RSS Feed

Concentrarea capitalului şi antreprenorul mort de foame. Dacă n-am avea scandal în justiție, ne-am întreba de ce costă gazul atât

vezi toate articolele de
28 Sep la 13:29 comenteaza acum 839 vizualizari.

Concentrarea capitalului…

Toate discuțiile “analitice” despre corupție ignoră flagrant comportamente sociale și economice cu cauze mult mai profunde: de exemplu, o concentrare accelerată a capitalului în România. Asta implică evident şi un comportament politic diferit, şi presiuni asupra angajaţilor mai apăsate, şi influenţarea agendei publice, relaţii complexe între companii mici şi medii şi giganţi etc. Cam astfel de concluzii am putea trage din materialul ăsta:

Aproximativ 3% din numărul firmelor din România generează 68% din totalul vânzărilor și angajează 41% din totalul de salariați, potrivit unui studiu recent al grupului de firme de consultanță CITR.

  • Doar 12 dintre cele 65 de companii românești, care au reușit să intre în Top 500 Coface al celor mai mari companii din Europa Centrală şi de Est, au capital autohton.
  • Polarizarea economică duce la polarizare socială. România este țara cu cea mai mare proporție (21,5%) a angajaților săraci din UE, conform datelor Eurostat, citate într-un studiu din Cursdeguvernare.

Mediul de afaceri este afectat de un fenomen puternic de polarizare, în condițiile în care cele mai mari 1.000 de companii din România generau, la finalul anului 2015, aproape 49% din valoarea adaugată în economie, comparativ cu doar 35% în 2008. În acest context, cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci sărăcesc și mai mult”, remarcă Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).

(sursa: Curs de guvernare)

Merge cu acest material o observaţie desprinsă dintr-un studiu INS despre calitatea vieţii în România. Mulţi din cei care ar intras la categoria “patron”, cu afaceri modeste, familiale etc., sunt la limita sărăciei. Antreprenoriatul vioi şi viaţa flexibilă economic sunt baliverne pentru creduli. Cine vrea să se aranjeze trebuie să vâneze adăpostul companiilor mari sau un post privilegiat bugetar. Iată materialul citat de mediafax:

INS arată că în total 17,4% din aceştia „nu pot menţine o temperatură adecvată în locuinţă”, în această situaţie fiind 14,4% din întreprinzătorii care locuiesc în mediul urban şi 20,6% din cei care locuiesc în mediul urban.Mai mult, 27,6% din locuinţele patronale sunt „fără baie sau duş” şi 29,7% sunt „fără grup sanitar”, se mai arată în studiul INS. În mediul urban, 20,4% din locuinţele întreprinzătorilor sunt „fără baie sau duş”, respectiv 20,9% sunt „fără grup sanitar”, iar în mediul rural 34,9% din locuinţele întreprinzătorilor sunt „fără baie sau duş”, respectiv 38,7% sunt „fără grup sanitar”.

Referitor la dotarea locuinţei cu bunuri de folosinţă îndelungată, 8,3% din întreprinzători au declarat că nu-şi permit achiziţia unei maşini de spălat rufe, 15,3% nu-şi permit achiziţia unui calculator şi 31,3% nu pot achiziţiona un autoturism.

Per total, 46% din întreprinzători au declarat că acoperă „cu dificultate” şi „cu mare dificultate” cheltuielile curente, iar 21% le acoperă „uşor” şi „foarte uşor”.

În fine, 62,3% din întreprinzătorii chestionaţi de INS (55,6% în mediul urban şi 69,3% în mediul rural) au declarat că nu-şi pot permite „plata unei vacanţe de o săptămână”.

Statisticile prezentate de INS creionează, astfel, portretul unui patron năpăstuit de sărăcie şi necazuri, prin contrast cu imaginea de om bogat şi prosper din percepţia generală. Aşadar, patronul (minoritar, e adevărat) din statistici este într-o oarecare măsură flămând, în casa lui nu-i de găsit vreo maşină de spălat, cadă, duş sau grup sanitar, iar în garaj – nicio maşină. Este restanţier la întreţinere, nu-şi permite o vacanţă şi, în general, acoperă cu greu cheltuielile curente. (sursa)

Sigur, în spatele categoriei “patron” se pot ascunde tot felul de aberaţii ale pieţei muncii, chiar şi aşa datele sunt semnificative. Definiţia “patronului” în studiul INS: “Persoana care-şi desfăşoară activitatea în unitatea proprie (întreprindere, firmă, magazin, societate, fermă, birou, cabinet, etc.) şi care are unul sau mai mulţi salariaţi. Sunt incluşi şi acei patroni care sunt în acelaşi timp salariaţi în întreprinderea proprie sau sunt titulari de contracte de locaţie de gestiune sau de concesiune care folosesc salariaţi.”

