 | Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (9)vezi toate articolele de Liviu Antonesei09 Feb 2010 la 11:42 148 comentarii 1887 vizualizari. |
Inteligenţa afectivă, intensitatea şi intimitatea
Acum, ştim că există mai multe forme de inteligenţă. Îndrăgostiţii adevăraţi sînt diriguiţi, de fapt sînt „infuzaţi”, de un tip aparte de inteligenţă, pe care, în lipsa unui termen mai bun, o voi numi inteligenţă afectivă. De fapt, ea mi se pare atît de drastic diferită de toate celelalte forme încît aş putea-o numi chiar inteligenţa iubirii. Nu este o inteligenţă pragmatică, deşi contribuie la rezolvarea unei puzderii de chestiuni concrete ce apar în dragoste. Nu este nici pur şi simplu conceptuală sau raţională, întrucît intuiţia şi spontaneitatea joacă un rol enorm în funcţionarea ei. Nu e mai puţin adevărat că, între altele, deşi nu e obiectivul său predilect, are şi marele merit de a stimula celelalte forme de inteligenţă. Din acest motiv, îndrăgostiţii par într-o continuă şi multiformă stare de graţie. Este o inteligenţă de natură intuitiv-speculativă, pe care caracteriza-o ca fiind „metafizică”, pentru că-i conduce pe îndrăgostiţi spre esenţial şi-i ajută să comunice esenţialul. Iar esenţialul este dragostea, după cum am admis deja. E o comunicare nu neapărat verbală, foarte intuitivă şi foarte plastică, adesea telepatică. Îndrăgostiţii se înţeleg fără cuvinte, îşi citesc gîndurile, pînă şi sistemul gestual – mimic, pantomimic – se personalizează, pare inventat de ei pentru unica lor folosinţă. Apar ritualuri proprii ale iubirii, cuvinte cu o simbolistică ascunsă celorlalţi, scurte semnale lingvistice sau paralingvistice care rezumă şi evocă poveşti întregi din lumea iubirii lor. Este ceva ce seamănă izbitor cu manifestarea spiritului din unele gnoze. Şi chiar cred că, în istoria spiritului, gnosticii au înţeles cel mai profund iubirea în toate formele sale, indiferent spre care din cele trei cuvinte greceşti ne vom îndrepta atenţia. Această inteligenţă a iubirii este o formă paradoxală de înţelepciune ce se manifestă atît în mişcările spiritului şi ale sufletului, cît şi în cele corporale. Nu mi se pare deplasat să susţin că îndrăgostiţii au corpuri impregnate de spiritualitate. Corpurile lor se recunosc, se acceptă şi se înţeleg spontan, fără să procedeze la îndelungi tratative, fără să recurgă la cuvinte pentru a-şi explica gesturile reciproce. Din acest motiv, între îndrăgostiţi, trupeşte vorbind, se poate întîmpla orice, fără ezitări, fără reţineri, fără restricţii, fără vreun penibil sentiment de stinghereală. Două corpuri ce se simt stinghere unul în prezenţa celuilalt nu sînt, cu siguranţă, două corpuri îndrăgostite. Dar, dacă sînt cu adevărat corpuri de îndrăgostiţi, ele se ating electrizant, se interpătrund, îşi amestecă fluidele, fuzionează în diversele posturi, iar dacă intervine limbajul acesta nu face altceva decît să constate perplex această complicitate spontană ce pare a se manifesta dintotdeauna, de la începutul timpului. Pînă şi un simplu şi banalizat prin uz şi abuz „te iubesc” capătă o consistenţă, o corporalitate, aş spune, atît de pregnantă, atunci cînd este pronunţat de buzele unui îndrăgostit autentic, încît pare o formulă cvasi-divină, care instaurează – sau reinstaurează – realitatea iubirii în chiar momentul dicţiunii. Iar dacă „te iubesc” chiar nu mai poate fi recuperat, din pricina erodării, ei vor recurge la expresii din limbi străine sau inventate, pentru a împuternici funcţia ontologică a limbajului.
Ei, bine, această inteligenţă, această înţelepciune ce aparţine tuturor dimensiunilor fiinţei laolaltă, difuză şi foarte intensă în acelaşi timp, este cea care provoacă intimitatea, valoarea centrală, adevărul profund al iubirii mistice. În cele din urmă, ceea ce distinge iubirea autentică de oricare altă formă de contact fizic sau afectiv este tocmai calitatea intimităţii. În dragoste, această intimitate nu are nimic jucat, nimic contrafăcut, nimic simulat, nimic premeditat. De fapt, ea pur şi simplu există sau nu există. Degeaba o doreşti, degeaba încerci s-o construieşti, degeaba crezi că o poţi inventa, dacă ea nu este deja acolo. Ca orice calitate omenească, intimitatea este, fără îndoială, educabilă, însă cu minima condiţie ca, in essentia et in nuce, ea să pre-existe cel puţin ca deschidere, ca virtualitate. Aşa cum nu sîntem toţi genii, aşa nu avem cu toţii acces la intimitate, cel puţin nu întotdeauna, nu în oricare din relaţiile noastre psiho-corporale. Atunci cînd există in potentia, intimitatea se manifestă deodată, fulgerător şi şocant, ca şi cum corpurile s-ar fi cunoscut dintotdeauna. Uneori, chiar îndrăgostiţii sînt surprinşi de intensitatea complicităţii, inclusiv corporale, ce se instaurează între ei, vorba lui San Antonio, „prodigioasa complicitate a corpurilor”. Ei „se înţeleg” de la bun început, trăiesc o stranie senzaţie de déjà vu, mai exact de déjà vécu. Este interesant că aceste trăiri nu au nimic în comun cu obişnuinţa, cu evenimentele rutiniere. În iubirea mistică, corpurile „se înţeleg” instantaneu, iar intimitatea, mai degrabă, exclude obişnuinţa care, adesea, conduce la degradarea şi moartea iubirii. Ea reuşeşte să introducă mereu prospeţime şi spontaneitate, chiar şi atunci cînd este vorba de repetarea infinită a unor gesturi „inagurate de alţii” (Eliade) . În fond, nimic nu este nou în iubire, dar totul este nou, totul este altfel într-o iubire autentică. Totul este nou, adică totul este de fiecare dată nou, totul este nou în toate evenimentele pe care o asemenea iubire le parcurge. O asemenea iubire este constant intensă, arzătoare aproape în sensul propriu al termenului, însă intimitatea face intensitatea suportabilă, o îmblînzeşte fără a-i diminua forţa, o „umanizează”.
Criticii literari obişnuiesc să încadreze literatura de spionaj, chiar dacă practicată de un scriitor veritabil precum John Le Carré, în aşa numita „literatură de consum”, ca şi cum ar mai exista şi una pentru abstinenţi! Ar fi suficient o astfel de surprindere fulgurantă a intimităţii pentru a nu mai produce asemenea neghiobii: „Cînd ieşeau împreună din apă, strălucind, păreau să aparţină unei rase aparte, iar expresiile lor aprige (s.m. L.A.) îţi spuneau că sînt conştienţi de acest lucru. Cînd porneau brusc spre fermă, mînă în mînă, nevorbind cu nimeni, simţeai impetuozitatea dorinţei lor ca pe o durere pe care ai mai suportat-o, însă rareori ai împărtăşit-o”. Am citat din Mica toboşăreasă, dar de oriunde, din acest autor de „romane de spionaj”, ca din oricare alt scriitor adevărat, aş putea excerpta zeci, sute de asemenea fragmente privind dragostea. Am subliniat cuvîntul aprige în textul lui Le Carré pentru că, la prima lectură, am avut senzaţia că este o concesie făcută gustului popular. Transcriind de-abia, am realizat că autorul nu voia să lase pe dinafară intensitatea, cea care separă cuplul într-adevăr îndrăgostit de restul lumii. Îndrăgostiţii nu intră în entropie, nu ard şi nu explodează cu adevărat, numai întrucît intimitatea şi-a instaurat regatul. Este, iarăşi, foarte interesant modul în care intimitatea şi intensitatea par să se stimuleze, să se provoace, chiar să se genereze reciproc. În absenţa perfectei intimităţi, este imposibil să atingi astfel de intensităţi ale sentimentului, asemenea adevărate cutremure în trăirile tale, iar fuziunea completă a fiinţelor îndrăgostite rămîne o vană aspiraţie, o speranţă deşartă, un vis mult prea îndepărtat şi inaccesibil. Dar, în acelaşi timp, nu poţi gîndi la intimitatea instantaneu instalată dacă, măcar în virtualitate, intensitatea nu-şi face simţită prezenţa. Ca un fel de ouroboros, ele se consumă şi se nasc necontenit, fără odihnă, fără pauze, una pe cealaltă, una din celealtă. Scurt şi puţin vulgar spus, nu e capabil de intensitate acela care nu e în stare să se deschidă total intimităţii, reciproca fiind la fel de valabilă. Nu sînt chiar un adept fără obiecţii al noii gnoze ştiinţifice, mă deranjează probabil chiar „modestia” ei datorată tocmai perspectivei epistemologice adoptate. Cu toate acestea, nu pot să nu recunosc că, în Gnoza de la Princeton, Raymond Ruyer reuşeşte, fără îndoială, cel mai reuşit tablou al intimităţii din cîte mi-au fost date să citesc pînă acum. Decît să-mi încerc inutil puterile, prefer să reiau un pasaj ceva mai extins din autorul francez: „Satisfacţiile unei intimităţi cu Celălalt, despuiate de orice fel de joc, sunt atît de mari, încît pînă şi personalităţile fragile, după ce le-au gustat, dacă au avut norocul de a întîlni un partener adecvat, pot renunţa fără teamă, şi cu deplină bucurie, la jocurile lor. Intimitatea este sinceritatea spontană, descătuşarea copilului din noi, lipsit de orice calcul fraudulos, a copilului naiv, iubitor, a cărui sinceritate mobilizează cele mai pozitive sentimente în el şi în Celălalt”.
