RSS Feed

Capacitatea de autoiluzioanare a elitei româneşti ar trebui să ne sune ca o alarmă

vezi toate articolele de
18 Dec 2017 la 19:41 28 comentarii 2 vizualizari.

Toată emoția cu monarhia de zilele astea le-au arătat unora un soi de lumină la capătul tunelului, de speranță. Or, mie îmi par mai curând semne ale unei boli mai vechi care bântuie ”elita” românească. Vorbim de elite de tot soiul, de la funcționari la politicieni, de la corporatiști la oengiști. Ba am văzut că și pesediștii au lăcrimat; în capul lor fiind vid ideologic, fiecare eveniment important le umple tărtăcuțele de ceva ce nu e emoție, ci angoasa neadecvării.

Găunoșenia elitelor românești – să numim ”elită” manifestări intelectuale, politice, financiare etc. dar și o pătură de mijloc (cu tot cu aspiranți) destul de solidă – se manifestă prin văicăreală, autoeroizare și autoficțiune duse la extrem. Ieși prin ploaie la o plimbare politică și ești un soi de Sisif teribil al timpurilor moderne. Lupta cu PSD-ul cel rău este un zbucium continuu, o frământare teribilă care nu te mai lasă să vezi nici măcar apocalipsa pregătită de PSD cu măsuri fiscale de superdreapta.

Autosugestia merge până la cote amețitoare nu de ieri de azi când toată lumea s-a făcut monarhistă și a plâns. Aici avem de-a face cu o continuă neliniște, care s-a accentuat în urmă cu 10 ani, neliniștea de a-ți sublinia continuu apartenența de clasă (cu tot cu iluzionări ale unei mici burghezii plăpânde cu cardul aproape gol): înmormântarea regelui constituie un soi de moaște „quality”; mergem doar la proteste unde nu se cer salarii mai mari, astea fiind doar ambiții pentru amărășteni și sindicaliști; urlăm la asistați deși nu mai plătim de mult timp pentru o viață suportabilă măcar pentru săraci; vrem anticorupție în politică, nu vrem anticorupție pentru marele capital, nu ne interesează dubla măsură a corupției; nu vrem să se dea ”pomeni electorale” pentru sărăcani, să se dea pomeni numai pentru clasa de mijloc, prima casă și prima mașină și ceva ANL, care cât îl țin baierele și pilele; anticomunism de operetă pentru lumea fină, în timp ce săracii sunt virusați de comunism; mă rog, pot da exemple cu miile, le găsiți pe pagina mea de vox înșirate în ultimii 8 ani.

Cel mai clar semn al unor vremuri periculoase este tocmai această capacitate de autoiluzionare sau de ceea ce aș numi scenografie de clasă: ne apărăm interesele, patronii, joburile în timp ce îi facem praf pe tot restul și ne mai și văicărim că lumea nu e a noastră. Când citești despre momente de dinainte de calamitățile interbelice de aici sau de aiurea, ce șocheaza e mai ales lipsa de priză la realitate, negarea în forță a problemelor reale, dublate de măsuri în forță pentru asigurarea rentelor necesare.  Pentru ca apoi să se plonjeze la o realitate ireală a cruzimii.

Una e să dezbatem aprig legile justiții și să beștelim PSD pentru tâmpeniile sinistre împinse în parlament, alta e să înscenezi apocalipsa și să te propui cavaler al ei. 2017 a fost o scenă sinistră în care PSD și-a înscenat prin elitele sale o luptă cu ”statul paralel”. Iar opoziția s-a aruncat într-o campanie postelectorală înscenând  o apocalipsă din care vezi că obsesiile nu sunt deloc mai breze: tot asistații sunt de vină, tot angajații  pentru că au pretenții. Ambele tabere de elite, fie că-s coporatiști, primari, înalți funcționari, ofițeri ai serviciilor secrete sau pensionari de lux nu demonstrează decât că sunt capabili să inventeze orice ca să păstreze status quo-ul nu să schimbe ceva. Îi prinzi când îi vezi că sunt de acord. Sunt de acord și când disprețuiesc angajații, și când iau numai măsuri procapital lăsând restul într-o paragină nebunească, și când îi pupă mâna lui Trump, și când fac referendumuri pentru o familie pură.

Discutăm despre redistribuire? Despre statul de drept și relațiile cu structuri militarizate, despre justiția pentru cetățeanul de rând, despre adevărata cauză gravă a sentimentului de injustiție (banul care câștigă procesele civile sau penale ”de rând”)? Nu, se face praf orice intră în malaxorul sublinierii apartenenței la o pătură de ”aleși”. Aici nu vorbim de ”bule” de facebook. Ci, cum spuneam, de capacitatea unor pături privilegiate de a face orice pentru a-și conserva statutul. De aia e din ce în ce  mai greu să auzi voci rezonabile inclusiv de la ceea ce se cheamă ”specialiști”; un specialist din sistem cu salariu mare și sigur are un singur crez – să nu se schimbe nimic!

Cât despre relațiile dintre clase, n-aș spune decât că de ani de zile ”clasele populare” își fac datoria, merg la vot și aleg ceva, în schimb ”elitele neconvenționale” nu visează decât la scurtături din ce în ce mai nedemocratice postelectorale sau extrademocratice. Un elitist adevărat nu depinde de salariu sau de vot, el lucrează cu parteneriate strategice, cu faptul că l-a exorcizat pe Lenin din gene, cu faptul că iubește piața liberă și multinaționala (un oximoron universal acceptat). Să se facă legi, dar numai pentru românii de bine, care contează.

Dubla măsură e europeană, aici e doar exacerbată. Mă uitam ce puțină panică a născut prezența extremei drepte la guvernare în Austria. Toți anii ăștia a existat o ”înțelegere” și pentru extremismele de dreapta estice, dar nici chiar așa. În orice caz, nimic nu se compară cu linșajul aplicat acum câțiva ani marilor amenințări populiste ”Syriza” et comp. Din nou o dublă măsură care spune totul.

Toată lumea teoretizează savant iluziile maselor, populismul care le ia mințile needucaților, victimele fake news-ului etc. Însă pericolul minților rătăcite stă tocmai în vârful piramidei, elitele au luat-o razna, elitele urlă că e fake news când vrei să mărești taxele, elitele sunt cele care îți iau libertatea în numele siguranței. Propun așadar noi indici de măsurarea a unor viitoare posibile cutremure:

- capacitatea de autoiluzionare și de fantazare a elitelor, capacitatea lor de a așterne hore și apocalipse din senin în numele unor fantasmagorii, capacitatea de a se entuziasma sau plânge din motive demne de un fantasy mediocru.

- capacitatea lor de a mări presiunea și represiunea asupra maselor populare care nu le mai înțeleg călătoriile prin lumea politic-onirică.

- creșterea cinismului direct proporțional cu poezelele etniciste, capacitatea de a lega alianțe din ce în ce mai strânse la vârf pentru ținerea în frâu a nemulțumirii sociale.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

28 comments

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!