RSS Feed

E oficial: Compania RMGC a rămas fără rezerve financiare. De ce nu mai au încredere acționarii în proiectul de la Roșia Montană

vezi toate articolele de
28 Oct 2011 la 11:27 119 comentarii 2697 vizualizari.

Cine își închipuie că Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este un sac fără fund, în care (acționarii) și din care (conducerea firmei) pompează bani la nesfârșit, se înșeală. Din cauza pierderilor, RMGC a fost nevoită în această săptămână să-și diminueze capitalul social cu 252,7 milioane de lei (58,39 milioane de euro), prin diminuarea valorii nominale a acțiunilor. Decizia de a reduce capitalul social de la 612,6 milioane de lei la 359,8 milioane de lei a fost luată pentru că pierderile RMGC nu mai puteau fi acoperite din rezervele disponibile.

Ce este interesant e faptul că această diminuare a capitalului social al RMGC vine după ce, la începutul anului trecut, firma și-a majorat substanțial capitalul social, cu 597,6 milioane de lei (ajungând la 612,6 milioane). Și atunci, majorarea de capital a avut ca scop acoperirea pierderilor înregistrate de companie.

Explicația pentru modul diferit de acoperire a pierderilor de către RMGC trebuie căutată și în contextul politic. Pe 18 decembrie 2009, proiectul minier a căpătat un puternic impuls după anunțul făcut de către fostul ministru Adriean Videanu că acesta va fi inclus în programul Guvernului care se forma în acele zile. Anunțul a fost urmat de o investiție puternică a BSG, care a cumpărat un pachet important (9%) din acțiunile Gabriel Resources (care deține 80,61% din acțiunile RMGC), pentru care a plătit 67,5 milioane de dolari.

În acest moment, după doi ani de la acel anunț, în ciuda lobby-ului făcut de președintele Traian Băsescu proiectului minier, încrederea acționarilor s-a diminuat considerabil. De altfel, proiectele de exploatare a aurului de către companii miniere junior (aflate la prima operațiune în domeniu) sunt privite cu scepticism peste tot în lume. În diferite analize internaționale recente (detalii aici), proiectul de la Roșia Montană este menționat în categoria celor supuse riscurilor geopolitice, alături de proiecte din Peru, Mongolia sau Kyrgyzstan. Conform acestor analize, companiile miniere mari ar putea face față evoluțiilor geopolitice nefavorabile unor proiecte, însă efectele ar putea fi devastatoare pentru companiile junior (în categoria cărora intră și Gabriel Resources). Mai mult, evoluția politică este menționată ca important factor de risc și în actele proprii (analizele și discuțiile de management – MD&A) ale Consiliului de Administrație Gabriel Resources.

Presiunea constantă din ultimele luni făcută de Traian Băsescu asupra Guvernului în ansamblu și al diferiților miniștri în particular pentru a aviza proiectul RMGC este un semn că în prag de an electoral, Executivul are reticențe în a aviza proiectul (în cazul în care aceste reticențe nu ar exista, presiunea publică exercitată de președinte nu și-ar avea rostul). Cum notorietatea cazului Roșia Montană a ajuns în luna septembrie la 85% la nivel național, iar opinia publică este majoritar împotriva proiectului1 (vezi și nota de la final), temerile lui Emil Boc și ale miniștrilor UDMR Kelemen Hunor și Laszlo Borbely sunt de înțeles.

De aici și o serie de declarații ambigue: Emil Boc nu e un ”fan al proiectului”, dar obiecțiile lui se referă la participarea României la eventualele beneficii economice; Kelemen Hunor a semnat certificatul de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic, dar a afirmat că nu va semna ordinul de declasare a acestui obiectiv de pe lista monumentelor istorice de clasă A; Laszlo Borbely continuă procedura de evaluare a impactului asupra mediului a proiectului RMGC, dar afirmă că finalizarea evaluării va mai dura ”câteva luni” și pune condiții (legate de concentrația cianurilor) care, practic, înseamnă realizarea unui alt proiect de către RMGC. Atât Emil Boc, cât și liderii UDMR trag de timp și încearcă să-și paseze responsabilitatea avizării/neavizării proiectului minier de la unii la alții. Și Emil Boc și Kelemen Hunor știu că o eventuală avizare a proiectului RMGC i-ar putea costa drastic la alegerile de anul viitor (alegeri la care un procent sau două în minus ar putea avea efecte decisive pentru viitorul partidelor lor; în cazul special al UDMR ar putea însemna chiar trecerea formațiunii la statutul de ”asociație culturală”, prin coborârea sub pragul electoral de 5%).

Această tergiversare explică de ce RMGC a fost nevoită să-și acopere de această dată pierderile prin diminuarea capitalului social (nu prin majorare, cum s-a întâmplat la sfârșitul anului 2009/ începutul anului 2010). Diminuarea capitalului social este un important pas înapoi făcut de RMGC. Practic, RMGC și-a diminuat gajul (garanția) general (ă), acțiune ce semnifică o scădere a încrederii acționarilor în îndeplinirea obiectivelor pe care și le-a propus societatea comercială în momentul înființării ei. Efectele diminuării capitalului social nu se rezumă însă doar la cele psihologice, ci se vor regăsi și în plan economic (pierderea încrederii eventualilor parteneri, îngreunarea contractării împrumuturilor de pe piața financiară pentru susținerea investiției inițiale).

Din punct de vedere al statului român (reprezentat în RMGC prin Minvest), această diminuare a capitalului social are și alte consecințe. La majorarea de capital de la începutul anului 2009/începutul anului 2010, Minvest nu a participat direct, ci printr-un împrumut acordat de către Gabriel Resources (în valoare de 26,55 milioane de euro). Această sumă ar fi urmat să fie recuperată de către Gabriel Resources din eventualele dividende pe care Minvest le-ar încasa după pornirea proiectului și amortizarea investiției inițiale (asta în condițiile în care profitul unei societăți înregistrate în insule bananiere – în cazul Gabriel Resources, Barbados – ar putea fi urmărit în mod real). Diminuarea capitalului social prin devalorizarea acțiunilor nominale, nu reduce împrumutul pe care Gabriel Resources l-a acordat Minvest. Cum ar veni, datoria statului român către Gabriel Resources rămâne aceeași, doar că valoarea acțiunilor deținute de Minvest la RMGC este mult mai mică. O revenire (creștere) a capitalului social al RMGC ar necesita o nouă contribuție financiară (fie făcută direct de Minvest/statul român, fie printr-un nou împrumut care ar crește datoria către Gabriel Resources și care ar duce, implicit, la diminuarea eventualelor beneficii ale statului român încasate din dividende).

***

Notă: 1 – despre modul în care propaganda RMGC încearcă să mimeze o așa-zisă susținere publică voi reveni cu o nouă analiză; metodele folosite sunt copiate după cele puse în practică de Administrația Nixon la începutul anilor 70 și care au fost deconspirate în timpul anchetei celebrului scandal Watergate.

***

P.S.: Amănunt anecdotic: Știrea despre diminuarea capitalului social al RMGC a fost publicată miercuri pe site-ul agenției de presă Mediafax. După câteva ore știrea a dispărut, link-ul http://www.mediafax.ro/economic/rosia-montana-gold-corporation-isi-reduce-capitalul-cu-peste-250-mil-lei-din-cauza-pierderilor-8905051 ducând la o pagină care ”nu poate fi găsită”.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!