Ce-ar mai fi de spus? Nu mare lucru. Aproape nimic. Atît doar că, deosebit de Ruyer, eu cred că intimitatea cu universul este mai accesibilă decît intimitatea cu oamenii, îndeosebi cînd este vorba de această intimitate ciudată şi absolută ce nu poate fi întîlnită decît în dragostea autentică. Şi, pe deasupra, jocul nu dispare niciodată între parteneri, devine doar conştient de calitatea sa de joc. În afara unora dintre copii, în afara Zeului, îndrăgostiţii sînt cei mai mari jucători din această lume. Este suficient să pronunţăm formula „jocurile dragostei” pentru ca, imediat, toată lumea să creadă că a şi înţeles despre ce este vorba. Nu are importanţă că lucrurile nu stau mereu chiar aşa, că foarte puţini ştiu într-adevăr cîte ceva esenţial despre aceste jocuri, am amintit formula doar pentru a confirma continuitatea jocului la îndrăgostiţii adevăraţi, cei capabili de intimitate. Şi, poate, chiar din acest motiv atunci cînd intimitatea este prezentă în splendida şi perfecta sa reciprocitate, ea este nesfîrşită, atoatecuprinzătoare, imbatabilă, într-un anume sens chiar nemuritoare. Adică în sensul în care şi iubirea este nemuritoare chiar şi în clipa în care este pe cale să dispară, chiar şi în întreg intervalul de timp ce urmează dispariţiei sale. Se petrece, cu adevărat, ceva straniu şi tulburător cu această intimitate. Ea are şi rolul unui fel de pompier care împiedică îndrăgostiţii să ardă de tot, întreţinînd, în acelaşi timp, o combustie infinită, un fel de flacără veşnică spre gloria şi onoarea iubirii mistice. Probabil, din acest motiv această singură formă de iubire veritabilă, fără urmă de gablonz în ea, poate fi, în acelaşi timp, atît de intensă şi atît de calmă, atît de sigură pe ea însăşi, atît de împăcată cu sine, atît de autosuficientă sieşi, dar şi atît de fragilă, de vulnerabilă. Ei, da, aceasta este iubirea-altfel, iubirea atît de rară, atinsă doar de acele elite ale sentimentului despre care am vorbit deja. Restul sînt, pînă la urmă, simple vorbe, vorbărie goală, pălăvrăgeală. Fără intimitate, adică fără complicitatea absolută a corpurilor celor doi îndrăgostiţi, ne situăm în plină demagogie. Aşa cum există demagogie politică, din nefericire, poate fiinţa şi una afectivă. Din fericire, însă, pentru a o demasca nu este necesar să aştepţi să vină alegerile. Probabil, cea mai interesantă senzaţie provocată de intimitatea este aceea de căldură, căldura corpului, căldura vocii, căldura din privire, căldura ce emană dinlăuntru, parcă prin toţi porii fiinţei. Nu este, totuşi, o senzaţie pur şi simplu corporală, ci una care infuzează întreaga relaţie dintre parteneri, producînd o barieră protejantă faţă de răceala lumii. Cei mai mulţi dintre cei care au acces la misterul iubirii percep lumea ca fiind îngheţată, îngrozitor de rece, aproape mortală în răceala ei, chiar şi cînd temperatura atmosferei trece de patruzeci de grade Celsius, însă căldura provocată de intimitatea completă face perceperea acestei răceli universale suportabilă. Căldura despre care vorbesc alină, reconfortează, ţese un fel de cocon în care se adăpostesc îndrăgostiţii. Dacă dragostea poate avea vreo finalitate „practică”, chiar aceasta mi se pare a fi. Alta nu reuşesc să întrevăd. Şi mai este un mic semn regal al intimităţii, cel legat de somnul împreună. În general, în somn, ne simţim, pentru că şi sîntem de altfel, vulnerabili şi am prefera să dormim singuri, adesea în poziţia foetusului pentru că ni se pare mai securizantă. Cînd nu e posibilă singurătatea somnului, ne ia oarece timp să ne obişnuim cu prezenţa celuilalt corp. Totul se schimbă atunci cînd intimitatea există. Nu doar că somnul împreună ni se pare cel mai firesc lucru, dar nici nu mai putem să ne dispensăm de el. Din acest motiv, unul din semnele cele mai sigure ale absenţei iubirii, ale disoluţiei acesteia este cel al „separării paturilor”, al dispariţiei somnului comun. Chiar dacă cuplul mai „face dragoste” înainte de a pleca la culcare, nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, obişnuinţa are partea sa de vină. Şi, de fapt, cuvintele sînt foarte exacte – acele cupluri pur şi simplu „fac dragoste”, cum ar face orice altceva, dar ele nu mai sînt situate în teritoriul iubirii, dacă vor fi fost vreodată. Însă intimitatea nu are în structura sa nimic premeditat, nimic construit. Dacă ea nu se manifestă spontan de la bun început, dacă complicitatea corporală nu explodează instantaneu, este bine ca „îndrăgostiţii” să nu-şi mai piardă vremea şi să treacă nepăsători unul pe lîngă celălalt. Poate altădată vor fi mai norocoşi. Niciodată nu este totul pierdut. Dar niciodată nu este nici totul cîştigat. Pentru că, chiar dacă intimitatea este spontan prezentă, ea trebuie şi prezervată, întreţinută, îngrijită precum o floare exotică, sensibilă şi rară. Şi, poate, chiar acesta este farmecul iubirii, iar iubirea este, în cele din urmă, dar şi în primul rînd, ceea ce ne defineşte viaţa în chipul cel mai substanţial cu putinţă. Dincolo de împlinirile şi eşecurile noastre profesionale, dincolo de bunurile acumulate, dincolo de urmaşii sau de operele pe care le lăsăm în urmă, dincolo de faima ori gloria publică. Reiau spusa Ecleseastului: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Prin urmare, nici noi nu existăm cu adevărat. Rămînem existenţe incomplete, palide, spectrale, holograme ce poartă imaginea fiinţei, dar sînt lipsite de substanţă, de corporalitate.
Irina Zamfirescu azi la 16:13 |
Bucureștiul pare că ar fi inepuizabil. Construcții P+inifinit, spații verzi transformate în [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu azi la 15:30 |
Uninominalul pur, în forma adoptată ieri de Parlamentul României, e o mare mizerie. Argumentele [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie azi la 14:29 |
Legea privind sistemul electoral majoritar uninominal a trecut ieri de Camera Deputaţilor, după ce [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu azi la 14:22 |
Ce e în neregulă cu POSDRU? Am tot fost avertizaţi că face Comisia Europeană verificări. [ citeste mai departe ]
Laura Cernahoschi azi la 12:10 |
Apare doar la emisiuni cu Gâdea, Alesandra Stoicescu sau duminicale de cancan, unde nu i se vor [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu azi la 10:00 |
Uninominalul pur şi dur la care a visat Traian Băsescu pe vremea cînd era pe val s-ar putea [ citeste mai departe ]
Cristian Cojanu azi la 09:54 |
From Romania with Art,
25 mai, ora 21.30, Grădina Verona
Pe 25 mai, de Noaptea Albă a Galeriilor, [ citeste mai departe ]
Iulian Leca azi la 04:30 |
Cea mai mare critica adusa sistemului electoral ce tocmai a trecut si de Camera Deputatilor e ca [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 22 May la 22:27 |
Prima lună de după o căsătorie este numită ”luna de miere”. Prima lună a [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 22 May la 19:36 |
… s-au inmultit atacurile impotriva lui Basescu pe ultimul front ramas disponibil – [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 22 May la 18:11 |
Astăzi USL a demonstrat că tot ceea ce a spus în ultimii cîţiva ani împotriva PDL nu a fost [ citeste mai departe ]
Elena Vijulie 22 May la 14:19 |
Premierul Victor Ponta şi ministrul afacerilor europene Leonard Orban au anunţat ieri că [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 22 May la 12:06 |
Monica Macovei susţine că guvernul Ponta, despre care premierul spune că e cel mai curat, e cel [ citeste mai departe ]
Ciprian Domnişoru 22 May la 04:22 |
Întrebat despre participarea financiară a României la achiziționarea de către NATO a unor [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 21:55 |
Nişte fapte. Traian Băsescu s-a întîlnit ieri cu vice-preşedintele Chevron, compania care vrea [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 19:43 |
Nu mai e doar o impresie de început de campanie. Ci o confirmare: Emil Boc a evitat până în [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 21 May la 19:05 |
În ţara în care Eminescu, Creangă, Caragiale şi Preda n-au fost absolvenţi ai vreunei [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 18:20 |
Useliştii au început ofensiva de vară puţintel mai devreme, presaţi de calendarul [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 21 May la 15:38 |
Alegerea dintr-un tur a primarului generează tot felul de efecte secundare. De exemplu, negocierea [ citeste mai departe ]
Stelian Tănase 21 May la 12:17 |
Traian Băsescu aflat la Chicago, printre români, a profitat că se afla departe de casă şi [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 21 May la 11:00 |
Am văzut și români care (încă) îl iubesc pe Traian Băsescu. E drept, nu în România. Trebuie [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 21 May la 10:03 |
Şi ducîndu-se dumnealui Traian sin Băsescu la sfat în cele străinătăţi l-au însoţit alai, [ citeste mai departe ]
Costi Rogozanu 20 May la 15:44 |
Săptămîna asta cele mai discutate probleme au fost cîinii vagabonţi, curăţenia oraşului, [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 20 May la 12:38 |
Fostul ministru german al apărării a ieşit din politică şi a pierdut titlul de doctor în urma [ citeste mai departe ]
