RSS Feed

Dezastru ecologic în Ungaria. Poate fi comparată Roșia Montană cu Kolontar?

vezi toate articolele de
06 Oct 2010 la 14:02 97 comentarii 4923 vizualizari.

Stirile din presa română despre dezastrul ecologic de la Kolontar (Ungaria) au fost însoțite, în special în mediul online, de comentarii care făceau trimitere la proiectul RMGC de exploatare a aurului de la Roșia Montană. Și la riscurile acestui proiect. Datele arată, însă, că o astfel de comparație se susține doar într-o mică măsură, situațiile fiind total diferite.

Ce s-a întâmplat la Kolontar. Conform relatărilor presei, un rezervor al companiei Magyar Aluminium (MAL ZRT) a cedat, provocând o ”inundație de nămol roșu”. Patru persoane (printre care și un bebeluș) au fost ucise, 10 persoane erau date dispărute și alte peste o sută au fost rănite. Ancheta în acest caz este doar la început, însă într-un comunicat postat pe site-ul oficial al companiei se elimină ipoteza ”erorii umane”, fiind invocat motivul ”dezastrului natural”.

”Conform informațiilor noastre actuale (nu pentru a o lua înaintea investigațiilor experților autorităților), colțul nr. 10 al rezervorului a alunecat pe argila de la bază. În același timp, se poate vedea pe fotografiile din avion că nămolul roșu are un puternic efect de auto-susținere, astfel încât, conform primelor estimări, 96-98% din noroiul roșu a rămas în rezevor”, se arată în comunicatul MAL ZRT (cu mențiunea că termenul tehnic ”rezevor” se referă la ceea ce, în limba română, este definit, de obicei, ca fiind ”iaz”).

Compania mai arată că ultimele inspecții fizice, de zi cu zi, și analizele de laborator făcute în cadrul sistemului de monitorizare nu arătau niciun semn de dezastru. Așadar, natura e ”de vină”…

Un prim amănunt care trebuie însă reținut: actualul dezastru de la Kolontar a fost provocat de o deversare de 2-4% din volumul de șlam (noroi roșu) din iaz (rezervor). Și aici apar primele diferențe majore față de proiectul de la Roșia Montană.

Volumul iazului cu sterile de procesare (cu cianuri) care ar urma să fie construit la Valea Cornei este de 12,3 milioane de metri cubi. Adică de peste 17 ori mai mare decât cel de la Kolontar. Mai mult, deșeurile cu cianuri (mult mai solubile, din cauza apei folosite pentru a reduce concentrația cianurii) nu au ”proprietatea” noroiului roșu de a rămâne stabile în iaz, în proporție de 96-98%. În cazul unui dezastru produs la baza barajului (precum în cazul Kolontar), sterilurile cu cianuri s-ar devărsa aproape în proporție de 100%.

O altă deosebire esențială este dată de amplasarea, în câmpie, a iazului de la Kolontar. Astfel, valul de noroi roșu a ”inundat” direct doar o localitate din apropiere, după care s-a scurs pe râul Raba, afluent al Dunării, fiind instituită starea de urgență în trei județe. Barajul de pe Valea Cornii, amplasat în munte, nu ar permite o astfel de dispersie, astfel încât o eventuală viitură cu cianură provocată de un accident, ar acoperi Abrudul, o parte a localităților Roșiei Montane și Câmpeniul.

Kolontar este un sat cu 845 de locuitori (conform unui recensământ din 2003). Conform Recensământului din România, în 2002, în Abrud locuiau 6.195 de locuitori, în comuna Roșia Montană 3.852, iar în Câmpeni 8080. Așadar, numărul persoanelor care ar fi afectate direct, într-o primă fază, ar fi de peste 20 de ori mai mare.

Reprezentanții MAL ZRT susțin că șlamul deversat din iazul lor nu conține compuși radioactivi. Cei de la RMGC afirmă că cianura lor nu este nocivă. Stabiliți d-voastră dacă aceasta este o asemănare sau o deosebire.

Desigur, acuzația care li se aduce opozanților proiectului RMGC este că fac ”teoria drobului de sare”, barajul de la Valea Cornii urmând să fie cât se poate de sigur. Cât de sigur va fi acest baraj o dezvăluie chiar documentația RMGC depusă la Ministerul Mediului spre avizare. Conform proiectului RMGC (volumul 18, paginile 20-40), barajul final va avea o înălțime de 180 de metri, și o capacitate de depozitare de 250 de milioane de tone de steril, respectiv 12,3 milioane metri cubi. Același proiect arată că iazul de decantare și barajul vor fi construite să reziste la două viituri majore de apă pluvială, luându-se în calcul regimul pluviometric din ultimii 100 de ani.

