E adevarat: o studenta romanca a gasit o punga cu 100.000 de euro. Si i-a predat Politiei

Oricine ar fi tentat sa zica ca i-ar fi pastrat.

Dar de banul nemuncit nu prea ai cum sa te bucuri. Cred ca e un soi de blestem la mijloc care te transforma pe nesimtite intr-o fiinta lacoma, fara suflet.

Sunt de parere nu as fi cu mult mai multumit sau mai fericit decat inainte. Ceea ce ti-ai putea achizitiona de banii aia doar ti-ar deschide un hau si mai mare in care sa-ti doresti mai multe, fiindca deja pe astea oricum le-ai luat “pe gratis”.

Parerea mea.

Daca as fi gasit punga,in situatia ei fiind,adica lucrand in Politie(parca asa am citit),probabil ca i-as fi predat,pentru ca,inevitabil,as fi constientizat urmarile.
Sa fim seriosi.O eventuala reclamatie a valutistului si o ancheta ulterioara ar fi redus mult cercul suspectilor.
Dar,ca simplu cetatean(expresia asta a facut cariera dupa procesul lui Ceausescu),nu cred ca i-as fi dat inapoi.
Adica,nu ca nu i-as fi dat.Sigur nu i-as fi dat!
La urma urmei,nu am dat la nimeni in cap pentru ei.
Aaaaa…era sa uit.Sigur,foarte sigur,as fi donat o suma pentru copiii bolnavi si una pentru batranii cei mai saraci din vreun azil.Sigur.Te gandesti,pana la urma,ca Cineva,de acolo de sus,ti-a scos punga in cale.
Iar un comision tot trebuie sa dai.Acel Cineva te pune la incercare.Daca nu din omenie(cum as face eu,fara modestie),macar de frica LUI si tot dai!
Na! Ai vrut un exercitiu de sinceritate. Asta as face eu?
E gresit?

E complicat.
Intr-o societate normala nu-ti trece prin cap sa iei ce nu e al tau; intr-o societate normala o suma echivalata la 100 de salarii foarte bune nu circula intr-o punga. Prima problema: cum te comporti intr-o societate anormala? Mai respecti vreo norma?
Sa pastrezi banii nu e simplu. Un individ care pierde o astfel de suma intr-o punga are resurse sa te depisteze si sa te urmareasca o viata intreaga; sobolanii sunt inventivi, dar periculosi. Asa ca n-as fi pastrat banii din spirit pragmatic. Nu as fi vrut sa-mi continui viata privind peste umar daca nu ma urmareste cineva.
Nu as fi predat banii. Societatea isi bate joc de cei cinstiti si ii incurajeaza pe cei cu bani, indiferent cum sunt castigati banii aceia.
Asa ca eu as fi luat banii si as fi pus cate o bancnota in fiecare cutiuta postala care imi iesea in cale, pana ii terminam. Cel putin as fi facut o bucurie celor care gaseau cate o bancnota acolo unde de obicei gasesti doar facturi.

nu as fi putut folosi banii, ma gandeam intr-una ca omul poate s-a sinucis, a last familia, poate scosese banii sa-si faca o casa etc…

Sa incep cu situatia tehnico-tactica :am masina in parcare de doua saptamani ca n-am avut bani pentru asigurare. Intre timp a expirat si taxa de drum iar pe 27 luna asta e ITP-ul. Cam asta e cu tehnica. La tactica nu stiu cum stau da nu roz daca ma gandesc ca unde lucrez cam somez ca nu prea avem vanzari si ………. .E clar ca nu luam banii. Ii disimulam.

Zorine in ce business activezi de sunt venituri asa frumoase in Romania ? Dupa comentariile tale de pana acum nu te suspectam ?

Mare stire de presa!Cat poti sa fii de naiv ca sa crezi in aceasta poveste cu politistul bun?Citind si alte surse,e vorba de o actiune a politiei,indivizii valutisti erau filati ,fata nu era singura ,era intr-un echipaj,etc.Si o intrebare de bun simt:daca ai fi valutist care are 100.ooo de euro,umbli cu aceasta suma in punga,pe strada(de fapt era un loc parasit)?Credeti intr-o tranzactie valutara pe strada ,cu astfel de sume? Sume asa de mari mai vedem prin filmele cu traficantii de droguri.Si banii hotilor nu e bine sa ii duci la politie,mai bine ii pastrezi.