Mihai Goţiu 20 May la 10:15 |
Înainte de începerea festivităților de lansare a candidaților USL la Consiliul Județean și [ citeste mai departe ]
Alin Fumurescu 19 May la 21:32 |
… c-acum nu mai e de gluma. Acum e serios. Acum nu mai e vorba nici de USL, nici de PDL, nici de [ citeste mai departe ]
Cristian Teodorescu 19 May la 20:12 |
După ce-am văzut fragmente din teza de doctorat a procurorului general al României, Laura [ citeste mai departe ]
Dorin Tudoran 19 May la 18:00 |
Copertă & Copyright 2012 - ION BARBU
Anunțul făcut de unul dintre cei mai guralivi și [ citeste mai departe ]
Constantin Creţan 19 May la 17:59 |
Ca şi Mugur Ciuvică, despre care tocmai am scris, tot din categoria celor pentru care pare a [ citeste mai departe ]
Ciprian Şiulea 19 May la 16:58 |
Cînd tînjeam şi eu mai tare să pot scrie despre altceva decît plagiate şi incompatibilităţi [ citeste mai departe ]
| 1Pai cum sa apara cand e clar ca se face de cacao? Cum sa raspunda la atatea intrebari unde nu ai cum sa raspunzi fara sa te dai in stamba? si cum sa apara si sa stea fata in fata cu cel care a zis Oprescu... | ||
ilinca la De ce îi este frică lui Sorin Oprescu| 2Sunt gay si nu m-ie rusine sa spun. Il sustin pe domnul Cernea, el este un adevarat copac, cu radacinile infipte in realitatea vietii. Homosexuali, travestiti, ori familisti nu conteaza, fiecare il ocrotim... | ||
| 3Penalul asta vrea destramarea culturii romanesti, distrugerea bisericii, propagarea culturii homosexuale in tara noastra. Esti un abject mai Cernea, un excrement politic. Ai fost exmatriculat de la Universitatea... | ||
| 4Penalul asta vrea destramarea culturii romanesti, distrugerea bisericii, propagarea culturii homosexuale in tara noastra. Esti un abject mai Cernea, un excrement politic. Ai fost exmatriculat de la Universitatea... | ||
| 5@Goth: lucrurile le vad cam asa: mai intai au fost pelasgii. mai vechi decat dacii, thracii, scitii, celtii, mai vechi chiar si decat sumerienii. au existat intr-o zona unde aveau ajutor din partea naturii:... | ||
| 6Declarația lui Balaban-Grăjdan: "Motivul pentru care ... să zic ... conștiința m-a obligat să fac acest lucru este pentru că se împlinesc 150 de ani de cînd Alexandru Ioan Cuza a înființat această structură... | ||
simona la …avem un tain: cui il dam?| Mihai Goţiu 12011 citiri |
| Cristian Teodorescu 10788 citiri |
| Costi Rogozanu 10215 citiri |
| Ciprian Domnişoru 4475 citiri |
| Constantin Creţan 4322 citiri |
| Dan Duca 4185 citiri |
| Alin Fumurescu 4048 citiri |
| Ciprian Şiulea 3340 citiri |
| Dorin Tudoran 2903 citiri |
| Iulian Leca 2415 citiri |
| Mihai Goţiu 8 postari |
| Cristian Teodorescu 8 postari |
| Costi Rogozanu 7 postari |
| Constantin Creţan 5 postari |
| Dorin Tudoran 3 postari |
| Ciprian Şiulea 3 postari |
| Alin Fumurescu 3 postari |
| Ciprian Domnişoru 3 postari |
| Iulian Leca 2 postari |
| Dan Duca 2 postari |
| Mihai Goţiu 63070 citiri |
| Cristian Teodorescu 41136 citiri |
| Costi Rogozanu 39176 citiri |
| Ciprian Domnişoru 18229 citiri |
| Alin Fumurescu 17943 citiri |
| Viorel Dobran 13055 citiri |
| Dan Duca 12062 citiri |
| Constantin Creţan 11333 citiri |
| Elena Vijulie 9038 citiri |
| Dorin Tudoran 8829 citiri |
| Mihai Goţiu 31 postari |
| Cristian Teodorescu 30 postari |
| Costi Rogozanu 29 postari |
| Alin Fumurescu 11 postari |
| Constantin Creţan 10 postari |
| Ciprian Domnişoru 9 postari |
| Dan Duca 8 postari |
| Dorin Tudoran 8 postari |
| Viorel Dobran 7 postari |
| Ciprian Şiulea 7 postari |
© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Einsaimstein la
Cernea FUNDamentalistul la
Tarzan la
bula la
@) All
Dau stire ca pe blogul lui Dorin Tudoran, spre bucuria unei parti a poporului cititor si tristetea altei parti, a inceput postarea pieselor din dosarul de Securitate! Cum sint peste 10.000 de file conservate, va fi de citit o buna bucata de vreme! Si o rugaminte – eu nu sint decit solul, asa ca eventualele comentarii isi vor gasi locul pe blogul lui Dorin. Adica aici:
dorin2tudoran.w../
2010-02-09 11:53:39 | Raporteaza
Draga Liviu, chiar aveam o presimtire ca ai pus pe site un nou capitol. Cred ca de fiecare data presimt asta, cateodata chiar cu fractiuni de secunda. Ar trebui sa-ti fie mila de oameni din jur si sa nu le mai spui lucruri cu adevarat coplesitoare, pentru ca saracii de ei nu stiu ce vor face. E ca si cum i-ai promite cuiva Ford Focus, iar cand ajunge pe piata nu gaseste decat Trabant. Poate o Dacia ratacita. Crezi ca e bine ce faci? Sara
2010-02-09 12:16:14 | Raporteaza
Tocmai voiam sa critic pe cel care a intrat cu comentariul. Cand colo, te-ai dovedit a fi tu.
2010-02-09 12:19:40 | Raporteaza
@) Sara Petcu
Eu nu bag pe git nimanui ceea ce scriu – unii vor sti sa foloseasca asta, altii vor trece pe linga. Nu cred insa ca dauneaza cuiva ca, macar din cind in cind, sa se gindeasca si la ceea ce regretatul Al. Paleologu numea “lucrurile cu adevarat importante”. Altfel, ce facem? Trecem asa precum gisca pe apa? Multumesc pentru atentie.
2010-02-09 12:23:09 | Raporteaza
N-am zis ca bagi pe gat ceva cuiva, draga Liviu,dar scrii prea frumos ca sa fie adevarat. Pe de alta parte, cei care stiu sa foloseasca asta o vor folosi oricum, daca au cu ce sau cu cine. Spun si eu multe.Esti un scriitor de nota 1oo, ca sa folosim notarea chinezeasca. Deci meritul e al tau. Mie n-ai de ce sa-mi multumesti. Sara
2010-02-09 12:33:55 | Raporteaza
@) Sara Petcu
Pai, eu cred ca am pentru ce sa multumesc! Si o fac din nou!
2010-02-09 12:47:34 | Raporteaza
Placerea e de partea mea
2010-02-09 12:59:24 | Raporteaza
Este atat de frumos ce ati scris, ca nu stiu daca am cuvintele potrivite pentru comenta pe text.
Sentimentul autentic mai presus de toate.
Multumesc.
2010-02-09 14:47:53 | Raporteaza
@ All
Colosul „Avatar”, detronat din fruntea box office-ului de o idilă cu buget mic (se sparie Gandul)
Drama romantică despre un soldat aflat în permisie, care se îndrăgosteşte de o studentă…….
Nu ca Avatar n-ar fi fost tot o poveste de dragoste, dar ideea cu soldatul si studenta e mult mai aproape de discutiile noastre.
2010-02-09 14:50:19 | Raporteaza
@) CU
Eu va multumesc! Auguri!
2010-02-09 14:50:39 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Dar despre ce film este vorba, maitre, ca eu nu sint inca informat?! Si chiar ma uit la filme de dragoste!
2010-02-09 14:52:00 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
Filmul se numeste “Dear John”.
Iata si niste informatii suplimentare.
Filmul a fost distribuit de casa Screen Gems (deţinută de Sony Pictures), după ce a fost refuzat de prestigiosul studio New Line Cinema, parte a colosului Time Warner. Chiar dacă echipa de realizatori a sperat într-un succes de casă, nimeni n-a putut prevedea “asaltul” publicului feminin asupra cinematografelor. Se estimează că 84% dintre spectatori sunt femei (2/3 dintre ele cu vârsta sub 21 de ani), dar s-a demonstrat că şi bărbaţii “târâţi” la film de partenere au apreciat pelicula.
Poate ar fi interesant de stiut daca dezbaterile noastre pe aceeasi tema, au captat majoritar atentia doamnelor sau a domnilor.
2010-02-09 15:55:19 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Multumesc foarte mult! In dezbaterile noastre, dupa cite imi pot da eu seama, pare sa fie un anume echilibru intre doamne si doamni – am in vedere persoanele pe care le cunosc, dar si cele ale caror gen cred ca-l pot identifica dupa anumite asumari directe, modalitati de formulare etc.
2010-02-09 16:03:04 | Raporteaza
in sfarsit un capitol special dedicat inteligentei in iubire.voiam sa zic ceva la tema, dar am primit un mail. o secunda. aaaa, incepe asa : “cum? eu care te iubesc ca o proasta(…)”. nu mai citesc mai departe. ii dau reply si pun linkul de aici
2010-02-09 16:38:41 | Raporteaza
Draga Liviu,am uitat sa mentionez: mi-au placut termenii: inteligenta iubirii sau afectiva, ca si mentionarea intuitiei si spontaneitatii. Definitia e super: o forma paradoxala de intelepciune ce se manifesta atat prin miscarile spiritului si ale sufletului, cat si in cele corporale. Iar “Iubirea e constant intensa, arzatoare aproape in sensul propriu al termenului” imi aminteste de versul eminescian:”Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ar trebui sa (ne) explici insa cum “intimitatea face intensitatea suportabila, o imblinzeste fara a-i diminua forta,o ‘umanizeaza’”.
2010-02-09 16:39:59 | Raporteaza
Pot sa mai citez si alte versuri de dragoste?
2010-02-09 16:43:43 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
.
1 totusi, dle Antonesei, descrieti iubirea si intimitatea ermetic inchise in doi.o faceti mult mai bine decat as face-o eu, care am patit-o de cateva ori
2 un tip de iubire-acesta- care nu aduce nici un plus de cunoastere in afara. universul e perceput in continuare ca fiind rece si departe. haideti ca parca daca i-am cere sa participe si lui ar fi un pic cam mult,dar ca universul sa ramana ca un intuneric in continuare rece si impenetrabil la privirea intelegerii fiecaruia dintre cei doi iubiti? am o problema sa numesc acest egoism in doi total si inchis si orb spre inafara, sa numesc toate acestea iubire, cu toata incontestabila intimitate in proces.
