o cunoastere straveche foarte importanta. Daca nimeriti peste locul in care ati citit asta, va rog sa-mi comunicati informatia. Chiar ma intereseaza. Auguri!
2010-02-03 11:23:23 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
oricum, traditia tiganeasca pune mare pret pe sexualitate; sunt inca tiganci care vopsesc calcaiele baietilor in rosu (calcaiul este centru reflex al sexualitatii)…i s-au “aprins” calcaiele,…calcaiul lui ahiles!!!?
2010-02-03 11:26:59 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
caut prin notite si va comunic, nu m-ai stiu exact unde am ceva legat de subiect!
2010-02-03 11:29:04 | Raporteaza
@) Liberal
Multumesc foate mult! Poate am noroc…
2010-02-03 11:32:37 | Raporteaza
@ All
Bună dimineaţa la prânz!!!
Pauză scurtă. Am trecut să vă îmbrăţişez.
2010-02-03 12:19:40 | Raporteaza
@ Daniel
Foarte frumos!!!
Sensibil şi impresionant.
2010-02-03 12:22:33 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Multumim pentru vizita, chiar daca poate cam scurta – dar oamenii mai au si treaba!
2010-02-03 12:24:03 | Raporteaza
Revin brusc!!!
(N-am murit! Nu încă!!!)
2010-02-03 12:28:57 | Raporteaza
Mi-au plăcut comentariile lui Daniel, mai ales că aseară, lucrând eu pe-acilea la tot felul de ”chestii academice” (hi!-hi!, vide comment-ul dlui prof. Hurduc, par. ”Sunt disperat! Sunt disperat! Sunt disperat!”), citind eu pe-acilea, deci, mi-a dat prin minte că anticii păreau să aibă pentru toate câte un zeu pus deoparte: pentru iubiri, pentru culori, pentru forme, pentru… orice, în, probabil, tot atâtea variante.
Şi chiar voiam s-o formulez cumva aici, într-un comentariu.
Dar a făcut-o Daniel mult mai frumos şi mult mai captivant decât aş fi putut s-o spun eu. Îmi place. Şi tare mă mai mândresc!!!
2010-02-03 12:39:35 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Bun, ca-ti place comentariul lui Daniel, e cum nu se poate mai firesc. Si mie mi-a placut. Dar motivul de mindrie de unde vine, fata bunicului?
2010-02-03 12:48:25 | Raporteaza
Cum adică ”de unde motivul de mândrie???”
Ai uitat că, illo tempore, era arheul meu???
Tu, dacă ai avea un arheu, nu ţi l-ai iubi?
Şi n-ai fi mândru de el, când l-ai vedea frumos şi sensibil???
Că, dacă vrei să ştii, io mi l-am şi botezat!!! Treaba mea cum!!! (Să nu mă-ntrebi, că nu-ţi spui!!!)
Cum să nu mă laud cu el???
2010-02-03 12:57:17 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
A, asa am inteles…
2010-02-03 12:58:59 | Raporteaza
Vezi, Bunicule, că ceva-ceva ținere de minte tot mai am…
2010-02-03 13:02:35 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ar fi culmea ca o nepoata sa nu aiba macar cit un bunic!
2010-02-03 13:03:17 | Raporteaza
@ Nicolae Hurduc
” Sistemul VNO nu este conectat la creier, care este probabil interfata dintre corp si spirit. Nu toti indivizii au VNO (aici nu mi-e foarte clar inca, insa s-ar putea ca numai la barbati sa discutam despre VNO).”
Mie, domnule profesor, îmi e foarte clar!!! Io n-am văzut încă om* care să şi iubească şi căruia să-i funcţioneze şi creierul (VNO-ul, în schimb, da!).
* Banc:
Ion: – Nevastă-mea-i un înger!!!
Gheo: – Nici a mea nu-i om!!!
”…cand te-a lovit dragostea (??) cu leuca in cap, poate fi pe termen lung, mediu sau scurt.”
Să ştiţi că m-am gândit foarte bine şi am ajuns la concluzia că limba română e, totuşi, feminină.
De ce?
Că numai femeile ştiu să iubească pe termen nelimitat!!!
(M-am tirat!!!)
2010-02-03 14:59:45 | Raporteaza
@Daniel StPaul:
@LA
“Pentru cei mai evoluatsi dintre noi si sustsinatori infatigabili ai evolutsionismului, chestiunea cu erosul sublimat vs eros(exclusiv) sexualizat e oarecum asemanatoare situatsiei din rindul moimelor”
Imi pare rau ca abia acum am ajuns sa citesc cele doua interventii ale lui Daniel StPaul (excelente ca de obicei), dar daca tot le-am citit, ma mai smulg vreo 2Pi minute din cele treburi stiintifice si mai torn putin gaz peste foc. De ce nu cred eu povestea cu moimele ? Nu ca nu ar fi niste dihanii simpatice, dar mie mi-ar fi placut ca stramosul meu sa fie un caine. Daca teoria evolutionista ne spunea ca ne tragem din caini, mai stateam pe ganduri, dar asa….
Ce legatura este intre feromoni, dragoste, caini si teoria evolutionista ? Se pare ca sistemul nostru olfactiv este puternic legat de afectivitate. Un om, are vreo 10 milioane (da, ati citit bine) de centri olfactivi, iar in aceste conditii procesul de identificare a mirosurilor si implicit semiotica parfumurilor este foarte, foaaaarte greu de priceput. Nu e deloc clar daca un anumit semnal chimic interactioneaza cu unul sau concomitent cu mai multe tipuri de centri olfactivi (mama, ce mai recunoastere moleculara pe mai multe niveluri; mai tare ca o retea neuronala). Oricum rezultatul se pare ca este intotdeauna generarea unei emotii, constientizata mai mult sau mai putin la nivelul creierului (spiritul insa sigur o pricepe).