@mai bine bogat si sanatos decat bolnav si sarac: sunt actionar la o televiziune locala care isi duce traiul de azi pe maine…

Eu am gasit in 1991,in toaleta acceleratului Bucuresti -Timisoara,un portmoneu rosu cu o suma mare de bani si i-am predat la politia TF. M-am framantat tot drumul,nu am luat usor decizia.Am imaginat scenarii,si in final, asa am decis.
Cand am vazut “apropitarul”,am avut un fior de parere de rau.
Si,de cate ori sunt in criza de bani,imi aduc aminte de momentul acela.
Insa nu cred ca as fi putut sa ma uit in ochii copiilor mei daca procedam altfel,nici sa ma bucur de bunurile cumparate.

Eram inginer stagiar (23 de ani) in Bucuresti, prin 1973. Aveam 1.300 lei / luna, din care plateam gazda, vreo 300, abia ma descurcam cu restu’ cu mancarea si transportul. Mai imi trimiteau parintii de la Craiova.
Maica-mea era internata la Colentina si intr-o duminica asteptam pe o banca in parcul spitalului sa se faca ora de vizita. De pe banca de vis-a-vis s-a ridicat in graba o tanara draguta, avea halat alb (cred ca era studenta in practica la spital). A luat de pe banca poseta si un Alain-Delon si a plecat in graba. Am observat ca incep sa-i cada din buzunarul paltonului hartii de 100 de lei, multe, multe. Am inceput sa le adun, cred ca erau peste 5.000 lei. Am strigat dupa ea, dar a grabit pasii. Am alergat, abia am ajuns-a la intrarea intr-un pavilion si i-am dat banii. Numai ca nu m-a injurat. Se uita atat de urat la mine, de “multumesc” nici vorba…
Si azi regret ca i-am dat banii, ca nu merita, iar dupa felul in care i-a primit am inteles ca ii procura foarte usor, nu-i pasa de o suma care depasea, se pare, salariul meu pe 6 luni.
Facere de bine !

Comentariul lui @gineta imi amiteste de-o discutie. Cineva a intrebat: daca ai cistiga o suma mare de bani – la loterie, la 6/49 -, ce ai face cu ei? Mai toti si-au amintit de dorintele lor neimplinite, de sperante, vise… La coada, adaugau: desigur, o sa fac o (mica) donatie la biserica, azil, Salvation Army…
Concluzia (data de cel ce facea exercitiu) era: de aceea nu cistigati, pentru ca nu meritati. Daca Dzeu va da sansa cistigului, faptul ca il puneti pe ultimul loc este o nesimtire la adresa lui.
Dar “norocul” de a gasi o suma de bani? Lasind la o parte “scenarita” lui @vasile_no_5, care nu face decit sa justifice de ce nu ar preda banii, este posibil ca “dumnezeu” sa ia mintile unei jigodii si sa il faca sa piarda banii. Si sa puna pe cineva la incercare. Desigur, cei mai multi dintre noi neaga existenta unui “dumnezeu” (mai ales cind nu ne convine aceasta existenta), dar in acel moment suntem intr-adevar pusi in fata unui examen major al existentei noastre. De la un rahat de 100 de mii pornesti pe un drum care nu sti unde te va duce.

Imi amintesc ca drumul spre Iad incepe cu primul compromis. O felicit pe fata de la Politie care a gasit taria sa predea bani. E tinara. Sunt lucruri mai importante in viata decit un aparatement sau o masina. Ea dovedeste ca le merita!

Oameni buni, fiti seriosi, macar sub patura anonimatului. am 33 de ani, 2 baieti , o casa si un salar de 1500 ron dati de un patron la “gri”. sa gasesc 100.000 de euro … as trai cu cate remuscari vreti voi dar as trai cu satisfactia ca copii mei au un viitor. le-as asigura viitorul asa cum am visat si pentru asta as fi in stare sa nu dorm pana la sfarsitul vietii.

Ca sa gasesc raspunsul mi-am imaginat ca eu sunt cel care a pierdut banii. Mi-as lua adio de la ei. Fara suparare decat pe mine ca am fost tantalau. Deci…
Nu da cu piciorul unui cadou oferit de viata pentru ca, asa cum se spune in fotbal “ocaziile ratate se razbuna”.
PS: 38 cu 2.