2010-02-09 17:11:33 | Raporteaza
@) Sara Petcu
De buna seama ca puteti cita orice doriti!
2010-02-09 17:18:56 | Raporteaza
Nu da, ca nu
Pai, ce sa spun? Poate au trait si altii asta?
2010-02-09 17:19:57 | Raporteaza
Liviu Antonesei@
nu lipseste nimic din descrierea pe care o faceti. nimic, atat cat pot sa vad. sinceritatea descrierii e totala. poetul nu minte. tocmai de aceea veneam cu observatia din #18
2010-02-09 17:36:55 | Raporteaza
@Sara Petcu:
“Definitia e super: o forma paradoxala de intelepciune ce se manifesta atat prin miscarile spiritului si ale sufletului, cat si in cele corporale.”
Sper ca nu o sa va suparati foarte tare pe mine, daca am sa fac unele scurte comentarii pe marginea frazei de mai sus. Cred ca se poate gasi o explicatie a inteligentei iubirii, pentru ca procesul de fuziune al celor 6 corpuri (2 fizice, 2 subtile si doua suflete) are in mod cert repercursiuni in zona corpurilor subtile – adica zona de imaginatie. Cred ca una dintre principalele componente ale inteligentei este imaginatia. Indivizii fara imaginatie au si ei un soi de inteligenta, dar statica, bazata in special pe memorie. Insa idei cu adevarat noi, nu poate emite decat un individ cu imaginatie dezvoltata. Ori toate semnalele care vin de la cele 2 corpuri fizice (ma refer la cele 5 simturi ale individului) aflate plin in proces de fuziune, vor produce la nivelul imaginatiei o avalansa de fantasme, cu efecte greu de evaluat la nivelul sufletului. Daca mai intelegem cate ceva in ceea ce priveste modul in care se transforma semnalele senzoriale in fantasme (imagini)la nivelul corpului subtil (generand anumite emotii), codul de comunicare corp subtil/suflet ne este complet interzis.
2010-02-09 17:41:15 | Raporteaza
Nicolae Hurduc@
“tot ce poate fi imaginat este o imagine a adevarului” william blake nu m-as grabi sa spun ca e o constatare tocmai …optimista
2010-02-09 17:56:38 | Raporteaza
Aşa e: Îndrăgostiţii îşi citesc gândurile. Din prima clipă, cred. Prima, anume aceea în care s-au recunoscut, chiar dacă au ales a trece sub tăcere că s-ar recunoaşte. Probabil la un milion de persoane care-şi fixează un semn de recunoaştere (ex. Ea: ”Am haină roşie…” El: ”Am părul lung.”), se nimereşte să fie câţiva pentru care aceste elemente prestabilite se dovedesc a fi de prisos. Că recunoaşterea-i în ei. Cum şi semnalele, probabil mai mult decât semnele. Şi-atunci e de bine când s-au recunoscut şi s-au plăcut şi gata povestea!
Dar când nu? Când s-au recunoscut, s-au plăcut şi-atâta povestea… Cum o fi atunci???
Sau cum o fi când e gata, anume e-ncheiată???
Calvar. Calvaruri. Două-trei, că nu poţi duce mai mult de-atâtea într-o viaţă. Dar timpul trece şi omul uită. Şi iar se pomeneşte în plină recunoaştere, smuls din sine cu atâta forţă că-n orice efort de stăpânire de sine, ea-i tot de nestăvilit. Şi bietul om, sub vremi trăind, se priveşte cu jale de-afară şi-şi vede pe chip, în loc de un zâmbet, un rictus amar vestind a înfrângere. În trupul de plumb înfipt în ţărână tresare doar sufletul, chemat a jelanie-napoi. El scapă din frâiele tale, dar ştii că-i pe drum de pierzanie, că nu eşti atâta de prost să nu ştii ce moarte te-aşteaptă. Unde-i inteligenţa? În ce s-a ascuns? De ce faci pe prostul, pe proasta, de nu să te scapi de hăul ce stă să te-nghită???
2010-02-09 18:27:18 | Raporteaza
La multi ani! baietelului, daca nunu. 10 face? uite ca despre dragoste face abia 9
copiii cresc mai repede ca dragostea. sa nu zici ca nu tz-a zis!
2010-02-09 18:39:26 | Raporteaza
Există sigur un limbaj al iubirii. Ca orice limbaj, are semne, canale şi coduri.
Se-nvăluie însă-ntre adesea, cu-atât mai mult atunci când cea mai bună apărare-i atacul şi cel mai bun atac e… defensiva. O fi o strategie proastă şi-aci până la urmă…
2010-02-09 18:41:30 | Raporteaza
Da, 10 face. Mulţam de gândul bun!
2010-02-09 18:42:45 | Raporteaza
cel mai bun atac e tot atacul, daca nunu. dar daca nu vezi tinta, geaba
2010-02-09 18:53:33 | Raporteaza
Buna dimineata All
@Daca_nu_nu: La multi ani lu carliontatu tau. Sa creasca mare frumos si destept si parintii pe langa el
2010-02-09 18:58:23 | Raporteaza
@Nicolae Hurduc:Eu sa ma supar pe dv? Ca ce chestie? Intrebati-l pe Liviu, ca definitia ii apartine… Nu ma supar nici pt ca ati scris “repercursiuni” in loc de “repercusiuni”, nici “foarte tare” in loc de “foarte mult” ori “tare mult”! Sa fiti sanatos!Se mai intimpla.
2010-02-09 18:59:46 | Raporteaza
neatza virgi? cum e sa faci atatea victime intr-o zi de ieri?
2010-02-09 19:00:23 | Raporteaza
@nu da, ca nu:
He he he,
am avut si zile mai bune
Da pana la urma tot aici ma trage ata. Pe acolo ma mai rafuiesc cu diversi indivizi si-mi trece.
2010-02-09 19:06:41 | Raporteaza
sara, draga, e prima oara de vreo doua saptamani cand cineva care comenteaza se ia de alt coleg de comentariu pe motiv de greseli de tastare sau nimicuri de gen “foarte tare” in loc de “tare foarte”. iti zic asta pentru ca am urmarit, cred, aproape tot ce s-a scris aici de la inceput. nu se face,sara, nu se face, pe bune
2010-02-09 19:10:11 | Raporteaza
@nu da, ca nu: draga, dar nu m-am luat de el, spuneam tocmai ca nu ma supar, ca si eu am gresit,am scris oameni cu un singur i, Liviu e de vina ca ne da texte care ne emotioneaza si uite ce facem! Iti multumesc ca m-ai bagat printre colegi, dar nu e asa si sa nu-ti para rau.
2010-02-09 19:28:07 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
@ Nu da, că nu # 28
Al-Drăcuţului mai poţi fi!!!
Când să mă dau şi io acilea sobră şi… cunoscătoare, hop!, vii tu şi mă faci să râd…
Domnule, aci descutăm problem serioz!!!
2010-02-09 20:52:13 | Raporteaza
Mulţumesc de urare, Virgil!!! Te îmbrăţişez şi-ţi întorc gândul bun pentru tine şi frumoasa ta familie!!!
Da, auzi, mă chinuie o întrebare (din cale-afară de rău; nu mai pot de-atâta chin şi jale!!!):
Noi, ăştia, cu floricelele de stil, nici savanţi, nici poeţi, nici normali, nici nebuni, nici întregi, nici jumătăţi, deci noi ăţtia, naivii boemi n-aducem puncte mari şi nici cotare ISI/JSTOR etc. ş.a.m.d.
Întrebarea:
De ce vă place cu noi???
2010-02-09 20:57:07 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
De ce vă place cu noi???
Iti raspund tot cu o intrebare: De ce te-ai indragostit de Adi cel mustacios? Nu asa ca n-ai raspuns ? E asa si io. Sunt lucruri la care nu se poate raspunde si vorba bancului cu cate benzi vrei sa fie autostrada ?
2010-02-09 21:13:20 | Raporteaza
Peştişorule de aur, tu eşti???
2010-02-09 21:19:08 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
yep. Dar din pacate functia cu indeplinirea a trei dorinte a fost dezafectata de “nefasta”
Apropos de neamtu tiganu’ hai ca-l dau in gat. Stii a fost ziua lui a trecut pe la alte bloguri si a dat de baut si pe aici nu a zis nimic nimic . ca mortu in papusoi.
Si chiar i-am batut ceva aproposuri pe blogul lui da se face ca nu le citeste
2010-02-09 21:28:25 | Raporteaza
youtube.com/wat../
2010-02-09 21:30:27 | Raporteaza
Aparte:
Uuups! L-am nemerit pe Virgil de data asta!!!
Hi!-Hi!-Hi!
N-am vrut, da mi-o ieşit!!! Dac-aş fi ţintit-o, n-aş fi nimerit-o…
2010-02-09 22:05:30 | Raporteaza
hallo, dragi preteni, nu prea am avut timp sa ma bag p-aici, am o perioada mai incarcata si unde mai pui ca p-aici sunt in toi pregatirile de carnaval.
D-abia saptamina aviatoare voi fi mai liber.
P.S Am prins ca Inima rea a publicat ceva. Felicitari!
2010-02-09 23:01:39 | Raporteaza
@) All
Am lipsit niste ore de pe aici, pentru ca am avut o intilnire cu un prieten prozator si unul din personajele sale din eomanul la care lucreaza! Nu, nu glumesc, e un roman document, iar personajul a cerut prima oara dreptul de a pleca din Ro in 1968 si l-a si capatat in 1988! Intre timp, cum puteti banui, distractie – prins pe frontiera, batut, torturat, inchis etc. Dar 20 de ani de Suedia fac minuni, e mai relaxat decit noi!
2010-02-09 23:25:54 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Bune observatiile depsre imaginatie! Eu, la un moment dat, a, creat conceptul de “memorie imaginara” pentru a explica creativitatea, dar n-am reusit sa trec pe faza speculativa.
2010-02-09 23:28:45 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ati chefuit azi, nebunaticilor?!
2010-02-09 23:29:31 | Raporteaza
Nz! Numai eu cu fiu-meu!
Adi e la Bucureşti. Vine joi.
Sâmbătă însăăă… ţine-teee!!!