De ce cainii iubesc oamenii mai mult decat viceversa ? Pentru ca ei au 230 milioane (!!!) de centri de recunoastere a mirosurilor. De aceea si sunt capabili sa inteleaga 300-500 de cuvinte: pentru ca-i iubesc cu adevarat pe oameni si fac eforturi sa priceapa ce umbla pe langa (sau prin) tartacutele lor.
2010-02-03 15:54:19 | Raporteaza
Buna dimineata
@Nicolae Hurduc Interesanta alchimia asta a feromonilor . Cati feronomi exista in dragoste ?
@liberal feromoni – tiganci Domne cine stie cunoaste ha ha
2010-02-03 15:59:56 | Raporteaza
Daniel StPaul #55 @
magistral. da nu inteleg de ce aveai pretentie de imaginatie mai bogata la Platon. ce nevoie ar fi avut de ea?
2010-02-03 16:45:13 | Raporteaza
Virgi@
in kestiunea mirosului, romanului i s-a parut cam asa: “floarea pana ce n-o pui la nas n-o cunosti ce miros are”. oare sta romanu chiar asa prost cu mirosul, virgi? de ce tre s-o puie taman la nas? nu-i de ajuns c-o vede?
2010-02-03 16:59:24 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Stiam putin cum stau ciinii cu mirosul, ca citeva zeci de ani, am avut prieteni de casa canichi. De asta vara, am insa motan, iar despre ei nu stiu mare lucru…
2010-02-03 17:38:53 | Raporteaza
(doar celor care le place fotbalul. doua linkuri. primul pentru ce se vede. al doilea pentru ce se aude.
)
youtube.com/wat../
youtube.com/wat../
la al doilea ascultati numai primele 30 de secunde, ca se repeta.
2010-02-03 18:01:40 | Raporteaza
(a se citi:doar celor carora. pliiiiz don shut!)
2010-02-03 18:03:10 | Raporteaza
(primul video din #83 arata ca mirosu nu-i suficient iar al doilea ca nu-i necesar
.sigur, zic asta numa pentru vizualizatoru microbist)
2010-02-03 18:30:00 | Raporteaza
Un semn rapijor la pauza: @Liviu Antonesei, Nicolae Hurduc, nu da, ca nu.
Merci de bunavointsa receptsiunii.
@Liviu Antonesei : apoi ma minunez si io cum la oare de acalmie mezzonotica se naste palpitatsiune; da’, cum se zice pe-aci, sa fie primit!
@Nicolaea Hurduc Aaaah, rezon: Hund Herz ist kein/e kalt Herz…
@nu da, ca nu .Se pare, totusi, ca d-l Platon au izbindit nu tocmai rau; am batut depesa la FBI cu ruga de indatoritoare aflare intru cit imaginatsiunea philolosofelui P y (in izbinda) est pour qqchose. Dac-ar fi sa ma preocupe ceva, nu-i ce astept io de la imaginatsia lui Platon ci, eventual, ce-ar putea astepta Platon de la mine.
2010-02-03 18:56:33 | Raporteaza
@Daca_nu_nu, #68 si altele, mai indirecte.
Multsamiri de cercetare incurajatoare carea ne-o ats facut; va stiam calofila, da parca ma simtsasc excedat ca si caii batrinii ce au fost promovats la statuta de arheu mai gasesc bunainvoire si intsalegere la dv. Am , totusi, mingaierea ca pe plaiurile aiestea arheice, mai fara timpuri, mai cu ele relative, “illo tempore” nu doare a trecere.Ii ca si cum ar fi privit dintr-un prezent perfect (anglistii s’abstenir, svp) ori chiar din viitor. Dar ce-o fi viitoru asta la care ne uitam cind cu spaima, cind cu jind? Prezentu (s)clipind!
2010-02-03 18:59:43 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Sa fie primit, de buna seama!
2010-02-03 19:02:56 | Raporteaza
@Daniel StPaul
nu te intreba ce poa sa faca Platon pentru tine, intreaba-te ce poti tu sa faci pentru el! las c-ai facut destul
2010-02-03 19:05:28 | Raporteaza
totusi am o mica nelamurire. si nu stiu daca s-a facut vreun studiu despre asta. ce credea Platon despre miros? despre Ideea mirosului? exista o maieutica a mirosului? intrebari fara raspuns deocamdata, cel putin pentru mine
2010-02-03 19:10:24 | Raporteaza
@All
Cum sunt responsabil cu bancurile
mi-am adus aminte de unul relativ la miros
Se spune ca la un moment dat vine o invatatoare noua intr-un sat uitat de lume . Primarul il trimite pe Ion cel mai chipes flacau din sat sa o intampine la gara cu caruta.
pe drum apare urmatorul dialog
Invataoare vede o vaca si un taur “mirosindu-se” si il intreaba pe Ion : Cum stie taurul ca vaca chiar il place
Ion: dupa miros .
Invatatoare vede un cocos si o gaina si pune aceeasi intrebare
Ion raspunde la fel.
ma rog invatatoare tot intreaba Ion raspunde la fel pana cand ajung la gazda invatatoarei . Aceasta ii spune lu Ion
- ia de aici cinci lei si du-te si cumpara-ti o batista ca ai nasul infundat.
Or fi tot feronomi de vina ?
2010-02-03 19:29:34 | Raporteaza
@nu da, ca nu:
“Ce credea Platon despre miros? despre Ideea mirosului? exista o maieutica a mirosului?”
Nu stiu ce credea, dar sigur nu stia mare lucru despre cei 10 milioane de centri olfactivi. Se pare ca aceasta adevarata uzina de centri de recunoastere se coreleaza la nivelul creierului si cu un sistem de generare a imaginilor. Oare visele pot fi influentate de anumite mirosuri ? Cred ca am putea face un experiment colectiv cu nume de cod Monstrul olfactiv. Fiecare isi pune langa el noaptea oaresice parfumuri si dupa aceea povestim a doua zi ce am visat (eu nu mai povestesc pentru ca oricum voi visa recunoastere moleculara).
