RSS Feed

Domnule Andrei Pleșu, un misogin mai poate fi considerat intelectual?

vezi toate articolele de
09 Jul la 21:28 comenteaza acum 5634 vizualizari.

Cele mai bădărane și misogine articole sunt acelea în care li se spune femeilor cum să se îmbrace, cum să se poarte, cât rimel să își pună, dacă să poarte fustă sau burka, dacă să își facă tatuaje sau nu, și să le defăimeze pe cele care aleg să facă ce doresc cu corpul lor.

Dacă alegi să îți pui silicoane, botox sau gene false, așteaptă-te să vină armata de misogini și misogine să răcnească la tine și să îți spună ce e mai bine pentru tine, pentru trupul și mintea ta.

Nici Andrei Pleșu, un personaj public care este perceput de către mulți drept un intelectual de marcă al acestei țări, nu se lasă mai prejos în a disprețui femeile care aleg să manifeste liber și fără a se conforma unor canoane conservatoare.

Femeia o fi vreo ‘neroadă’ în mintea misoginilor pe care ei, în înțelepciunea lor, sunt chemați să o aducă pe ‘calea cea bună’! Femeia nu e în stare să ia decizii pentru propria persoană, ci are nevoie de prețioșii “specialiști în corpurile altora”.

Iată cum fundamentalismul și felul în care sunt supuse presiunii femeile în legatură cu corpul lor din țările islamice are un corespondent notabil, ceva mai soft și rafinat literar, în tări precum România.

Scriitura frumoasă a domnului Pleșu maschează o “moralitate disprețuitoare” la adresa femeilor. Strălucirea stilului său este doar un veșmânt atât de strâmt încât nu îi acoperă micimea de caracter.

Dacă în țările civilizate și democratice este deja larg acceptat dictonul “MY BODY, MY CHOICE” (corpul meu, decizia mea), provincialismul moral al domnului Pleșu devine cu atât mai strident în contextul în care spiritul scrierii sale este sintetizabil foarte bine în formula “YOUR BODY, MY CHOICE”

Andrei Pleșu a scris următoarele:


“Problema este că, în mod evident, buzele supradimensionate sînt invalidante: posesoarele lor au dificultăţi să vorbească articulat, să zîmbească, să mănînce! Par corcite cu o altă fiinţă, care le parazitează, agresiv, chipul. Oricum, e limpede că folcloricul canon al „guriţei“ (cu ale sale „buze dulci“) e depăşit. Se preferă „guroiul“, ventuza cosmică, ochiul vulcanic al unui balaur. Nu poţi să nu te întrebi, candid, cum se sărută o asemenea „instalaţie“? De unde să începi? Nu rişti să te îneci, să te prăvăleşti în abisul interlabial? Sau să te sufoci, cu nasul prins în faldurile unui angrenaj imprevizibil? Fapt e că doamnele despre care vorbesc par fericite. Reuşesc să rîdă mai tot timpul, expandînd lateral, cu oarecare îndemînare, depozitul de carne dintre maxilare, afişează o feciorelnică mîndrie în legătură cu adaosul creator pe care l-au impus portretului dat de Dumnezeu şi au mare succes în emisiunile de gang ale cîtorva moderatori fără prejudecăţi, sau în dormitorul lui Leo din Strehaia. În ce mă priveşte, bombăn senil, mă simt defazat şi recapitulez, visător, buzele mult mai elocvente pentru gustul meu ale cîtorva vedete de pe vremuri… Pînă şi bunicile mi se par mai sexy.

Aspectul tumoral al noilor buze e gîndit, probabil, să ducă sex-appeal-ul pînă la urlet. În realitate, eu unul rămîn perplex şi inapt de orice divagaţie erotică: contemplu siderat o vietate din lumea ciudăţeniilor de la moşii de pe vremuri.

Aluzia legată de fetele care, pentru că își pun botox, ar trece prin paturile maneliștilor este nedemnă pentru orice persoană care are bunul simț să nu jignească pe cineva în mod gratuit, dar și care respectă logica și poate face corelații juste între lucruri. Pentru un ‘intelectual’, un astfel de derapaj este fatal întrucât îl scoate din câmpul moral și îl exilează, neonorabil, nu într-o insulă a celor curajoși în spirit, ci pe maidanul celor care persistă în fraude culturale.

Presiunea celor care vor să uniformizeze societatea este oricum mare. Atunci când și formatorii de opinie se raliază acestei tendințe de reprimare a celor care vor să fie ‘altfel’, răul produs este mult mai profund.


Dacă am urma și pune în oglindă logica strâmbă a domnului Pleșu, atunci bărbații care, spre exemplu, își fac tatuaje sunt niște “vietăți” care strică “opera lui Dumnezeu” iar scopul urmărit de ei ar fi acela de a ajunge în paturile manelistelor.

O cultură dominată de asemenea ‘personalități proeminente’ precum Andrei Pleșu nu are nici o șansă să depășească zona marginală în care se află.

Ioana Stăniloiu

https://web.facebook.com/ioana.staniloiu.3

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!