RSS Feed

Dna Victoria Nuland, Barbra Streisand, Paris Hilton și Miley Cyrus. Sau despre statul de drept, statul de drepți și statul pe șest

vezi toate articolele de
12 Jan 2014 la 13:07 76 comentarii 1810 vizualizari.

Încep prin a repeta ce am scris în câteva rânduri – există stat de drept în România, numai că fibra lui este foarte precară. Făcând o comparație, statul de drept românesc îmi pare asemenea unui costum pus în vitrina unei croitorii aflate permanent “în tranziție”, unde, bine bibilit, pare un Armani. Dacă scoți costumul din vitrină, îl iei de pe manechin și faci eroarea să îl pui pe un client, cusăturile încep să cedeze, observi că un rever al hainei este mai lat decât celălalt, că un crac al pantalonului e mai lung decât celălalt și că stofa începe să se destrame, dacă tragi ușor de ea.

Din și despre preambulul unei vizite

Vizita unei delegații americane conduse de dna Victoria Nuland, Subsecretar de Stat, a produs multe frisoane încă de când a fost anunțată. Un anume rol l-au jucat câțiva dintre cei care au isterizat în ultimii ani discursul public și au transformat dezbaterea publică într-o luptă de gherilă. Un închipuit Proust de Floreasca, aflat de ani buni în căutarea nomenklaturicii pierdute, doar-doar capătă și titlul de Senior Nomenklaturist, și-a asumat încă o dată rolul de vuvuzea, anunțând că, odată sosită în România, dna Nuland va șterge dușumelele numai cu unii.  Cum au decurs lucrurile trebuie că l-au lăsat pe clovnul-giruetă cu nasul mai roșu decât pe vremea când se opintea să devină propagandist de elită și ronțăind furios muștiucul vuvuzelei.

A fost lăsată deoparte informația că, printre altele, prezența delegației americane la București urma să marcheze cei 10 ani de la admiterea României în NATO. Cum ce e bine nu mai constituie de mult o informație, doar ce nu e de bine a căpătat dreptul la a fi știre.

Unii au devenit foarte nervoși aflând că în comunicatul Departamentului de Stat se menționa că pe agenda discuțiilor se va afla și “eforturile de a întări statul de drept”. Cum nu era destul de clar dacă va fi vorba despre îmbunătățirea statului de drept în SUA sau în România ori în amândouă țările, multe muște aflate pe căciula românească au început să bâzâie. Unele și-au amintit că, după întâlnirea de anul trecut dintre domnii Philip Gordon și președintele interimar Crin Antonescu, consilierul prezidențial Sebastian Albă ca Zăpada, demisionat interimar, scria pe Facebook că, în rezumat, primul îi spuse celui de-al doilea “Fuck off, kid!”

În lipsa unei dezmințiri venite fie din partea dlui Gordon, fie din partea ambasadorului SUA la București, fie măcar din partea omologului american al dlui Sebastian Albă ca Zăpada – adică lustragiul pantofilor ambasadorului american –  multă lume a luat de-a bună replica respectivă. Cele două amănunte menționate mai sus au condus la teama irațională că dna Victoria Nuland vine în România ca un stăpân de sclavi pe o plantație de bumbac sau ca un vicerege într-o colonie care are nevoie urgentă să fie urecheată, până nu-și pierde și dreptul divin de a spune “Da, să trăiți. Am înțeles! Se execută.”

Să și fi avut – prin absurd — un asemenea mandat, dnei Nuland i-ar fi fost dificil să dea lecții. Nu de alta, dar nici calitatea statului de drept în SUA nu se află într-o perioadă de glorie: cetățenii americani sunt ascultați ilegal, prizonierii sunt torturați în chip bestial, lobby-smul a devenit o industrie a mituitului, membrii Congresului își bat joc de interesele celor care i-au ales, industria asigurărilor (mai ales cele medicale) se dovedește mai puternică decât guvernul, bancheri care au pus pe butuci instituții financiare de miliarde își împart — sub privirea indiferentă a guvernanților — bonusuri indecente din banii pompați de guvern în bănci tot din fondurile contribuabililor falimentați, ca să nu mai spun de ascultarea telefoanelor aliaților și multe altele.