Calul de dar nu se cauta la dinti – asa ca as fi luat banii.

Traim intr-o societate in care daca nu esti pragmatic, ramai pe scari (scara de tramvai, de autobuz, de bloc…).

Asa gandesc tinerii la varste inocente, dar dupa ce vor vedea ce inseamna viata isi vor modifica comportamentul.

Cand vezi ca statul te fura in orice fel prin “dragii” nostri alesi, nu pot concepe alt raspuns la intrebarea ta, cu atat mai mult ca 100.000 euro intr-o punga sigur nu sunt bani cinstiti.

Varsta comentatorului – 30 de ani.

Eu cred ca pentru linistea mea i-as fi dat inapoi…e totusi o suma mare 100.000 de euro…hai sa ziceam daca ar fii 1000-2000 de euro nu e mare lucru dar 100.000 este o avere pentru foarte multi romani din tara asta…eu unul am inapoiat un telefon mobil gasit in parcarea de langa blocul unde locuiesc,desi tatal meu insista sa nu il mai dau inapoi…dar am lasat cartela in telefon si a sunat cineva pe telefon si i-am zis ca era la mine telefonul…era al unui copil de prin zona…

Uite ca mai e cate unul ca Ionut care scrie sincer ce gandeste. Altfel, vedem cum Zorin si-a adus aminte de’un film cu Ben Affleck si ne prezinta o idee “originala”, altul teoretizeaza cu Cel de Sus si cu ochii copiilor.

Daca i-as gasi si as ajunge, intr-un fel sau altul, la ideea ca nu i-a pierdut un amarat care vrea sa-si ia o casa sau sa-si trateze o boala grava ori altele asemenea, stii ce as face? I-as lua si i-as spune in gand proprietarului: Sarantocu’ dreaq, numa’ atat ai putut sa pierzi?

35 de ani, as fi facut la fel.
Banii pot fi ai unui valutist, dar pot si ai unor tineri care merg sa-si cumpere casa.

P.S.: as fi ales calea usoara cu somn bun

Problema e un pic de ecologie morală. Dacă i-ai luat, ce faci cu ei?

O completare: la o tranzactie notariala banii circula prin conturi, tocmai pentru a se putea dovedi fara niciun dubiu efectuarea platii.

Mai sunt si exceptii nu spun, dar cand umbli o singura data, de doua ori in viata cu o asemenea suma de bani la tine, nu ii poti pierde pe strada.

Asa ca excludeti aceasta varianta, chiar vreti sa aveti remuscari?

Ganditi-va la mafioti, trafic de carne vie, vanzari de organe, droguri…..

daca banii sunt totul in viata asta, suntem cele mai nenorocite fiinte din universul asta.
poate ca o sa poti cumpara multe cu 100.000 de euro, insa cutie Pandorei pe care o deschizi cu un simplu gest, poate sa te faca sa platesti inzecit banii aia nemeritati.

accidutzu: Toate fiintele sunt nenorocite. Asa cum un animal ucide pentru hrana, asa si oamenii pt a-si implini nevoile nu se dau in laturi de la nimic, banii fiind doar un intermediar.

Bine, ati putea spune ca noi nu suntem animale, dar nici departe nu suntem.

Si mai trebuie luata in seama si conjunctura. Omul in situatii limita de supravietuire uita de ratiune, morala, religie….

@sanis-nu e vorba de “scenarita”.Citeste jurnalnational de ieri,cu acelasi subiect.

m-am tot gindit la treaba asta si am ajuns la o concluzie: la asa o suma mi-as retine partea mea de 20%. taxa de prostie daca vreti sa ii spuneti asa. restul i-as trimite prin posta la politie. cu un bilet explicativ pentru a putea fi identificat posesorul. din astia 20% o parte (nu stiu inca cita, dar probabil nu peste 50%) as pastra pentru mine. restul l-as da oamenilor pe care ii stiu si care stiu ca au nevoie de bani (fara ca ei sa stie ca au primit banii de la mine). si as fi impacata, linistita, chiar bucuroasa de mine. everybody wins. .