2010-02-03 19:43:20 | Raporteaza
@ Daniel
Cu mare drag şi mare mulţămită, Daniel.
2010-02-03 20:08:52 | Raporteaza
Din câte ştiu, măcar că fu sărac şi de multe lipsit, Eros, nici zeu, nici muritor, iubea la nebunie florile cele frumos… mirositoare, şi, probabil, legându-se de felul lor de viaţă, asemeni florilor, avea putere de-a muri şi de-a renaşte zilnic, de mai multe ori.
Mirosurile bune (-ar zice Platon, via Petru Creţia) par să atragă Erosul, dar nu-s destul să-l scape de la moarte.
Mă-ntreb, mai mult, a ce-o fi mirosit el, la năvala-i nepoftită, Alcibiade, cel de pe urmă, dar şi cel mai vrăjit (sau vrăjitor)???
2010-02-03 20:17:56 | Raporteaza
daca nu gresesc, mirosul e simtul corespunzator lui muladhara chakra
2010-02-03 20:18:20 | Raporteaza
daca nunu@
si da si nu. si da si nu. as zice mai multe, dar ideea ca suntem innebuniti dupa mirosurile frumoase e un mic loc comun. multi prefera mirosu personal al pretenelor, fara mirosuri suplimentare superpuse.
2010-02-03 20:24:12 | Raporteaza
Nu cumva spunem acelaşi lucru?
Noi doi adică…
2010-02-03 20:26:58 | Raporteaza
Nicolae Hurduc@
acum ceva timp am citit ca printre japonezi era la un moment dat moda parfumatului batistei personale seara, inainte de culcare. batista era frumos asezata pe fatza si se adormea in pozitia asta. un mod de a dirija visele care la noi nu stiu daca a ajuns
2010-02-03 20:30:13 | Raporteaza
daca nunu@
metaforic tu si literal io, desigur
2010-02-03 20:31:43 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
E posibil să ai dreptate.
Scuză-mă, dar chiar nu mă pot concentra la nuanţe, prin urmare, o să mă retrag.
O seară frumoasă vă doresc.
2010-02-03 20:34:27 | Raporteaza
Nicolae Hurduc@
dar nu ne-ati spus aproape nimic despre visurile Dvs de recunoasteri moleculare. cum vedeti atomii? sunt ca in imaginile schematice din cartile de chimie? sunt diferiti unii de altii ca imagine? de exemplu cel de H e diferit de cel de C? cum se vad legaturile dintre ei? totul e in culori sau in alb-negru? percepeti fortele interatomice in vreun fel anume in vis? cu multe intrebari va mai plictisesc dar sunt si eu curios. probabil toata lumea e, dar nu are curaj sa intrebe
2010-02-03 20:38:40 | Raporteaza
@) All
Asta este verificat, mirosurile pot orienta visele, dar si, in general, imaginatia, chiar in stare de trezie. Si nu doar mirosurile, ci si gusturile, daca ne amintim de madlena proustiana…
2010-02-03 20:38:51 | Raporteaza
daca nunu@
sper ca esti ok si nu ai luat vo gripa ceva. cele bune!
2010-02-03 20:39:52 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
E în regulă, mulţam de gândul bun.
2010-02-03 20:46:38 | Raporteaza
apropo de gusturi: un maestru zen isi cheama discipolii evident ca sa le faca o faza zen
avea 3. pune 3 pahare pe masa, scoate o sticla si toarna cate putin in fiecare pahar. era otzet, in fine. discipolii beau si maestrul ii intreaba cum li se pare. primul zice: e acru. al doilea: e dulce. al treilea: e proaspat
2010-02-03 20:48:39 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
legat de text: liberul arbitru este afectat in vreun fel de iubire? ajunge iubirea ATAT DE ADANC in barbat sau in iubita lui incat sa modifice in vreun fel liberul arbitru individual?( bun, mie mi se pare ca singurul mod de a-l modifica este sa-l suspenzi temporar, sa renunti la el, sa te lasi dus.dar ce mi se pare mie nu are importanta, voiam sa stiu cum vedeti Dvs) deci : iubirea poate cuprinde si sa ajunga sa-l anuleze/modifice cumva?
2010-02-03 21:02:00 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
liber arbitru individual(suna naspa, pleonastic, stiu) vs liber arbitru al iubirii intre doua inimi? poate fi? e extrem de rudimentar exprimat, prost de-a dreptul, stiu, dar sper ca intelegeti ce vreau sa zic
2010-02-03 21:05:46 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Daca ne intoarcem putin la inceputul cartii, vedem ca are loc fel de renuntare reciproca la anumite atribute ale suveranitatii personale, un fel de restringere a acestora, deci si ale liberului arbitru…
2010-02-03 21:34:22 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Stati linistit, am inteles foarte bine, am si incercat sa raspund, dar nu sint deloc sigur ca suficient de bine! Nici macar pentru mine, vreau sa spun! Tin, pobabil, la fel de mult la libertate si la dragoste si, de buna seama, prefer sa cred ca pot merge impreuna si nu una impotriva celeilalte!
2010-02-03 21:36:42 | Raporteaza
@ LA
” Pentru erotism, intensitatea trăirii este mai importantă decît durata. O clipă se transmută oricum în eternitate. Iar reîntîlnirea nu înseamnă neapărat – în acest loc Platon este, totuşi, neaşteptat de naiv – că ar fi existat un prim moment, un fel de proton kinoun, în care cei doi parteneri alcătuiau o sferă nostimă şi drăgălaşă care ar fi fost sfîrtecată în două, iar jumătăţile de sferă, amestecate cu alte milioane de jumătăţi de sferă, ar fi fost condamnate să se caute, la infinit, una pe cealaltă. Ştiu că, pentru greci, sfera era unul din simbolurile perfecţiunii, dar am reţinerile mele în ceea ce priveşte o perfecţiune obeză! De altfel, dacă am acorda credit mitului în forma sa originară, ar trebui să renunţăm la o dimensiune esenţială a fiinţei umane, şi anume la liberul arbitru, cu care Dumnezeu ne-a dăruit – iar după unii pedepsit! – la aruncarea noastră în lume.”