În noimebrie 2013, într-un discurs ținut la la Vilnius, dna Nuland afirma următoarele: “Trebuie să neutralizăm o altă otravă care amenință prea mult democrațiile tinere ale Europei și Euroasiei: corupția.“ Doamna Nuland știe bine ce efecte are această otravă. Corupția  – mai ales cea politică -  a atins cote record în Washington, doar că aici este practicată cu o anumită “finețe”, cu o anumită “clasă”, în vreme ce în România corupția este practicată și afișată cu un grobianism dezarmant. Spre deosebire de Cornu, la Washington un politician suspectat de corupție nu are cinismul și aroganța de a invita presa să-i “numere ouăle”. Când în congelatorul unui membru al Congresului au fost găsiți peste 90.000 de dolari-Ou, legiuitorul american a încurcat-o, fiindcă nu a putut invoca existența unei mătuși pensionare cu numele “Tamara”.

Dna Nuland, diplomat cu o reputație excelentă, a trecut nu de mult prin dificultăți de credibilitate. Dezastrul din Libia, unde ambasadorul american și alți câțiva diplomați și-au pierdut viața la Benghazi în urma unui atac terorist s-a produs în timpul mandatului ca Secretar de Stat al dnei Hillary Clinton. Republicanii nu par să renunțe la repunerea pe tapet a responsabilității dnei Clinton în acel dezastru și posibila încercare a Purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat din acel moment, dna Victoria Nuland, de a elimina din faimoasele “talking points” pregătite pentru Casa Albă referirile la implicarea al-Qaeda. Cu alte cuvinte – încercări de a nu spune întregul adevăr opiniei publice.

Una peste alta, o vizită incomodă și pentru gazde și pentru oaspeți, atâta vreme cât pe agendă se afla și “eforturile de a întări statul de drept”. Acesta din urmă este uzurpat în România de statul pe șest, promovat de unii, și statul de drepți, promovat de alții. Sau li se spune și unora și altora “Fuck off, kids!”, sau subiectul statului de drept trebuie înlocuit pe agenda oricăror discuții bilaterale româno-americane cu ireproșabila ciorbă de potroace. Nu altfel stau lucrurile și în cazul independenței Justiției. Sau li se spune “Fuck off, kids!” tuturor acelora care își închipuie că Justiția este un roboțel sau verișoara lor surdo-mută din Potârlagele, sau se ciocnește cu toată lumea un pahar de Zghihară de Huși ori Busuioacă de Bohotin. Așa cum era de așteptat din partea unui diplomat cu mare experiență, dna Nuland a fost cât se poate de explicită, fără a rosti numele pe care visau atâția să le audă înșirate ca în rechizitoriul prezentat de un procuror: “Le cer tuturor politicienilor să lupte pentru a ține justiția departe de influența politică.”/…/”Indiferent ce partid susțineți, luptați pentru o justiție independentă”.

Diferența sensibilă între “în principiu” și “în realitate”

În principiu, nu a fost nimic neobișnuit în faptul că dna Victoria Nuland nu s-a întâlnit și cu premierul Victor Ponta, așa cum dramatizează unii comentatori. Am citit că agenda întâlnirilor a fost stabilită de partea americană, dar aș spune că un protocol alcătuit  “by the book” presupune ca stabilirea întâlnirilor să fie făcută prin consensul părților. Dna Nuland nu este nici prim-ministru, nici președinte, nici Secretar de Stat. Așadar, întâlnirea cu șeful diplomației române a fost una la un nivel cât se poate de adecvat.

În realitate, premierul Ponta nu și-a făcut un bine lipsind din București în timpul vizitei delegației americane. În plus, declarațiile unora dintre consilierii săi au avut darul să facă din absența premierului un alt act de puțoism politic. Și-apoi, vacanțele de iarnă se pot dovedi periculoase – o pietricică agățată de Michael Schumacher l-a trimis pe septuplul campion mondial în zona morții. Există comă indusă și în viața politică. Uneori, când ești scos din coma indusă, nu prea mai ai unde să te întorci, în afara unei vacanțe nesfârșite în care dialoghezi doar cu tine însuți.

Victoria Nuland: “A fost, sincer, o întâmplare faptul că eu am putut veni în România într-o zi în care Premierul avea alte obligații.” Iată o declarație care dovedește clasă diplomatică, experiență, cumpătare și respect pentru adevăratele mize majore aflate în joc, nu pentru țâfne de adolescenți întârziați. O declarație care îi lasă într-un ofsaid de 10 kilometri și cu chiloții în vine pe consilierul Frunda și pe purtătorul de săniuță – Palada.