29 ani + un copil

As fi predat banii. Este clar o chestiune de moralitate.
Ne vaitam toata ziua de depravarea societatii si putrezirea principiilor morale. Cu permisiunea dvs domnule Gotiu aveti chiar si o serie de articole in care damnati actiuni imorale din societatea noastra.

De ce este diferit in cazul acesta?

Ma intreb ce s-ar fi scris in presa daca fata ar fi tinut banii si ar fi fost descoperita…. “Politistii…primii hoti ai tarii” … ar fi fost poate un subiect de senzatie in care toata lumea ar fi clatinat din cap si ar fi vorbit de presupusa moralitate necesara pentru a fi un politist.

Poate de prea multe ori oamenii sunt ipocriti. Ne place sa credem in valori pe care sa le tinem in rama pentru ca “in viata e altfel”. Aceasta mentalitate te distruge si te face sa deznadajduiesti la ceva mai bun.

As fi predat banii si as fi fost chiar multumit de asta ulterior. Mai mult decat atat mi-ar parea rau pentru semenii care ulterior ar sustine ca am facut o greseala.

Probabil ca multi nu vor crede ce am scris ca adevarat dar asta este o chestiune de principii. Si da, inca mai exista principii in Romania. Felicitari fetei si mult succes in viitor. Este clar ca are o mentalitate de castigator.
o zi buna tuturor.

a, am uitat sa precizez (este important): nu am copii. asta ar schimba multe.

De ce nu intrebi ce ar trebui sa faca cel caruia i s-au restituit banii? Daca voi ati pierde 100k euro si cineva vi i-ar da, ce ati face?
Can ii gasesti, fiecare are o atitudine diferita. Daca ai 2 copii si traiesti de pe azi pe maine, ai sanse mari sa-i pastrezi pentru a le oferi o viata mai buna copiilor. Daca esti singur si nu ai alte obligatii, ii poti returna si sa astepti o recompensa.

Doi frati au batut sistemul !
Au castigat dreptul de a inmatricula un autoturism fara plata taxei pe poluare.
Stirea pe: blog.imperiaonl../

Eu mai efectuez curse Constanta-Bucuresti, sa mai scot un ban.
Un nene si-a uitat la aeroport telefonul Omnia, nu stiu modelul, in masina. Mi-am dat seama in 30 de secunde doar, pt ca voiam sa iau bricheta si am gasit telefonul.
n mai putin de o jumatate de secunda am gandit cele 2 variante: il dau inapoi sau il vand. L-am dat inapoi.
Chiar daca era telefon scump, omul mergea cu avionul etc … dar totusi facuse un efort pentru el. Mai mic sau mai mare.

Daca insa as gasi o presupusa punga cu 100.000 euro, 30.000 i-as dona din start unui camin de copii, si nu ca i-as dona, ci as dona produsele, nu banii. As cumpara caminului ce au nevoie.
De restul mi-as plati datoriile care sunt foarte mari pe la banci si diverse chestii, si poate ca mi-ar ramane bani si de cateva cursuri IMO, in marinarie daca nu avansezi ramai pe bara. In nici un caz nu i-as duce pe nicaieri, politie sau mai stiu eu pe unde.
Stiti cum se zice: Dumnezeu iti da, dar nu te roaga.

Cu banii aceia as fi angajat 10 sniperi. I-as fi dus in Bucuresti si in alte orase ale tarii. As fi ales pentru fiecare sniper 2 parlamentari, oameni politici,baroni locali, mafioti, camatari,etc. Lipitorile societatii. Restul..e tacere si vorba aia: ” nasol moment, misto colava”. Hai pa!

Cu banii aceia as fi angajat 10 sniperi. I-as fi dus in Bucuresti si in alte orase ale tarii. As fi ales pentru fiecare sniper 2 parlamentari, oameni politici,baroni locali, mafioti, camatari,etc. Lipitorile societatii. Restul..e tacere si vorba aia: ” nasol moment, misto coliva”. Hai pa!

Eu cu siguranta nu as fi ridicat punga de jos. Poate nici nu as fi pus mana pe ea. Daca banii sunt ai vre-unui interlop, cel mai probabil este ca va gasi persoana care a ridicat punga si atunci acea persoana ii va da banii inapoi, toti si cu dobanda indiferent daca i-a donat sau i-a predat politiei. Sunt un om al dracului de sarac, mi-ar trebui banii aia, dar nu as fi dispus sa-mi risc familia pentru ei.