Să fie, oare, Platon, atât de naiv încât să creadă povestea cu sfera???
2010-02-04 07:48:26 | Raporteaza
Avem în ”Banchet” şapte cuvântări:
1. Phaidros – veleitarul care propune subiectul: Erosul.
2. Pausanias – moralistul care, el însuşi duplicitar, îl vede pe Eros în două chipuri (iubiri bune/iubiri rele).
3. Eriximah – medicul care se pierde într-o divagaţie savantă, aridă, dar, culmea!, e foarte mândru de el.
4. Aristofan – comediantul (comediograful) care lansează bomba ”androginului” cu evidentă detaşare.
5. Agaton – poetul care ajunge să se confunde cu Eros (săracu!).
6. Socrate – hoinarul care introduce personajul feminin Diotima, anihilând extazul lui Agaton.
7. Alcibiade – bruta atinsă de daimon, care dezvpluie audienţei daimon-ul zăcând în Socrate (”…bea oricât, dar nimeni nu l-a văzut vreodată beat!!!”; şi nu cred că de vin este vorba.)
2010-02-04 07:48:55 | Raporteaza
Mitul androginului este plasat hăpt la mijlocul ”întrecerii”, de către, culmea!, singurul participant care nu se afla în relaţii de ”iubire” cu niciunul din cei de faţă (cum, de altfel, toţi ceilalţi păreau a fi legaţi între ei). Nu cumva această cuvântare – a lui Aristofan – este chiar punctul fierbinte supus judecăţii???
În mod normal, Aristofan ar fi trebuit să-i urmeze lui Pausanias la cuvânt, dar l-a apucat… sughiţul!!! Iar medicul-savant îi acceptă propunerea de a vorbi el înainte, până ce respiraţia dramaturgului se va regla.
Nu cumva e-aici un artificiu??? Nu cumva întârzie Aristofan cuvântul său în mod intenţionat, anume să distingă vorbirea şi gândirea arhaică (probabil tradiţională, dar la care nu-l văd să fi aderat) de ceea ce ştia – sau intuia – că o să urmeze???
2010-02-04 07:51:59 | Raporteaza
Pentru că Agaton, deşi iubit de toţi – cică era al dracului de frumos!!! – părea să se iubească doar pe sine.
Socrate, în ciuda zvonurilor şi-a vorbirii de radioşanţ, acordă credit spuselor unei femei.
Iar Alcibiade, beat-mort, confirmă, în faţa tuturor, că dubla seducţie funcţionează, probează prin ”relaţia” lui cu Socrate, dar încheie apoteotic prin elogiul a ceea ce… ar fi putut să fie, dar n-a fost să fie. Cu alte cuvinte, dintre toţi apărătorii lui Socrate, tipul acesta (singurul cu sânge albastru de-acolo) reuşeşte ceea ce n-ar fi reuşit o mie de avocaţi!!!
După mintea mea, el spune cam aşa:
Iaca, oameni buni, pe mine unul înţelepciunea lui Socrate m-a vrăjit, cum şi pe el l-a vrăjit frumuseţea şi tinereţea mea. Io am vrut! Da el ba!!! Şi nu puteţi spune că nu mă iubeşte, că ni la el, aci-i, de faţă, întrebaţi-l!!!
No, să-mi spuneţi mie acuma – hooo!!!, nu mie, ci lui Alcibiade!!! – dacă omul acesta poate fi suspectat că practică iubirea cu tinerii (tinereii, spune P. Creţia), altfel decât întru cunoaştere!
(A nu se trece cu vederea faptul că Alcibiade soseşte ultimul la petrecere, başca şi beat, deci nu ştia, la momentul cuvântării sale că Socrate îşi argumentase deja teoria cu spusele Diotimei.)
2010-02-04 08:04:11 | Raporteaza
Acuma, zic şi io, ca o muiere fără minte:
A fost el, oare, Platon, un naiv???
2010-02-04 08:05:26 | Raporteaza
Că, după mintea mea, să poţi analiza cum se cuvine părerea lui Platon despre mitul acesta, apoi nu-i destul să decupezi povestea servită de Aristofan şi gata!, iaca ce-o zîs Platon şi dac-o zîs Platon că-i aşe, apăi musai aşe să fie…
Am văzut destui care s-au oprit aici, de mai că-ţi vine-a crede ori că n-au citit ”Banchetul” până la capăt, ori că n-au citit decât grăirea lui Aristofan, ori că n-au citit-o decât în rezumat…
A, să nu mai vorbim de faptul că ar trebui văzute şi alte dialoguri ale lui Platon (”Phaidros” de ex., musai-must!!!), or mie mi se pare că LA tocmai aceasta a făcut: a citit atent şi a reformulat. Din perspectiva zilelor noastre. Şi citindu-l, l-a ghicit pe Platon, care şi el, precum Socrate, spune dar nu spune…, sub masca unei ”naivităţi” de invidiat.
2010-02-04 08:14:37 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Multumesc pentru atentie! Intelegind prin asta amindoua “atentiile”, adica si fata de punctul de plecare si pentru cel de sosire, si fata de Platon si fata de modesta mea incercare. Auguri.
2010-02-04 09:21:37 | Raporteaza
Cu drag, Bunicule.
Sunt la școală, în pauză de prânz.
Vorbim mai spre seară.
V-am pupat pe toți.
2010-02-04 12:52:00 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ehei, spre scoala o sa plec si eu putin mai incolo, dar ma voi intoarce pe seara si vorbim! O sa pregatesc si noul capitol, sa fie gata de plantat!
2010-02-04 13:09:36 | Raporteaza
@nu da, ca nu, #90: In Timeu (Physis-ul platonesc) e gasibil un inventar fiziologic uman, probabil ca undeva a incaput ceva si despre simtsul asta . Cercats.