Dacă, sincer, lucrurile au stat exact cum le-a numit dna Nuland este altă chestiune. Întrebarea rămâne dacă, sincer, dl Ponta avea alte obligații de stat, pe care trebuia să le onoreze (deși nici colaboratorii săi cei mai apropiați habar nu aveau unde se afla premierul), sau obligații de vacanță, pe care, tot sincer, putea să le amâne. Spre binele său și, ca să spun o vorbă mare, chiar și spre binele României.

Despre respect reciproc

Să sperăm că dna Nuland i-a menționat dlui Titus Corlățean numele viitorului ambasador american în România și că nu va fi vorba de un (alt) political appointee, cules din lumea mega-dolarului sau de la petrecerile orbitorului Hollywood, cum e cazul dnei Colleen Bell, nominalizată ca ambasador în Ungaria. Sau, dacă ăsta-i trendul, măcar Bucureștiul să fie onorat cu un ambasador ca Barbra Streisand, nu blagoslovit cu alde Paris Hilton ori Miley Cyrus. Respectul față de un “partener de încredere” pe cale să devină — nici mai mult, nici mai puțin — “marele nostru aliat în această zonă” e cu mult mai vizibil în nominalizarea unor ambasadori de calitate, diplomați de carieră,  decât în necesarele îndemnuri la combaterea corupției, îndemnul la apărarea independenței Justiției și consolidarea statului de drept.

Ocolind diplomatic să dea nume sau să se refere la declarații ale liderilor români (tocmai pentru a nu fi bănuită că se amestecă în politica dâmbovițeană și suspectată că indică cine e bun și cine e rău la București) dna Nuland a dat un răspuns cât se poate de limpede și în legătură cu poziția Washingtonului față de destinul Republicii Moldova. Declarația dnei Nuland a lăsat un alt consilier, dl Iulian Chifu, într-un jenant ofsaid geostrategic și cu chiloțeii politologici în vine:

“SUA susțin suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și dreptul R.Moldova de a-și alege propriul viitor. Am susținut puternic Parteneriatul Estic și oportunitașile pe care UE le-a oferit țărilor din est prin asocierea la pactul de liber schimb, prin oportunitățile legate de acordarea vizelor. Credem că este un enorm pas pozitiv pentru țări precum Moldova, Georgia, Ucraina. Știti că dl secretar de stat Kerry a fost în Moldova de curând pentru a felicita această țară pentru acordul de asociere cu UE.”

Croitoria și statul de drept

Întorcându-ne de unde am plecat – comparația între statul de drept din România și un costum din vitrina unei croitorii aflate permanent “în tranziție”, iată o anecdotă veche, dar foarte potrivită pentru mereu nou-nouțul stat de drept românesc.

Un bucureștean câștigă o sumă substanțială la Pronosport.  După ce încasează banii, fuge la Casa Modei să-și comande costumul la care visa de un sfert de secol. Când costumul e gata, norocosul vine cu el acasă foarte fericit. Soția îl rogă să-l îmbrace. Îngrozită îi spune soțului: “Neluțule, ăștia și-au bătut joc de tine. Tu nu vezi cum atârnă mâneca aia? Nu te-ai uitat și tu în oglindă să vezi ce cute face haina la spate? Tu nu vezi că un crac al pantalonului îți vine doar până deasupra gleznei iar cu celălalt ștergi praful de pe parchet? Du-te înapoi și fă scandal. Cere banii înapoi…”

Omul se reîntoarce la Casa Modei și cere explicații. Croitorul îl roagă să îmbrace costumul. Îi explică lui Neluțu că nu e nimic rău cu costumul – cade perfect pe el. Stofa trebuie să se mai lase puțin. Să țină domn’ Neluțu umărul stâng mai jos, să ridice umărul drept mai spre ureche, să stea un pic mai aplecat de spate, ca să se întindindă stofa cum trebuie, și să nu îndoaie prea mult piciorul drept cînd merge, până se mai lasă stofa.

Neluțu pleacă fericit spre casă, îmbrăcat în costumul cel nou, nu de alta, dar să se mai lase un pic stofa. O ia în jos pe Calea Victoriei. Dă colțul la stânga, cu gândul de a intra la Athénée Palace să bea o bere bună și rece. În fața braseriei – doi tineri. După ce-l privește atent pe Neluțu, unul dintre ei îi spune celuilalt: “Fii atent ce bine vine costumul pe cocoșatul ăla …” “Da, băi, și când te gândești că mai e și șchiop, nenorocitul de el…”

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala
Dorin Tudoran (născut la 30 iunie, 1945, Timișoara), scriitor, ziarist și analist politic.
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!