2010-02-09 23:33:19 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Va tin pumnii pentru simbata, cind eu, probabil, voi chefui cu prietenul nostru comun din Suceava…
2010-02-09 23:38:49 | Raporteaza
Da?????
Vaaai, ce mă bucur!!!
Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, dar e prea departe şi-n plus e şi petrecerea noastră. George ştie, că i-am spus cum devine problema.
Da nu scăpaţi fără telefon şi urături!!!
Şi să-mi trimiteţi poze că de nuuu…
2010-02-09 23:42:32 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Daca nu uit aparatul, trimitem si poze, desigur!
2010-02-09 23:47:45 | Raporteaza
Bine că mi-ai zis!!!
2010-02-09 23:59:39 | Raporteaza
Noapte bună, Bunicule!!!
2010-02-10 00:00:03 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Nopate buna, nepoata mea favorita! Ceilalti sint nepoti, tot favoriti de buna seama!
2010-02-10 00:09:12 | Raporteaza
@) Nu da, ca nu
Nu doar ca poetul nu minte aici, dar poetii, “literalmente si in toate sensurile” (Rimbaud) nu mint niciodata, nevermore, cum spunea un poet extraordinar, desi alcoolic de felul sau, pre numele sau de-acasa Edgar Alan Poe!
2010-02-10 00:12:15 | Raporteaza
Linişte şi pace…
2010-02-10 01:47:22 | Raporteaza
Virgil, dragule, mă aşteptam la un răspuns de genul:
”Ne place cu voi, nebunii îndrăgostiţi, fiindcă v-a lăsat Doamne-Doamne pe lume ca să ne faceţi nouă, savanţilor, viaţa mai frumoasă…!
2010-02-10 01:51:49 | Raporteaza
Ca să putem noi gândi raţional şi pentru voi…”
Adică savanţii, pentru noi, ăştia, nesavanţi!!!
2010-02-10 01:52:44 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Ei si tu, liniste si pace! Eu combat virtos la Rogozanu si Gotiu!
2010-02-10 01:55:33 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Eu lăsam mesaj pentru Virgil.
Fiecare cu fluturii lui…
2010-02-10 01:57:31 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Inteleg, nepoata, ca mie nu-mi mai lasi mesaje… Bineee!!!
2010-02-10 02:05:48 | Raporteaza
Staaaaaaai!
C-am dat-o-n bară cu Virgil!!!
Că io tocmai căutam melodia de mai sus, da-mi rămăsese fereastra deschisă aci. Şi, cum nu m-aşteptam să răspundă aşa repede, am dat linkul şi s-a nimerit taman după comentariul lui.
Acuma tră s-o dreg…
2010-02-10 02:08:56 | Raporteaza
Ce mesaj să-ţi las eu ţie, Bunicule???
Ia să mă gândesc…
2010-02-10 02:12:08 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Deci d-lui Virgil ii dai mesaje pe negindite, iar pentru mine, trebuie sa cazi pe ginduri! Frumos, nepoata, nimic de spus!
2010-02-10 02:25:41 | Raporteaza
Stai, Domnule, că nu-i acelaşi lucru…
2010-02-10 02:30:30 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
daca eram in stare sa scriu de la mine “Ne place cu voi, nebunii îndrăgostiţi, fiindcă v-a lăsat Doamne-Doamne pe lume ca să ne faceţi nouă, savanţilor, viaţa mai frumoasă…!” atunci sigur nu eram fizician. Dar sa stiti ca va dau dreptate. Uneori iti mai trebuie o doza de nebunie pentru ca lucrurile prea asezate sunt “monotone si marginite” ca sa copiez o expresie din matematica.
Degeaba incerci sa o dregi da l-ai cam facut gelos pe bunicul
Oricum nimerita nenimerita cu intentie sau fara dedicatia ta o apreciez foarte mult
Acum o intrebare pentru dvs domnule Antonesei. De ce e toata valva asta cu Marino. Toti se agita (singurul calm fiind dumneavoastra) si toti se agita care mai de care sa-l discrediteze (in special cei in varsta) iar cei tineri frecandu-se pe maini de faptul ca se mai sapa la statuia monstrilor sacri din cultura romaneasca.
Chiar ma mira ca sunt unii din cei vechi care se agita mai mult decat trebuie probabil anticipand ce se scrie acolo (culmea ipocriziei IT Morar vorbeste impotriva urii pe care acest domn a afista-o toata viata )
Totusi de ce nu se asteapta cartea si abea dupa aceea sa se analizeze si eventual disculpe cei in cauza ?
Scuze pentru off topic
2010-02-10 05:10:27 | Raporteaza
@Liviu Antonesei
Am citit pozitia dvs la blogul
voxpublica.real../
este ceea ce anticipam Marino este un om mult prea bine cotat ca pigmeii sa-i conteste valoarea si atunci incearca diverse diversiuni in stilul clasic (ura foarte mult deci neadaptat social (diagnostic similar pus lui Goma de Tismaneanu) , lucra cu Secu (da aici cam trebe sa pui filtrele pe care Dl Tudoran tocmai le-a aratat.
probabil ca dpdv politic nu da bine ca multi dintre stalpi moaralitati romanesti sunt zugraviti in culori nu prea vesele si magulitoare
2010-02-10 05:51:47 | Raporteaza
Ieri, toată ziua, m-am cercetat să văd de nu mi-a crescut ceva în frunte – o stea, nişte coarne, un corn stelat. Nu mi-a, tot ăla sînt. Doamne-ajută! Nu c-aş fi neameliorabil dar aşa m-am învăţat cu mine, că tare nu-mi vine a o lua de la capăt, cu autoacceptarea.
Boon! Deci, zona vulcanică a inteligenţei emoţionale este inteligenţa afectivă. În creuzetul compasiunii – termen tehnic, aloo! – o parte sensibilă se-nvîrteşte altfel: mai aprins(?).
Din cîte ştiu eu, complicitatea trupească poate duce la conspiraţie afectivă, ceva uşor de confundat cu iubirea fiindcă seamănă amarnic. Stabilisem odată – cu o doamnă suficient de zăltată ca să-şi pună mintea cu mine – că “trupurile noastre deveniseră prietene”. Căpătaseră un soi de independenţă de acţiune – ca nişte pisici de interior cărora noi trebuia să le asigurăm condiţii de splendidă indiferenţă faţă de “viaţa reală”.
Se-ntîmpla pe-aproape de Intercontinental, din Buc, într-o casă veche, în iarna aceea rea din 1983 (84?) Rea deoarece a făcut pîrtie pentru următoarele ierni, care de care mai friguroase, mai ales pe dinlăuntrul uşilor şi ferestrelor. Casa era alimentată cu gaze – care nu erau alimentate, slăbiseră ca la Auschwitz, abia de ajungeau pentru o cafea – dacă aveai cafea, deigur. Cred că erau vreo 9 grade în casă. Numai ideea de a te dezbrăca făcea dinţii să clănţăne. Dar “pisicile noastre” ignorau imperial cruzimea condiţiilor locale, astfel c-am petrecut o noapte nudă, abia protejată de o pătură. Dimineaţa, încercînd o evaluare intelectuală a situaţiei, priveam curios în jur – numai stalactitele şi stalagmitele lipseau din peştera aceea. Sub pătură, “pisicile noastre” torceau liniştit, fără nici o grijă. Bine dar trebuia să le dăm jos din pat, să le expunem celor 9 grade, apei reci, “vieţii reale”. Numai că ele ne-au atras atenţia că ceea ce numeam noi viaţă reală era greşit plasat dincolo de moliciunea fierbinte a complicităţii lor. Dar să vedeţi cum ne-au atras-o – inducîndu-ne o stare de încîntare, care a făcut posibilă nu o zgribulită ci o jucăuşă intrare în teaca vieţii reale. Drept să spun, dacă acela n-a fost un moment de iubire, atunci nu căutăm iubirea unde-ar fi de găsit.
2010-02-10 07:06:01 | Raporteaza
Bun, inteligentsa afectiva, ça va, cred ca vad destul de clar unde bate. N-o scot de loc la capat cu “intimitatea” si cu “iubirea mistica” in (acelasi) context, nu le vad valorile domeniului de definitsie. Intr-un prim caz prima se armonizeaza cu a doua in sensul ca intimitatea, ca profunzime interioara (si “secreta”) a conststiintsei, a spiritului, si misticul/mistica, experientsa religioasa, transcendenta sint in raport de telescopabilitate (mise en abyme). Doar ca atit intimitatea cit si mistica pot functiona si cu alt domeniu de definitsie, prima cu/in acela al corporalitatsii, al fizicului si a doua cu/in acela al unor valori “absolute” netranscendente (mistica fortsei, a birfei, de ce nu) Problema (problema mea, pina una, alta) e ca nu sesizez cite din cele patru raporturi posibile intre aste doua notsiuni se regasesc in expunere. Mi-e clar ca intimitatea se refera si la corporal dar nu mi-e clar in ce “iubirea mistică, corpurile „se înţeleg” instantaneu”…(nu una ca a lui Ioan al Crucii, a Theresei de Avila, a lui Pascal, for sure). A propos de iubire mistica si corporalitate , a se vedea intricatul “triunghi” amoros din iubirea mistica ce i-a unit pe Sfinta Cecilia, pe logodnicu-i, Valerian si pe “terts”… (in Jacobus de Voragine “Legenda aurea/La légende dorée”) As nota, au passage, ca in iubirea mistica, unde “ex-staza” e cale de acces si epifenomen , se produce si “in-staza”, variatsiune ultima a intimitatsii, a coboririi in profunzimea sinelui. Nu prea stiu incotro sa o apuc, dara. Si-i bine, oricum, la mine-s doua ceasuri ale diminetsii… Zi buna tuturor.
2010-02-10 09:14:55 | Raporteaza
serial I L O V E MY L O V E (azi, VI)
V.
All through the night he wept and prayed, but before the first bird woke
Around the house in the barley fields blew the hair like billowing smoke.
Her hair blew over the barley fields where the slothful poppies gape.
All day long all its voices cooed, “My love can never escape,
No, No!
My love can never escape.”