2010-02-04 16:35:15 | Raporteaza
daca nunu@
1 da, corect! ori zice mitul androginului Aristofan ori il zice San Antonio, totuna ar trebui sa ne fie. de altfel, cand San Antonio zice ca “sunt multe casatorite virgine” (aici l-am citat pe Inima rea care il citeaza pe S A la randu-i) nu face altceva decat sa puna in ridicol si mai mult acelasi mit. casatorita inseamna prin definitie ca si-a gasit jumatatea care “o umple”, o completeaza, o -ma intelegeti; inseamna ca S-A refacut sfera cu patru-cinci picioare, doua fetze etc etc DA DE UNDE? zice San Antonio, da de unde?
2 asa ca io fac ridicolul in sensul discursului de inceput al lui Phaidros din Symposion, si tot nu inteleg nimic, nu-mi spune nimic, discursul lui Aristofan si mitul androginului.
multzam, daca nunu, buna-i revenirea la text
2010-02-04 16:49:28 | Raporteaza
Daniel StPaul #119 @
multzam, D StP, incerc sa dau de.
2010-02-04 16:54:53 | Raporteaza
@) All
Doar va salut in fuga, fiind la facultate si asteptind sa mai ridic un snop de lucrari estudiantine. Dar confirm ca, adesea, revenirea la text poate face minuni!
2010-02-04 17:03:15 | Raporteaza
daca nunu@
)
si ma mentin si-n parerea mea ca Liviu Antonesei SPUNE ALTCEVA,cu cuvintele lui Platon/Aristofan, SI CA NU REFORMULEAZA NIMIC, cum zice in titlu “O reformulare a mitului androginului” (ca sa “ne prinda”, fara indoiala. si …ne-a prins
2010-02-04 17:10:48 | Raporteaza
Daniel StPaul@
am gasit. nu e chiar mitul pesterii, dar spune lucruri cu sens. thanx again !
2010-02-04 17:38:04 | Raporteaza
all@
1 Hipocrate, daca-am fost atent, si cred c-am fost– n-a fost mentionat pana acum. el face diferenta intre aliment si drog (pharmakon). diferenta esentiala este ca 1 alimentul este invins de catre corp pe cand 2 drogul(pharmakon) INVINGE corpul. sigur ca sunt multe moduri de a invinge corpul(Hipocrate le si inventariaza)-de la vindecare pana la otravire si moarte.
2 intrebarea, si aici vin la subiect: ce e iubirea- “aliment”(am pus ghilimele) sau pharmakon? unii ar zice ca e pharmakon si au si identificat neurotransmitatorul iubirii- oxitocina,a carei secretie in creier creste bine de tot cand esti indragostit. de altfel starea de iubire se si poate induce in “pharmakon mode” si- se spune-la nivele greu de imaginat chiar pentru un om FOARTE indragostit ( in USA e legal, sub supervizare medicala in rezolvarea conflictelor dure si cronice la nivelul matrimoniului, de exemplu)
3 deci cum ramane? mai degraba “aliment”, perfect controlabil de catre ratiunea umana (ce, cat, cum, de cate ori pe zi) sau mai degraba “pharmakon”?- unde doza dicteaza efectul.
2010-02-04 18:11:03 | Raporteaza
@nu da, ca nu:
“unii ar zice ca e pharmakon si au si identificat neurotransmitatorul iubirii- oxitocina,a carei secretie in creier creste bine de tot cand esti indragostit.”
Oxitocina este un hormon cu o activitate foarte complexa, motiv pentru care e destul de dificil de explicat mecanismul de actiune. Sunt multi hormoni care nu actioneaza independent, ci impreuna cu unul sau mai multi compusi chimici. Aceasta complica si mai mult procesul de intelegere a mesajelor chimice. Un studiu foarte recent, din noiembrie 2009, arata faptul ca oxitocina poate actiona in mod diferit in functie de starea de spirit a individului si de modul de administrare a acesteia. Oxitocina poate astfel amplifica sentimente pozitive, dar si pe cele contrare, daca subiectul se afla intr-o dispozitie negativa. Administrarea pe cale nazala spre exemplu poate induce sentimente de invidie, gelozie etc. Se pare ca celor 10 milioane de centri olfactivi nu le prieste intalnirea cu hormonul.
2010-02-04 18:56:38 | Raporteaza
@) All
Salutare, tuturor! Sint intr-o escala la redactie, in drum spre casa. Insa la citeva provocari voir raspunde de aici!
2010-02-04 19:02:52 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
In masura in care mitul la Platon presupune ireversibil predestinarea, iar eu mizez pe liber arbitru, desigur ca, desi plec de la Platon, spun exact altceva, poate chiar inversul!
2010-02-04 19:04:10 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Cu pharmakon-ul (e si titlul primului meu volum de poezie, din 1989!), lucrurile nu sint chiar foarte simple, pentru ca e, de fapt, si leac, si drog, si otrava!
2010-02-04 19:05:46 | Raporteaza
Mie nu mi se pare că pleci de la Platon, Liviu.
Tocmai asta spuneam prin acel ”reformulează”: impresia mea este că pleci de la o temă de anvergură, în care intrând, nu se poate face abstracţie de Platon. E normal să-l atingi măcar aşa, în treacăt.
Apoi, este evident că spui altceva: ajungând la Platon, impresia mea este că ai plecat de la discursul lui Aristofan încoace (tur-retur).
Acuma eu ştiu că nimeni nu-şi imaginează că eu îmi imaginez că tu îţi imaginezi că Platon a fost cu-adevărat naiv; ci, din contră, este naiv dacă chiar crede în sfera primordială…
Or, după mintea mea, Platon a plasat acest mit în balanţă, lăsând la latitudinea vorbitorilor să decidă: el NU a elucidat problema androginului, din punctul meu de vedere, cum nici de-atunci nu cred s-o fi elucidat cineva.