In primul rand sa prezint ipostaza mea de victima: acum un an, nici mai mult nici mai putin, mi s-a intamplat mie sa pierd portmoneul (mi-a cazut din buzunar intr-un supermarket din Cluj-Napoca in cateva minute de neatentie)….aveam exact bursa mea studenteasca pe 1 luna din care nu cheltuisem 1 leu si care erau toti banii mei in acel moment….250 lei insignifianti poate pentru multi…insa vitali pt mine, insa si mai rau mi-a parut ca aveam actele, mai exact permisul de sedere temporara, si pt a-l reface mi-au trebuit alti 250 lei (dc nu-l faceam eram pasibila de amenda….dar avand in vedere circumstantele…de unde bani?!)….iar ce m-a intristat mult e ca macar cineva sa-si fi luat banii si sa lase portmoneul cu actele la centrul info al supermarketului, sau sa-l trimita prin posta (avea adresa in acte), dar nu s-a intamplat asa ceva….pt ca exista aceasta mentalitate ca “ce-mi pica in mana e al meu”……
Acuma cum as fi procedat eu in locul tinerei? As fi procedat la fel ei….sunt tanara, am 23 de ani, n-am copii, am energia sa ma descurc (inclusiv optimismul), desi familia mea are acumulate datorii imense si mi-ar face placere sa o ajut…eu personal nu gasesc solutia in banii nemunciti….

55 ani, 2 copii
Mi-e foarte greu sa raspund la intrebarea ce-as fi facut eu daca gaseam 100.000 EUR.
Prin 1975-1976, cind eram student la Politehnica, am gasit intr-o seara in tramvaiul 14 un portmoneu al unui student strain (care coborise la caminele din Grozavesti), cu o suma in lei si alta in valuta.
Am fost atit de timpit incit am predat portmoneul taxatoarei (pe vremea aceea erau taxatoare de bilete in tramvaie, troleibuze si autobuze), probabil de frica valutei (detinerea valutei era interzisa). Ulterior m-am gindit ca nu aveam nici o garantie ca portmoneul va ajunge intact la proprietar.
Acum daca as fi gasit eu cei 100.000 EUR nu cred ca i-as fi predat politiei: pare imposibil (in proportie de 99%) ca un om normal sa piarda pe strada 100.000 EUR, intr-o tara in care salariul mediu este de citeva sute de EUR.
As fi avut probabil remuscari si insomnii toata viata, atit din cauza acelui procent de 1% incertitudine asupra provenientei sumei (putea sa fie pierduta de un om bolnav), cit si a fricii de autoritati (am inteles, dintr-un caz similar prezentat recent in presa, ca insusirea unui bun gasit se pedepseste cu inchisoare).
Dar, daca pastram banii, nu spuneam nimanui (nici macar familiei) si nu cheltuiam nimic o cit mai lunga perioada de timp (mai am 10 ani pina la pensie).

O intamplare petrecuta recent intr-o tara din america latina,uitat numele,situatia era interesanta. Un taximetrist gaseste o geanta cu bani. O suma imensa pt el si multii altii din tara respectiva. O preda politiei,pagubasii sunt gasiti repede,o pereche ,sot sotie,ce fusesera clientii taximetristului.-sa nu va ganditi ca ar fi fost usor de gasit taximetristul in tara respectiva.Si nici nu stim daca respectivii pagubasi stiau unde au pierdut geanta cu bani-
Oricum,perechea este gasita,banii din geanta erau banii in urma vanzarii unei case. Am uitat daca i se ofera sau nu recompensa din partea pagubasilor.Cred ca da.Dar..
Suma fiind imensa, iar fapta de-a dreptul incredibila,un ziar propune ,si in scopuri publicitare bineanteles,deschiderea unui cont pt taximetrist. Un cont in care cine vrea poate sa doneze o suma pt a ajuta taximetristul ce era plin de datorii dar nu a pastrat banii gasiti. La sfarsitul campaniei,suma donata de admiratori ,era mai mare decat suma gasita .
Revenind la noroc de pe urma banilor gasiti. Am un baiat din ro,angajat la mine.DE 4 ani. Are un noroc neobisnuit. Gasea bani pe strada. Sume mici sau mai mari(nu foarte mari,cea mai mare a fost de 40 Eu,dar gasea des), intr-o tara in care e folosit mai mult cardul pt platile in magazin.E vorba de Suedia.Acum un an ,a gasit in fata atelierului un portmoneu cu acte si bani,cam 150 EU. Am vazut actele persoanei ,o batrana. Am aflat adresa si la propunerea mea,i am restituit actele si banii. Statea langa atelierul meu.Tot aici exista si un loc de parcare unde am gasit de altfel, banii.A vrut sa ne dea o parte,dar am refuzat.Era fericita nu pentru suma restituita ci pt acte ,permis,carte de identitate,carti de credit.
Dupa intamplare,prietenul nu a mai gasit bani. Si ne intrebam daca restituind banii nu a pierdut si norocul. Cand spun ca avea noroc spun pt ca era ce depasea normalul,adica se intampla des.Adica pe strada fiind impreuna eu am calcat pe bani , iar el ia ridicat.Eu nu-i vazusem el da.Anormalitatea asta a lui a devenit pt mine ceva normal. Acum nu
mai gaseste.De cand cu restituirea.