“Be still, be still, you devilish hair. Glide back to the grave and sleep.
Glide back to the grave and wrap her bones down where I buried her deep.
I am the man who escaped from love, though love was my fate and doom.
Can no man ever escape from love who breaks from a woman’s womb?”
……………………………………………….
VI.
Over his house, when the sun stood high, her hair was a dazzling storm,
Rolling, lashing o’er walls and roof, heavy, and soft, and warm.
It thumped on the roof, it hissed and glowed over every window pane.
The smell of the hair was in the house. It smelled like a lion’s mane,
Ha! Ha!
It smelled like a lion’s mane.
NB
dazzling storm = furtuna orbitoare; lash = a sfichiui, biciui; thump = a bocani; hiss = a suiera; glow = a stra/luci, stra/lumina; pane = geam; mane = coama
2010-02-10 09:31:00 | Raporteaza
@) All
Buna dimineata la toata lumea!
2010-02-10 09:50:31 | Raporteaza
@) Virgil
Cum ati vazut deja, m-am exprimat in ce priveste memoriile regretatului Adrian Marino la locul potrivit. Si m-am exprimat nu doar ca om care il stie destul de bine de autor, ci si ca ins care a avur prilejul sa vada si memoriile cu pricina in avanpremiera.
2010-02-10 09:52:34 | Raporteaza
@) Inima-Rea
Ba eu cred ca a fost chiar asa ceva! Deci, se poate!
2010-02-10 09:54:51 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Zi buna, de asemenea! Cred ca nu ma suspectati raspunde la toate intrebarile cu pricina. Cum am mai spus, am scris cartea aceasta, mai degraba intr-un fel de transa, asa ca eu insumi ma intreb, macar uneori, la ce anume m-am gindit cind am scris anumite fulguratii din acestea si ce voi fi vrut sa spun. Pina la urma, stiu, cu putin efort s-ar putea incerca rationalizarea a tot ce e cuprins in paginile sale, doa ca ma intreb daca n-ar fi pacat cumva sa mortific si ceea ce este viu!
2010-02-10 09:59:08 | Raporteaza
@) All
Trebuie sa va las niste ore – la 12, am sedinta de catedra, iar dupa aceea restante! Dar ma intorc pina la urma!
2010-02-10 11:23:59 | Raporteaza
Scrieti divin, atat de frumos incat sunt sigura ca ati scris cartea inspirat nu numai de muza, ci insufletit de sentimente reale, puternice, adevarate! Se pare ca nu m-am inselat cand am afirmat chiar la aparitia prefetei ca “aveti condei iscusit”! De fiecare data, stiti sa teseti o lume aparte numai din condei, forta cuvintelor este mare! Asadar, ati picurat pe “hartia electronica” intensitate in cuvinte, le-ati vrajit sa zboare catre inima si minte….Stiti ce se aude in fundal, atunci cand va citesc opera? Muzica sferelor! Din nou, felicitari!
2010-02-10 11:40:52 | Raporteaza
Hop şi io!
Bună dimineaţa la prânz!!!
AM ÎNFRÂNT: am terminat de corectat!
Da frântă-s şi io…
Fiuuuuuuu…
2010-02-10 13:02:12 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Virgil, tăticule, vezi cum devine treaba???
Voi spuneţi: monotone şi mărginite. Hm.
De-aia ale voastre ”tind la infinit”, în vreme ce ale noastre ”aspiră la nemărginire”. Într-un fel e acelaşi lucru (ca-n povestea lui George) da parcă-i altceva (nu cum zice Liviu, care-l aprobă politicos, ori convins, nu mă amestec eu)…
2010-02-10 13:05:12 | Raporteaza
Zici că l-am ”atins” pe Bunicul? Uuuups! N-am vrut! Cum n-am vrut mai multe io, asară, da le-o-mburdat vulturu de nu le-am mai putut descâlci nici cu slujbe…
Una ar fi că am vrut să dau melodia pentru ”Nu da, că nu”. Şi te-am nimerit pe tine…
Alta ar fi că am vrut s-o dreg printr-o formulă, cum se cuvine atunci când stai de vorbă cu un fizician. Dar l-am nimerit pe Bunicul…
A treia ar fi că am dat s-o dreg, da mi-a picat netul.
No, mai zî ceva…
2010-02-10 13:15:05 | Raporteaza
Aşa-i şi-n viaţă, şi-n dragoste, şi peste tăt:
Una, că nu-i cum se pregăteşte, ci cum să nemereşte.
Două, că taman când îşi închipuie omu c-a găsit formula magică, se pomeneşte că-i trebuiesc zece pagini să spună ce-ar fi vrut să prindă într-o vorbă.
Şi trei, poţi rândui coliere-ntregi de vorbe alese şi se pot dovedi fără rost; şi scapi una singură, fluturaş nevinovat, şi te pomeneşti c-ai nimerit-o de mai bine nici că se putea.
Cam asta cred eu că a vrut să ne transmită Bunicul…
Dacă_nu_nu.
2010-02-10 13:15:50 | Raporteaza
No, amu tră să mă tirez, c-am fost filosoafă destul şi iar mă prinde careva asupra faptei…
Şi-mi zic io aşe, în cujet, că-i de ajuns o bâtă la un car de oale, şi-o dare de samă pe zî…
Pup again.
2010-02-10 13:17:31 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: refuz sa va percep drept bunic, mai ales dupa lectura eseului. Alte fantasme ma bantuie! Sunteti eroul acestora. Daca vreti sa ma uit la dstra ca la un bunic, scrieti literatura samanatorista
2010-02-10 14:20:06 | Raporteaza
Aparte:
Hi, hi, hi!
Mie-mi spui???
Bravo!
Trebuia să i-o spună, odată, cineva!!!
2010-02-10 14:40:27 | Raporteaza
@Daca_nu_nu: Solidaritate? Poate, dar nu stiu daca in chestiunea aceasta poate fi vorba de vreun sentiment de solidaritate
2010-02-10 15:06:55 | Raporteaza
@ Refuz
”Solidaritate?”
Nu.
Satisfacţie a-parte…
P.S.
De felul meu sunt o… solitară. Dar pot şi solidariza, dacă ştiu cu cine/ce.
Dacă_nu…
2010-02-10 15:38:00 | Raporteaza
Sunt o femeie si refuz sa-l vad pe Antonesei în postura de bunic. O fi bunic pentru nepotii domniei sale, dar nu si in visele mele,:) refuuuuuuz astaaaaa
2010-02-10 15:54:12 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Refuzăăăăăăăăăăăăăă!!!
Auzi, hai să-ţ spui ceva (da să nu mă dai de gol că… m-ai terminat!): io nu l-am văzt bunic şohan, da… poţi să-i spui??? Şi, dac-am văst că omului i-i dor de nepoţei (că asta se vede, nu să poate-ascunde) atunci i-am zis io bunic în nuanţele-n care mi-am imaginat că i-ar putea spune ei. No. Şi-am împuşcat doi iepuri, că aşa nu va şti niciodată ce-mi defilează mie prin tărtăcuţă, ştii. Când îl sîmţesc io că-ncruntă sprânceana şi dă să scruteze dincolo de vorbe, pac!, o dau pe aia cu ”bunicule” şi stau liniştită o vreme…
Şi tăt aşe…
Că io gândesc în mintea mea că tăt mai bine un bunic tânăr şi frumos ca al meu, decât zece ficiori de nicio treabă, cum îs atâţia!!!
2010-02-10 16:07:40 | Raporteaza
@Daca_nu_nu: perfecta strategie! banuiesc ca nici nu imi va lua in consideratie mesajul(cu numele asta) si nici nu imi va da vreo replica (la cat de tacticos e), dar nu-i bai, nascocesc eu alt nume
2010-02-10 16:18:08 | Raporteaza
Stai, că m-am dat o tură pe la Rogozanu, că, no, dracu nu culcă-te!!!
2010-02-10 16:35:59 | Raporteaza
S-o crezi tu că nu-ţi va răspunde!!!
Să-l văd io pe ăla-n locul lui care-al tăcea la un comentariu ca al tău!!!
Io sper să nu-mi răspundă mieee…
Noroc că-s departe!
2010-02-10 16:37:39 | Raporteaza
Fug si eu undeva sa ma ascund de mania lui Zeus, gata, promit: voi fi cuminteeeee
2010-02-10 16:47:06 | Raporteaza
Tulai, Doamne!!!
Te pomeneşti c-or sta de ploaie…
Aici, nu!
2010-02-10 16:50:22 | Raporteaza
@antonesei:
domnule antonesei, doar 5000 de citiri. daca ati relua subiectul cu cate feluri are henry miller de-as spune “pula” in sexus, nexus si plexus cred ca ati ajunge la acel numar care v-a permite si sa primiti o leafa cinstita pentru asta. comentariile d-voastra asupra lui miller erau excelente, apropos…
2010-02-10 16:52:19 | Raporteaza
Aparte:
Tuuulai, Doamne, nu mă lăsa!
Omu ăsta nu ştie da cu buzduganu, bate la uşă, fluiera pe scări, orice acolo, să ştie lumea că vine cineva…
Aşa, vine pâş-pâş şi-aruncă molotovu-n discuţia dintre două femei…
Halal cavaleri în ziua de azi!!!
2010-02-10 16:58:33 | Raporteaza
are sobolani omu, singur a spus-o…
2010-02-10 17:03:55 | Raporteaza
Ai văzut ce ne-a făcut???
Nici măcar ”scuzaţi”, ”pardon”, ”bonsoar”…
Nika, nika…
Poate de ce-i android, ştii…
Bun, am înţeles, da să te faci că nu vezi două doamne…
(Ca-n bancu-ăla cu două doamne la medic…)
2010-02-10 17:15:26 | Raporteaza
imi cer scuze, nu am vrut sa fiu vulgar, dar povestea cu analiza critica a domnului antonesei e adevarata. dar, oricum, eu sunt de pe alt forum venit, acolo unde rogozanu a suprimat instanta critica si a dat drumul la pronografie in tara. bine face, sa vedeti cate citiri va avea, 40.000 parca intr-o luna si primesti 80 de euro, sau asa ceva…bani si pornografie, rogozanu le stie pe toate mai bine
2010-02-10 17:22:06 | Raporteaza
Apoi, dragu meu, te-om ierta dacă ne grăieşti frumos.