2010-02-04 19:14:02 | Raporteaza
Or nici tu nu-mi pari să-ţi fi propus vreo elucidare: tu oferi o interpretare personală, repet, din perspectiva civilizaţiei noastre iudeo-creştine.
2010-02-04 19:15:48 | Raporteaza
Alţii, în schimb, acordă mai multă atenţie perioadei în care s-a desfăşurat concursul din casa lui Agaton: aşa era lumea la vremea aceea, reminiscenţe întotdeauna găsim, pretutindeni.
Suntem în lumea greacă necreştinată.
Dar ne-am putea duce şi-n lumea… egipteană a epocii.
Cum ar fi să vorbim despre… iubirea între rude de sânge (incest?), o chestie absolut firească în lumea lor?!
2010-02-04 19:25:38 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Corect, de Platon, nu se putea face tacere daca te atingi de tema asta, orice punct de vedere ai dori dezvolti. Sio, de buna seama, ca nici eu n-o epuizez, cum n-au epuizat-o nici altii – in fond, e deschisa, deci inepuizabila.
2010-02-04 19:33:13 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Ha!-Ha!-Ha!
Ne-a prins, LA, aşa-i???
Păi, cum să nu ne prindă?
Odată că-i subiectul în sine captivant, apoi că, totuşi, LA e psiholog… Măcar că el tot spune: nu, că nu fac eu aici psihologie, tot mi-oi lua io cândva inima-n dinţi şi i-oi spune-o: hai, nu, zău???!!!
2010-02-04 19:33:38 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
E normal sa acordam mai multa/putina atentie unei perspective, epoci etc ori altora – nu venim dezbracati intr-o dezbatere, ci cu lecturile, preferentele si idiosincraziile noastre!
2010-02-04 19:34:50 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Nu, nu fac psihologie! Cel putin nu cind scriu literatura, ori daca fac, e asa ca la Monsieur Jourdain!
Dar acum va las, dragilor, ca nu mai ajung eu acasa!
2010-02-04 19:37:34 | Raporteaza
Nu, Liviu!!!
Eu n-am spus ”epuizat”, ci ”elucidat”.
S-o spun pe aia oablă, tu emiţi o teorie proprie (hai un pic înapoi, la ”Nuditatea, goliciunea şi erotismul”). Şi-n timp ce teoretizai – aici eşti moldovean cum numai Creangă cred că a mai fost!!! – parcă-ţi pică fisa: măi, dar mai sunt şi oameni care cred contrariul! Şi-atunci eşti cumva stigher – Creangă, de! – ca nu cumva să lezezi vreo sensibilitate (un fel de: la urma urmei, treaba fiecăruie!!!).
Citez (din tine, ca din clasici):
”…vreau să asigur că nu este vorba despre nici o judecată de valoare în cele de mai sus, ci doar de o distincţie de natură ontologică, pur existenţială. Eu nu judec, nu condamn, numai constat, pentru că fiecare este liber să facă orice doreşte cu corpul său, ca şi cu sufletul propriu. De altfel, membrii acestei minorităţi sexuale nu au nici un motiv să se simtă complexaţi.”
Ei?
Vezi că eu citesc cu atenţie?
Dar nici eu nu mi-am propus să elucidez problema…
2010-02-04 19:43:38 | Raporteaza
Umblă cu bine!
2010-02-04 19:44:44 | Raporteaza
“Pharmakon
Zi cenusie, cameristele ploii au ridicat jaluzelele-
singele noptii s-a scurs pe rigole.
La ghisee de aur sint angajati autorii de versuri
bine lucrate – pasarea zboara sprea cer.
Magma pulsatorie sub asfalta, copacul singur in calea
vintului rece – siberie a sufletului, tu!
Vai, vorbesc capete uriase de lut
printre ierburi uscate.
In acea dimineata ce face poetul? El poate sa taca.
2010-02-04 20:01:58 | Raporteaza
Buna seara. Astazi nu am mai postat pe aici m-am multumit sa citesc comentariile.
@daca_nu_nu Crezi ca as putea citi “Banchet” de pe undeva in editie electronica si eventual in limba romana ? Ma indoiesc ca pot gasi pe aici prin librari asa ceva si sicer recunosc cred ca mi-ar fi foarte greu sa o citesc in limba engleza.
@Inima_rea. Te rog sa-mi spui cat ma costa utilizarea licentei “functie rumegare” folosita fara acordul prealabil al autorului si nici macar cu nota de subsol. Din pacate a trebuit sa o “aplic” unui prieten (acelasi) pe alte forumuri
2010-02-04 20:20:22 | Raporteaza
a plecat “comentariul” fara sa apas nici o tasta, de fapt, cum v-ati dat seama, stimat auditoriu, nu era “decit” un citat din “pharmakon”-ul lui Liviu Antonesei.
Dar, vorba maestrului:
“A JUN – GE !’
p.s. (ce-mi place! au pus pe “AdCaptcher” cuvinte cu diacritice, pe care cei care “vox-alizeaza” oricum nu le folosesc! In orice caz, totul devine din ce in ce mai “distractiv” – sper ca n-am pus “U” in loc necuvenit!)
2010-02-04 20:21:29 | Raporteaza
@ Virgil
Prindeeeee-l!!!
(Că vineee.)
P.S. Dacă Domnul mai doreşte ceva?
Coffe?
Tea?
2010-02-04 20:27:29 | Raporteaza
@Daca_nu_nu
Stiu ca e cam tarziu sa inveti un cal batran in “buiestru” sau cum se crie corect dar eu macar incerc.
Cofee nu mai beau de vre-o 6 ani (doar ciocolata calda din ratia copiilor
) iar tea doar cand sunt bolnav 
saptamana asta mi-am luat concediu si lucrez la ale mele.
M-am multumit sa citesc dar cum trebuia sa citesc si altceva inainte m-a cam lasat de carutza
2010-02-04 20:40:25 | Raporteaza
Bună seara, domnule Gogea.
Mi-era dor de dumneavoastră!!!