Daca eu as gasi? Cred ca …era un banc ce se termina cu -m
ai las o dracului de constiinta. Sau nu stiu cum as reactiona. Faptul ca am restituit banii din povestea de mai sus..nici nu era o suma importanta,apoi erau acte de identitate,practic vedeam propietara banilor. Mai era si vecina, ,parcand zilnic langa intrarea atelerului meu.Mai era si in varsta…

taica-meu era onest pana la os. m-a crescut intr-un spirit vertical si mi-a bagat in cap diferenta dintre rau si bine pana cand mi-a intrat in subconstient.

asa ca as sta probabil in cumpana cateva zie, incercand sa-mi inec constiinta. sa fiu “destept” (nu zau, cine isi mai permite azi sa dea inapoi niste bani gasiti? doar un “prost”) in loc sa fiu cinstit. sa gasesc scuze care sa-mi pacaleasca inclinatia spre moralitate.

constiinta ar pierde in cele din urma, as lua banii si as face din ei un depozit in valuta din care sa-mi platesc ratele la ipoteca, dar doar din o parte, ca sa nu ma trezesc cu fiscul punand intrebari. de restul mi-as ajuta familia, mi-as renova radical casa si i-as incepe un fica-mii.

am 42 de ani si, cum ati constatat, am o fetita.

in urma cu trei ani, intr-o vara, am iesit de la birou si am gasit chiar in fata mea, pe trotuar, un plic in care erau 300 de euro. nu stiu cum de nu l-a vazut nimeni, trotuarul era destul de aglomerat.
ma aplecasem sa iau plicul, pe care nu scria nimic, ca sa il arunc la gunoi si deja injuram in gand la adresa societatii blablabla…
nu stiu de ce l-am deschis, dar imi amintesc si acum ce sentimente ciudate mi-au navalit in suflet intr-o fractiune de secunda: bucurie, mila, mirare etc. primul meu gand a fost ce naiba sa fac? sunt pe strada, nu era nimeni prin jur care sa para disperat sau sa caute pe jos…
asa ca am pastrat banii.
ma indreptam oricum spre spital, unde mama mea suferise o interventie chirurgicala. am cumparat de 50 de euro de toate si am umplut frigiderul din salonul mamei mele, salon in care mai erau 5 paciente, mi-am cumparat o pereche de sandale superbe, pe care nu mi le-as fi permis altfel, iar de restul, mi-am invitat prietenele in oras.
a fost singura zi din viata mea in care am “spart” 300 de euro (salariul meu pe o luna) in cateva ore si m-am simtit foarte bine.

cred ca as proceda la fel si in cazul in care as gasi o suma mult mai mare de bani, careia sa nu ii pot identifica proprietarul. singura grija ar fi sa nu ma aberez, incat sa sar in ochii cuiva. si chiar nu vad nimic rau in asta si nici nu as judeca pe altcineva care ar proceda la fel.
varsta? 33

Bestiala intrebarea: – Ce as face?
I-as imparti in 4 parti egale, cate 25.000 Euro pentru: 1 – mama care are o pensie de 180 Euro/luna dupa 30 ani de munca la stat
2 – fratele care are un salariu de 310 Euro/luna incepand de luna asta (“e criza” si i s-a redus la jumatate, la negru, cu plata pe cartea de munca la minim pe economie + restul bani negri)
3 – fata mea care este arhitecta si castiga cca 1000 Euro/luna – (are 2 copii)
4 – baiatul meu, care chiar daca castiga cca 8000 $/luna in USA, ca doctor in fizica nucleara, este cel mai trist dintre noi ca sta asa departe de tara asta nebuna, dar care pentru el este raiul in care se va intoarce odata.