Am fost şi la Rogozanu. L-am sfădit. Am dat o tură pe la dl Tudoran, m-am amuzat. Acu am vinit s-o salut pe fata asta de-şi zice ”Refuz”, da văz că s-o spăriet de şobolanii lu matale şi dusă-o fost!
Aia cu banii n-o pricep io, că io nu ştiu să fac bani, numa să-i cheltuiesc…
2010-02-10 17:27:23 | Raporteaza
explica intr-o zi laura c., faptul ca daca postezi pe vox-publica, primesti ceva maruntis in functie de citirile in acea luna si daca ajungi pe la 40.000 parca, primesti 80 de euro. cat despre domnul antonesei, l-am vazut extrem de nervos intr-o discutie cu gotiu, cum ca daca se enerveaza va publica alte lucruri, mai urate. eu sper sa nu fie mai urate decat dialectica stromeleagului
2010-02-10 17:32:36 | Raporteaza
Apoi, astea cu banii sunt chestiuni de bărbaţi, Monşer. Eu nu-mi întreb bărbatul meu ce şi cât ori cum câştigă, apoi doară n-oi întreba pe-al alteia, care nici măcar bunic nu mi-i…
Doar profitam de dup-amiaza asta şiniştită şi-am zis că, dacă tot e ora 5, până se uită bărbaţii la ştirile-alea cu monştri, eu beau un ceai cu-o doamnă amabilă pe care tocma am cunoscut-o aci, până să nu apari mata, cu şobolanii lu matale… aha, aha!
Către doamna Refuz:
- Pa, tu, mai vorbim noi! Mi-a părut bine!!!
Din nou către domnul:
- Mai treci pe la noi, la ceai, aşa… pe la cinci, cinci juma. Orvoar, Musiu, orvoar…
2010-02-10 17:45:29 | Raporteaza
@) Paula Vlad
Multumesc foarte mult! Mai treceti pe aici, ca ma este!
2010-02-10 19:01:05 | Raporteaza
@) Refuz, Daca_nu_nu
Ca-s bunic e mai mult decit sigur, dar daca lumea nu vrea sa-mi recunoasca statutul, eu ce pot face?!
2010-02-10 19:04:48 | Raporteaza
Androidul, Golemul si Sobolanul cu sobolani
Am eu mutra de om care si-a propus sa traiasca, eventual bine, din articole de pe un blog?!
Si, asta e o rugaminte, nu mai folositi chiar toate cuvintele bogateo limbi romane ca va trebui sa moderez si chiar nu-mi place sa fac asta!
2010-02-10 19:07:32 | Raporteaza
@Liviu Antonesei, #72: So, daimon was there… Ok, io cu daimonii nu ma pun, poate daca mai cresc…
2010-02-10 19:15:00 | Raporteaza
@Liviu Antonesei: refuz sa cred ca v-ati suparat pe noi doua biete femei rebele. A fost despre dragoste, fara sobolani.
2010-02-10 19:29:53 | Raporteaza
@) Daniel StPaul
Nici eu nu ma pun! Dar profit de ei, daca dau buzna peste mine! De fapt, ce voiam, ce vreau sa spun – ca eu nu sint un filosof, Doamne fereste!, ci un scriitor si, ca vrea, ca nu vrea, un scriitor scrie adesea la/din “inspiratie”. Sigur ca, eventual, poate rationaliza post-festum discursul prim, dar de cele mai multe ori e pacat! Auguri!
2010-02-10 19:31:58 | Raporteaza
buna seara, drajilor. nu pot sa stau azi dar voiam sa las aici ceva care (se dedica celui care va intelege mai tarziu)
! nu te du nici la bere nici la intalnire cu autorul chiar daca esti invitat direct de el ! aici nu ai venit la agatat si nici nu e casting la hollywood. sau da? atunci bafta!
si fara cuvinte banate. totusi: sa nu uiti niciodata sa-njuri!
1 cei de buna credinta suntem toti frati
2 pupinul e frate cu altii. pierzi timp pretios pana si ignorandu-l
3 ai grija de fratele tau mai mic. si tu ai fost ca el pana te-ai invatat
4 aici e ca-n pokerul pe internet. daca perseverezi ajungi sa inveti si regulile si exceptiile si vei fi expert si in pokerul real life.
5 cea mai buna intrebare pe care ti-o poti pune este: ce anume ma face liber?
6 iata un posibil raspuns: fii lucid! lasa-te enervat cat mai putin! daca te enervezi te-ntuneci la minte si nu mai esti tu. ajuta-i pe ceilalti! orice stii bine si vine la subiect sau il lumineaza e bine venit. fii scurt daca poti. daca te intinzi nu te mai citeste nimeni
7 fii sincer! zi adevarul asa cum il simti! nu-ti fie frica sa spui ce gandesti!
8nu iti da identitatea reala nici daca ai mari datorii la banca
9oricum identitatea ta reala e zero. in virtual vii cu argumente, cu injuraturi, cu amandoua SAU nu vii deloc. nu vii la cascat gura.
10 injura cat vrei, dar incearca sa injuri din ce in ce mai bine! injuratura cea mai buna e aia-n argumente esentiale
11nu te grabi la zis da la tot ce zice autorul! zi mai bine: hai sa vedem, si cantareste cu mintea ta totul! uneori autorul a avut o zi proasta. citeste altceva util!
12 textautorul are motivatiile lui de a scoate textul. astea se vad pana la urma. oamenii se skimba. sau nu. dar nu fi si tu cu teoria conspiratiei. teoria conspiratiei face si ea ce poate, nu ce iti imaginezi tu ca poate.
13 nu te lasa intimidat de nimeni! fii liber in gandurile tale! lasa-i si pe ceilalti sa gandeasca cum vor ei nu cum vrei tu! te-am pupat
2010-02-10 20:10:52 | Raporteaza
@)Nu da, ca nu
Era sa spun bun decalog, dar apoi m-am uitat din nou si am vazut ca sint 13 reguli! O sa fiu si eu atent la ele in calitatea celalata, de postac, sau cum s-o chema! Auguri!
2010-02-10 20:33:37 | Raporteaza
Aparte:
Maaamă, Soare, încă unu, cu 13 tabule, de data asta…
Cum Dumnezo-i nimeresc, nu ştiu…
2010-02-10 21:10:18 | Raporteaza
Servus, Bunicule! Văd că ai scăpat cu viaţă! Bravos!
2010-02-10 21:11:10 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Da, am scapat cu viata, da` nu chiar asa de multa!!!
2010-02-10 21:53:01 | Raporteaza
Pariem???
2010-02-10 22:36:43 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
In ce privinta? Cum vezi, mintea e destul de ostenita!
2010-02-10 22:42:25 | Raporteaza
Ha!-Ha!-Ha!
Noroc-norocel că a mea e odihnită…
2010-02-10 22:56:39 | Raporteaza
@Liviu Antonesei:
Bag si eu un pic de gaz pe foc (desi doar cu intentia de a descreti atmosfera)
Pai domnule profesor de asta nu o sa ajungeti nici-odata la Bruxeles pentru ca aveti mintea ostenita
2010-02-10 23:01:50 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
cine se tachineaza se iubeste
2010-02-10 23:12:22 | Raporteaza
@Dl.Antonesei
toata dragostea si tot respectul din lume pentru dvs.Din inima!
Aici este locul de pe Voxpublica unde patima nu-si arata coltii iar cugetul zburda oarecum dezinvolt si fara de oprelisti.
@Virgil
cum vii aici ca o vestala si intinezi un loc atat de curat dupa ce ai aruncat bale otravite in alte locuri?
Au nu stii ca si Mengele asculta Wagner dupa trierea evreilor?(contraria contrariis curantur)
2010-02-10 23:20:50 | Raporteaza
@) Nepotu lui Tamara
Multumesc. Pai, daca locul e asa cum spuneti, nu e normal ca oamenii mai bataiosi in alte parti sa devina mai blinzi aici?!
2010-02-10 23:51:26 | Raporteaza
!dl.Antonesei
aveti dreptate aber ich bin Mioritik si nici Virgil nu se simte prea bine chiar daca este traitor pe meleaguri canadiene.
2010-02-11 00:06:32 | Raporteaza
@) Nepotu lu Tamara
Aveti talent la intors lucrurile – da, cam mioritic, e adevarat!
2010-02-11 00:09:40 | Raporteaza
Din pacate abea azi am avut timp sa citesc cu atentie episodul care de fapt se “invarte” in jurul intimitati. Imi este greu sa-l contrazic pe Dl Antonesei dar asa avea cateva mici commenturi /adaugiri.
Intimitatea este “creuzetul” dragostei dar cred ca combustibilul totusi vine din afara atunci cand alimentam acest sentiment cu o solidaritate a indragostitiilor cu o privire care spune totul cu o asumare totala in fata tuturor ceilalti a relatiei.
In alta ordine de idei intimitatea este cu atat mai puternica cu cat nu apar constrangeri din exterior de genul (ai vazu bre cum o sorbea ala din ochi sau cum o mangaia pe fund). Aceste restrictii dispar in intimitate si poti sa-i trasmiti semnalele de iubire cu exact impedanta ceruta de partener astfel incat trasnferul sa fi optim si maximal
2010-02-11 04:11:19 | Raporteaza
@) Virgil
Da, probabil ca asa stau lucrurile. Insa uneoi sentimentul intimitatii este atit de puternic incit exteriorul pu si simplu “dispare”!
2010-02-11 09:30:02 | Raporteaza
@) All
Sa-i tinem pumnii profesorului Hurduc – si sa ne tinem pumnii, astia care lucram prin Universitati -, a trimis textul despre starea Universitatii ministrului de resort. A reusit sa mai gasesasca 11 colegi de la alte Uni din tara, asa ca se poate spune ca avem de-a face cu un Memoriu. Sa fie inr-un ceas bun!
