RSS Feed

După 20 de ani, au trecut 20 de ani (și o lună și cîteva zile)

vezi toate articolele de
01 Feb 2010 la 22:40 4 comentarii 759 vizualizari.

Despre decembrie ’89, eu îmi amintesc halucinant de puţin, mai multe îmi amintesc despre începutul de februarie ‘90 cînd împlineam 12 ani, dar revenind la decembrie: ieşisem cu mama să cumpărăm globuri. Le mai am încă. Ce mi-a rămas în minte, cu o persistenţă la fel de uimitoare ca lipsa de consistenţă a oricărei alte amintiri legate de acele zile, e procesul şi execuţia celor doi, la televizor. Ai mei urmăreau cu ochi ficşi procesul şi, apoi, imaginea cadavrelor, tata a spus doar că nu e bine să-ţi omori proprii conducători, sau că tocmai de Crăciun…, sau că nu e bine să omori punct, nu mai ştiu exact. Eu am rămas între holuri şi camera mea, pentru că, deşi atenţia lor încordată avea magnetismul ei, nu suportam sonorul dat tare, prea tare mi se părea mie, atît de tare că-mi venea să vomit. Am visat multă vreme după aceea vocea lui, ca vai de ea, cerînd explicaţii sau, mai rău, afectuoasă, încercînd s-o liniştească pe ea.

Îmi amintesc mai bine amintirea unui prieten despre una din acele zile, la Craiova, de astă-dată, cînd, deşi nimeni nu se hazarda pe stradă, el ieşise împreună cu bunicul, la plimbare. Oraşul era gol, plin de TAB-uri.

Nu pot spune că am amintiri multe despre comunism. Iar despre orori, nici atît. Mi-au mai povestit bunicii sau părinții, dar foarte puțin. Despre ororile comunismului, eu mai degrabă am citit. Și din tot ce am citit, teorii, sinteze, mărturiile au funcționat cel mai bine. Iar fenomenul Piteşti şi reeducarea m-au înspăimîntat.

Am prieteni, producători de muzică electronică, artişti, tineri extrem de inteligenţi, de 20 de ani, care citesc despre decembrie ’89 cu aceeaşi uluire cu care am citit eu despre reeducare sau despre Holocaust.

Îmi este aprope la fel de imposibil să recuperez realitatea și grozăvia celor petrecute în decembrie ’89, cum îmi e să recuperez realitatea și grozăvia Holocaustului sau a Fenomenului Pitești.
Chiar mai greu.
Cînd vine vorba despre decembrie ’89, mistificarea nu mai e doar mecanism de amestecat informaţiile, ci ciob în ochii cititorului, suspiciune cronică. Ceva s-a stricat în mine şi în alţi oameni ai timpului meu. Nu mai cred în posibilitatea lămuririi (a aflării unor adevăruri cît mai aproape de adevăr..) evenimentelor din ‘89, pentru că am văzut deja filmul – al revoluţiei şi al mistifăcrii mistificării ei. (De aceea filmul lui Porumboiu “A fost sau n-a fost” e genial, pentru chestionarea suspiciunii noastre ajunse la paroxism).

Îl privesc cu regret pe tatăl meu, exponentul unei alte lumi, care crede sincer că adevărurile încă mai ies la suprafaţă după 50 de ani.

De evenimentele din ‘89 mă pot apropia, pînă la un punct, prin mărturii, mi se par un mod just de recuperare, cît mai multe mărturii (Am citit cu mare atenţie ce s-a scris la iniţiativa colegului meu de Vox publica, Florin Pușcaș). De la un moment dat însă, unele mărturii se amestecă cu altele, intoxicate, cu sau fără intenție, și doar acest gînd e suficient…

Percepția Holocaustului îmi joacă feste, la fel ca revoluția noastră. Prea multă inter-mediere, dintr-o suprasaturare de informații, Holocaustul a devenit un cuvînt gol. El este oricum un concept-construct care ascunde, în loc să repezinte, realități crunte.

Rectific. De fenomentul Pitești mă pot apropia. Mărturiile ajung la mine și mi se par relevante.

Despre reeducare, mass-media a scris puțin spre deloc și întotdeauna s-a făcut apel la mărturisiri.

Inflația media, toate teoriile despre simulacre au un miez de adevăr. Au generat în consumatorul de informație al timpului nostru o teribilă suspiciune. Informațiile livrate de mass-media ar trebui, în teorie, să reflecte un prezent și, arhivate, să ajute cercetării istorice, în realitate, însă, ele reflectă ideologii, în cel mai bun sens, sau devin surplusuri proteice, gonflate, care trebuie curățate sau dezvățate.

Atunci cînd nici mărturiile nu mai funcționează, cînd suspiciunea rade totul sau pur și simplu se simte nevoia de acea distanțare refuzată de logica mărturiei și de ceva care să redea mecanismele, inclusiv pe cele de manipulare, atunci altceva funcționează.

Este vorba despre abordările indirecte, teoretice – chestionările, punerile în discuţie, unghiurile multiple, lecturile critice ale Raportului Tismăneanu gen Iluzia anticomunismului (ce se mai aude cu vol 2?) sau, mai ales, pe gustul meu, produsele artistice inteligente pe temă.

Care să-mi lase, indirect, prin dislocări de adevăruri şi recontextualizări pline de cruzime, pentru o vedere mai clară a lor, gustul că acolo aş putea aproxima ceva cît mai apropiat de adevăr. De aceea şi numai de aceea mi s-a părut interesant să semnalez acest text găsit pe net .

