RSS Feed

Emil Constantinescu, interviu, prima parte: “cât de ticălos poti fi ca să ştii şi să te faci că nu înţelegi?”

vezi toate articolele de
30 Nov 2010 la 07:11 un comentariu 2981 vizualizari.

Au trecut 10 ani de la presedentia Emil Constantinescu. In numarul de miine al Catavencului parte din interviul luat cu aceasta ocazie. Aici il veti citi in intregime, incepind de astazi.

Reporter: Pentru mine, preşedinţia Constantinescu nu-nseamnă altceva decît cea mai amară perioadă din viaţa mea. De ce aţi fost o mare speranţă devenită o uriaşă dezamăgire?
Emil Constantinescu: Mai uşor cu pianul pe scări: „uriaşă dezamăgire”? Nu e cam mult? Dezamăgirea e reacţia laşilor care confundă idealurile pentru care trebuie să lupţi (uneori să plăteşti cu viaţa sau libertatea ca în 1950-1980 sau în 1989) cu iluziile celor incapabili să înţeleagă mersul lucrurilor şi care îi acuză pentru propria lor neputinţă pe cei care chiar fac ceva. Cea mai amară perioadă din viaţă? Unde aţi fost domnule Istodor în timpul comunismului? Dacă v-aţi simţit aşa de groaznic sub preşedinţia Constantinescu şi mai bine sub Ceauşescu nu mă miră că nu puteţi face nici o deosebire între cum arăta România pe care am preluat-o în 1996 şi cea pe care am lăsat-o în 2000. Vă întreb şi eu pe dvs. şi întreb şi întregul cor de papagali care repetă de peste un deceniu această stupiditate. De ce v-am dezamăgit? Pentru că nu m-am îmbogăţit? Pentru că nici familia nici colaboratorii mei nu au profitat de pe urma funcţiei mele? Pentru că am respectat legea şi nu i-am lăsat nici pe alţii să o încalce? Pentru că am fost un preşedinte fără nici o abatere de la principiile democraţiei? Deocamdată singurul, sper nu şi ultimul?
Am dezamăgit pentru că nu m-am folosit de serviciile secrete sau de cercuri mafiote pentru a face presiuni împotriva presei, societăţii civile oamenilor politici sau oamenilor de afaceri?
Am dezamăgit pentru că am primit o Românie cu rezerve valutare la pământ, cu sistemul bancar în faliment şi datorii uriaşe la scadenţă şi am lăsat o Românie cu rezerve de aproape 5 ori mai mari, cu datorii plătite în valoare de 8.603 milioane dolari şi cu un sistem bancar curăţat şi solid?
Am dezamăgit pentru că am primit o Românie monitorizată de Consiliul Europei, măcinată de conflicte interetnice şi în relaţie de adversitate cu toţi vecinii (în afara regimului comunist a lui Miloşevici) şi am făcut din România, după cum a repetat de nenumărate ori preşedintele american Bill Clinton în declaraţii oficiale, un „model de înţelegere cu minorităţile şi cu vecinii” şi un „lider regional” (România, nu eu, cum s-a spus în zeflemeaua care la noi ţine loc de analiză politică?)
Am dezamăgit pentru că am realizat prima reformă economică adevărată în cel mai dificil sector economic- al mineritului, minerit care în 1998 a produs mai mult cu 80.000 de lucrători mai puţini? Pentru că au fost închise 34 de întreprinderi nerentabile dar au fost privatizate cu succes Dacia, Romtelecom? Pentru că restructurarea Companiei Naţionale de Petrol care primea subvenţii de la Stat a permis ca ulterior prin vânzarea Petromulului şi a Rompetrolului statul român să obţină miliarde de euro şi să încaseze anual zeci de milioane de euro ca taxe şi impozite la bugetul de stat.
Am dezamăgit pentru că s-au retras recursurile în anulare din timpul preşedintelui Iliescu şi proprietarilor li s-au restituit casele naţionalizate? Pentru că am promulgat legea restituirii pădurilor şi am realizat consensul parlamentar pentru restituirea tuturor proprietăţilor confiscate de comunişti?
Am dezamăgit pentru că prin decizia fermă şi fără nici o ambiguitate de a sprijini intervenţia NATO împotriva regimului comunist criminal a lui Milosevici am scos România dintr-o seculară strategie a compromisului şi am asigurat integrarea ei în NATO? Şi în acelaşi timp am susţinut forţele democratice din Serbia ai cărei lideri post-Milosevici mi-au mulţumit pentru ajutorul dat?
