RSS Feed

Elogiul toleranţei. Despre relaţia majorităţii cu minoritatea LGBT

vezi toate articolele de
22 Feb 2013 la 16:54 110 comentarii 1851 vizualizari.

Îmi place acest cuvânt: toleranţă. Pare a îngloba atât de armonios ataşatamentul faţă propriile valori, acceptarea celor diferiţi, morala tradiţională şi respectul faţă de fiinţa umană, ba chiar iubirea faţă de aproape. Nu răstoarnă cutumele, nu bagă „sub preş” lucrurile care nu convin, nu le trece cu vederea, ci recunoaşte paşnic libertăţile (chiar şi libertatea de a face lucruri considerate îndeobşte greşite, dar legale). Toleranţa nu este doar un soi de indulgenţă. Ea scoate din ecuaţie dispreţul şi atitudinile de superioritate. Toleranţa exclude dogmatismul. Mai presus de toate, toleranţa înseamnă că viziunile unora nu pot fi impuse altora.

Când vine vorba despre toleranţă, îmi aduc aminte de Leon Bloy, cu al lui „nu se ştie cine dă şi cine primeşte”.

Nevoia de toleranţă se face simţită cel mai puternic în zilele noastre în cazul comunităţii LGBT (lesbian, gay, bisexual, and transgender). Pornind de la definiţia din DEX şi de la declaraţia UNESCO în privinţa toleranţei, nu e foarte dificil de întocmit schiţa omului tolerant în relaţia cu reprezentanţii comunităţii menţionate. O asemenea persoană ar afirma dreptul oamenilor de a face în propriul dormitor orice vor, atâta timp vorbim despre lucruri legale şi liber consimţite. Nu ar detesta şi nu ar dispreţui homosexualii, în niciun caz nu i-ar considera mai puţin oameni. Mai mult, nu ar încerca să îi marginalizeze, chiar dacă, potrivit propriilor credinţe, relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt considerate păcate. Un om tolerant (cu riscul de a supăra pe unii) nu ar nega dreptul comunităţii LGBT de a-şi organiza propriile întruniri, în condiţiile prevăzute de lege.

Ce lume fericită – ar putea spune cineva -, în care oamenii se tolerează şi se respectă reciproc (deşi am stabilit deja că respectul e parte a definiţiei lărgite a toleranţei). Şi totuşi, ce să vezi?, există o componentă a comunităţii LGBT+susţinătorii (cea mai vizibilă de altfel) care refuză toleranţa. Problema principală este că definiţia termenului toleranţă, oricât ar fi de elastică şi adaptabilă, nu poate exclude existenţa unui lucru care trebuie tolerat, a unei abateri de la normă. Iar această realitate le generează posibililor beneficiari un disconfort moral.

E neplăcut să recunoşti că la mijloc ar putea exista o culpabilitate, că ai nevoie de milă, iertare sau acceptare. Astfel, au luat naştere tot felul de curente şi acţiuni care depăşesc sfera toleranţei, intrând cu avânt în cea a propagandei. Nu se mai vrea ca familia – „celula de bază a societăţii” – să pornească de la o relaţie heterosexuală (de parcă oamenii nu pot trăi împreună dacă nu sunt căsătoriţi). S-a ajuns chiar la cununii religioase între persoane de acelaşi sex, încheiate la unele confesiuni creştine care consideră probabil corectitudinea politică mai importantă decât învăţăturile Bibliei. Copiii încep să fie învăţaţi la şcoală nu să fie toleranţi, ci să creadă că e tot una să fii heterosexual sau homosexual. Iar toate acestea se întâmplă fără vreo dovadă că homosexualitatea e un dat al naturii. Întreaga discuţie la nivel internaţional e mai degrabă orientată spre slogane egalitariste decât spre o preocupare reală în privinţa viitorului omenirii. (Vezi şi Roger Scruton: “Shallow Reasoning” Behind Gay Marriage Push)

Refuzul mişcării gay de a căuta toleranţa majorităţii, clamându-şi statutul de mişcare cvasi-religioasă, animată de propriul dogmatism şi aruncând eticheta de „homofob” peste oricine nu e 100% de partea ei, are şi rezultate nefericite. Să susţii toleranţa şi să combaţi propaganda se dovedeşte a fi o încercare prea dificilă pentru majoritatea oamenilor. Majoritatea celor care nu sunt nici gay, nici ultraşi pro-LGBT adoptă fie tăcerea (de frica oprobriului public), fie homofobia veritabilă, condimentată cu ură şi dispreţ.

Iar eu sper doar că elogiul pe care l-am încercat nu s-a transformat pe parcurs într-o cronică de deces. Şanse sunt, de vreme ce, aşa cum se vede, toleranţa e considerată de unii „prea mult”, iar de ceilalţi „insuficient”.

florinpuscas.ro

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter urmareste-i pagina de Facebook LinkedIn
Fost geograf devenit jurnalist, blogger, soţ şi tată
» citeste biografia

Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!