2010-02-11 10:02:15 | Raporteaza
Poate ca nu s-a discutat destul pana acum, despre ceea ce cu adevarat stim foarte putin si anume despre suflet. Arhitectura sufletului si arhitectura catedralelor ? Iata o tema de dezbatere care ar putea fi interesanta, daca acceptam ideea unui liant comun: DRAGOSTEA. Catedralele ascund misterele alchimiei, asa cum dragostea ascunde misterele sufletului. Catedralele au fost intotdeauna refugiul celor lipsiti de noroc, asa cum poate ca sufletul este ultimul refugiu al celor nefericiti in dragoste. Care sunt principiile dupa care se structureaza sufletul ? Au fost indragostiti arhitectii in momentul in care construiau catedrale ? E doar stiinta si arta in spatele constructiilor, sau este si mister ?
2010-02-11 10:03:37 | Raporteaza
@) Fulcanelli
Intrebarile mi se pare foarte bune! Incercati si citeva raspunsuri? Chiar ma intereseaza unghiurile d-voastra de vedere.
2010-02-11 10:06:08 | Raporteaza
@) Fulcanelli
“Mi se par”, desigur!
2010-02-11 10:34:08 | Raporteaza
Bună dimineaţa, Lume!
Servus, Liviu!
Succes echipei, domnule profesor Hurduc!
2010-02-11 11:23:26 | Raporteaza
Am citit mai sus – îmi pare rău că nu pot rămâne acum să comentez (am şedinţă! se putea altfel???) – şi-am reţinut din comentariul 122 asta:
”Catedralele au fost intotdeauna refugiul celor lipsiti de noroc, asa cum poate ca sufletul este ultimul refugiu al celor nefericiti in dragoste.”
Bine, bine, fiecare enunţ de la 122 poate stârni un vârtej folosofic, dar eu am reţinut fraza asta deocamdată.
2010-02-11 11:33:53 | Raporteaza
Acuma, cum să zic io…
După ştiinţa mea, catedrala e o biserică (probabil şi mănăstire, dar nu bag mâna-n foc) unde slujeşte un arhiereu (episcop, arhiepiscop etc.), însoţit de-o cohortă de popi (unu-i duce straiele, altul ornatele, altu duce Evanghelia şi aşa mai departe). Cu alte cuvinte, eu văd în catedrale o grămadă de lume, înfăptuind sau participând la un ceremonial care, oricâtă simplitate-ar avea el în sine, tot scapă o fărâmă de fast.
Loc de refugiu pentru cei fără noroc poate fi catedrala, fără îndoială, dar nu ştiu de ce, pentru refugiul acesta eu văd o catedrală goală şi rece. În niciun caz una sunând de cântări şi imnuri de glorie spre cer…
2010-02-11 11:45:09 | Raporteaza
Ceva-mi scapă. Nu ştiu ce…
Spune Blaga, în ”Meşterul Manole”, prin vocea unuia dintre zidari: ”Jocul e scurt, dar lungă şi fără de sfârşit e minunea…”
Era Manole îndrăgostit?
Şi dacă da, de cine?
Sau, mai ales, de ce?
2010-02-11 11:47:36 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Da, ar merita sa aiba succes, daca ne-am aminti numai cit l-am chinuit noi aici, pe blog, la cele doua versiuni ale textului postate!
2010-02-11 11:51:43 | Raporteaza
Liviu inetervine în teoria lui Gardner, plusând cu inteligenţa afectivă. Ok. Dacă inteligenţa ţine de suflet, senzaţia va ţine de trup, iar din această împreunare va rezulta un compus uman care aspiră la perfecţiune. Cam aşa am priceput eu din textul articolului. Cu toată inteligenţa noastră afectivă, lipsiţi de senzaţii reuşim, cel mult, un zâmbet. Numai datorită senzaţiilor putem râde în hohote. Or, după mine, râsul, înaintea raţiunii, l-a smuls pe om dintre dobitoace.
Pentru că există o ierarhie şi-n cele create (minerale, plante, animale, oameni, îngeri). Probabil există una similară şi pentru suflete…
2010-02-11 11:57:52 | Raporteaza
@) All
Pregatesc postare de capitol nou. Dau stire imediat ce reusesc!
2010-02-11 11:58:09 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Cred ca ai inteles corect!
2010-02-11 11:59:10 | Raporteaza
Da?
Ce să zic? Mă bucur, no, şi eu, ca tot omul…
Aş mai fi făcut o trimitere la Templul lui Solomon, dar nu mai am vreme… Poate când mă întorc.
Baftă cu noua postare!
Pup!!!
2010-02-11 12:03:33 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Bine, o sa faci completarea cind vii. Bafta si tie la drum lung cu masina prin zapezi!
Am postat, dau si anuntul mai jos.
2010-02-11 12:07:40 | Raporteaza
@) All
Postare capitol nou la adresa
voxpublica.real../
2010-02-11 12:08:22 | Raporteaza
@ LA: @Daca_nu_nu: @ALL:
“Sa-i tinem pumnii profesorului Hurduc – si sa ne tinem pumnii, astia care lucram prin Universitati -, a trimis textul despre starea Universitatii ministrului de resort. A reusit sa mai gasesasca 11 colegi de la alte Uni din tara, asa ca se poate spune ca avem de-a face cu un Memoriu. Sa fie intr-un ceas bun!”
“Bună dimineaţa, Lume!
Servus, Liviu!
Succes echipei, domnule profesor Hurduc!”
Multumesc mult ! Si multumesc si celor care prin observatiile facute, m-au ajutat sa ajung la o varianta mai buna a materialului.
Tot ca urmare a observatiilor de pe VoxPublica, am incercat sa atrag si alti sustinatori ai ideilor legate de modernizarea universitatilor. Astfel, pornind de la propunerile noastre (pentru ca in urma dezbaterii nu mai pot spune ca sunt numai ale mele) Asociatia FAR a facut unele completari si a transmis rezultatul acestei fuziuni catre Minister si catre principalele ziare. Comunicatul de presa il puteti gasi la adresa:
forumul-academi../
2010-02-11 14:53:47 | Raporteaza
@) Nicolae Hurduc
Sa fie intr-un ceas bun, maitre!
2010-02-11 14:59:31 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
“Loc de refugiu pentru cei fără noroc poate fi catedrala, fără îndoială, dar nu ştiu de ce, pentru refugiul acesta eu văd o catedrală goală şi rece. În niciun caz una sunând de cântări şi imnuri de glorie spre cer…”
Evident, evident.. pentru ca nici in sufletele noastre nu poate intra chiar oricine si nu e chiar foarte mare aglomeratie. Rece ? Nu obligatoriu. Daca vreti sa simtiti atingerea ingerilor, mergeti intr-o biserica de lemn din Maramures. Nu cred ca veti simti frigul (decat daca acesta este in sufletul dumneavoastra). E prima varianta de structurare a sufletului. Insa intr-o catedrala putem invata ceva in plus: principiul de actiune al contraforturilor. E a doua varianta de structurare. Dirijam astfel presiunea catre corpul subtil si uneori chiar catre corpul fizic.
2010-02-11 18:19:22 | Raporteaza
@) Fulcanelii
Nu stiu daca pot fi de acord cu intreaga explcatie, dar imi place stilul d-voastra.
2010-02-11 22:36:15 | Raporteaza
Aaaaaoleo!!!!!!!!!!!!
Mooooooooooor de gelozie!!!
Mie nu mi-ai zis niciodată că-ţi place la mine oarece, dragă!!!
Şi te dădeai bunic, ai???
Aaaaah!!!
(Leşină.)
2010-02-11 23:14:11 | Raporteaza
@ Fulcanelli
)
Am spus din capul locului că-mi scapă ceva (fără să ştiu exact ce).
N-am fost în Maramureş, spre ruşinea mea, niciodată.
Mie, una, îmi plac şi mi-au plăcut catedralele. Nu le-am simţit niciodată reci… Poate de aceea nu le văd refugiu pentru îndureraţi… Sau, nu ştiu, poate nici durerea nu-i răceală, numai eu mi-o închipui aşa…
Mă mai gândesc aici, că-s destul de… confuză.
(Vezi şi domnia ta că am leşinat mai sus…
2010-02-11 23:18:50 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Cum nu ti-am spus cind mi-a placut ceva facut/scris de tine?! Nu e frumos sa umbli cu minsiunele, draga nepoata!
2010-02-12 00:21:44 | Raporteaza
@ LA
Deci mi-ai spus?!
Fiuuuuu!!!
Atunci nu mai mor de gelozie. Numa-s geloasă şi-atât.
E bine aşa???
2010-02-12 08:33:27 | Raporteaza
@Daca_nu_nu:
“Am spus din capul locului că-mi scapă ceva (fără să ştiu exact ce).
N-am fost în Maramureş, spre ruşinea mea, niciodată.”
Ar trebui sa incercati sa faceti o excursie in zona, pana nu se strica de tot atmosfera. Insa e musai sa o faceti intr-o duminica dimineata. Veti avea senzatia intoarcerii in timp cu 3 poate chiar 400 ani, atunci cand sufletele oamenilor erau poate mai curate. Veti fi invitata cu siguranta in strana de onoare, unde nu e loc pentru mai mult de 2-3 persoane. Totul intr-o biserica maramureseana este la scara redusa si foarte intim (pentru a respecta spiritul scriiturii domnului Antonesei). Insa tocmai din cauza spatiului redus incarcatura emotionala este complet alta. Unele biserici sunt atat de mici, incat ingerii te ating cu aripile lor atunci cand zboara si de aceea aici, sufletul are o sansa in plus sa gaseasca dragostea.
2010-02-12 09:51:31 | Raporteaza
@) Daca_nu_nu
Moartea, oricum, nu-i buna nici in ciubote! Cred ca nici gelozia!
2010-02-12 11:04:44 | Raporteaza
@) Fulcanelli
Da, cred ca ii dati un sfat foarte bun! Eu am avut prilejul, acum multi, prea multi!, ani, sa ma bucur doua saptamini de ospitalitatea maramureseana (inca) autentica…
2010-02-12 11:06:33 | Raporteaza
OK. Mă voi duce în Maramureș.
2010-02-12 13:25:41 | Raporteaza
super frumos
cdnews.ro/pentr../
2010-02-23 16:41:51 | Raporteaza