Am dezamăgit pentru că am lansat împreună cu preşedintele Clinton la Bucureşti Parteneriatul Strategic cu SUA, scoţând România de pe axa Moscova-Minsk-Belgrad şi asigurându-i protecţia militară, politică şi financiară a singurei superputeri a lumii în acel moment? Am dezamăgit pentru că în calitate de şef de stat şi comandant al Armatei am anulat şi am respins apoi transportul trupelor ruseşti şi al armamentului de la Moscova spre Pristina prin spaţiul aerian al României? V-a deranjat că, după ce de-a lungul secolelor ruşii au trecut prin teritoriile româneşti când au vrut, pe unde au vrut şi au stat cât au vrut, acum au respectat decizia mea, ceea ce a însemnat un moment de demnitate în istoria României. N-aţi ştiut că ulterior primul ministru al Rusiei Serghey Stepaşin la Summitul de la Salzburg şi-a cerut scuze în prezenţa presei româneşti cu ocazia vizitei pe care mi-a făcut-o în apartamentul meu de la hotelul din Salzburg? N-aţi văzut caseta? N-aţi ştiut? Atunci citiţi memoriile lui Madeleine Albright care scrie că prin această decizie a fost evitată cea mai periculoasă situaţie de confruntare pe teren a trupelor americane şi ruseşti de la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial.
Am dezamăgit pentru că am obţinut la Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană şi în decembrie 2000 la Nisa un termen de 7 ani pentru integrare şi un număr de 36 parlamentari în viitorul Parlament European, în bună parte pe seama unei credibilităţi personale şi a respectului pe care şefii de stat din acea vreme mi-l acordau, aşa cum mi-l acordă şi azi?
Am dezamăgit pentru că am blocat, în ianuarie 1999, invazia minerilor în Bucureşti, invazie care ar fi scos poate pentru decenii România de pe harta Europei democratice? Am dezamăgit pentru că am avut curajul, când mulţi se ascundeau, să ordon armatei o operaţiune de descurajare şi concomitent să obţin acordul pentru o lege a stării de urgenţă, inexistentă în acel moment?
Am dezamăgit pentru că, prin judecarea şi condamnarea lui Miron Cozma, protejat de toate administraţiile anterioare complice, am marcat instaurarea statului de drept în România?
Am dezamăgit pentru că cei vinovaţi de crimele de la Revoluţie au fost pentru prima oară judecaţi şi condamnaţi la închisoare? Cei care se lamentează că nimeni nu a fost pedepsit uită de condamnarea la 15 ani închisoare a generalilor Stănculescu şi Chiţac, foşti miniştri în guvernele postdecembriste?
Am dezamăgit pentru că, în calitate de şef de stat, am condamnat comunismul şi am cerut iertare victimelor comunismului în numele statului român?
Am dezamăgit pentru că am promulgat legea deconspirării securităţii şi că am garantat membrilor CNSAS că vor avea acces neîngrădit la orice dosar? Sunt vinovat că, ocupaţi să-şi acopere prietenii timp de un an întreg, nu au venit niciodată, cum i-am rugat, să-mi ceară sprijinul? Şi că apoi le-a fost frică şi n-au cerut informaţii asupra preşedintelui Băsescu, cum legea îi obliga, decât atunci când am făcut plângere nominală asupra lor şi a directorului SRI la Parchetul General în 2005?
Am dezamăgit atunci când am organizat o luptă adevărată, şi nu la televizor, împotriva corupţiei şi a clanurilor mafiote care s-a soldat numai în primele nouă luni din 1997 cu recuperarea la buget a 1,2 miliarde dolari de la infractori, în patru ani cu finalizarea a 3500 de dosare privind cazuri grave de corupţie şi crimă organizată, cu trimiterea în judecată a 80 de persoane pentru falimentarea flotei comerciale şi condamnarea lor până la 12 ani de închisoare, cu trimiterea în judecată a 1350 de persoane pentru infracţiuni bancare, cu peste 1.000 de condamnaţi pentru cazuri grave de corupţie?
Am dezamăgit pentru că s-a făcut singura reformă adevărată în educaţie şi s-au acordat, din puţinul existent, cele mai mari procente din buget culturii din toată perioada postdecembristă?
Am dezamăgit pentru că am organizat, în baza unei relaţii pesonale cu Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea şi cu congregaţia San Egizio o primă vizită a unui papă catolic într-o ţară ortodoxă în istoria creştinismului?
Şi acum întreb şi eu: poate cineva să-mi spună, faţă de dezastrul în care mi-am început mandatul, ce puteam face, în condiţiile de atunci şi nu am făcut? Cât de limitat poţi să fii ca după 10 ani de la terminarea mandatului meu să nu ştii toate lucrurile pe care le-am enumerat aici deşi sunt înregistrate în acte şi documente oficiale publice? Sau cât de ticălos ca să ştii şi să te faci că nu înţelegi?

