RSS Feed

Educația lui Ishiguro

vezi toate articolele de
05 Oct la 16:13 comenteaza acum 699 vizualizari.
Pică foarte bine acest Nobel Ishiguro, tocmai de ziua educației (la noi și în lume, deopotrivă), celebrată cu bâlbâiala caracteristică: unii elevi nu au făcut niciun fel de cursuri (din anumite județe), alții au avut „activități extrașcolare” (din alte județe).
Pentru Ishiguro, educația are câteva expresii malefice: în capodopera Never let me go  (Să nu mă părăsești, ecranizată de Mark Romanek, în 2010), protagoniștii sunt niște copii (cu doi de i) care au ieșit dintr-un colegiu și încearcă să își rememoreze acei ani; încearcă, pentru că suntem într-un viitor distopic, iar ei, copii fără părinți, crescuți (creați) special pentru a fi bănci de organe. Maximum trei sau patru intervenții („donații” de organe) poate suporta un corp, un corp tânăr; acum omenirea a depășit acestă perioadă, nu mai sunt înființate „școli speciale” pentru a crește viitorii donatori, e vorba de enorme probleme etice și sociale, pe care eroii romanului doar le pot sesiza, cu inocența lor postadolescentină. Și noi, alături de ei.
În marele său roman Rămășițele zilei (ecranizat cu nemuritorul Anthony Hopkins), educația transpare din filozofările unui valet: Stevens, majordomul casei Darlington, veche de 200 de ani, se află la finalul carierei; a asistat la strălucirea şi decăderea stăpânului său, lordul Darlington; acum, în iulie 1956 (data „Prologului”), are de trei ani un nou stăpân, americanul Farraday, cu o purtare neconvenţională pentru spiritul său închistat; flash-backuri din „anii de glorie ai majordomului”, din perioada interbelică, cu diferite scene şi întâmplări la care a asistat, alternate cu un prezent indiferent, în care e din ce în ce mai clar că nu îşi găseşte locul, constituie structura romanului. Stevens, un anxios de îndată ce părăseşte domeniul pe care a slujit mai bine de 35 de ani, un om care crede că se poate rătăci, complet deposedat. E vorba de omul-obiect, omul care s-a identificat total cu cel pe care îl numeşte stăpânul său, omul care trăieşte, cel mult, prin parabole despre propria existenţă. Într-adevăr, Stevens vede doar o mică parte din istorie, partea familială, pe care nu o înţelege; el reduce (fatalmente, prin perspectiva sa, prin mentalitatea sa) o intrigă politică la amănunte derizorii. Astfel, Ribbentropp, vizitator al casei Darlington ca trimis al lui Hitler, este văzut ca un amator al vinului de Porto, Churchill, prin trabucele sale şi fumul gros pe care îl făcea, Dupont, omul politic francez, prin chinul pricinuit de nişte bătături; este tot ce înţelege Stevens din istorie, la care are pretenţia că asistă. Este chiar pătruns de importanţa acestei misii. Relația stăpân-valet, o constantă pentru existența umană – așa crede Stevens.
Un altfel de parabolă, un alt fel de educație, avem în Uriașul îngropat, roman recent, tradus imediat la noi, încă neecranizat. Vremea imediat următoare regelui Arthur este un dominată de dragoana Querig, care ține totul în respirația sa, în ceața care învăluie lumea. Trebuie anihilată sau protejată acestă ultimă dragoană? În această lume în care se ivesc zorile creștinismului, școala este reprezentată de relația discipol-maestru, de atotputernicia bisericii: pastorul îi învoiește pe enoriași la plecarea într-o călătorie, călugării se exersează în metode cât mai originale de autoflagelare (de pildă, captivitatea în cuști de fier, în mijlocul pustiului, cu omască de fier ce le acoperea ochii, luptându-se cu păsările răpitoare), o lume dominată, în ansamblu, de iele, căpcăuni, spirite, alegorie a tentațiilor lumii de astăzi, a virtualităților, în care omul are nevoie de un ghid pentru a citi „semnele”, pentru a înțelege, un ghid care se arată adesea înșelător.
Lumea lui Ishiguro, precum lumea oricărui mare autor, poate fi și o interogație a neliniștilor noastre, despre ceea ce poate fi școala, ce poate fi un ucenic sau un maestru, un stăpân și un servitor, un absolvent al unei școli speciale – prilej de discuție despre complicitatea unei societăți (Să nu mă părăsești), despre distrugerea unei personalități (Rămășițele zilei), a unei lumi.

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Scriu de mai multă vreme despre avangardă și modernism în literatura română & europeană, despre care am publicat articole & studii, punctate în 2007 de un doctorat cum laude la Universitatea din București
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!