RSS Feed

Unii cer să vândă restul de vaccinuri când e criză, că așa e în business, și noi îi înțelegem? Tăriceanu și adevărata problemă cu ALDE-PSD

vezi toate articolele de
26 Apr la 16:58 comenteaza acum 534 vizualizari.

Pe cât de multe sunt motivele de indignare în fața nesimțirii și agresivității din mediul privat, pe atât de pasivi rămânem și anchilozați într-o critică preistorică de tip ”huo, politicienii”. Am arătat de multe ori cum politicienii au trecut de mai bine de un deceniu de pe poziția de afaceriști principali, la statutul de simpli găinari lobbyști. Continuă să-i diabolizăm și, în schimb, cohorte de indiganți virtual-sociali uită să atace nesimțiri la lumina zilei.

De aia e atât de defect tot ce se cheamă civic pe aici. Pentru că, în cazul incredibilei situații cu o criză de ani de zile în ce privește vaccinuri de bază, ne rezumăm în a aruca-o vag spre politic, fără să vedem ce atac cinic se dă dinspre zona privată. De la văicăreala că prețul mic înseamnă ”nu vă dăm medicamente”, un moment culminant a fost atins zilele trecute când mai mulți distribuitori au vrut să exporte și ce mai rămăsese din vaccinuri vitale pe aici. Știrea a venit la pachet cu alte vești tragice despre copii nevaccinați morți.

În plină epimedie de rujeolă, distribuitorii de medicamente vor să ia din farmacii patru mii de doze de vaccin ca să îl vândă în străinătate. În condiţiile în care medicii de familie din zece judeţe nu au încă serul în cabinete, iar 22 de copii neimunizaţi au murit. Ministrul Sănătăţii a blocat deocamdată cererea oamenilor de afaceri.

O lege votată miercuri de parlamentari dă voie farmaciilor să exporte medicamente en gros. Asaltul vine de pe toate fronturile.

Sunt evidente ambiguități în modul dezastruos în care statul semnează contracte cu aceia care ar trebui să asigure stocul absolut necesar. Ambiguități care se transformă în bani și susținere, fie pentru politicieni, fie pentru ziariști lobbyști. Nu reiau poveștile tehnice scrise mai bine de alții. Propunerea mea e încă o dată de minimum bun-simț politic. Umplem străzile cu sute de mii de oameni și nu vedem cât de gravă e de fapt stadiul relației privat-stat.

Tot văd ”tefeliști” umflându-se toată ziua în pene. Coduri etice sunt vânturate cam aiuristic. Haideți să fim exigenți și etici și cu afaceriștii. E mult mai greu, dar nu imposibil. Dacă nu vom reuși, afaceriștii vor continua să folosească o vagă indignare antipolitică tocmai pentru a slăbi și mai mult negociatorii din partea statului.

Cum se prezenta un mare boss al Farmexim, în buna tradiție a CEO-ului modern, acum câteva luni: ”Un om care muncește 14 ore pe zi de luni până joi și care speră ca vinerea să muncească doar 10”. Asta-i blablaul de succes. L-aș înlocui cu unul mai realist și vechi de când lumea: în România se fac bani călcând pe cadavre. Că așa-i în business, depindem de acționarii noștri, că voi nu știți cum e să plătești salarii etc.

Tăriceanu și adevărata problemă cu ALDE-PSD

Tăriceanu e toată ziua atacat că se ia de Kovesi. Mie pe subiectul justiție mi se pare un provocator binevenit, altfel n-ar mai exista opoziție parlamentară la un anumit tip de practică de justiție și petreceri cu Ghiță sau cu Onțanu.

Problema cu Tăriceanu e însă alta: că și liberalismul lui e de fapt un ciocoism agresiv, cum numai dreapta românească știe să producă. Tăriceanu e la putere și reușește să și promoveze cu succes un populism de business sub privirile bivolului blajin pesedist.

Declarația față de care PSD ar fi trebuit să sară totuși un metru în sus, măcar pentru că politica lor era ”luăm măsuri de dreapta, dar mai și dăm la mase largi câte ceva”:

“Saptamana trecuta la Congresul ALDE am propus eliminarea venitului minim garantat. Primul motiv este ca practic in Romania este o criza a fortei de munca, companiile romanesti si straine nu gasesc forta de munca. Sunt zone in care au inceput sa aduca muncitori din strainatate”, a spus Tariceanu, adaugand ca venitul minim garantat “este o invitatie la nemunca”.

Influența lui Tăriceanu în guvern nu trebuie neglijată. Eu am tresărit și la ideea creață cu gospodăriile mai ales pentru că mi-a răsunat în cap cu o singură sintagmă: ”consilierul fiscal”. L-am și văzut pe Chițoiu acum ceva ani,  cu a sa Camera a Consultanților Fiscali, o instituție perfect așezată pentru ”politicul de business” – loc bun și pentru clienți de partid și pentru prieteni de afaceri. Această ciudată instituție care dă parafa de consultant e și un mediu unde pică în picioare elegant băieții de la ANAF-ul tehnocrat, am dat întâmplător peste știre - Doroș a aterizat aici; Dan Manolescu, și el un personaj de clasă din birocrația fiscală KPMG-Guvern, e noul șef.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Etichete: , ,


Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!