Post to Twitter Post to Delicious Post to Facebook Post to StumbleUpon

 

1 comment
  • 1

    [...] Nimeni nu e atât de răuvoitor încât să nege relizărilii pe care ni le clamaţi, dle Constantinescu. Dar, dle, dacă dvs aţi făcut atât de bine ţerii ăsteia, de ce astăzi îi e atât de greu…? În mod normal, atunci când e vorba de istoria unui bobor care la un moment dat a avut norocul chior al unui herou civilizator – cum vă pretindeţi dvs -, după „bine” trebuie să vină „mai bine”, sau în orice caz nu „mult mai rău”, şi deci ce se întâmplă, de ce nu ne este măcar mai uşor, după mandatul dvs cică triumfător…? Şi cum adică „triumfător”, dle, din moment ce ştim cu toţii ce-aţi spus atunci când v-aţi retras lăsându-i pe bătrânii ţărănişti şi mai trişti, oftând din rărunchi, iar dvs mai că n-aţi căzut în genunchi: „M-au învins securiştii” ? Şi-aţi spus-o aproape plângând, aloo, nu râzând. Păi, dacă singurel aţi recunoscut c-aţi fost învins de securişti, de ce spuneţi azi că de fapt aţi fost învingător? Şi – încă o dată – de ce ne e din ce în ce mai naşpa ca bobor, deşi am intrat în rândul ţerilor Vestului biruitor în războiul lumilor? Răspunsul, din păcate, îl ştie astăzi până şi-un chibiţ de la colţu’ şahistilor sau cel mai natantol zarzavagiu din Obor: pentru că dta – ca şi şarpele cu ochelari – ai crezut că poţi construi o nouă Românie cu tovii şi băieţii or cu odraslele lor, fir-ar să fie, cu zmecheroşii luaţi în custodia dumitale pe veresie, fără să fie deranjaţi nici măcar în ceasul al 12-lea, când te umpluseră deja de ccţi şi era clar că alt mandat voi, civilii lu pesce, n-o să mai apucaţi (puteaţi să fiţi şi de Alianţa cică Civică or de Moscova cârciumăreasă teleportaţi), şi-atunci, în loc să ieşi în faţa boborului fie şi-n brânci, folosindu-te de libertatea şi de putirinţa-ţi oricât de fâşneaţă şi să-i deschizi mintea de Neaţă ori măcar să-i recomanzi CDR-ului 2000 o figură mai băgăreaţă: un Paul Goma, de exemplu, chit că ista ne-ar fi adus aminte în fiecare dimineaţă că n-am avut noroc în viaţă, dar orişicât, ar fi făcut mai mult gât, dreaq, decât Isă-bey cel tăcut, care chiar şi dacă ar fi câştigat – ceea ce era absolut exclus, fiindcă după ce l-ai desemnat, ocazie cu care l-ai făcut şi pe sireacul N.Manolescu de rahat, desemnțndu-l șef al campaniei electorale al unui catindat deja derobat, omul nu ne-a arătat, nouă, dar în primul rând lu Ivan Ilici şi partidei sale, decât că nu dă doi bani pe propunerea dumitale şi, mai grav decât atât, că nu recomandă nimănui, doamne fereşte, să voteze cu țărănistele muhaiale- , deci chiar dacă ar fi câştigat Isă-bey şi cu ciracii pricăjei, el tot cu băieţii şi gradele sale de la 1 la 33 ar fi ţinut, mey, căci doar nu era să ţină cu sărmana Românie şi să se retragă la drăgăşeneasca-i vie, unde să trăiască măcar din aceeaşi sulfuraosă & iepocală simbrie ? [...]

Comentează


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Vezi aici episoadele din seria BOOKFACE!

Ce fac prietenii tăi pe Voxpublica

Romania Curata
Curs de Guvernare

Ultimele comentarii

afacerea roşia montană alburnus maior alex mazilu antonescu banci basescu blaga blog Blogviu interviu Boc Bruxelles Bucuresti candidatura cianură cluj CNA comisia europeana corupţie criza CTP curtea constituțională Dan Diaconescu Dinu Patriciu educatie Elena Basescu europarlamentare experiment Facebook gabriel resources gaze de șist Gigi Becali google guvern humanitas internet iohannis Istodor Johannis kelemen hunor Liiceanu macovei Media mihai goţiu motiune Năstase obama o fraza o poza parlament Parlamentul European pdl Plesu Polirom ponta presedinte protest proteste riscograma romani rosia roșia montană Rusia securitate Senat sindicate sondaj steaua SUA suspendare Tariceanu tiff TRU UBB UE uichendist.ro unesco Vanghelie Vasile Blaga victor ponta voiculescu

© 2009 VoxPublica.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!