E bun așa, dacă n-am avea scandal în justiție, ne-am întreba de ce costă gazul atât

Scandalul în justiție a devenit totuși pansament universal, mai ales pentru creire. De ce merge România prost? Corupție. De ce am convenit să liberalizăm total piața energiei? Ne ținea corupția în loc. De ce n-avem vaccin. Din motive de corupție. Educație? Corupție. Mantră universală. Corupția e un fel de tatăl nostru pentru cei care se cred puțin mai breji decât masele.

Or, subiecte mult mai grave se zvârcolesc pe agendă. Scumpirea gazelor, cazuri de corupție lăsate în aer (Microsoft), ba chiar și acele date de mai sus despre concentrarea accelerată a capitalului în România.

Zilele astea a apărut știrea că se vor scumpi gazele. A fost imediat tradusă fie în cheie pesedistă (e de vină ”Sistemul”, ANRE în cazul ăsta, pe care de fapt tot ei îl conduc), fie în cheie de analiză încorporată în business: e normal să se scumpească, ce-ați vrea? PSD a răspuns: ANRE e de vină, îl vom ancheta. Iar dinspre ANRE s-au auzit un soi de chirăieli tehncorate, cum că vezi doamne noi suntem superspecialiști și suntem atacați de partidul cel rău.

Cine e Havrileț, șeful ANRE, ca să ne lămurim de dimensiunea imposturii. Redau o acuzație de acum doi ani, nu știu cum s-a lămurit, dar conflictul de interese pare cât casa, are firme de energie în timp ce reglementează:

Niculae Havrileţ se află la conducerea ANRE din iunie 2012. Potrivit declaraţiei de avere din momentul în care a fost numit preşedinte al ANRE, Havrileţ deţinea 90 la sută din acţiunile firmei Gascop şi 100 la sută din firma Hanigas, unde era şi director general, ambele firme având ca obiect principal activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică. Soţia sa este director tehnic în firma Gascop. (mediafax, 2015)

Problema lui Havrileţ e alta, ca şi a marilor analişti ai pieţei care sunt de obicei analişti plătiţi de industrie să o facă pe lobbyştii quality, şi anume că el e total pro-piaţă, pentru el nu există consumator precar şi alte plictiseli din astea. Astfel de funcţionari trebuie zburaţi pentru că gândesc greşit, nu pentru că mai au şi tupeul să facă “contrăcţele” în domeniile reglementate tot de ei.

Chiar și așa, nu e o chestiune despre măgăriile unui șef la ANRE. Problema e cu argumentația europenistă: am zis liberalizare, deci trebuie s-o facem. Liberalizare e musai creșterea prețurilor, liberalizarea a fost cerută de UE, noi am negociat-o, deci fuck off. Fără argumentul cu corupția și sistemul, vai, ar trebui să ne mai și luăm de relația deficitară cu UE la nivel de business. Și așa ceva nu se face. Or problema tocmai asta e și trebuie enunțată frust: e o tâmpenie ca într-o țară cu resurse și încă foarte săracă să ai prețuri ”actualizate” de piață, și e o tâmpenie susținută în fața unui stat slab și incompetent care nu mai are arme să înțeleagă, d-apăi să și lupte. Iar experții europeniști ridică din umeri și spun: păi trebuia să fim mai ”profi” cu UE. Mai mult, e și o bătălie între diverse feluri de aface business cu energie, (iar asta s-a vazut când ne-am trezit cu ENEL et comp susținând prețul reglementat pentru că ei aveau profit reglementat de fapt, iar alți băieți deștepți accelerând lobbystic liberalizarea).

Niculescu, fost ministru al energiei, declara în 2014 că există lobby puternic la Bruxelles pentru mărirea preţului la consumatorul de rând.

Mai multe companii au făcut lobby la Bruxelles pentru majorarea preţului la gazele destinate populaţiei, vizând creşterea propriilor venituri prezente şi viitoare, a declarat Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie.
sursa

Un stat slab nu poate nici măcar să dea vina pe UE. Şi antieruopenismul e atuul unor state puternice, nu e pentru căţei. Responsabilitatea naţională e pasată politic și spre Bruxelles. Pare populist, dar uneori mai e și corect. Nu putem s-o dăm la nesfârșit pe corupție. Aici e capitalism pur sânge, piață unde se fac bani la greu pe spatele unei populații sărace. Punct!

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!