2010-02-04 20:41:49 | Raporteaza
@ Virgil
Aaaoleo!!
Altceva N-AM!!!
Ore cofi, or ti!!!
2010-02-04 20:42:59 | Raporteaza
@Daca_nu_nu
Zgarcit-o
puteai sa zici niste palica ca sigur nu te refuzam 
2010-02-04 20:46:22 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
Citit email
sarumana boierule
2010-02-04 20:47:49 | Raporteaza
Vasile Gogea @
cine a scris poezia? cine a scris poezia, va rog? n-am cuvinte artere vene si capilare sa zic cat de misto poa sa fie poezia din #139
Nicolae Hurduc @
nu vorbeam de oxitocina. scuze, dar nu pot fi atat de direct spunand direct ce este legal si ce nu in USA, dar, repet, nu ma refeream la oxitocina
Liviu Antonesei #129 @
pai ziceam destul de limpede in #125
1 ” sunt multe moduri de a invinge corpul(Hipocrate le si inventariaza)-de la vindecare pana la otravire si moarte.
plus 2 “pharmakon”- unde doza dicteaza efectul.” aici faceam aluzie la principiul de azi al toxicologiei, formulat de cineva cunsocut si dlui Hurduc : Alle Ding’ sind Gift, und nichts ohn’ Gift; allein die Dosis macht, daß ein Ding kein Gift ist. mai pe scurt: Sola dosis facit venenum
daca nunu@
2010-02-04 20:49:35 | Raporteaza
#148 tx2=nu da, ca nu . scuze, tot timpul incurc nickurile
2010-02-04 20:52:49 | Raporteaza
@Daca_nu_nu
Sarut mina! Mi-am asezat aproape “Bailly”-ul!
@tx2
Liviu Antonesei, PHARMAKON, poezii, Cartea Romaneasca, 1989, ISBN 973-23-0024-B,
2010-02-04 20:57:58 | Raporteaza
@ Virgil
Ioooooooooooooooi!!!
Iartă linioară mă!!!
Nu mi-a dat prin tărtăcuţă!!!
Ui acu, mânca-v-ar mama!!!
Adă, dragă, glaja cee-ncoace!!!
2010-02-04 21:03:01 | Raporteaza
daca nunu@
. teologia crestina, cel putin cea ortodoxa si cea catolica, sunt forme ale gandirii grecesti , in principal platon si aristotel cununati intru gospel. multumeste-i lu filon din alexandria.
1 m-ai innebunit, fata, cu “traditia noastra iudeo-crestina”, si “cu grecii din vremea lui Platon inca necrestinati”. mai degraba-i invers
2 platon s-a intamplat sa fie acolo. atat. noroc, insa cu dionisie pseudoareopagitul, noroc cu el si teologia apofatica- altfel mancam platon pe paine azi ieri si maine, sub forma de teologie nesfarsit de lunga. Dumnezeul marilor meseriasi care stiu din experienta ce vorbesc are tot atat de putin in comun cu definitiile pe baza de platonaristotel cat au in comun trotineta si lipsa persoanei iubite
2010-02-04 21:04:18 | Raporteaza
@ Vasile Gogea
“Bailly”-ul???
Wow!!!
2010-02-04 21:04:27 | Raporteaza
@ Nu da, că nu
Eşti sigur că eu te-am înnebunit???
Nu credeam să fiu atât de… în stare!!!
Dar, dacă zici domnia ta, eu nu pot decât să… ZBURD!!!
2010-02-04 21:06:20 | Raporteaza
daca nunu@
zburzi, daca nunu? apai zburda, no!
2010-02-04 21:11:58 | Raporteaza
Zburd io, zburd, numa că-s cu ochii pe tine!!!
Că, dacă_nu, ştii tu vorba:
”…şi lupul, haţ!, pe ied, de gât…”
2010-02-04 21:13:33 | Raporteaza
@153, Daca_nu_nu
“Dictionnaire Grec-Francais, Redige avec le concours de M.E.EGGER, a l’usage des eleves des lycees et des colleges,
Par M. A. BAILLY
correspondant de l’institut, professeur au lycee
D’Orleans
Treizieme edition revue
Librairie Hachette
79, Boulevard Saint-Germain, Paris
1929
2010-02-04 21:19:22 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Gata, domnule Gogea, recunosc: mă dau bătută!!!
P.S. Da nu de tăt!!!
2010-02-04 21:21:43 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Daca nu te lasi, recunosc ca nu plec de la Platon, dar totusi ii fac o vizita!
2010-02-04 21:35:15 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu, Vasile Gogea
Recunosc, in fata Marii Adunari Blogale, ca eu am scris poezia! Primesc orice pedeapsa credceti ca mi se cuvine!
2010-02-04 21:36:52 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Cum poti vedea, fata bunicului, astia din generatia mea sint cu Bally-ul la purtator. Nu stiu daca si filologii, e adevarat! Vasile a studiat filosofia, eu sociologia si psihologia!
2010-02-04 21:38:30 | Raporteaza
@) Vasile Gogea, tx2
In varianta din volum (din care a ramas oricum o treime dupa furcile la care a fost supus, mai intii, de delicatul Florin Mugur, redactorul de carte si abia apoi de cenzura!), mi-au schimbat ultimul cuvint, care, in original, era putin mai dur, deci “crape”, nu “taca” – de altfel, se simte si sonor ca e mai potrivit primul!
2010-02-04 21:43:20 | Raporteaza
@ LA
Păi, de ce crezi domnia ta, Bunicule, că m-am aciuat io pe-aci???
Apoi, dacă şi-al domnului Gogea are ceva pagini lipsă (nu spunem care!!!), atunce n-o fi-acilea von farmacón???
2010-02-04 21:46:11 | Raporteaza
@) All
Ma pregatesc sa postez capitol nou. Dau semn/link cind termin! Auguri!
2010-02-04 21:46:32 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Voiam sa montez capitol nou, dar nu te pot lasa fara raspuns! Sa nu fie, Doamne iarta!, vreun farmazon!