Așadar, care sunt șansele de producere a două viituri majore, la nivelul maxim al celor din ultimii 100 de ani? Teoretic? Aproape infime. Practic? Practic, avem exemplul inundațiilor Siretului din localitatea Săucești. În 2008, debitul Siretului în dreptul acestei localități a atins maximul istoric de 2.676 mectri cubi/ secundă. Specialiștii au afirmat atunci că o astfel de viitură se produce doar ”o dată la 100 de ani”. După doar doi ani, în urma ploilor din această vară, Siretul a atins la Săucești un debit de 2.887 de metri cubi/ secundă, cu aproape 10% mai mare decât maximul istoric anterior. De această dată, specialiștii au afirmat că un astfel de debit se întâlnește doar ”o dată la 150 de ani”. Doi ani. Atât au fost necesari pentru a avea parte de două viituri care se înregistrează doar ”o dată la 100 sau 150 de ani”…

Asemănările și deosebirile dintre Kolontar și Roșia Montană merg însă mai departe. Conform informațiilor prezentate de presă până la ora când scriu acest articol, nu se știe dacă MAL ZRT deține o poliță de asigurare pentru a acoperi daunele produse.

Care este situația în cazul RMGC? Citez tot din documentele proprii ale companiei canadiene, pe care vi le-am prezentat și cu altă ocazie. ”Gabriel deţine o asigurare pentru a o proteja împotriva unor riscuri legate de operaţiunile sale actuale în sumele pe care acesta consideră că este rezonabil, în funcţie de circumstanţele fiecărui risc identificat. Gabriel poate alege, cu toate acestea, să nu se asigure (s.m.) împotriva unor riscuri din cauza primelor mari sau pentru diverse alte motive. În cursul de explorare, dezvoltare şi producţie a proprietăţilor minerale, anumite riscuri, în special neaşteptate sau neobişnuite, cum ar fi condiţiile geologice de operare, inclusiv explozii în stâncă, falii și peșteri în stâncă, incendii, inundaţii şi cutremure care pot să apară. Nu este întotdeauna posibil să fii asigurat pe deplin împotriva acestor riscuri, ca urmare a primelor mari sau din alte motive. În cazul în care astfel de riscuri apar, orice profitabilitate a sa pe viitor ar putea fi redusă sau eliminată şi să ducă la creşterea costurilor şi o scădere a valorii titlurilor de valoare lui Gabriel”, arată documentul (mai multe informații despre acest document, puteți citi aici).

În privința evaluării oportunității și necesității economice. Compania MAL ZRT are un număr total de angajați (la cele patru fabrici și două mine de bauxită din Ungaria, Slovenia, Bosnia și România – la Miercurea Ciuc) de 2.270 de persoane. La RMGC, conform informațiilor de pe site-ul oficial, vor fi angajate, în medie, 240 de persoane (detalii aici). La Waihi, exploatarea de aur din Noua Zeelandă oferită ca exemplu de RMGC, unde funcționează două mine, una de suprafață și una de subteran, sunt angajate 210 persoane (amănunte aici). La Roșia Montană ar urma să funcționeze, în același timp, o singură exploatare, de suprafață.

Privatizată în 1995 și restructurată în 1997 și 1998, MAL ZRT funcționează pe o perioadă nedeterminată. RMGC are prevăzută o perioadă de funcționare, cu tot cu perioada de construcție, de 20 de ani. Nu există însă nicio garanție că exploatarea nu s-ar încheia mai devreme (după decopertarea Masivului Cetate și a Masivului Cârnic, cu care se va începe exploatarea și în care concentrația de aur este cea mai mare).

Mai mult, aluminiul (realizat de MAL ZRT) este un produs necesar industriei. În notele de documentare care au stat la baza votului din Parlamentul European, care a adoptat rezoluția de interzicere a cianurilor în mineritul din UE cu o majoritate de aproape 80%, se arată că necesarul actual de aur pentru industria europeană poate fi acoperit din recuperarea și refolosirea celui deja existent pe piață. Așadar, aurul este extras la ora actuală în UE doar pentru valoarea lui de lux și speculativă.

În fine, există, totuși, și o asemănare majoră între MAL ZRT și RMGC. Power-point-urile și desenele frumos realizate, în care se vorbește despre re-ecologizarea iazurilor cu deșeuri. Cel puțin în cazul MAL ZRT, desenele și previziunile lor nu seamănă nici pe departe cu ceea ce se poate vedea la ora actuală la fața locului.

Foto: Varga Gyorgyi

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!