Și de ce ar funcționa o abordare indirectă de tip literatură atunci când nu mai poate exista nici un “adevăr istoric”? Ea apelează la un soi de cunoaștere intuitivă care are aceeași calitate și e din același registru la limita iraționalului ca suspiciunea, doar că funcționează în sens contrar acesteia.
Textul aici.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

4 comments
  • 1

    Si eu eram destul de tanar la Revolutie si totusi imi amintesc perfect multe detalii ca sa pot sa incerc macar sa deosebesc adevarul de minciuna si manipulare.
    Si totusi acest eveniment este acoperit de confuzie si contradictii in mintea multor oameni. Nu s-a dorit si nu se doreste aflarea adevarului pentru ca multi indivizi nelegitimi s-au agatat de putere si au facut averi babane.
    Si apoi mai e o chestie. Cat timp adevarul e o realitatea cu mai multe fatzete, cu ce te ajuta sa il cunosti? Daca ai facut parte din regim inainte si te-ai imbogatzit dupa, ai o oarecare detasare. Daca ai cunoscut beciurile Securitatii, ai o revolta perpetua. Daca te-ai implicat prematur in politica, dupa Revolutie si ai primit un sut in cur, de la alde “Mai Draga” nu vei putea sa-i suferi in veci. Daca ai primit un loc caldutz in partid si in vreo institutie atunci sustii ca toti fac parte din aceeasi democratie.
    Despre Ceausescu. Aceeasi confuzie. Unii au ajuns sa nu poata sa-si scrie cartile sau sa cunoasca beciurile “organelor noastre” pentru ca au asiprat sa plece afara, umiliti ca traiau pe sub pamant. Altora, Ceausescu le-a scos greierii din calcaie si i-a mutat din case de chirpici la bloc si i-a luat de la munca campului si i-a pus sa munceasca in fabrici si uzine si asa au invatat si ei carte si si-au dat copii la scoala si asa au ajuns cineva in viata (de unii singuri nu ar fi avut nicio sansa, nici atunci si cu atat mai putin acum)…

    E greu sa faci o judecata la rece, fara sa fii un pic confuz, daca ai tot timpul in Romania.

  • 2

    au trecut 20 de ani de la revolutie si nu cred ca s-a schimbat nimic in modul de a gandi al multora dintre noi, iar in modul de comportament, nici nu mai vorbesc. inca nu am invatat sa ne gandim si la cel de langa noi, sa percepem daca ii este bine, daca nu ii facem ceva rau prin atitudinea sau indiferenta noastra. la 20 de ani de la revolutie niste bieti copii ingheata in niste camine scolare din cluj, aflati la dispozitia unor administratoare cu comportament politienesc, ce nu se indura sa le dea nici macar niste paturi in plus. de apa calda nu mai vorbesc. la indiferenta unor doamne inspectoare care au trecut pe acolo sa constate frigul ( l-au masurat cu pielea lor, aflata sub niste haine de blana). deaprte de parinti, care nu au cum sa se teleporteze ca sa-si aduca copiii inapoi acasa. cine sunt acesti copii? participantii la faza nationala a olimpiadei de limba engleza, faza organizata cu mandrie de mandrul judet al actualului prim ministru. camine scolare inchise din cauza de gripa porcina inca din luna octombrie, dar tocmai bune sa-i cazeze pe acesti copii. la temperaturi cu cateva grade peste cele de afara. cam asa ne cinstim noi valorile si ne miram ca vor sa plece cat mai departe de tara asta.

  • 3

    Autoarea se intreba de adevarul despre revolutie!Cum o duc o serie de membrii a societatii stim.Cu asemenea paranteze sa ocolit mereu adevarul.Ce am vazut personal,tot nu reprezinta adevarul.La carma TVR1 era reputatul academician(specialist si in alambicarea realitatilor)Razvan Teodorescu,care declara mai tarziu ca nu a vazut politician mai bun ca Iliescu.Va dati seama ce realitati aratau atunci acesti capi ai TVR-ului.Atrag atentia sa vorbim mai responsabil,nu ca cel de la nr.1 care defineste adevarul ca o realitate cu mai multe fatete.Adevarul e unul singur ca si realitatea.Fatetele sunt date,odata cu denaturarea adevarului,de catre acei ce au interesul sa nu fie cunoscut.Acesti manipulatori a maselor si a informatiilor despre revolutie sunt cei ce s-au ingramadit sa puna mana pe putere en corpore.Mai mult au infiintat si un institut de studiere a revolutie in asa fel incat sa aiba si o demonstratie stiintifica.Adevarul recunoscut in precizarile istorice va apare dupa consumarea generatiei lui Iliescu.Pana atunci,cand se va discuta despre revolutie si revolutionari,veti auzi variantele ce circula si acum.

  • 4

    Nu fiti ingrijorati…o sa simtiti acele vremuri acum la 20 de ani de la “revolutie”, cind puterea se afla din nou concentrata la un sigur ales al poporului …

    Alan Ritzi
    2010-02-02 04:13:12 | Raporteaza
    RăspundeRăspunde

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Ultimele comentarii

alex mazilu Andrei Plesu antonescu aur Becali blaga blog Blogviu interviu Boc Bucuresti calatorie candidatura catalin voicu cercetare cianura cluj concert crin criza CTP Curtea Constitutionala demisie Dinu Patriciu EBA economie Elena Basescu experiment Facebook FMI fotbal humanitas Iliescu instantanee intelectuali internet Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu manipulare Media Mihai Goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza ortodoxie parlament Parlamentul European pd-l PE Plesu Polirom presedintie protest radu duda Realitatea TV reforma riscograma romani romania rosia Roşia Montana salarii securitate Senat sindicate sondaj sorin oprescu steaua SUA Tariceanu tiff TRU TVR UBB uichendist.ro Vanghelie Vasile Blaga

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!