2010-02-04 21:47:50 | Raporteaza
Liviu Antonesei #160 @
deci primiti cu pedeapsa, oricare. bun asha. pedeapsa e asta: niciuna
2010-02-04 21:49:36 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Acum am văzut # 159!!!
Ba mă las, că nu-s de chiatră!!!
Am vrut numai să mai aduc o variantă de interpretare – alta – pe lângă cele ce-au fost deja date mai sus, tocmai pentru a arăta că Platon a ştiut el ce face când făcea pe naivul.
Sigur că ai dat o raită şi pe la el: puteai să-l ocoleşti, gândeşti??? N-aveai cum.
2010-02-04 21:50:22 | Raporteaza
@ LA # 165
Apoi, dragule, cu-o moarte tot suntem datori.
Ce poate fi mai fain decât să mori atins de-o aripă de farmazon/-oană???…
2010-02-04 21:52:50 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
“sa crape” nuuuuuu. o data sunt si eu de acord cu cenzura: “sa taca” e de-acolo. fara misto
2010-02-04 21:53:11 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ei, draga bunicului, afla ca bucur tare sa aflu ca nu esti de chiatra! Dar se spune si la voi asa? Sau bagi aluzie la moldovenismul meu?
2010-02-04 22:06:00 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Mie imi este cam indiferent cind si de ce o sa mor, m-as multumi sa fie cit mai tirziu si fara chinuri inutile!
2010-02-04 22:07:07 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Pai, post festum, la retiparirea integrala a volumului, in 1990, n-am mai schimbat. Insa crape avea logica lui in contextul scrierii poemului…
2010-02-04 22:08:37 | Raporteaza
@) All
Am postat capitolul nou. In principiu, ar trebui sa poata fi citit aici:
voxpublica.real../
2010-02-04 22:09:32 | Raporteaza
@ LA # 170
Cred că te bucuri!!!
Da, chiar aşa se spune şi la noi: chiatră! La o chileală mere şi-on Chitagora!!!
Pentru savanţi se acceptă şi-on chi = 3,15…
Chiii, cred că aci am greşit, da nu-i bai că mă-ncadrez în toleranţa acceptată…
Deci nu-i nicio aluzie, Bunicule!!! Io nu fac aluzii, doară mă ştii: io spun pe şleau.
2010-02-04 22:15:25 | Raporteaza
@ LA # 171
Îmi place că n-ai pretenţii mari de la viaţă!!!
2010-02-04 22:16:27 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Nu, n-am pretentii mati de la viata si, cum ai vazut, nici macar de la moarte!
Totusi, pe vremea mea, numarul chi avea valoarea 3, 14
2010-02-04 22:47:03 | Raporteaza
Dragă, mie mi-o zis cineva că, în timp, creşte…
Oari să mă fi minţit???
2010-02-04 23:10:03 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
“Dragă, mie mi-o zis cineva că, în timp, creşte…
Oari să mă fi minţit???”
Ha, ha, ha….. Daca ditamai Universul este in expansiune, de ce sa nu creasca in timp si Chiii-ul ? De fapt Chi = 3,14, dar Chiii e normal sa fie 3,15.
2010-02-05 09:02:30 | Raporteaza
Chi-ul ăsta de 3,15 ar fi unul rotunjit ori rotunjor?
2010-02-05 09:12:40 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
E posibil, maitre, ca tocmai d-ta, care te ocupi de exactitati sa-i indemni la ratacire?!
2010-02-05 10:00:56 | Raporteaza
Aparte:
Ha!-Ha!-Ha!
Bărbaţii…
Cum pomeneşti de-un ”π”, cum sar toţi ca muşcaţi de şarpe.
Şi când te gândeşti că de ”φ” încă n-am zis nimic…
2010-02-05 11:18:30 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Hei, hei, nu fa aluzii din astea, tu esti cuminte, fata bunicului! Fata babei e aia rea!
2010-02-05 11:35:33 | Raporteaza
Bunicule dragă, ori io m-am tâmpit, ori tu te-ai pripit…
Despre ce discutăm?
Nu despre asta?
”Iar reîntîlnirea nu înseamnă neapărat – în acest loc Platon este,totuşi, neaşteptat de naiv – că ar fi existat un prim moment, un fel de proton kinoun, în care cei doi parteneri alcătuiau o SFERĂ nostimă şi drăgălaşă care ar fi fost sfîrtecată în două, iar jumătăţile de SFERĂ, amestecate cu alte milioane de jumătăţi de SFERĂ, ar fi fost condamnate să se caute, la INFINIT, una pe cealaltă.”
(majusculele-s de la mine)
2010-02-05 11:43:47 | Raporteaza
@Daca_nu_nu: cel putin rebreanu e de aceeasi parere, vezi “Adam si Eva”…
2010-02-05 11:54:30 | Raporteaza
@ Zorin
Păi?!…
2010-02-05 12:09:57 | Raporteaza
@ LA
Râzi de mineee!!!
Vaai, ce-ţi fac…
Şi io, ca proasta, mai şi pun botul!!!
Mor de ciudă!!!
2010-02-05 12:10:20 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Stai molcom, fata bunicului, nu e mai bine sa rid decit sa pling?!
2010-02-05 13:01:49 | Raporteaza
Stau.
2010-02-05 14:14:39 | Raporteaza
„Te-am iubit, chiar înainte să te întîlnesc”.
deci: dragostea la prima vedere ii ceva superficial.
deastea si eu am zis “te-am asteptat 25 de ani bla bla bla”
si… cand m-a palit realitatea peste moaca, am crezut ca m-a lovit trenul.
da! nu a fost dragostea adevarata! pai… culmea! eu am crezut ca e. deci: dragostea este o iluzie. Cand esti implicat in fapt, iti pare reala. cand dai cu sfecla, imediat nu-i mai.
am vrut sa mai zic ceva dar am uitat.
2010-02-13 19:44:01 | Raporteaza