Do you speak POSDRUgheza?

Bravo, Costi, uite ca atunci cand nu ti se isterizeaza socializmele de pe creier poti scrie materiale interesante din punct de vedere jurnalistic… E in textul de fata o fericita combinatie intre opinie si fapta

Au dreptate 100% atata vreme cat am avut ca si clienti “asociatii” care au avut programe, cu sediul in Baile 1 Mai, “intermediarul” si care nici dupa 1 an nu au cacadicsit sa solicite suma de 10000 lei platita in plus, desi am solicitat de nenumarate ori sa rezolvam problema contabila.
Probabil le-a “iesit destul” ca sa nu se mai oboseasca cu amanuntele.
Mentionez ca firma a incasat 550000 lei, la care am platit toate darile aferente.

Informaţiile de pe site sunt destinate celor care vor să deruleze astfel de programe şi care ar face bine să se documenteze, să înveţe legislaţia, instituţiile, dar şi jurnaliştilor care vor să se specializeze în a interpreta detaliile tehnice pentru publicul general, analiştilor. E important să existe referinţe clare la instituţii şi felurile reglementări şi legi. Da, e tehnic, dar asta nu e neapărat rău. Urmează să reproşăm şi instanţelor că invocă legi “complicate” şi că nu publică totul pe limba oricui care se uită pentru prima dată pe site?? E acelaşi raţionament. Din acest motiv mi se pare hilar reproşul de mai sus…

La atatia lectori si antrenori, programul si-a atins scopul. A creat 20.000 de posturi platite super bine, plus ca proaspat recalificatii joaca solitaire pe computerele luate tot cu banii batranei si mioapei tanti Europa.

Youth in Action e la fel, chiar si mai mare cretinismul.

Acele informatii sunt destinate celor care se ocupa de realizarea si implementarea acestor proiecte. Oameni specializati. Oameni care au studiat si invatat legislatie si invata permanent pentru ca se schimba mereu cate ceva.

Stii care este de fapt cuiul intregii probleme? Cui pe care nimeni din afara sistemului nu l-a “detectat”. Frica autoritatii de implementare de a nu gresi ceva. De asemenea, grandomania si incompetenta DELAF-ului cand se pune problema unor verificari. Ca sa intelegi, DELAF-ul este un fel de “garda financiara”.

Din nou, statul a dat dovada de maxima incompetenta prin angajatii sai care nu stiu cu ce sa manance posdru si nu au nici macar bunavointa de a sprijini initiativele privind implementarea. Nu stiu sa comunice si nici sa asculte sfaturi bune.

Evident ca exista si alte substraturi. Insa scriem din nou romane fara incheiere.

Iti sugerez sa intrebi un om care se ocupa de implementare de cel putin 3 ani. O sa-ti explice el mai bine care e cuiul ala.

Treaba cu formularea “tehnica” de pe site e o chestie normala in romanica. N-ai invatat pana acum ca limba de lemn pare mai inteligenta si nu lasa loc de interpretari?

Like. (ar merita totusi sapat mai adanc)

De limbajul asta m-am lovit si cand mi-am downloadat ACTA sa-l judec singur. Cu toate ca n-am probleme cu limbajul juridic, totusi nu am inteles ce scrie acolo. Pentru ca nu era nici macar limbajul juridic cunoscut, cred ca era limbajul juridic american hibrid europenizat mixat cu definitii din conventii internationale.

Daca proiectul de lege de revizuire a Constitutiei este adoptat si aprobat prin referendum se va ajunge in situatia urmatoare:
- art. 124 alin. 3 va avea urmatorul continut: “Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai Constituţiei, legii şi deciziilor Curţii Constituţionale”;
- dar conform art. 142 alin. 3 va avea urmatorul continut: “Şase judecători sunt numiţi de Parlament şi trei de Preşedintele României”.

Cu alte cuvinte, juzii CCR-ului vor reprezenta intotdeauna interesele asa-zis democratice ale unei configuratii politice ce constituie “puterea” pentru ca 6 vor fi numiti de Parlament, adica de grupul care detine ponderea cea mai mare a votului din Parlament, iar 3 de presedinte, care intotdeauna va fi unul ce provine din grupul ce are puterea politica.
Deci, PUTEREA politica va numi TOTI juzii CCR-ului, iar judecatorii de scaun (de la instantele judecatoresti) vor fi obligati prin Constitutie sa tina seama de deciziile CCR-ului (care vor fi din ce in ce mai politizate).

E adevarat ca si pana acum deciziile CCR-ului erau obligatorii pentru instante, insa diferenta esentiala e urmatoarea:
- o decizie obligatorie conform unei legi ordinare sau organice sau chiar pe temeiul unei OUG sau OG putea fi aplicata daca nu contravenea unor dispozitii internationale ce faceau parte din dreptul national. Adica instantele judecatoresti aveau dreptul sa aleaga norma internationala prioritar chiar si unei decizii a CCR-ului, in cadrul operatiunii de alegere a normei aplicabile;
- o decizie obligatorie conform Constitutiei va avea temei constitutional (adica forta unei norme constitutionale), ceea ce insemneaza ca va fi superioara unei norme internationale care nu are rang egal cu cele precizate in art. 20 alin. 1 din Constitutie. Constitutia precizeaza foarte clar ca CCR-ul se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor sau altor acte internationale (art. 146 lit. b din Constitutie), ceea ce insemneaza ca normele internationale vor avea rang constitutional numai daca sunt dintre cele precizate la art. 20 alin. 1 din Constitutie, adica Declaratia Universala a Drepturilor Omului si tratatele referitoare la drepturile si libertatile cetatenilor. Dar aceste norme internationale au numai caracter de recomandare, ele neobligand statele sa asume anumite masuri specifice, acestea patrandu-si dreptul de a legifera limitele drepturilor individuale, bucurandu-se “de o marja larga de apreciere” (conform nenumaratelor hotarari CEDO pe care instantele au invatat cu o vioiciune uimitoare sa le speculeze explicand tot felul de solutii adoptate din ce in ce mai stridente si uimitoare).

Asadar, tentatia si tendinta puterilor politice (legislativa si executiva) este evidenta si arata ca puterea judecatoreasca nu este o putere de echilibru intre puterea de stat si cetateni, ci doar un instrument extrem de eficient pentru incalcarea viitoarelor drepturi si libertati individuale.

Da, dar traducerea nu ne place: poti accesa fonduri POSDRU, de pilda, pentru a convinge oamenii (de altminteri sanatosi la cap) sa lase orasul pentru sat (suna romantic, dar cine-ar face-o?), sa devina mai “adaptabili” in relatiile de munca (adica sa se adapteze la reduceri de drepturi), etc. Asa, mersi, ma plateste si dealeru’ de droguri din coltul strazii sa conving oamenii cu scaun la cap sa o ia pe aratura:))