Eu sunt multumit cu ce castig, mai ales ca fac ce vreau, cand vreau si nu sunt prea pretentios.

De ce nu i-as da inapoi? Sunt argumente pro mai multe decat contra, vorbind de pungi pline cu bani, valutisti, credinta in Dumnezeu, etc.
Exemple de urmat ? Vezi SERPICO, etc…

dar daca banii erau falsi, eu ii foloseam si ulterior mai aveam si probleme cu legea?
E clar. De frica sau din moralitate i-as fi predat politiei. 29 ani – 1 copil

Bai, dar nimeni in tara asta nu mai intreaba de provenienta banilor? ma refer la institutii\

Trebuie sa fii cel putin cretin sa nu pastrezi banii.. articolul este scris perfect… cu 100.000 de euro te poti lansa in viata de 100 de ori mai bine decat o poti face cu un post la politie… Probabil cei care zic ca nu ar pastra banii sunt ori prosti ori inconstienti ori fac misto…

Si inca o chestie… pentru a reusi sa faci ceva cu adevarat maret in viata, ai nevoie de bani… de nimic mai mult decat de bani… pentru un om cu un salariu de 500 de euro pe luna 100.000 ar fi mana cereasca in comparatie cu un milionar in euro care, pana la urma, ar uita de bani si si-ar vedea de “prea-marea-lui” avere… sa dai cu picioru intr-o sansa a vietii nu te face moral.. te face doar prost… stiti cum se spune “intre vitejie si prostie e un pas foarte mic”. Lumea poate o s-o respecte, o s-o aplaude, o s-o incurajeze si atat. un pret mare pentru potentialul pus in fata. Si inca o chestie… pentru a reusi sa faci ceva cu adevarat maret in viata, ai nevoie de bani… de nimic mai mult decat de bani… pentru un om cu un salariu de 500 de euro pe luna 100.000 ar fi mana cereasca in comparatie cu un milionar in euro care, pana la urma, ar uita de bani si si-ar vedea de “prea-marea-lui” avere… sa dai cu picioru intr-o sansa a vietii nu te face moral.. te face doar prost… stiti cum se spune “intre vitejie si prostie e un pas foarte mic”. Nu e moral ce a facut.. e doar extrem de prostesc…

angajam niste raketi sa scape tara de basescu & co

Jumatatea lunii iulie, la mare, zona costinesti, seara.Cu prietena de mana mergeam pe strada cea mai aglometara,si ticsita cu magazine ambulante si clovni insistenti si perversi.La un moment dat trece un om si ii cade portofelul exact langa mine.L-am ridicat repede si am avut 1 secunda de gandire:sa-l dau sau sa il pastrez(era destul de doldora asa ca presupun ca avea bani).Bine-nteles ca am strigat dupa el si i l-am dat, iar acesta nici macar nu si-a oprit drumul sau grabit, sau macar sa se uite la mine, a intins mana si a plecat.Tot sejurul mi-a parut rau de fapta, dar poate ca a fost mai bine asa.Mentionez ca sunt student, iar ca sa ai un surplus de bani e ca si cum ai avea 10 shaorme mereu in frigider

Sincer nu as fi dat banii inapoi avand in vedere timpurile grele prin care trecem si mai ales usurinta cu care as putea sa-mi ating visurile…..insa ma gandesc totusi ca exista un dumnezeu care vede si toate astea ti se pot intoarce inzecite inapoi……cum e si zicala-”Bani care nu sunt ai tai,nu te poti bucura de ei” sau “Asa cum vin ,asa se si duc”.Dar totusi va dati seama cu acesta suma cum ai putea sa incerci macar sa-ti deschizi o afacere cat de mica din care sa scoti in fiecare zi macar 1000 de lei ,nestiind cum va decurge afacere pe viitor.20 de ani(cam visator):P